SNSPA – FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE

PUBLICĂ

Ghid pentru scrierea și

publicarea unui articol ştiinţific

Cuprins

București, 2015
Cuprins

Introducere ...................................................................................................................... 3

I. Fazele planificării .......................................................................................................... 5

1.1. Alegerea domeniului de cercetare......................................................................... 5

1.2. Parcurgerii literaturii de specialitate ...................................................................... 7

1.3. Alegerea temei ...................................................................................................... 8

1.4. Colectarea datelor ................................................................................................. 9

II. Faza scrierii ............................................................................................................... 10

2.1. Structura articolului ştiinţific ................................................................................. 10

2.2. Introducerea, abstractul şi cuvintele cheie .......................................................... 10

2.3. Recenzarea literaturii de specialitate .................................................................. 11

2.4. Desfăşurarea argumentelor ................................................................................ 12

2.5. Concluziile articolului........................................................................................... 16

2.6. Anexe şi bibliografie ............................................................................................ 16

III. Faza publicării .......................................................................................................... 17

Anexa 1: Standarde de citare ........................................................................................ 21

Anexa 2: Clasificarea jurnalelor științifice ...................................................................... 24

Anexa 3: Forme ale articolelor empirice ........................................................................ 25

Anexa 4: Reguli de organizare a unui manuscris .......................................................... 27

Anexa 5: Greșeli frecvente în articolele științifice .......................................................... 28

Bibliografie ..................................................................................................................... 30

2
Introducere

Acest ghid oferă studenților și tinerilor cercetători atât o imagine de ansamblu

asupra procesului de scriere şi publicare a unui articol ştiinţific, cât şi o serie de
sugestii privind bunele practici în publicarea cercetării. Ghidul se concentrează într-o
mare măsură asupra detalierii particularităţilor scrierii unui articol, folosind adeseori
exemple şi furnizând constant recomandări concrete către autori. Deși nu există o
reţetă universală pentru scrierea unui articol, indicațiile cuprinse în acest ghid
constituie linii directoare importante pentru studenţi şi tineri cercetători, pe care
aceştia le pot adapta ulterior în funcţie de propriile experienţe referitoare la
publicarea de articole.

Ghidul este strucurat conform etapelor descrise în Figura 1. În prima parte vom
discuta o serie de aspecte cu care autorii se confruntă înainte de scrierea propriu-
zisă a lucrării, anume selectarea unui domeniu de cercetare, citirea unei părţi
semnificative (şi relevante) a lucrărilor din domeniul respectiv, selectarea unei teme
restrânse şi, dacă este cazul, colectarea de date. În cea de-a doua parte vom discuta
despre elaborarea efectivă a lucrării, pornind de la structura preliminară şi continuând
cu diversele elemente ale articolului, i.e. abstractul, introducerea, cuvintele cheie,
partea de recenzare a literaturii de specialitate, desfăşurarea propriu-zisă a
argumentelor, concluziile, anexele şi bibliografia. În ultima parte prezentăm procesul
de publicare, pornind de la importanţa primirii de comentarii de la colegii din acelaşi
domeniu de cercetare, până la factorii de care este indicat ca un autor să ţină cont în
momentul luării deciziei de a trimite articolul unui jurnal ştiinţific şi la procesul de
evaluare a articolelor în cadrul acestor jurnale.

3
Fig i. Etapele publicării unui articol
I. Faza planificării
În această secțiune sunt descrise elementele preliminare ale scrierii unui articol
științific. În prima sub-secțiune sunt discutați factorii de care un cercetător ar trebui să
ţină cont în momentul selectării unui domeniu de cercetare pentru încadrarea articolului
ştiinţific. În cea de-a doua sub-secțiune este abordată problematica parcurgerii literaturii
de specialitate din domeniul de cercetare selectat. În cea de-a treia sub-secțiune se
discuta despre alegerea temei şi construirea întrebărilor de cercetare ale articolului
ştiinţific. În fine, în cea de-a patra sub-secțiune, este luată în discuție etapa opțională de
colectare a datelor (folosim termenul opţional pentru a sublinia faptul că aceasta apare
doar în cazul unor anumite tipuri de articole ştiinţifice).

1.1. Alegerea domeniului de cercetare

Primul pas realizat în procesul de scriere a unui articol științific este reprezentat de
selectarea unui domeniu de cercetare în cadrul căruia articolul respectiv se va încadra.
În general, pe parcursul unei cariere ştiinţifice, cercetătorii se specializează în anumite
arii relativ restrânse prin raportare la domeniul științific (spre exemplu, domeniul
administraţiei publice). De multe ori selectarea domeniului de cercetare nu este un pas
realizat în mod explicit de către cercetătorul consacrat, acesta decurgând din interesele
şi ariile de specializare dezvoltate în timp. Pentru studenți şi tineri cercetători însă, pasul
alegerii domeniului de cercetare este unul explicit, aceștia neavând încă o specializare
științifică. În alegerea unui domeniu de cercetare pentru articolul ştiinţific vizat, este
recomandat ca un student să ia în calcul o serie de
factori:
(1) atractivitatea domeniului pentru student,
(2) compatibilitatea dintre competențele deţinute  Atractivitatea
 Compatibilitatea dintre
de student şi cele solicitate de domeniu domeniu și competențele
(spre exemplu, abordarea economică a deținute
administrației publice necesită anumite  Relevanța academică
 Relevanța practică
cunoştinţe matematice, domeniul e-
 Posibilitatea unei
guvernării necesită cunoștințe minimale în contribuții semnificative
domeniul IT etc.),  Relevanța socială
 (3) relevanţa domeniului la nivelul comunităţii ştiinţifice (cu cât domeniul este mai
relevant cu atât oportunităţile de publicare şi de colaborare vor fi, ceteris
paribus, mai ample),
(4) relevanţa practică a domeniului (dacă domeniul are şi o relevanţă practică
semnificativă, pe lângă cea pur ştiinţifică, specializarea în cadrul său poate
crea oportunităţi de angajare în afara mediului academic, precum şi
oportunităţi de valorificare a rezultatelor),
(5) posibilitatea de a realiza contribuţii semnificative în condiţiile academice
actuale (spre exemplu, dacă realizarea unei contribuţii semnificative necesită
investirea unei cantităţi foarte mari de resurse financiare, este posibil ca
mediul universitar românesc să nu poată asigura condiţiile necesare pentru
realizarea cercetării).
(6) impactul social al domeniului de cercetare. Domeniile cu un impact mare vor
primi, de asemenea, și o atenție sporită în privința finanțării.
Desigur, multe dintre aceste aspecte nu vor putea fi identificate decât după
lecturarea mai multor texte dintr-un anumit domeniu de cercetare, însă este important
să fie luate în calcul în momentul în care se vizează specializarea într-un domeniu.
Un al doilea aspect important în problema alegerii domeniului de cercetare este
restrângerea succesivă a acestuia. Putem considera că, în mod plauzibil, interesele de
cercetare ale studenţilor Facultăţii de Administraţie Publică din cadrul SNSPA se
încadrează, în cel mai general sens, în domeniul administraţiei publice. După cum se
poate remarca însă din numeroasele programe de studiu oferite în cadrul ciclului licenţă
şi ciclului de masterat 1 , dar şi din structura departamentelor facultății 2 , domeniul
administrației publice poate fi divizat într-o gamă largă de sub-domenii. Să presupunem
că dintre aceste sub-domenii, un student este atras de domeniul politicilor publice şi va
alege să lectureze mai multe texte, în vederea unei potenţiale specializări şi în vederea
scrierii unui articol ştiinţific. Domeniul politicilor publice poate fi la rândul său divizat în
mai multe arii, în funcţie de natura întrebărilor de cercetare (analiză normativă sau
pozitivă a politicilor publice), natura politicilor studiate (politici educaționale, politici

1
Facultatea de Administrație Publică oferă două programe de studiu la ciclul 1 licență (Administrație
Publică și Administrație Europeană) și 7 programe de masterat (Managementul Sectorului Public, Public
Sector Management, Puterea Executivă și Administrația Publică, Studii Administrative Europene, Spațiul
Public European, Drept și Guvernare Europeană, Integritate Publică și Politici Anti-Corupție și Dreptul
Colectivităților Locale).
2 Facultatea de Administrație Publică este organizată în trei departamente: Departamentul de Drept,

Departamentul de Economie și Politci Publice și Departamentul de Management.

