Aromaterapia

Aromele plăcute ale plantelor, fructelor, semințelor, rădăcinilor etc. au fost din cele mai vechi
timpuri folosite pentru capacitatea lor de relaxare și de inducere a unei stări de bine. Terapia cu
uleiuri esențiale sau aromaterapia susține însă că „uleiurile esențiale” extrase din plante pot să
ofere și beneficii pentru sănătate celor care le utilizează, iar companiile producătoare de astfel de
soluții naturale și parfumate promovează intens capacitatea lor terapeutică.
Deși am putea crede că aromaterapia se referă la orice formă de utilizare a parfumurilor, fie că
vorbim de lumânarile frumos mirositoare, ornamentele parfumate cu care ne decorăm casa sau
parfumurile produselor cosmetice pe care le folosim, în realitate aromaterapia constă în utilizarea
terapeutică a uleiurilor esențiale, pentru a preveni sau a trata o anumită condiție sau afecțiune.
Această practică a fost folosită cu mult înaintea erei noastre de civilizațiile antice, însă abia în
secolul XX a devenit o terapie, bazele sale fiind puse de chimistul francez René-Maurice
Gattefossé. Acesta a descoperit accidental proprietatea curativă a uleiului esențial de lavandă
atunci când lucra în laboratorul de produse cosmetice al familiei sale. Arzându-se serios la o
mână, instinctul său a fost să introducă mâna rănită în cel mai apropiat recipient cu lichid, iar
întâmplarea a făcut ca acel lichid să fie uleiul esențial de lavandă. Ulterior a observat că arsura s-
a vindecat rapid și a început să studieze în profunzime proprietățile uleiurilor esențiale. A avut
ocazia să testeze aceste uleiuri și pe soldații răniți din Primul Război Mondial și apoi a scris cartea
în care termenul de /aromaterapie/a fost folosit pentru prima dată. Chimistul nu s-a oprit doar la
descoperirea de noi uleiuri esențiale și a proprietăților acestora, ci a și dezvoltat culturi de plante
și metode de extracție a uleiurilor esențiale din acestea.
În ultimele decenii, aromaterapia a devenit extrem de populară datorită dezvoltării spa-urilor și
centrelor de wellness, dar și a modului plăcut în care se desfășoară terapia, iar astăzi numeroase
companii produc și comercializează produse menite să vindece prin puterea uleiurilor esențiale.
Uleiurile esențiale sunt extrase din diverse părți ale anumitor plante (frunze, flori, semințe, fructe,
rădăcini, muguri), care conțin *ingrediente active*. Sunt numite „/esențiale”/ nu pentru că rolul
lor ar fi vital (esențial) pentru organismul nostru (la fel ca vitaminele sau substanțele nutritive),
ci pentru că sunt /esențe/ din plante. Sunt numite „/uleiuri/” pentru că esențele sunt diluate în
anumite uleiuri (de măsline, de migdale, de jojoba etc.), pentru a putea fi aplicate pe
piele. Extragerea substanțelor active din plante se realizează fie prin distilare, fie prin stoarcere.
Acestea se folosesc la aromatizarea produselor cosmetice și de îngijire sau a felurilor de mâncare.
Calitatea unui ulei esențial depinde foarte mult de calitatea solului în care a crescut planta din
care este obținut, de condițiile de extragere a substanțelor active, de ambalare și depozitare.
Un ulei esențial de calitate, spun aromaterapeuții, ar trebui să aibă trei caracteristici importante:
* puritatea – se referă la conținutul nealterat de adăugarea de solvenți sau alte substanțe
chimice sintetice care să afecteze proprietățile terapeutice ale uleiului esențial original
* intensitatea – constă în cantitatea maximă de substanțe active extrase și o paletă largă a
acestora, fiind caracteristică o aroma mult mai intensă decât dacă, de exemplu, uleiul esențial ar
fi obținut prin redistilarea plantelor, prin care se extrage restul de substanțe rămase
* integritatea – uleiul esențial este extras din aceeași specie (nu există mixturi), eventual din
aceeași recoltă și plantație
*Cum funcționează aromaterapia? La baza aromaterapiei stau uleiurile esențiale, despre care
se presupune că ar avea puteri vindecătoare și care se folosesc prin inspirare, prin
masarea pielii sau (mai puțin frecvent) prin ingerare. Masarea pielii cu ulei esențial este
considerată cea mai eficientă din cele trei, pentru că pacientul beneficiază de aroma plăcută a
uleiului, dar în același timp și de efectele pozitive ale masajului.
