Poveste: Purtându-şi într-o mică desagă toate bunurile lumeşti, Clovnul călătoreşte spre zări

necunoscute. Atât de plină îi este mintea de vise şi de reverii, încât nu vede prăpastia în care
este pe cale să cadă. La piciorul său este un căţel credincios care încearcă sa îl păzească de
pericole.

Insemnatate in tarot: Cartea Clovnului este cartea posibilitatilor infinite. Mica lui desaga
indica faptul ca are tot ce ii trebuie pentru a face sau a fi ceva, trebuie doar sa se opreasca sa
despacheteze. E in calatoria spre un nou inceput. Insa cartea poarta si o umbra de avertizare.
Opreste-te din visat cu ochii deschisi si din fantezii si uita-te pe unde mergi, ai grija sa nu cazi
si sa ajungi sa arati ca un clovn.

In tarot, carti precum Magicianul, sau Pustnicul il pot reprezenta pe client, sau pe cineva din
viata lui. Clovnul/nebunul, totusi, intotdeauna il reprezinta pe acesta si pe nimeni altcineva.
Astfel, semnifica o vreme de innoire, de restartare. Persoana se simte ca si cum ar porni de la
0, fie in iubire, in cariera, sau in parcursul lor de cunoastere. Departe de a se simti trist sau
frustrat, persoana se simte remarcabil de liber, cu inima usoara si intinerit, ca si cand i-ar fi
fost data o noua sansa.

In plus, se poate sa nu aiba nici o idee incotro se indreapta. Dar asta nu conteaza, pentru
Nebun, cel mai important lucru este sa mearga in lume si sa se bucure de asta.

Din pacate, in acest stadiu regresat, persoana este foarte probabil excesiv de optimista sau
naiva. Momentul in care apare aceasta carte unei persoane este probabil in jurul momentului
in care aceasta se gandeste sa investeasca intr-o noua afacere „sigura” sau cand este sigur ca
„de data asta e dragoste”. Este timpul sa asculte de micul caine de paza.(un prieten ingrijorat,
un cititor de carti de tarot intelept, sau pur si simplu intuitia.)

Avand un caracter transcultural, cu radacini vechi in negura istoriei, Clovnul este una dintre
reprezentarile arhetipale ale inconstientului colectiv. Este expresia energiilor bipolare
joaca/munca, ludic/serios, cunoscut/ascuns, ordine/dezordine, sacru/profan.

Istorie

Primele mentionari in documente istorice despre clovni provin din a 5a dinastie a Regatului
Vechi a Egiptului, in urma cu 4500 de ani. Aproximativ in aceeasi perioada, in China se forma
deja traditia ca la curtea imparatului sa fie adusi bufoni, pentru amuzamentul acestuia.
Dovedindu-si puterea de a depasi granitele culturale, imaginea clovnului apare, de asemenea
la populatiile Navaho, Pueblo, Hopi si Zuni, in Siberia si la tribul Ashanti din Africa. Toti
prezinta indeletniciri similare, spun povesti hazlii, iau in ras divinitatile, stramosii sau
autoritatea care guverneaza in fiecare dintre aceste comunitati, avand o infatisare bizara,
colorata, iesita din tipare. In Evul Mediu exista comunitati organizate de clauni care servesc
functii socio-religioase: Societatile vesele, cum erau numite in Franta, Commedia dell’Arte, in
Italia. Intr-o serie de reprezentari mai apropiata de zilele noastre ii avem pe: Krusty the Clown
din The Simpsons, Clarabelle si Ronald McDonald.
Umor

Umorul este principala resursa psihica cu care este asociat acest personaj. In timp ce Freud
sugereaza in articolul sau din 1927 ca umorul este un mecanism de aparare care ofera
posibilitatea evadarii din compulsia suferintei si o maniera „prietenoasa” a Eului de a face fata
naturii noastre imperfecte, Jung afirma ca „Imperfectul poarta in sine semintele propriei sale
imbunatatiri”. Astfel de stari de imperfectiune, dezordine sunt terenul pe care se naste
fantezia, jocul, orice forma de expresie artistica, imaginatia activa, experiente traumatizante
pot fi retraite simbolic si reinterpretate, nimic nu este imposibil sau de negandit. Umorul ca
functie care transcede barierele psihice, este o punte de legatura intre elemente inconstiente
neglijate, reprimate, elemente ale umbrei noastre si constiinta. Modul in care se produce
aceasta trecere, intr-o maniera nederanjanta pentru Eu, poate fi explicat prin aceea ca umorul
tine in frau conflictul si tensiunea provocate de un anumit continut psihic nedorit, pana cand
acesta isi gaseste o rezolvare la nivel constient/ este acceptat, acest proces fiind acompaniat si
de descarcarea energiilor blocate.

