Liceul Tehnologic Nr.

1 Cudalbi 1

BLOCAJE IN COMUNICAREA DIDACTICA ŞI

MODALITĂŢI DE DEPĂŞIRE A ACESTORA
Prof. Ceoromila Lilian

O posibilă definire a comunicării didactice se poate structura pe ideea ca

aceasta este o comunicare instrumentala,direct implicata in susţinerea unui proces
sistematic de învăţare.
D Salavastru(2004 p 190) configurează un sens aproximativ al comunicării
didactice arătând ca „avem de-a face cu o comunicare didactica atunci când, in
mod organizat si in instituţii specializate, persoane cu o pregătire speciala transmit
cunoştinţele , formează deprinderi si atitudini , iniţiază activităţi in vederea
educării tinerei generaţii”.
Randamentul comunicării didactice nu se reduce la formularea conţinuturilor
verbale, prin orientările lor atitudinale, pozitive, neutre sau negative, profesorul si
elevul potentează sau frânează comunicarea, sporesc sau anulează conţinuturile
didactice propuse.
O comunicare complexa (V, PV, NV) convergenta, uşurează îndeplinirea
unor sarcini diferite. Folosirea multicanalităţii in transmiterea si receptarea
mesajului facilitează prelucrarea si reţinerea unei mari cantităţi de informaţii si, in
acelaşi timp sporeşte varietatea si atractivitatea actului de comunicare.
D. Salavastru încearcă o delimitare a termenilor comunicării didactice si
comunicării educaţionale , arătând ca a comunica, pentru a fi didactica, trebuie sa
îndeplinească o serie de condiţii:
 „comunicarea trebuie sa fie un act intenţionat, iar intenţia sa vizeze
schimbări in cunoaşterea, afectivitatea, comportamentul sau acţiunea
celui ce receptează comunicarea;
 Comunicarea trebuie sa se desfăşoare intr-un cadru organizat si sa se
deruleze după anumite principii de eficienta paideica ( in privinţa
formarii celuilalt)
 In general, dar nu exclusiv, o astfel de comunicare se desfăşoară in
anumite instituţii specializate (şcoala , universitate), preocupate si de
buna organizare a comunicării in cadrul lor;
 Eficienta comunicării trebuie sa fie supusa in raport cu un ideal stabilit
de modul de organizare a actului”.

Aşadar, orice forma de comunicare didactica este si o forma de comunicare

educaţionala, întrucât profesorii exercita un tip de influenta si produc schimbări
elevilor.
A fi cadru didactic înseamnă a avea cunoştinţe de specialitate temeinice dar si
capacitatea de a le „traduce”.
Schema comunicării didactice cuprinde ( I. Radu):
Liceul Tehnologic Nr.1 Cudalbi 2

 Factorii comunicării cadru didactic-elevi (emiţători-receptori)

 Distanta dintre agenţi si dispoziţia lor, elemente definitorii pentru
caracterizarea canalului de transmitere;
 Diversitatea de tipuri de coduri utilizate (sunet, gest, imagine, mimica,
postura)
 Unitatea intre comunicarea verbala, paraverbală, nonverbală, accentul
cazând in funcţie de situaţie pe una din ele)
 Diversitatea de canale de comunicare (auditiva, vizuala, tactila)
 Existenta a doua circuite pentru conexiunea inversa: de la elev la
profesor ( feed-back I) si de la profesor la elev ( feed-back II)
 Feed-back I – reglează comportamentul didactic al profesorului
 Feed-back II – reglează comportamentul elevului ( adaptarea unui
comportament adecvat)
 Prezenta unor factori perturbatori (zgomote), a unor factori de
distorsiuni care perturba învăţarea şcolara.

Specificul comunicării didactice este dat de următoarele elemente:

 Este contrata de dimensiunea cognitiva si pe cea explicativa, pe
înţelegerea mesajului transmis
 Este structurata conform unei logici pedagogice fără a se neglija
criteriul ştiinţific si fără a se încălca logica ştiinţei
 Cunoaşterea fenomenului de redundanta ca variabila, indirect calitativa
fiind expresia existentei unei structuri informaţionale transformate
didactic (Neacsu I.)
 Se realizează prin combinarea comunicării orale cu cea scrisa, cu
particularităţile de ritm, forma, conţinut (ritmul comunicării scrise e de
6 ori mai lent ca al comunicării orale)
 Poarta amprenta particularităţilor de personalitate ale cadrului didactic
care va accentua o dimensiune sau alta a comunicării dar si a elevilor
cărora li se adresează