6
fiscale, politici de sănătate, politici de mediu etc.), localizare (politici publice naţionale,
politici publice implementate la nivelul Uniunii Europene etc.). Totodată, în momentul
selectării domeniului de cercetare pentru încadrarea articolului ştiinţific este esenţială şi
asumarea unei anumite perspective teoretice şi metodologice. Politicile publice pot fi,
spre exemplu, abordate din perspectiva teoriei alegerii publice (abordare economică)
sau din perspectiva învățării prin încercare-eroare.

1.2. Parcurgerea literaturii de specialitate

După ce domeniul de cercetare a fost selectat, urmează etapa de parcurgere a

unei părți cât mai mari a literaturii de specialitate din domeniul ales3. Desigur, o parte
din literatura de specialitate a fost lecturată până în acest moment, ca parte a
procesului de selectare a domeniului, însă ea va fi aprofundată, într-o manieră
rezonabilă, în acest punct. Este implauzibil să presupunem că aceasta va putea fi
acoperită în totalitate, în special dacă domeniul de cercetare nu este unul recent fondat.
Astfel, este indicată în mod particular identificarea şi lecturarea celor mai importante
lucrări din domeniul respectiv, precum şi a lucrărilor
cele mai apropiate de tematica generală vizată de
autor. În vederea unei acoperiri cât mai bune a
Deoarece volumul de
literaturii, este indicată lecturarea iniţială a unora
literatură parcursă va fi
dintre cele mai recente articole, pentru formarea unei
substanțial, este puternic
imagini cu privire la stadiul actual al cunoaşterii
recomandată luarea de notiţe
ştiinţifice din domeniu. Ulterior, bibliografia acestor
pentru fiecare text citit, în
articole poate fi utilizată pentru obţinerea altor sugestii
stilul preferat - elaborarea de
de lectură relevante. O strategie oportună pentru
grile metodologice, realizarea
identificarea celor mai importante lucrări din domeniu
de sublinieri şi comentarii pe
este parcurgerea bibliografiilor câtorva articole
text, realizarea unui index de
ştiinţifice din domeniu, elaborate de autori diferiţi.
citate utile (cuprinzând
Astfel, se poate considera că lucrările prezente în
lucrarea, autorul și pagina
mod frecvent în lista de referinţe bibliografice ale
citatului) etc.
articolelor din domeniu au un impact mai mare decât
articolele care nu sunt citate. În acest mod se pot

3 Pentru o discuţie detaliată a acestei etape vezi şi Ghidul pentru documentarea unei lucrări academice,
realizat în cadrul proiectului Dezvoltarea curriculară și creșterea relevanței programelor de studiu în
administrație publică prin metode inovative de blended learning și corelare cu piața muncii POSDRU
156/1.2/G/133208. (disponibil aici)

7
identifica lucrările fondatoare ale acelui domeniu (în ipoteza că acestea nu sunt deja
cunoscute). Lecturarea acestora este obligatorie pentru înțelegerea deplină a genezei
domeniului și a stadiului actual al cunoașterii.
În timpul lecturării articolelor științifice, este importantă atât acumularea de
informații și cunoștințe de către cercetător, cât şi abordarea critică a textelor, pentru
identificarea argumentelor neconvingătoare şi problemelor de natură teoretică sau
metodologică, ce pot fi exploatate ulterior în propriile lucrări. De asemenea, în această
fază este importantă nu doar capacitatea analitică a cercetătorului, ci şi capacitatea
sintetică.

1.3. Alegerea temei

Odată ce a fost parcursă o parte semnificativă din literatura de specialitate vizată,

autorul îşi va construi o temă restrânsă a lucrării, împreună cu întrebarea/întrebările de
cercetare aferente. În practică, această etapă nu este cronologic ulterioară etapei în
care se parcurge literatura de specialitate, ci se realizează în mare măsură simultan.
Mai exact, tema selectată şi întrebările de cercetare propuse sunt construite pornind de
la studiul literaturii de specialitate, însă acest proces continuă şi după formularea
întrebărilor de cercetare, fiind concentrată asupra unor lucrări apropiate de tema pentru
care autorul optează.
Pentru realizarea unui articol ştiinţific întrebarea de cercetare trebuie să fie:
(1) relevantă pentru domeniul de cercetare, în sensul în care contribuţia propusă
de autor este de interes şi pentru alţi autori şi
(2) originală, în sensul în care nicio contribuţie similară cu cea propusă de autor
nu a fost publicată anterior. (sau dacă a fost, atunci este vorba despre o
completare a cunoașterii).
De asemenea, în formularea întrebării de cercetare este indicat ca autorul să ia în
calcul şi capacitatea de a răspunde acesteia în lucrare (spre exemplu, este posibil ca o
întrebare de cercetare empirică să necesite investiţia unei sume considerabile de bani
pentru colectarea de date, pe care autorul nu îşi permite să o susţină).
Întrebarea de cercetare definește scopul unui articol ştiinţific, astfel că natura
acesteia va defini şi natura mai generală a studiului vizat. Astfel, întrebările de cercetare
pot fi:

8
 (1) exclusiv teoretice, spre exemplu propunerea unui nou model pentru
analizarea comportamentului funcţionarilor din administraţia publică,
formularea unei critici la adresa analizei unei politici publice etc.,
(2) exclusiv empirice, spre exemplu analizarea comportamentului funcționarilor
publici din administrația centrală prin organizarea de interviuri semi-
structurate, aplicarea unui model de evaluare a politicilor publice asupra unei
politici educaţionale implementate în Uniunea Europeană etc.
(3) mixte, în care este vizată atât realizarea unei contribuţii teoretice cât şi unei
contribuţii empirice.

1.4. Colectarea datelor

Ulterior formulării unei întrebări de cercetare, dar înainte de elaborarea propriu-

zisă a articolului ştiinţific, în cazul în care studiul efectuat are şi o componentă empirică
este inevitabilă apariția unei etape suplimentare, anume aceea de colectare a datelor.
Să presupunem că articolul ştiinţific urmăreşte să studieze dacă implementarea unei
politici guvernamentale a avut succes la nivel local, prin studierea satisfacţiei cetăţenilor
înainte şi după implementarea politicii. În acest caz, cercetătorul va colecta date de la
un eşantion al populaţiei afectate de politica studiată prin aplicarea de chestionare,
interviuri, realizare de focus grupuri etc. Dacă, în schimb, cercetătorul vizează
realizarea unui studiu exclusiv teoretic sau realizarea unui studiu empiric în care sunt
utilizate baze de date existente (e.g. Eurostat, European Values Study, European Social
Survey etc.), etapa de colectare a datelor nu va exista.
Un alt aspect important este că această etapă poate, de asemenea, să preceadă
etapa de formulare a întrebării de cercetare. Astfel, un cercetător poate implementa o
metodă de cercetare, urmând să îşi construiască în mod precis tema articolului ştiinţific
în funcţie de datele obţinute în cadrul cercetării. Fazele preliminare 1.2, 1.3 şi 1.4 pot fi
aşadar aşezate cronologic în ordinea prezentată aici, însă natura multor articole
ştiinţifice poate permite şi o inversare a lor sau întrepătrunderea temporală a etapelor.

9
II. Faza scrierii
În această secțiune sunt descrise etapele ce caracterizează scrierea propriu-zisă
a unui articol ştiinţific. În prima sub-secțiune este prezentată succint necesitatea
realizării unei structuri preliminare înainte de a începe construcţia textului articolului. În
sub-secțiunile 2.2-2.6 sunt abordate diferitele componente ale unei lucrări ştiinţifice,
trecând de la rezumat/abstract, cuvinte cheie şi introducere (sub-secţiunea 2.2), la
partea de recenzare a literaturii de specialitate (sub-secţiunea 2.3), desfășurarea
propriu-zisă a argumentelor în funcţie de tipul articolului ştiinţific (sub-secţiunea 2.4),
partea de concluzii, limite şi direcţii de cercetare ulterioare (sub-secţiunea 2.5) şi, în
final, la partea privind anexele şi bibliografia (sub-secțiunea 2.6).