Conform psihologului Barry Ulanov, experientele care nu au fost traite pozitiv in copilarie,
„sanul bun al lui Melanie Klein”, un mediu care sa ofere caldura si „holding”, pot si
resemnificate si astfel „vindecate” prin intermediul a ceea ce el numeste „holding arts”, toate
acele forme de arta care incurajeaza ambivalenta si polivalenta, cea mai importanta dintre
acestea fiind ceea ce in engleza se numeste clowning – jocul,circul. Explica cercetatorul: pot
fi descoperite si integrate multiple semnificatii ale unor aspecte anterior nedezvoltate ale
personalitatii. Din aceasta perspectiva, umorul este un catalizator pentru dezvoltare
personala/individuatie, asigurand o forma de dialog autentic intre Eu si Sine.

Bufonul si Shakespeare

Cea mai cunoscuta personificare in cultura occidentala a arhetipului clovnului este bufonul.
Acesta este prezent in cartile de tarot, fiind singura carte nenumerotata. Semnificatia – mai
sus. Este descris ca un calator, un entertainer, un om simplu, naiv, prost, de multe ori un
outsider. Cu toate acestea este intotdeauna cel care exprima gandurile carora nimeni nu are
curaj sa le dea curs, uneori bizare, alteori adevaruri profunde intr-o maniera directa, clara si
concisa. Reprezinta acea forma de inteligenta simpla, inocenta si intuitiva. Este personajul
aflat intotdeauna ori pe punctul de a cadea in penibil, ori de a avea o sclipire, a leap of faith
(salt de credinta). Purtator al unei intelepciuni neingradite de cutumele societatii, reprezinta in
plan arhetipal, omul aflat in cursul unei calatorii interioare spre adevar/sens.

Shakespeare ofera, in piesa Regele Lear, acest model de bufon cu rolul de intermediar intre
constiinta si inconstient. Exprimand adevaruri simple si profunde il ajuta pe rege sa vada
cealalta parte a lucrurilor. Pentru a ii semnala o decizie gresita acesta ii spune”Daca tu ai fi
bufonul meu, as pune sa fii pedepsit pentru imbatranirea ta inainte de vreme. Nu ar trebui sa
ajungi sa batran inante sa ajungi sa si fii intelept.”

Pe de alta parte Bufonul/clovnul este intotdeauna cel care se tine de sotii, face lucruri penibile,
socante, se face de ras. Pare sa fie in permanenta legatura cu ceea ce e imperfect, rusinos,
tabu. De aceea se afla in stransa legatura cu arhetipul Tricksterului, definit de Jung ca fiind
figura colectiva a umbrei, suma tuturor trasaturilor inferioare de carecter ale oamenilor.
Paradoxal insa, el este cel care pentru multe triburi de amerindieni este investit cu puterea de a
mentine well-beingul comunitatii, tocmai prin faptul ca intrerupe si deranjeaza ritualurile
sacre. Aceasta toleranta culturala fata de a iti bate joc de un ritual serios si sacru exprima
faptul ca aceste populatii sunt constiente ca lumea s-a nascut din haos si dezordine, la fel ca si
orice forma de dezvoltare.

Prin aceasta aducere in lumina constiintei a ceea ce este de neacceptat cultural sau moral,
clovnul, dusmanul barierelor, al granitelor, aduce dezordine acolo unde este ordine pentru a
face un intreg si pentru a ajuta la nasterea de noi posibilitati.

Functie sacra

Clovnul are de asemenea si o importanta religioasa, sacra, acesta reusind prin revelarea naturii
umane ambivalente, sa creeze o conexiune cu o forta superioara. Scriitoare americana Midori
Snyder descrie aceasta functie sacra in Grecia Antica: „Corul de clovni dezgoleste societatea
clasica, politicoasa si prin acest act expune adevaratele noastre sentimente. In dezordinea sa
jucausa, ne aducem aminte de emotiile noastre primare: ne descoperim sezualitatea, dorinta,
devenim invidiosi si gelosi, devenim insetati dupa afectiune si faima si tanjim dupa o dorinta
iluzorie – bucuria libera. Mai degraba am dormi decat am munci; suntem destepti , insa uneori
prosti, fara indoiala. Suntem complicati, conflictuali si nici un caracter individual nu ar putea
purta povara atator inconsistente. Avem nevoie de un cor de clovni sa vorbeasca pentru noi. In
pofida naturii lor seculare, clovnii sunt mitici…umorul este un vechi raspuns la frica de
necunoscut si la rusinea pentru familiar. De 3000 de ani, undeva, un cor de clovni s-au purtat
necuviincios, si in obraznicia lor au invocat zei, eroi si legende pentru o intalnire fata in fata
cu umanul, oferind rasul ca forma de plecaciune.

Bibliografie
Bala, M. (2010). The Clown: An Archetypal Self-Journey. Jung Journal , 50-71.

http://www.aeclectic.net/tarot/learn/meanings/fool.shtml