L. Iacob (1998 p1830 prezintă sintetic câteva criterii de clasificare a comunicării,

pentru comunicare didactica fiind semnificative criteriile:
in funcţie de cadrul folosit:
 comunicare verbală
 comunicarea paraverbală
 comunicarea nonverbală
 comunicarea mixta
in funcţie de finalitatea actului comunicativ
 comunicarea accidentala
 comunicarea subiectiva
 comunicarea instrumentala
Liceul Tehnologic Nr.1 Cudalbi 3

Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta, implicata

direct in susţinerea unui proces sistematic de învăţare si care presupune cu
necesitate existenta celor doua conexiuni inverse (R-E, E-R) prezentate in schema
comunicării didactice, este vorba de retroacţiuni ale comunicării didactice (feed-
back-ul I si feed-back-ul II).
Reuşita in comunicare didactica impune sa nu se neglijeze blocajele comunicării
didactice.
D. Salavastru arata ca barierele care stau in faţa comunicării didactice sunt de o
mare diversitate si le sistematizează in funcţie de natura elementului structural
afectat intr-o relaţie de comunicare:
 blocajele determinate de caracteristicele persoanei angajate in
comunicarea didactica
 blocajele determinate de relaţiile social-valorice existente intre
participanţii la relaţia de comunicare didactica
 blocajele determinate de canalul de transmitere
 blocajele determinate de particularităţile domeniului in care se
realizează comunicarea didactica
In învăţământul preşcolar educatoarea stabileşte relaţii la grupa la nivel informal si
formal , uzând accentuat de competenta sa psihosociala. Dat fiind vârsta copiilor
relaţiile comunicaţionale ale educatoarei copii trebuie sa fie optim pozitive.
Totuşi exista uneori o serie de bariere care duc la blocaje in comunicare.
Acestea sunt generate fie de existenta unor competente ale educatoarei, fie de
unele probleme ale copiilor. Dintre acestea din urma vom menţiona in continuare
câteva aspecte.
Barierele in comunicare pot fi de natura fizica: deficiente verbale , auditive,
de amplasament, de durata a activităţii. Copilul care are deficiente de vorbire,
pe care nu si le-a corecta pana la 5 ani, este mai puţin comunicativ din cauza ca
stâlceşte cuvintele si stârneşte amuzamentul celorlalţi copii, care cu greu se
abţin sa nu facă comentarii maliţioase. In acest caz este nevoie de foarte multa
munca a educatoarei, atât pentru a corecta deficienta , cat si pentru a-i convinge
pe copii sa nu mai rada când altul greşeşte.
Barierele semantice: vocabular sărac, conotaţii emoţionale ale unor cuvinte;
trebuie sa ţinem seama de experienţa copilului legata de tema pe care o
desfăşuram. Daca preşcolarul nu are cunoştinţe minime legate de tema
respectiva , atunci nu va participa activ la desfăşurarea activităţii pentru că nu
va înţelege mare lucru din ceea ce facem si nu vom putea comunica cu el. de
aceea , noi trebuie sa ne planificam activităţile in funcţie si de experienţa de
viata a copilului, de trebuinţe si necesităţi.
Emoţiile reprezintă o alta bariera in comunicare. Emoţia puternica este
răspunzătoare de blocarea aproape completa a comunicării. Pentru a comunica
cu un copil emotiv trebuie ca educatoarea sa fie atenta , in primul rând, la tonul
folosit, copilul sa simtă căldura in glas, apropiere faţa de el, susţinere si
Liceul Tehnologic Nr.1 Cudalbi 4

încurajare. Trebuie sa ascultam copilul ori de cate ori doreşte sa ne spună ceva,
sa-l facem sa se simtă important, sa simtă ca suntem alături de el tot timpul,
pentru ca altfel se va închide in sine si nu vom mai putea comunica. El trebuie
încurajat, lăudat, recompensat.
Timiditatea este o alta bariera întâlnita. Persoanele timide se pot simţi in
incapacitate de comunicare si, ca urmare, apar mari rezerve in ceea ce priveşte
stabilirea unei relaţii sau a unui dialog. Sarcina educatoarei este de a-l face pe
copilul timid sa aibă încredere in forţele proprii, sa-si spun aparerea, sa se
deschidă. Aceasta o putem face încurajându-l si felicitându-l atunci când
răspunde, corectându-i greşelile fără sa fie ridiculizat de câtre colegi, având o
atitudine pozitiva faţa de el, pentru a-i trezi interesul pentru ceea ce face.
Lipsa de cunoaştere constituie o alta bariera in comunicare. Este dificil sa
comunicam cu cineva ale cărui cunoştinţe asupra unui subiect de discuţie sunt
mult mai reduse. Unii copii vin la grădiniţa cu un volum mic de cunoştinţe,
informaţii, chiar la vârsta de 5-6 ani. De aceea este necesara apropierea
copilului de obiectele pe care nu le cunoaşte, prin folosirea lor ori înlocuirea
acestora cu nişte imagini reper ori cu simboluri (la jocurile didactice, lecturi
după imagini, povestiri) trezind astfel interesul copilului pentru tema
respectiva.
Lipsa de interes este una dintre cele mai mari bariere ce trebuie depăşite si
care duca la blocaj in comunicarea didactica. Educatoarea trebuie sa acţioneze
cu abilitate pentru a direcţiona mesajul astfel încât sa corespunda intereselor si
nevoilor copilului.