2.1. Structura articolului științific

Prima etapă a fazei de scriere propriu-zisă a unui articol ştiinţific debutează prin
construirea structurii articolului. Există, desigur, stiluri diferite de elaborare a articolelor,
însă o strategie benefică pentru autor este de a enumera toate secţiunile prevăzute în
lucrare şi de a detalia schematic (în cateva propoziţii) structura şi conţinutul general al
argumentelor din secţiunea respectivă. Folosind această metodă, autorul va putea să îşi
dezvolte o imagine clară atât asupra lucrării ca întreg, cât şi asupra părţilor acesteia,
chiar dacă în procesul de scriere a articolului unele dintre aceste secţiuni vor fi
modificate (chiar şi substanţial) faţă de planul iniţial.

2.2. Introducerea, rezumatul și cuvintele cheie

În general, este recomandat ca introducerea să cuprindă cel puţin următoarele 4

aspecte:
(1) o prezentare scurtă şi foarte generală a contextului ştiinţific în care lucrarea
este încadrată,
(2) întrebarea de cercetare la care autorul intenţionează să răspundă în cadrul
articolului, precum şi o prezentare schematică a argumentelor principale, (3)
relevanţa întrebării de cercetare în cadrul tematicii mai largi de încadrare, (4)
structura lucrării, din care să rezulte în mod clar miza şi importanţa fiecărei
secţiuni pentru construcţia argumentului. Această ultimă componentă a
introducerii este de regulă plasată la final, înaintea primei secţiuni non-
introductive. De asemenea, în unele articole ştiinţifice introducerea cuprinde

10
 nu doar o prezentare succintă a contextului ştiinţific, ci o prezentare detaliată
a literaturii de specialitate relevante pentru lucrare. În alte articole, însă,
această prezentare este rezervată pentru o secţiune ulterioară, de obicei
imediat următoare secţiunii introductive, astfel că vom discuta mai mult
despre conţinutul acesteia în următoarea sub-secţiune a acestui ghid.

Deşi introducerea reprezintă prima parte a oricărui articol ştiinţific, este indicat ca
aceasta să fie redactată ultima din punct de vedere cronologic. Motivul pentru care
această ordonare este justificată este acela că introducerea prezintă anticipat diferite
componente ale lucrării (argumente principale, conţinutul secţiunilor), ce nu pot fi
stabilite cu certitudine în faza incipentă a elaborării articolelor. Pe parcursul procesului
de scriere a unei lucrări, autorul poate realiza că unele argumente nu funcţionează în
modul prevăzut iniţial, că analiza datelor nu indică concluziile anticipate etc. astfel că
este dezirabil ca introducerea să fie redactată doar odată ce conţinutul celorlaltor părţi
ale lucrării este definitivat.
Rezumatul (eng. abstract) unei lucrări este în fapt un rezumat foarte scurt al
acesteia, ce în general nu trebuie să depăşească o limită maximă de 200-250 de
cuvinte 4 . Abstractul trebuie să conţină o descriere cât mai sintetică a întrebării de
cercetare, argumentelor şi rezultatelor principale obţinute în lucrare, acesta fiind primul
element vizibil al unui articol ştiinţific.
Pe lângă abstract, jurnalele ştiinţifice solicită de regulă şi o listă de cuvinte cheie 5
(de regulă în intervalul 3-6), ce trebuie să conţină conceptele şi termenii consideraţi a fi
cei mai importanţi în cadrul lucrării. Acestea nu fac parte din textul propriu-zis, fiind
plasate primele sub titlul lucrării (înainte de introducere). Considerentele menţionate
anterior în cazul ordonării cronologice a introducerii sunt valabile şi în cazul abstractului
şi cuvintelor cheie.

2.3. Recenzarea literaturii de specialitate

În această parte a lucrării se va prezenta într-o manieră relativ detaliată contextul

ştiinţific în care se încadrează propria contribuţie. Pornind de la presupunerea că

4 Această limită este doar un reper. Multe dintre jurnalele de specialitate specifică maximul admis de
cuvinte/caractere al rezumatului/abstractului (în Anexa 1, oferim exemplul unui jurnal important,
Administrative Science Quarterly.)
5 Aceste cuvinte cheie sunt urile în identificarea lucrării de către alți cercetători atunci când își construiesc

bibliografii folosind bibliotecile virtuale (baze de date cu jurnale științifice. e.g. Jstor, Ebsco etc.)

11
domeniul de cercetare este unul relativ dezvoltat, este implauzibil să considerăm că
secţiunea poate oferi o listă exhaustivă a lucrărilor din domeniu. Cu toate acestea, este
important să fie menţionate lucrările fundamentale atât ale domeniului de cercetare, cât
şi ale tematicii particulare pentru care autorul optează, precum şi o parte din lucrările
relevante pentru tematică, chiar dacă acestea vor fi enumerate doar prin trimitere la
sursa bibliografică, fără o detaliere (fie ea şi minimală) a conţinutului lor, dar şi
rezultatele celor mai importante cercetări similare. De asemenea, este important ca
autorul să arate în detaliu modul în care propria contribuţie este integrată în literatura de
specialitate vizată, prin sublinierea gradului de asemănare cu alte studii sau prin
asumarea unei perspective critice asupra acestora.
În general, în această sub-secţiune a lucrării literatura de specialitate recenzată se
va concentra asupra prezentării rezultatelor teoretice şi empirice, nu şi asupra unei
prezentări explicite a literaturii metodologice (spre exemplu, presupunând că autorul
intenţionează să realizeze o cercetare empirică cantitativă, acesta nu va descrie
dezbaterile metodologice în ceea ce priveşte validitatea folosirii chestionarului ca
instrument de cercetare), deşi după cum subliniam şi mai sus, descrierea succintă a
unor aspecte metodologice ale studiilor conexe poate fi uneori dezirabilă (spre exemplu,
într-un articol ce vizează explicarea comportamentului unui funcţionar public, poate fi
precizat faptul că unele din studiile citate utilizează o metodologie calitativă – e.g.
interviuri -, în timp ce altele utilizează o metodologie experimentală).

2.4. Desfășurarea argumentelor

Până în acest punct, structura unui articol ştiinţific este în linii mari similară cu cea
descrisă mai sus, în sub-secţiunile 2.2 şi 2.3. Structura articolului după partea de
recenzare a literaturii de specialitate diferă considerabil însă, în funcţie de natura şi
miza sa. Pentru a ilustra aceste diferențe, se poate face apel la o clasificare simplificată,
ce împarte articolele ştiinţifice în mai multe categorii, utilizând două criterii:
(1) dacă acestea sunt critice, în sensul în care vizează criticarea unor rezultate
obţinute în literatura de specialitate sau constructive, în sensul în care
vizează realizarea unei contribuţii proprii (e.g. propun o teorie sau un model
nou, un argument în sprijinul unei idei, un tip de analiză empirică inovativ etc.)
şi
(2) dacă acestea sunt teoretice sau empirice (vezi sub-secţiunea 1.3 pentru
această distincţie).