*Inhalarea uleiurilor esențiale se face fie după ce câteva picături au fost turnate pe un material,
fie prin vapori de aburi sau sprayuri. Ingerarea uleiurilor esențiale se face doar sub îndrumarea
terapeutului. Metoda de administrare este aleasă în funcție de problema tratată, de proprietățile
uleiurilor esențiale și de aspecte care țin de siguranță (lipsa de toxicitate de exemplu).
Cea mai frecventă supoziție a aromaterapeuților este că uleiurile esențiale ar susține și îmbunătăți
sistemul imunitar. Pe lângă acest efect, există numeroase indicații pentru diferite condiții și
afecțiuni oferite de uleiuri extrase din plante, rădăcini, semințe etc. Cu toate
acestea, dovezile științifice în acest sens lipsesc și nici aromaterapeuții nu par interesați să
demonstreze că practica lor realmente poate vindeca, așa cum pretind. De multe ori *efectul
placebo* poate interfera cu cel al uleiurilor esențiale, așa că e dificil de spus cărui fapt se
datorează starea de bine a pacienților după folosirea aromelor. Explicația dată de acești terapeuți
pentru posibilul efect al aromelor este că mirosul plăcut este preluat de receptorii mirosului și
transmiși către creier, unde stimulează zonele cerebrale implicate în formarea și stocarea
emoțiilor și a memoriei. În acest mod starea noastră mentală, dispoziția și emoțiile ne-ar fi
influențate pozitiv. O altă viziune consideră că substanțele din uleiurile esențiale ajung în sânge
și interacționează cu hormonii și enzimele. Odată cu creșterea popularității aromaterapiei și
opiniile în ceea ce privește aplicarea și eficiența acesteia s-au diversificat, variind de la cei care
pretind că uleiurile esențiale sunt „un dar secret al naturii”, care poate vindeca orice boală, până
la cei care o consideră o exagerare sau chiar o șarlatanie, dacă ținem cont de lipsa cercetării în
domeniu care să valideze această practică. Iată câteva argumente pro și contra aromaterapiei:
*Argumente pro
* este o formă plăcută de terapie, nedureroasă și relaxantă
* administrate în dozele adecvate, uleiurile esențiale nu produc reacții adverse
* aromaterapia se realizează în cabinetul unui terapeut, dar uleiurile esențiale pot fi administrate
și acasă, de către pacient, sub îndrumarea și urmând indicațiile aromaterapeutului
* aromaterapia se adresează corpului, dar și psihicului, pentru că este și o experiență senzorială
plăcută
*Argumente contra
* multe dintre presupunerile aromaterapeuților sau ale celor care vând uleiuri esențiale sunt
imposibil de demonstrat științific (restabilirea echilibrului fluxului energetic, dezvoltarea
spirituală etc.)
* dacă ne simțim mai bine după masajul cu ulei esențial nu înseamnă neapărat că meritul este al
uleiului, ci mai degrabă al masajului în sine; în plus, există studii care au comparat masajul cu
ulei esențial și masajul fără ulei esențial, iar rezultatele au fost similare, așa cum menționează
/Societatea Americană pentru Cancer
* se pune un accent foarte mare pe latura subiectivă a tratamentului (de exemplu, pacientul alege
uleiurile care îi plac pentru că se consideră că acelea sunt cele mai eficiente în cazul lui), ceea ce
scade din credibilitate – un tratament eficient trebuie să funcționează la fel, indiferent de persoana
căreia i se administrează (sunt excluse cazurile de interferență cu alte medicamente, afecțiuni în
care nu este indicat, vârstă etc.)
* cu greu se poate diferenția efectul placebo de presupusul efect al uleiurilor esențiale
 * unele uleiuri sunt toxice și pot produce efecte secundare grave dacă nu sunt utilizate adecvat
(dacă sunt ingerate de exemplu); nu trebuie omis nici faptul că sunt inflamabile, de aceea nu
trebuie folosite în preajma unei surse de foc
* lipsa studiilor privind uleiurile esențiale ridică o problemă și în ceea ce privește *siguranța*
acestora; dacă nu se știe exact cum acționează, există riscuri pe care nu le cunoaștem încă în
administrarea lor
* nu există instituții sau standarde care să regleze producția de uleiuri esențiale, ceea ce ridică
din nou semne de întrebare asupra siguranței acestor produse; în plus, nici prețul nu este un
indicator al calității, pentru că se poate întâmpla frecvent ca un ulei esențial cu o calitate scăzută
să nu se ridice la nivelul promovării și a prețului care se cere pe el
* ca și în cazul altor terapii alternative cu rădăcini adânci în istorie, se spune despre aromaterapie
că a fost folosită din cele mai vechi timpuri și că acesta ar fi un argument în favoarea utilizării
sale; acesta nu este însă un argument solid și nu susține în niciun fel eficiența sa
Eficiența și validitatea aromaterapiei - Deși pretinde că poate restabili sau îmbunătăți sănătatea
fizică și mentală, aromaterapia nu a demonstrat nicicum aceste afirmații. Singurele „dovezi”
provin din studii de caz, din mărturiile celor care au încercat uleiurile esențiale și din ceea ce
aromaterapeuții cred că uleiurile esențiale pot face. Există numeroase site-uri de promovare ale
aromaterapiei, care comercializează uleiuri esențiale și unde cei care le-au folosit pot împărtăși
și celorlalți utilizatori experiența pozitivă în folosirea aromaterapiei.