Este foarte important ce ii spunem copilului (mesajul , informaţia), dar si

folosirea unui material didactic expresiv, adecvat temei si vârstei, din punct de
vedere estetic. Este important modul de organizare a activităţii, precum si
explicarea clara si pe îndelete a temei, deoarece copilul trebuie sa înţeleagă
sarcinile pe care le are si sa dorească sa răspundă sau sa poarte un dialog cu
educatoarea sau cu un coleg din grupa. De exemplu, la o activitate de repovestire,
un copil care are un vocabular sărac sau o exprimare deficitara, nu va dori sa redea
un fragment din povestire, dar la o dramatizare, care se desfăşoară pe baza de
dialog intre personaje, interesul lui va fi mult mai mare. Deci vom solicita copilul
in funcţie de interes, dar si de posibilităţile lui intelectuale, încurajându-l pentru a
căpăta încredere in forţele lui.
Pentru a avea o mai buna comunicare cu copii, educatoarea trebuie sa aibă o
vorbire expresiva, gestica corespunzătoare, capacitate de demonstraţie logica si
argumentaţie, sa folosească un vocabular care sa fie pe înţelesul tuturor copiilor, sa
aibă capacitatea de a antrena copiii intr-un dialog ori de cate ori este nevoie.
Comunicativitatea didactică presupune o buna cunoaştere psihologica a
copilului, adaptarea la nivelul de cunoaştere si înţelegere a copilului.
Din cele expuse reiese clar ca relaţia de comunicare la clasa si cooperarea
copilului la activitatea didactica depind mai mult de aspectul comunicării
Liceul Tehnologic Nr.1 Cudalbi 5

educatoarei (modul cum comunica), decât aspectul pur informaţional (ce

comunica).
Profesorul trebuie sa aibă o atitudine pozitiva faţa de toţi copii, sa accepte greşelile
fără sa ridiculizeze sau sa permită ridiculizarea, sa iniţieze si sa sensibilizeze
individul in raport cu posibilităţile de care dispune, sa fie corecta, sa fie creativa si
inventiva, sa felicite, sa încurajeze si sa-i recompenseze pe copii. Numai aşa
copilul se deschide sincer câtre educatoare, devine, mai receptiv la dialog, reuşeşte
sa pună întrebări, ajunge nestingherit la cooperare comunicaţionala.
Copilul învăţa in grădiniţa sa exploreze lumea înconjurătoare, sa o
analizeze, sa pună întrebări in legătura cu aspectele întâlnite, sa facă predicţii pe
baza datelor culese, sa îşi exprime opinii şi stări sufleteşti şi sa iniţieze acţiuni. In
acest context, evoluţia ulterioara a copilului este determinata cu precădere de
măestria şi tactul educatoarei in procesul didactic. Aşadar, scoala influenţează
dezvoltarea individuala a copilului şi acolo unde familia cooperează cu
educatoarea, progresele sunt rapide şi învăţarea este de durata. Învăţarea
problematizata. Aplicata ştiinţific, ii ajuta pe copii sa dobândească cunoştinţe,
deprinderi şi comportamente noi necesare in rezolvarea problemelor multiple cu
care vin in contact in procesul de investigare şi cunoaştere a mediului înconjurător.
Cel mai eficient mijloc prin care copiii iau contact cu lumea, înţeleg evenimentele
din jur şi învăţa din ele este, fără îndoiala, jocul. Utilizarea şi dezvoltarea
limbajului fac parte integranta din acest proces. Jucându-se, copilul exersează
înţelegerea prin comunicare, îşi dezvolta capacitatea de discriminare, de judecata,
imaginează şi formulează verbal atât realul cat şi imaginarul. Setul de imagini care
ilustrează o situaţie de mediu (poluarea, vremea in diferite anotimpuri) este un
prilej cu care educatoarea ii va conduce pe copii câtre extragerea unor ideii
sugerate de imagini, copii pot fi antrenaţi in alcătuirea unui scenariu legat de tema
mare sugerata de imaginile prezentate, scenariul ce poate fi consemnat in jurnalul
grupei. Dramatizările sunt cele care pot solicita copii sa realizeze afişe şi postere
prin care sa facă cunoscute preocupările şi cunoştinţele lor sau prin care sa atragă
atenţia celor din jur cu privire la un aspect pozitiv sau negativ înregistrat in relaţia
omului cu mediul( exemplu: afişe prin care locatarii sa fie atenţionaţi sa protejeze
spatiile verzi). De asemenea copii pot fi provocaţi sa redea situaţia dramatizata in
benzi desenate simple cu conţinut optimist sau comic.
Copiilor le place sa privească ilustraţiile viu colorate. Iată ca biblioteca le
poate oferi prilej de a-şi îmbogăţi cunoştinţele , dar şi de a cunoaşte lucruri noi cu
care nu poate intra in contact direct (polul nord, jungla, cosmos). Copiilor le place
sa clasifice imaginea unor obiecte, fenomene. Prin jocuri de masa, jocuri didactice,
se clasifica, sortează, asociază obiecte, imagini, in funcţie de mediul de viata
favorabil, nefavorabil. Aceste exerciţii repetate dezvolta capacităţile copiilor de a
descoperi factorii prezenţi in medii care ii influenţează pozitiv sau negativ.
Grădiniţa oferă prilejul satisfacerii curiozităţii de a descoperi modul in care se
dezvolta o planta, cerul in diferite momente ale zilei, iar spre sfârşitul
Liceul Tehnologic Nr.1 Cudalbi 6