12
Combinând cele două criterii, putem identifica patru categorii de articole:
(1) articole critic-teoretice,
(2) articole constructiv-teoretice,
(3) articole critic-empirice
(4) articole constructiv-empirice.
Este esențială înțelegerea faptului că aceste categorii sunt ideal-tipuri, ce
simplifică tipologia articolelor ştiinţifice pentru operabilitate. În realitate, orice articol
ştiinţific este de regulă mixt, fiind critic/constructiv şi teoretic/empiric în diferite grade6.
Să tratăm fiecare dintre aceste categorii pe rând.
Structura unui articol critic-teoretic este cea mai simplă. Un articol de acest tip
caută în mod normal să aducă o critică (intenţia fiind de regulă ca aceasta să fie
decisivă) împotriva unui argument, unei lucrări, unui set de lucrări ce vizează aceeaşi
temă, unei direcţii de cercetare sau unui program de cercetare, atacând doar aspecte
teoretice (validitatea argumentării, consistenţa internă a argumentului, implicaţii
normative, etc.) nu şi aplicaţii practice/empirice ale acestora. Astfel, conţinutul
substanţial al lucrării este alcătuit din două părţi (exceptând introducerea, recenzarea
literaturii şi concluziile). Prima dintre acestea este prezentarea detaliată a argumentelor
contestate în lucrare. Un articol ştiinţific de calitate va descrie argumentele pe care
autorul intenţionează să le critice în cea mai "caritabilă" formă, adică în versiunea cea
mai apropiată de spiritul original al argumentului, sau chiar într-o versiune ce se
îndepărtează de acest spirit cu scopul de a fi chiar mai dificil de contestat decât
argumentul iniţial. Trunchierea argumentaţiei criticate sau scoaterea din context a
anumitor afirmaţii făcute de autorii criticaţi riscă să conducă la comiterea erorii logice de
"criticare a unui om de paie7", ce este puternic descurajată în mediul academic. A doua
parte constă în prezentarea detaliată a criticii concepute de autor împotriva
argumentelor descrise anterior. Adeseori, în special atunci când problema a mai fost
discutată pe larg în literatura de specialitate, această parte debutează cu respingerea

6 De asemenea, există şi articole științifice ce nu pot fi încadrate în aceste categorii, datorită scopului lor.
Un exemplu în acest sens este capitolul de manual (eng. handbook), ce nu vizează oferirea unei
contribuții originale a autorului, ci sintetizarea literaturii de specialitate într-o manieră cât mai completă.
Un exemplu asemănător este reprezentat de articolele de rezumare (eng. review) a literaturii de
specialitate. Nu vom insista aici asupra acestui tip de articol dar se poate menționa faptul că structura
acestuia este foarte simplă, cuprinzând de regulă Rezumat-Introducere-Review al literaturii de
specialitate-Concluzii.
7 Pentru mai multe erori frecvente ce determină respingerea articolelor de către jurnalele de specialitate

(cu referire la orice tip de articol) recomandăm consultarea anexei 5 a prezentului ghid.

13
unor critici alternative ale argumentului vizat în lucrare. Această procedură contribuie la
creşterea gradului de relevanţă al propriei lucrări, deoarece subliniază forţa superioară
a criticii oferite de autor în dauna criticilor realizate anterior. De asemenea, este
recomandat ca autorul să încerce să anticipeze punctele vulnerabile ale propriei critici şi
să le contracareze, pe cât posibil în această parte, în vederea consolidării argumentaţiei.
În măsura în care acesta va identifica puncte vulnerabile care au o anumită forţă, însă
nu sunt decisive pentru critica adusă, şi pe care nu le poate contracara, este indicat ca
acestea să fie precizate în secţiunea de concluzii şi limite a lucrării.
Structura unui articol constructiv-teoretic este până la un punct similară cu cea
descrisă mai sus, însă între cele două există câteva diferențe semnificative. Exceptând
rarele cazuri în care teoria propusă de autor nu are un corespondent apropiat în
literatura de specialitate existentă (astfel de lucrări sunt considerate fondatoare pentru
un anumit domeniu de cercetare, sau pentru o direcţie de cercetare mai restrânsă), un
articol ştiinţific constructiv-teoretic va începe de regulă tot cu o abordare critică a unor
argumente, modele, teorii etc, în mod similar cu un articol critic-teoretic. Criticile aduse
pot fi la fel de ample ca în cazul primului tip de articol, sau mai condensate datorită
constrângerilor spaţiale ale unei lucrări academice. Această parte a lucrării este
justificată de faptul că teoriile şi argumentele constructive avansate de autor vizează fie
înţelegerea/explicarea unui fenomen (în cazul teoriilor descriptive), fie realizarea de
prescripţii normative (în cazul teoriilor normative), acesta căutând să arate că
explicaţiile/prescripţiile normative realizate în literatura de specialitate până în acel
moment sunt inferioare faţă de cele propuse în lucrare. Astfel, cea mai mare parte a
articolelor ştiinţifice constructiv-teoretice intenţionează să înlocuiască teoriile alternative
existente, nu să fondeze direcţii de cercetare originale. Un alt aspect important este că,
în această parte a articolului, autorul se poate raporta critic la anumite teorii în două
moduri, anume:
(1) prin respingerea totală a acestora, urmată de construirea unei propuneri
alternative ce diferă semnificativ sau
(2) prin acceptarea cadrului teoretic general, dar respingerea unor elemente
particulare ale teoriilor criticate (de regulă asumpţii sau reguli de derivare ale
modelelor), urmată de construirea unei propuneri alternative similare, dar
care diferă doar din perspectiva acelor elemente problematice.
În fine, după prezentarea criticilor urmează partea de construcţie propriu-zisă a
argumentelor în sprijinul propriei teorii (absentă în articolele critic-teoretice), fiind, de

14
asemenea, important şi în acest caz ca punctele vulnerabile să fie pe cât posibil
anticipate şi discutate în lucrare.
Articolele empirice au de regulă o structură mai complicată decât cele teoretice8.
Deşi este posibil ca şi în cazul acestui tip de articole, recenzarea literaturii să fie
continuată cu o parte de analiză critică a unora dintre teoriile sau studiile empirice
efectuate de alţi autori, diferenţa principală dintre un articol empiric şi unul teoretic este
că primul va conţine şi următoarele secţiuni:
(1) secțiunea metodologică, ce urmează fie direct după recenzarea literaturii de
specialitate, fie după prezentarea criticilor la adresa unei părţi a literaturii de
specialitate, şi în care se descrie, într-o manieră relativ detaliată design-ul
cercetării efectuate (cum s-a desfășurat cercetarea, ce instrumente s-au
folosit etc.);
(2) secțiunea în care sunt prezentate datele, ce urmează după secţiunea
metodologică, şi în care se descriu în linii mari datele obţinute în urma
cercetării, precum şi analize statistice (dacă este cazul);
(3) secțiunea de interpretare a datelor (discuție), ce urmează după secţiunea de
prezentare a datelor, şi în care se descriu în detaliu rezultatele cercetării,
elementele relevante din tabelele şi figurile cuprinse în secţiunea anterioară,
modul în care datele obţinute pot fi folosite pentru a răspunde întrebării de
cercetare etc.
Diferența dintre un articol critic-empiric şi unul constructiv-empiric constă mai
degrabă în accentul pus de autor pe raportarea la literatura de specialitate, diferenţele
de structură fiind mai degrabă minore. Miza unui articol critic-empiric, aşa cum este
definit în acest ghid, este de a oferi o analiză a unui set de date ce contestă rezultatele
obţinute de alte studii din literatura de specialitate. Acest set de date poate fi chiar cel
utilizat în alte studii, caz în care accentul cade pe criticarea opţiunilor metodologice ale
autorilor sau pe interpretarea pe care aceştia o dau datelor, sau poate fi un set nou de
date, analizat cu aceeaşi metodologii ca şi studiile criticate sau cu o metodologice
diferită, care însă caută să infirme rezultatele primelor studii. Miza unui articol
constructiv-empiric, pe de altă parte, nu cade atât de mult asupra infirmării unor
rezultate obţinute de către alţi autori (deşi poate avea şi o parte critică), ci mai degrabă
asupra extinderii cunoașterii din domeniu prin analizarea unui set de date neexplorat

8 A se consulta și Anexa 3 a acestui ghid pentru o prezentare a mai multor forme de articole empirice.

15
anterior, prin utilizarea unor instrumente metodologice originale pentru direcţia de
cercetare etc.