Uleiurile esențiale conțin într-adevăr ingrediente active din plantele din care sunt extrase și e
foarte posibil să aibă realmente anumite efecte. Însă atât timp cât nu s-a studiat exact care este
cantitatea necesară din aceste substanțe active pentru a avea o influență reală asupra creierului
sau organelor cărora li se adresează, este greu de crezut că ele funcționează așa cum se pretinde.
Testele clinice în domeniul aromaterapiei sunt extrem de puține, iar cele realizate nu susțin deloc
afirmațiile pozitive ale aromaterapeuților. În 2000 a fost realizată o meta-analiză a studiilor
realizate până la acel moment privind rolul terapeutic al uleiurilor esențiale. Au fost identificate
12 studii, dintre care doar șase valide din punct de vedere metodologic. Acestea au prezentat
aromaterapia aplicată prin masajul cu uleiuri esențiale pentru reducerea anxietății, însă rezultatele
au arătat că deși s-a observat un efect mic, acesta este nesemnificativ pentru a putea trage
concluzia eficienței aromaterapiei în reducerea anxietății.
Pentru că de atunci s-au mai realizat și alte studii, în 2012 a fost din nou analizată literatura de
specialitate de o echipă de cercetători. Studiile incluse în analiză s-au axat pe tratarea prin
aromaterapie a hipertensiunii, anxietății, depresiei, durerii, demenței. Pentru niciuna dintre aceste
afecțiuni și tulburări terapia prin uleiurile esențiale nu s-a dovedit a fi benefică.
În condițiile în care acțiunea uleiurilor esențiale nu a fost decât sumar verificată, problema
siguranței acestor substanțe ar trebui să ne dea de gândit. Câteva dintre studiile de până acum au
luat în calcul efectele secundare ale aromaterapiei, iar o meta-analiză din 2012 le-a adunat
laolaltă. Dintr-un total de 42 de situații de terapie identificate, 71 de pacienți s-au confruntat cu
efecte adverse ale administrării uleiurilor esențiale, care au variat de la cele mai blânde până la
cele mai grave (fiind înregistrat chiar și un caz de deces). Cea mai frecventă problemă cu care
pacienții s-au confruntat a fost dermatita, iar cele mai riscante uleiuri esențiale au fost cele de
lavandă, ylang-ylang, mentă și arbore de ceai. O problemă rămâne însă faptul că nu se cunoaște
frecvența acestor cazuri. Cert este că aromaterapia poate fi periculoasă, de aceea e nevoie de
precauție în utilizarea uleiurilor esențiale.
Deși extrem de apreciate în întreaga lume, aromele și uleiurile esențiale nu ar trebui să fie privite
ca o formă de vindecare, atât timp cât studiile nu au validat eficiența terapeutică a acestei practici.
Atât timp cât le folosim pentru relaxare și încântarea simțurilor (dar cu mare precauție!), ne putem
feri de efectele adverse și necunoscute pe care ni le pot provoca.
Exemplu: Anxietate Anxietatea este o stare care ne afecteaza pe toti, intr-un moment sau altul.
Insa forma acuta de anxietate duce la atacuri de panica ce implica ameteli, taierea respiratiei,
bufeuri sau frisoane, stari de greata si imposibilitatea de a gandi limpede. Sugestii de
uleiuri esentiale: bergamot, cedru, levantica
Notele uleiurilor esentiale
Uleiurile esentiale sunt adesea clasificate dupa nota (nota de varf, nota de mijloc sau inima
parfumului si nota de baza). Nota reprezinta ritmul in care uleiul se evapora, sau cat de mult
persista mirosul.