prescolarităţii, copii reuşesc sa-şi imagineze făcând diverse predicţii ( cum ar arata
viata pe alte planete).
Organizarea in grădiniţa a expoziţiilor tematice cu colecţii de diferita
materiale didactice care in funcţie de interesul manifestat de copil, de tematica
parcursa pot fi cercetate şi descoperite informaţii preţioase care rămân stocate in
reprezentări ce se reactualizează, se îmbogăţesc ori de cate ori le reîntâlnesc sub
alta forma.
Comentarea fotografiilor din albumul personal constituie conţinutul temei „cat
am crescut” prin care copilul conştentizează evoluţia sa. Grădiniţa reprezintă
mediul cel mai favorabil dezvoltării copilului din punct de vedere psiho-fizic. De
aceea fotografiile la „serbare” sunt comentate şi sub aspectul relaţiilor ce se
stabilesc intre copii: de comunicare, dejoc, de întrajutorare, de exprimare a unor
stări afective (mulţumire, mirare).
Posterul-ansamblu de fotografii aranjate sub forma unui colaj, constituie
un mijloc de educaţie pentru mass-media şi comunicare prin care se realizează
activităţile dorite (lectura după imagini, memorizarea). Posterul constituie o
modalitate prin care se comunica ceva şi are scopul de a face cunoscut, de a-i crea
popularitate. Înregistrările video reprezintă cel mai bine evoluţia copiilor de la
primele mişcări, gesturi, pana la participarea in cadrul unor concursuri, serbări,
festivaluri, care este o evoluţie in timp şi spaţiu pe care copiii o sesizează cu
uşurinţa, o comentează, o înţeleg, acestea putând fi folosite in cadrul jocului de
descoperire „cum eşti tu”.
Revistele, ziarele pot intre in colecţia grădiniţei şi pot deveni o sursa de
cunoaştere, ori de cate ori apare cate o noutate, se analizează se compara şi se
discuta curiozităţile. Machetele confecţionate de copii pe diferite teme (harta tarii,
oraşul meu, grădiniţa, formele de relief) ajuta copii sa îşi îmbogăţească
cunoştinţele despre elementele din natura prin jocurile, povestirile, curiozităţile
cunoscute anterior.
Ce poate fi mai frumos decât sa crezi in jocurile bazate pe ştiinţa, sa ştii sa utilizezi
materialele didactice existente, sa faci eforturi pentru a le procura prin împrumut,
donaţii, autofinanţare, sponsorizări, iar copiii, prin contactul direct cu diversitatea
de obiecte sa descopere prin efort propriu, sa analizeze, sa compare, sa înveţe sa le
utilizeze corect, sa le păstreze, sa ia atitudine faţa de cei care încalcă regulile de
comportare.
Vocabularul copiilor se îmbogăţeşte, se flexibilizează cu denumirea
obiectelor, a parţilor componente, cu noi substantive, adjective, adverbe, iar
analizatorii se perfecţionează. Acesta este rolul activităţilor prin care folosim
mijloace diferite pentru a realiza o buna comunicare reuşind sa depăşim unele
bariere.