2.5. Concluziile articolului

Ultima parte de conţinut substanţial al unei lucrări este reprezentată de secţiunea

concluziilor 9 . În această secţiune este indicat ca autorul să reitereze cele mai
importante rezultate obţinute în lucrare, precum şi importanţa pe care aceste rezultate o
au în cadrul domeniului de cercetare și, dacă este cazul, asupra relevanței pentru
politicile publice a acestora. De asemenea, în special în studiile cu un caracter
predominant empiric, este dezirabilă prezentarea succintă a limitelor cercetării, iar în
cazul tuturor studiilor este recomandat să fie prezentate punctele vulnerabile ale lucrării
identificate de autor şi cărora acesta nu le poate răspunde (asumpţia fiind că ele nu
sunt atât de problematice încât să afecteze decisiv argumentele principale). Totodată,
autorul poate menţiona şi posibile direcţii de extindere a cercetării, precum şi implicaţiile
pe care rezultatele obţinute le pot avea asupra unor probleme ştiinţifice ce nu au fost
discutate în articolul ştiinţific, dar ce pot constitui teme pentru lucrări viitoare.

2.6. Anexe și bibliografie

În fine, ultimele componente ale oricărui articol ştiinţific sunt reprezentate de

anexe (dacă este cazul) şi bibliografia articolului (a cărei existență este obligatorie). În
anexele unui articol ştiinţific sunt de regulă prezentate anumite elemente relevante
pentru lucrare, dar care ocupă fie un loc marginal în înţelegerea argumentului, fie
îngreunează lecturarea acestuia, fie reprezintă elemente metodologice ce nu se
regăsesc în mod convenţional în textul articolului. Spre exemplu, cea mai mare parte a
studiilor empirice folosesc anexele pentru prezentarea instrumentelor de cercetare (e.g.
chestionarul utilizat, grila de interviu etc.), studiile experimentale folosesc anexele
pentru prezentarea detaliată a design-ului de cercetare (e.g. modalitatea de desfăşurare
a fiecărei runde a unui joc, documentul ce conţine întrebările adresate participanţilor
etc.), studiile ce au o componentă matematică importantă folosesc anexele pentru
descrierea dovezilor matematice ale unor teoreme, leme şi propoziţii etc. Este posibil,
desigur, ca un articol ştiinţific să nu conţină o secţiune dedicată anexelor, dacă autorul
cercetării nu consideră că este oportună în contextul propriei lucrări.

9De reținut faptul că în unele forme ale articolelor empirice concluziile sunt cuprinse în secțiunea de
discuții, neavând alocată o secțiune separată (a se vedea și Anexa 3 a prezentului ghid).

16
 Bibliografia unui articol științific va cuprinde toate lucrările ştiinţifice menţionate în
text (inclusiv anexe). Nu există un stil unitar pentru redactarea bibliografiei, acesta
urmând stilul de scriere mai general adoptat de autor (Chicago, Oxford - vezi anexa 1).
Este important de menţionat însă că jurnalele ştiinţifice aderă la un anumit stil de scriere,
iar în cele mai multe cazuri autorul va trebui să adapteze singur lucrarea la normele
bibliografice solicitate de jurnalul în cauză10.

III. Faza publicării

Odată ce scrierea articolului ştiiţific este finalizată, urmează faza publicării sale.
Înainte de trimiterea articolului la un jurnal științific este însă important ca acesta să
ajungă la un standard calitativ cât mai ridicat. Astfel, este puternic recomandat ca
autorul să trimită articolul unor profesori şi colegi care au printre interesele lor de
cercetare şi domeniul ştiinţific în care se încadrează lucrarea, pentru a putea construi o
variantă îmbunătăţită, ţinând cont de comentariile acestora. În practica academică
standard, autorii articolelor adresează în mod formal mulţumiri persoanelor ce au
furnizat comentarii în prima sau ultima notă de subsol a lucrării (în funcţie de cerinţele
jurnalului).
În continuare, autorii au opţiunea de a trimite articolele la conferinţe
ştiinţifice/sesiuni de comunicări sau de a le trimite către jurnale de specialitate.
Articolele prezentate la conferinţe pot fi ulterior publicate în jurnale ştiinţifice, în forma
iniţială sau într-o formă modificată conform comentariilor primite în cadrul conferinţelor,
însă articolele publicate în jurnale nu sunt, în mod normal, prezentate ulterior la
conferinţe. În luarea deciziei de a publica un articol ştiinţific, este indicat ca autorul să
pună în balanţă mai multe aspecte:
(1) impactul pe care articolul l-ar putea avea în comunitatea ştiinţifică,
(2) constrângerile de timp sub care autorul se află din perspectiva publicării,
(3) criteriile formale pe care autorul intenţionează să le îndeplinească prin
publicare.
Să tratăm aceste elemente separat. În primul rând, orice autor intenţionează ca
rezultatele cercetării sale să fie diseminate unui public cât mai larg, specializat în
acelaşi domeniu. Maximizarea impactului cercetării va fi realizat, de regulă, prin
trimiterea articolului către unul dintre cele mai bune jurnale din domeniul de cercetare

10Pentru o discuție detaliată asupra elaborării bibliografiei unei lucrări vezi Ghidul anti-plagiat realizat în
cadrul proiectului POSDRU 156/1.2/G/133208.

17
vizat11, astfel că acesta va fi citit (şi posibil citat) de un număr semnificativ de specialişti.
Pe de altă parte, procentajele extrem de reduse de acceptare a lucrărilor la cele mai
bune jurnale, precum şi nivelul calitativ foarte ridicat, face publicarea lucrărilor ştiinţifice
ale unui tânăr cercetător în jurnale de acest tip mai degrabă improbabilă, astfel că ar fi
recomandat ca autorul să îşi bazeze decizia de a trimite un articol către publicare în
urma unei estimări realiste a probabilității de acceptare. Acest aspect este cu atât mai
important cu cât, de regulă, cercetătorii trebuie să publice articolele scrise într-un
anumit interval (spre exemplu, un student-doctorand trebuie să îndeplinească un
indicator cu privire la numărul publicaţiilor în timpul perioadei de cercetare doctorală; un
autor ce derulează o cercetare conform unui grant câştigat trebuie să trimită spre
publicare sau să publice rezultatele obţinute în perioada de desfăşurare a proiectului
etc.). Având în vedere că procesul de recenzare a unui articol ştiinţific durează minim
câteva luni de zile, iar politica cvasi-unanimă a jurnalelor ştiinţifice este de a nu accepta
spre evaluare un articol care este simultan în proces de evaluare la un alt jurnal,
supraestimarea calităţii articolului de către autor poate duce la nepublicarea acestuia
timp de mai mulţi ani (indezirabilă în special în cazul în care există constrângeri
temporale stringente).
În fine, al treilea aspect menţionat mai sus se referă la faptul că procesul de
publicare al articolelor ştiinţifice face parte, cel puţin parţial, din planul de carieră a unui
cercetător/cadru didactic universitar. Astfel, pentru ocuparea de posturi de cercetare
sau posturi didactice, autorii trebuie să îndeplinească anumite criterii formale. Spre
exemplu, pentru a avansa în posturile de conferenţiar universitar sau profesor
universitar, la data elaborării acestui ghid, candidaţii au impuse anumite condiţii
minimale privind publicaţiile ştiinţifice, la nivel naţional12. În ceea ce priveşte poziţiile de
asistent universitar şi lector universitar, nu există o metodologie comună la nivel
naţional, fiecare universitate având reglementări proprii în acest sens13. Deşi diferă de
la o poziţie la alta, criteriile stabilite au în cea mai mare parte atât o componentă
cantitativă, numărul de publicaţii jucând un rol important în calcularea punctajelor

11 Vezi spre exemplu www.scimagojr.com/journalrank.php?category=3321, pentru o ierarhie a celor mai

bine cotate jurnale din domeniul administraţiei publice (cu menţiunea că în funcţie de indicii scientometrici
utilizaţi, ierarhia poate diferi în mod substanţial).
12 Descrise în Anexa 7 a Ordinului nr. 4.204/2013 pentru modificarea anexelor nr. 3, 5, 9, 18, 19, 24, 25,

26, 27, 28, 29, 30, 31, 33, 34 şi 35 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr.
6.560/2012 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor
didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, rectificată conform
Rectificării nr. 4.204 din 15.07.2013.
13 Pentru reglementările aflate în vigoare în momentul elaborării acestui ghid în SNSPA, vezi

http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii-publice/posturi_vacante/Metodologia_de_concurs_.pdf.

18
candidaţilor, dar şi o componentă calitativă, publicaţiile cu factor de impact ISI şi
publicațiile indexate în anumite baze de date internaţionale fiind cele mai bine cotate (a
se vedea anexa 2). Astfel, este indicat ca un student sau tânăr cercetător ce
intenţionează să urmeze o carieră academică să monitorizeze aceste criterii formale şi
să caute pe cât posibil să publice în jurnale ştiinţifice ce le îndeplinesc. Pe lângă aceste
trei aspecte, este indicat şi ca autorii să ia în calcul faptul că atât jurnalele internaţionale
dar şi cea mai mare parte a jurnalelor naţionale publică de regulă doar articole în limba
engleză (desigur, există şi excepţii însă), precum şi faptul că majoritatea jurnalelor
adoptă un proces de recenzare a articolelor de tip double blind-peer review, în care
recenzorii (eng. reviewers) nu cunosc identitatea autorului, iar autorii nu cunosc
identitatea recenzorilor (eng. blind peer-review). Așa cum aminteam mai sus, procesul
de recenzare al unui articol durează în mod normal câteva luni, putând să se întindă
chiar şi pe o perioadă de mai mult de un an, în funcţie de jurnalul vizat. Acesta se poate
încheia cu una din următoarele decizii (recenzorii propun anumite decizii, însă în mod
normal editorii iau decizia finală):
(1) Acceptat fără modificări,
(2) Acceptat cu modificări minore,
(3) Acceptat cu modificări majore,
(4) Refacere şi retrimitere,
(5) Respins.
În primul caz, editorii nu mai solicită nici un fel de modificări din partea autorilor,
acesta fiind acceptat în forma actuală. În cazul jurnalelor internaţionale prestigioase, o
asemenea decizie este luată extrem de rar după prima rundă de recenzare. În cazurile
(2), (3) şi (4), jurnalul solicită ca autorul să facă anumite modificări pentru ca lucrarea să
fie acceptată. În primele două dintre acestea, jurnalul se angajează să publice lucrarea
în condiţiile în care modificările solicitate vor fi operate, în timp ce în cazul (4) jurnalul
exprimă intenţia de a reevalua lucrarea dacă o parte din ea va fi modificată în mod
substanţial, fără a se angaja că o va publica. În toate aceste trei cazuri este indicat ca,
inclusiv în cazul în care editorii nu solicită un astfel de document, autorul să ataşeze şi o
scrisoare (eng. cover letter) în care să explice modificările realizate în conformitate cu
comentariile primite (şi eventual motivul pentru care nu a realizat anumite modificări
sugerate). În cazul în care editorii iau decizia de a respinge articolul, aceştia nu îşi
exprimă intenţia de a reevalua o variantă modificată a acestuia, practica academică

19
standard fiind de a nu retrimite un articol la jurnalul care l-a respins anterior, chiar şi în
cazul în care articolul a fost modificat semnificativ.
Un cercetător se va confrunta cu numeroase respingeri ale articolelor sale pe
parcursul carierei, indiferent de experienţa obţinută sau cunoştinţele acumulate într-un
anumit domeniu. Spre exemplu, autorii unui studiu realizat pe un eşantion format
exclusiv din economişti 14 arată că din cei 20 de laureaţi ai Premiului Nobel sau
câştigători ai medaliei John Bates Clark15 care au răspuns întrebărilor autorilor, 85% au
fost confruntaţi cu cel puţin o respingere a articolelor ştiinţifice trimise la jurnale. Mai
mult, în cazul lui Bertin Ohlin, o lucrare respinsă de Economic Journal, a reprezentat
contribuţia pentru care acesta a primit ulterior premiul Nobel în Ştiinţe Economice în
anul 1977. Un caz şi mai interesant este cel al lui George Akerlof, câştigător al premiului
Nobel în anul 2001, al cărui articol "The Market for Lemons: Quality Uncertainty and the
Market Mechanism", contribuţia principală în acordarea premiului Nobel şi una dintre
cele mai citate lucrări din economie16, a fost respins de trei jurnale ştiinţifice şi publicat
la o distanţă de 4 ani după trimiterea la primul dintre aceste jurnale. Aceste exemple
arată aşadar în mod concret faptul că respingerea unui articol ştiinţific este o parte
firească a procesului de publicare, iar autorii nu ar trebui să fie descurajaţi în cazul în
care unele articole nu vor fi acceptate, însă în acelaşi timp aceştia trebuie să ţină cont şi
de orizontul de timp pe care îl au la dispoziţie pentru publicare, de criteriile formale pe
care intenţionează să le atingă pe termen scurt sau lung şi de o estimare cât mai
realistă a calităţii lucrării, prin raportare la lucrările publicate în jurnalele vizate.

14 Gans, S., Shepherd, G. (1994), "How Are the Mighty Fallen: Rejected Classic Articles by Leading
Economists", The Journal of Economic Perspectives, 8(1), pp. 165-179.
15 Considerată a fi cea mai importantă distincţie din ştiinţele economice, după premiul Nobel.
16 Peste 22.000 de citări în baza de date Google Scholar.

20
Anexa 1: Standarde de citare
În această anexă vom oferi câteva exemple privind regulile de construcție a unei
bibliografii conforme stilului Chicago17:
Lucrare Exemplu
Carte cu un singur autor Michael Pollan, The Omnivore’s Dilemma: A Natural
History of Four Meals (New York: Penguin, 2006), 99–100.
Carte cu doi sau trei autori Geoffrey C. Ward and Ken Burns, The War: An Intimate
History, 1941–1945 (New York: Knopf, 2007), 52.
Carte cu 4 sau mai mulți Dana Barnes et al., Plastics: Essays on American
autori Corporate Ascendance in the 1960s .
Carte editată, tradusă (în Lattimore, Richmond, trans. The Iliad of Homer. Chicago:
loc de autor) University of Chicago Press, 1951
Capitol sau parte a unei John D. Kelly, “Seeing Red: Mao Fetishism, Pax
cărți Americana, and the Moral Economy of War,”
in Anthropology and Global Counterinsurgency, ed. John
D. Kelly et al. (Chicago: University of Chicago Press,
2010), 77.
Introducere (prefață, James Rieger, introduction to Frankenstein; or, The
cuvânt înainte Modern Prometheus, by Mary Wollstonecraft Shelley
(Chicago: University of Chicago Press, 1982), xx–xxi.
Carte publicată electronic Philip B. Kurland and Ralph Lerner, eds., The Founders’
Constitution (Chicago: University of Chicago Press, 1987),
accessed February 28, 2010, http://press-
pubs.uchicago.edu/founders/.
Articol în jurnal tipărit Joshua I. Weinstein, “The Market in
Plato’s Republic,” Classical Philology 104 (2009): 440.
Articol în jurnal electronic Gueorgi Kossinets and Duncan J. Watts, “Origins of
Homophily in an Evolving Social Network,” American
Journal of Sociology 115 (2009): 411, accessed February
28, 2010, doi:10.1086/599247.
Articol în jurnal neștiințific Sheryl Gay Stolberg and Robert Pear, “Wary Centrists

17
Detalierea acestor reguli de citare poate fi găsită la adresa:
http://www.chicagomanualofstyle.org/tools_citationguide.html (accesat la 09.10.2015)

21
 Posing Challenge in Health Care Vote,” New York Times,
February 27, 2010, accessed February 28, 2010,
http://www.nytimes.com/2010/02/28/us/politics/28health.ht
ml.
Disertație/teză Mihwa Choi, “Contesting Imaginaires in Death Rituals
during the Northern Song Dynasty” (PhD diss., University
of Chicago, 2008).
Articol prezentat la o Rachel Adelman, “ ‘Such Stuff as Dreams Are Made On’:
conferință (nepublicat într- God’s Footstool in the Aramaic Targumim and Midrashic
un jurnal) Tradition” (paper presented at the annual meeting for the
Society of Biblical Literature, New Orleans, Louisiana,
November 21–24, 2009).
Website McDonald’s Happy Meal Toy Safety Facts,” McDonald’s
Corporation, accessed July 19, 2008,
http://www.mcdonalds.com/corp/about/factsheets.html.

Bineînțeles, autorii pot opta pentru alte stiluri de citare, spre exemplu Stilul Oxford,
sau pentru diferite stiluri de citare particulare jurnalelor la care doresc să își publice
cercetarea. Dintre acestea din urmă oferim exemplul unui jurnal important în domeniul
științelor administrative, Administrative Science Quarterly. Vom cuprinde în această
prezentare și alte reguli de organizare a manuscrisului:

Reguli de citare: Administrative Science Quarterly

Lucrare Exemplu
Citarea în interiorul (Nume autor citat, an publicare a lucrării citate, număr
articolului pagină/ini la care apare citatul sau parafraza). Nu
folosiți ”ibid.”, ”op. cit.”, ”loc. cit.”.
Dacă citați o lucrare de mai multe ori, citările subsecvente
vor avea aceeași formă ca prima citare ”(Nume, an,
pagina)”.
Bibliografie (regulă Menționați în bibliografie toate lucrările citate/parafrazate în
generală) textul articolului.
Bibliografie (regulă Nu menționați în bibliografie lucrări pe care nu le-ați utilizat

22
generală) în textul articolului.
Bibliografie (regulă Bibliografia va fi inserată la sfârșitul manuscrisului (nu în
generală) note de subsol) și va fi organizată utilizând criteriul alfabetic.
Bibliografie (regulă Pentru sursele care sunt încă nepublicate se va oferi un an
generală) estimativ al publicării și se va utiliza acel an pentru citarea
în text. De asemenea se va adăuga în bibliografie ”in curs
de publicare”.
Bibliografie (regulă Lucrările de același autor publicate în același an vor apărea
generală) atât în bibliografie cât și în cazul citărilor în text sub
forma: ”2009a”, ”2009b”:

Chan, C. S.-c. 2009a "Creating a market in the presence

of cultural resistance: The case of life insurance in China."
Theory and Society, 38: 271–305.

Chan, C. S.-c. 2009b "Invigorating the content in social

embeddedness: An ethnography of life insurance
transactions in China." American Journal of Sociology, 115:
712–754.
(Bibliografie) lucrare Glaser, B. 1992 Basics of Grounded Theory Analysis. Mill
(carte/articol) cu un Valley, CA: Sociology Press.
singur autor
(Bibliografie) carte/articol Se va menționa numele fiecăruia dintre autori: e.g., Haidt,
cu doi sau trei autori Koller, and Dias, 1993:
Haidt, J., S. Koller, and M. Dias
1993 "Affect, culture, and morality, or is it wrong to eat
your dog?" Journal of Personality and Social Psychology,
65: 613–628
Carte cu 4 sau mai mulți Se va menționa doar numele primului autor în forma:
autori Sasovova et al., 2010.
Carte editată (în loc de Hambrick, D. C. 2005 "Upper echelons theory: Origins,
autor) twists, and turns, and lessons learned." In M. A. Hitt and K.
G. Smith (eds.), Great Minds in Management: 109–128.
New York: Oxford University Press.

23
Anexa 2: Clasificarea jurnalelor științifice
Jurnalele științifice sunt cuprinse în diferite baze de date internaționale. Printre aceste
baze de date (biblioteci virtuale) enumerăm câteva18.
Baza date Adresa web19
Science Direct http://www.sciencedirect.com/
JSTOR http://www.jstor.org/
Springer Link http://link.springer.com/
EBSCO Host https://www.ebscohost.com/
ProQuest http://www.proquest.com/
Sage http://online.sagepub.com/
Taylor & Francis Online http://www.tandfonline.com/
Wiley Online Library http://onlinelibrary.wiley.com/
Oxford Journals http://www.oxfordjournals.org/en/
Cambridge Journals http://journals.cambridge.org/action/login
Elsevier http://www.elsevier.com/
Persee http://www.persee.fr/web/revues/home
Directory of Open Access Journals https://doaj.org/

Astfel de baze de date oferă utilizatorilor acces (de obicei plătit) la un număr foarte
mare de jurnale, articole, cărți sau capitole de cărți 20 și cel puțin în România (conf.
ordinului nr. 6.560/2012 și a ordinului 4.204/2013) indexarea articolelor științifice în
astfel de baze de date reprezintă criterii de calitate necesare pentru obținerea gradelor
didactice în învățământul universitar. Alte astfel de criterii pot fi spre exemplu listarea
jurnalelor ca ISI de către Thomson Reuters sau factorul de impact pe care jurnalele îl
au.21

18 Trebuie menționat faptul că științele sociale reprezintă doar o parte a conținutului acestor baze de date.
Cele mai multe dintre ele indexează și jurnale de specialitate privind fizica, chimia, științele medicale,
științele agricole șamd.
19 Linkurile către site-urile bazelor de date servesc informării studenților în privința acestora. Accesul la

conținutul acestor baze de date va fi însă condiționat de existența (și bineînțeles plata) unor date de
utilizator. Studenții din SNSPA pot accesa unele dintre aceste baze de date prin intermediul
abonamentelor plătite de universitate (http://www.snspa.ro/cercetare/biblioteca/biblioteci-online). De
asemenea, în cadrul proiectului POSDRU 156/1.2/G/133208 a fost achiziționat accesul la alte baze de
date/jurnale (disponibile la adresa: http://www.e-cariera-admin.ro/?q=jurnale).
20 De exemplu, ScineceDirect oferă acces la 2500 jurnale și 26.000 de cărți, iar Springer Link oferă acces

la peste 5 milioane de articole și peste 3 milioane de cărți.

21 Factorul de impact măsoară importanța jurnalelor științifice prin numărul mediu de citări ale articolelor

publicate într-un jurnal într-un an.

24
Anexa 3: Forme ale articolelor empirice
Cargill și O’Connor (2009, pp.10-12) prezintă mai multe tipuri de organizare pe
care articolele empirice le pot avea, în funcție de preferințele cercetătorului/autorului și
de cerințele de organizare stabilite de jurnalul la care autorul dorește să trimită
manuscrisul spre publicare. Vom prezenta schematic aceste forme.

Fig. A5.1 - RIMRD Fig. A5.2 - RIRDM

Cea de-a doua formă poate fi întâlnită,

Prima formă, arată Cargill și O’Connor,
este cea mai des întâlnită.
spre exemplu, la jurnale precum Nature
sau Science. Această formă indică faptul
că jurnalul preferă o organizare a
cunoașterii care să permit diseminarea
acesteia și către public cu pregătire
științifică dar fără pregătire de specialitate
(Metodele sunt prezentate pe scurt la
sfârșitul articolului)

25
 Fig. A5.3 - RIMxRD

Cea de-a treia formă subliniază faptul că jurnalul (de obicei pentru articole scurte)
solicită prezentarea unor descoperiri semnificative în știință, în moduri cât mai
accesibile cercetătorilor care nu sunt în mod necesar specialiști în ariile acoperite de
articol. Acest tip de articol începe, de obicei cu o secțiune ce introduce contextul și
motivația cercetării într-o manieră accesibilă unei categorii largi de public, apoi prezintă
rezultatele cât mai concis urmate de câte o discuție pentru fiecare dintre acestea.
Metodele sunt de obicei rezumate pe scurt urmate de concluzii, din nou prezentate într-
un mod accesibil.

26
Anexa 4: Reguli de organizare a unui manuscris22
Acest ghid a cuprins câteva linii directoare pentru organizarea unui articol științific.
În această anexă cuprindem exemplul concret al regulilor de organizare ale unui jurnal
important în științele administrative, Administrative Science Quarterly.

Diferite reguli de realizare a manuscrisului: Administrative Science Quarterly

Rezumat max. 200 cuvinte care să cuprindă întrebările de cercetare, tipul
studiului (empiric, calitativ etc.) contextual și contribuțiile
importante ale cercetării. exemple la adresa:
http://www.johnson.cornell.edu/publications/asq
Cuvinte cheie 3-4 cuvinte cheie
Spațiere 2 rânduri
Mărime font 12 p
Italice/Bold/Sublinieri Se vor evita italicele
Tabele și figuri Tabelele si figurile se inserează la sfârșitul lucrării mai degrabă
decât în interiorul textului manuscrisului. În text va
apărea ”Tabelul X va apărea aici”.
Autocitări Autocitările trebuie organizate ca orice altă lucrare citată
Anonimitate Pentru a păstra anonimitatea evaluării manuscrisului, autorul nu
trebuie sa include elemente de identificare
Definiții Definiți clar un termen atunci când acesta este folosit prima
oară. Evitați repetarea definițiilor.
Lucrări citate Prezentați doar acele lucrări care au legătură directă cu tema de
cercetare a articolului
Exprimări - Folositi preponderent diateza activă
- Dacă manuscrisul este scris de un singur autor, acesta va
folosi pronume personal persoana 1 (”eu”). Pluralul (”noi”) va fi
utilizat doar dacă manuscrisul este scris de mai mulți autori.
- Folositi trecutul pentru lucrări publicate în trecut și prezentul
pentru a comenta tabelele sau figurile prezentate de autorul
manuscrisului;
- Evitați exprimările colocviale sau jargonul.

22
Prin manuscris se are în vedere un articol care urmează să fie trimis spre publicare.

27
Anexa 5: Greșeli frecvente în articole științifice
Această anexă cuprinde un index cu greșeli frecvente care conduc la respingerea
manuscriselor trimise către publicare23:

Problema
Noutatea/Contribuția
menționată/explicată.
Manuscrisul nu se
formatului specificat de jurnal
Tema de cercetare a manuscrisului Selecția jurnalului trebuie făcută cu atenție
este în afara domeniului de interes al sporită. Autorul trebuie să se informeze asupra
jurnalului vizat.
Stil neconcis de scriere
Utilizarea inadecvată a figurilor
Soluția
nu este Noutatea adusă, aportul pe care rezultatele
prezentate îl aduc cunoașterii curente trebuie
prezentate clar.
conformează Regulile de organizare a manuscrisului trebuie
respectate cu strictețe. Jurnalele importante
primesc foarte multe articole și pot utiliza orice
criteriu pentru a discrimina între ele. În acest
context a cita în alt mod decât cel indicat sau a
prezenta un rezumat în altă formă decât cea
indicată de regulile de organizare, poate
conduce la respingerea articolului.
temelor de cercetare și asupra abordărilor
acceptate. Spre exemplu, a trimite un articol
din perspectivă economică la un jurnal de
sociologie conduce la respingerea automată a
acestuia.
Stilul de scriere trebuie să fie concis. Articolul
trebuie să cuprindă doar acele informații care
privesc direct tema de cercetare. Spre
exemplu, într-un jurnal care publică de regulă
articole empirice a divaga pe tema viziunii lui
Hegel asupra birocrației poate spori șansele
de respingere a manuscrisului (chiar dacă
acesta are și conținut empiric).
Figurile trebuie să fie simple și să fie capabile

23 Tabelul este construit pornind de la greșelile indetificate de Lichtfouse (2013, pp.5-9)

28
 să sublinieze noutatea rezultatului obținut.
Calitatea slabă a limbii engleze (cele Angajarea unui traducător profesionist. De
mai multe jurnale de specialitate asemenea se poate apela la colegi care
importante solicită ca manuscrisele să cunosc atât limba engleză cât și tema de
fie realizate în limba engleză). cercetare în care se încadrează articolul.
Neclaritate în privința impactului Explicarea contextului, a provocărilor și a
cercetării implicațiilor și beneficiilor sociale ale cercetării.
Prea multe rezultate cuprinse în Se renunța la prezentarea acelor rezultate
cercetare care nu susțin concluzia principală a lucrării.
Rezultatele nu sunt explicate Se renunță la prezentarea acelor rezultate
care nu sunt explicate în articol. Alternativ,
acestea se pot explica.
Stil de scriere neclar (cititorii nu pot să Rezultatele cercetării trebuie să fie clar
distingă între rezultatele proprii ale prezentate și trebuie subliniată diferența dintre
autorului și rezultatele altor autori). acestea și rezultate ale unor cercetări
anterioare citate de autor.
Stil de scriere impersonal, vag și la Stilul de scriere trebuie să fie personal și
persoana a treia precis (folosirea persoanei 1 singular pentru
un singur autor și folosirea persoanei 1 plural
pentru articolele cu mai mulți autori.
Neclaritate cauzată de utilizarea Nu se folosesc abrevieri
abrevierilor

Bineînțeles, tabelul anterior prezentat nu pretinde exhaustivitate. Greșelile pe care

articolele trimise spre publicare le cuprind sunt cu siguranță mult mai numeroase.
Tabelul trebuie așadar interpretat în termenii unor linii directoare pentru evitarea unei
respingeri facile a manuscrisului trimis către publicare.

29
Bibliografie
Alley, M. (1996), The Craft of Scientific Writing 3rd ed., Springer

Blackwell, J., Martin, J. (2011), A Scientific Approach to Scientific Writing, Springer.

Cargill, M., O’Connor, P. (2009), Writing Scientific Research Articles: Strategy and
Steps, Wiley Blackwell.

Englander, K. (2014), Writing and Publishing Science Research: Papers in English – A

Global Perspective, Springer.

Gans, S., Shepherd, G. (1994), "How Are the Mighty Fallen: Rejected Classic Articles
by Leading Economists", The Journal of Economic Perspectives, 8(1), pp. 165-179.

Körner, A.M. (2008), Guide to Publishing a Scientific Paper, Routledge.

Lichtfouse, E. (2013), Scientific Writing for Impact Factor Journals, New York: Nova
Science Publishers Inc.

Liebowitz, J. (ed.), (2015), A Guide to Publishing for Academics: Inside the Publish or
Perish Phenomenon, CRC Press.

Malmfors, B., Garnsworthy, P., Grossman, M. (2009), Writing and Presenting Scientific

Olson, L. (2014), Guide to Academic and Scientific Publication: How to Get Your Writing
Published in Scholarly Journals, eacademia.

Papers, 2nd ed. Nottingham University Press.

Turk, C., Kirkman, J., (1989), Effective Writing: Improving Scientific, Technical and
Business Communication, 2nd ed., E&FN SPON, Routledge.

Alte surse:
Chicago Referencing Style:
http://www.chicagomanualofstyle.org/tools_citationguide.html (accesat la 09.10.2015)
Oxford Style:
http://www.ox.ac.uk/sites/files/oxford/media_wysiwyg/University%20of%20Oxford%20Style%20
Guide.pdf (accesat la 09.10.2015)

30
 Administrative Science Quarterly, Reguli de organizare a manuscrisului -
https://uk.sagepub.com/en-gb/eur/administrative-science-quarterly/journal202065#submission-
guidelines (accesat la 04.10.2015)
Ghid pentru documentarea unei lucrări academice, realizat în cadrul proiectului
Dezvoltarea curriculară și creșterea relevanței programelor de studiu în administrație publică
prin metode inovative de blended learning și corelare cu piața muncii POSDRU
156/1.2/G/133208. http://apcampus.ro/pluginfile.php/8443/mod_resource/content/1/A4.4%20-
%20documentarea%20unei%20lucrari%20academice.pdf (accesat la 02.10.2015)
SCImago Journal and Country Rank: Journal Rankings Public Administration:
www.scimagojr.com/journalrank.php?category=3321 (accesat la 02.08.2015)
Reglementările aflate în vigoare în momentul elaborării acestui ghid în SNSPA:
http://www.snspa.ro/images/fisiere/snspa/informatii-
publice/posturi_vacante/Metodologia_de_concurs_.pdf (accesat la 10.08.2015)
What is Institute of Scientific Information (ISI): http://www.igi-
global.com/dictionary/institute-for-scientific-information-isi/43723 (accesat la 12.10.2015)
Ordinul nr. 4.204/2013 pentru modificarea anexelor nr. 3, 5, 9, 18, 19, 24, 25, 26, 27, 28,
29, 30, 31, 33, 34 şi 35 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr.
6.560/2012 privind aprobarea standardelor minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea
titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare,
rectificată conform Rectif. nr. 4.204 din 15.07.2013

31