Plumbuirea liniilor

Plumbuirea liniilor de pescuit in functie de curentul apei:

Este evident ca in pescuit dimensiunile monturilor, dispunerea componentelor la distante exacte nu este obligatorie. Se cunosc
cazuri de linii facute “pe genunchi” care au intrecut si cele mai profi unelte. Insa respectarea unor detalii si incercarea de a realiza
cat mai aproape de desen o montura sau linie nu poate decat sa ajute.
Iata mai jos cateva greseli de plumbuire:

In partea stanga s-a efectuat o plumbuire prea usoara, in acest caz

momeala si intreaga linie va fi mult ridicata de forta curentului.
In partea dreapta observam o linie cu foarte mult plumb, momeala ramanand captiva pe fundul apei.
Presupunem ca s-a dorit a se pescui la jumatatea adancimii apei.
De asemenea exista si cateva greseli de prezentare a momelii, greseli generate de o plumbuire inadecvata:
In primul caz, plumbul se afla in fata momelii, iar de regula pestele cauta momeala inaintand contra curentului. In acest caz pestele
devine suspicios si poate renunta la a incerca momeala.
In al II-lea caz plumbul este prea aproape de momeala, aceasta nemaifiint prezentata “natural”. Si in acest caz pestele poate
renunta !
Fir Intins !
Sheffield - O Tehnica Eficienta
 Atunci
cand pescuitul obisnuit cu pluta nu mai poate fi practicat fie din cauza distantei sau adancimii prea mari unde s-au dus pestii sa
serveasca masa, fie ca din cauza vantului care bate cu putere, a valurilor si curentilor prea mari nu mai putem avea controlul unei
linii normale, tehnica Sheffield ne poate salva totusi ziua pe care ne-am dedicat-o pentru a iesi la un pescuit. Cand conditiile de
pescuit sunt cele de genul celor enumerate mai sus, nu avem decat trei alternative: ori renuntam la pluta si pescuim cu lanseta pe
fundul apei folosind monturile clasice (plumb greu, fire mai groase etc.), ori folosim tehnica sheffield unde avem posibilitatea
efectuarii unui pescuit cu pluta, fara sa renuntam la monturile fine care nu trezesc suspiciunea pestilor. Varianta a treia este de a
ne urca arsenalul in masina sau in spinare si .... sa plecam acasa. Asta ar insemna ca am ratat o zi de pescuit care chiar si in
conditiile vitrege descrise, are si ea farmecul ei.

De cele mai multe ori aleg alternativa a doua, adica

montura pentru sheffield, atat pentru frumusetea stilului cat si pentru
eficienta metodei.Tehnica se adreseaza in special pentru pescuitul
speciilor de pesti din marea familie a ciprinidelor insa de multe ori
vom avea surprize (destul de placute unele)de a prinde biban, salau
sau chiar stiuca (cu sanse aproape nule de a aduce stiuca in juvelnic
deoarece forfacul nu rezista la actiunea dintilor ei).

In imaginile de mai jos va prezint doua monturi folosite la

tehnica sheffield:

- prima este destinata unui pescuit la nivelul fundului apei (sau intre
ape) si poate fi folosita cu succes pentru capturarea babustilor,
rosioarelor, clenilor, chiar si a platicilor si carasilor atunci cand nu
scormonesc pe fundul apei ci se hranesc pe linia creata de
raspandirea nadei de la suprafata catre fund;

- a doua montura se adreseaza in special pentru platica, caras si

ciortan, la o distanta de pescuit de pana la 30 – 40m.

Ultima imagine reprezinta o montura destinata unui

pescuit la distante mai mari de 40 m, la o adancime ce depaseste 4 m
si care se adreseaza in special pestilor mai mari (platica, caras, crap),
care se hranesc pe fundul apei si care de obicei prefera o momeala
imobila care stationeaza pe substrat. Momeala care se foloseste cel
mai frecvent in tehnica sheffield este viermusul, singur sau in diferite
combinatii (buchet de viermusi, viermusi cu rama, viermus cu diferite
momeli de origine vegetala). Se pot utiliza insa cu succes toata gama
de momeli pe care o prefera pestele pe care dorim/speram sa-l
prindem. Conditia este ca momeala sa se poata mentine pe carlig si
ceea ce este foarte important, sa se regaseasca in cantitate suficienta
si in materialul de nadire.

Va rog sa aveti in vedere ca materialul este doar

informativ. Tehnica se adapteaza stilului fiecaruia si la conditiile
concrete din locul unde pescuiti.

In final va adresez rugamintea ca atunci cand pescuiti in

ape libere, sa mai si eliberati din pestii pe care-i prindeti (cu atentia
cuvenita acestei activitati). Rezultatul ... se va vedea cand veti mai
pescui prin acele locuri. Nu este nevoie sa saturati toti vecinii, sau
toate pisicile cartierului. Fir intins.
Cleni la pluta... pe rauri repezi
Clenii nu sunt roboti; nu le subestima inteligenta!

Vor fi zile cand indiferent de metoda folosita si de nadirea utilizata, vei prinde toata ziua cleni, facand mecanic acelasi lucru. Însa
aceste zile sunt foarte rare si vei fi nevoit mai mult ca sigur sa-ti schimbi metoda pentru a continua sa prinzi. Asta poate insemna
a prinde cativa cleni la montura cu pluta „stick”, a trece apoi la montura „bolo”, la „waggler” si apoi din nou la „stick”, in timp ce
vei nadi regulat.

De cele mai multe ori vei avea o noua captura chiar de la prima lansare de dupa trecerea la alta metoda. Apoi va fi necesar sa
muncesti din nou, schimband adancimea de pescuit, dispunerea plumbajului, genul si regularitatea nadirii si in general orice
altceva poti sa schimbi, pentru a deruta si pacali cleanul istet (se banuieste ca cleanul invata foarte repede imaginea monturii care
le aduce necazuri lui sau confratilor). Clenii sunt fiinte ale naturii, salbatice, si nu trebuie sa ne asteptam sa se comporte
precum robotii... doar pentru ca asa vrem noi!
Regula de aur
Regula de aur pentru a deruta si pacali pesti precum cleanul este aceea ca... nu exista reguli! Atat timp cat ai o gramada de
plumbi marimea 8 pe fir, trebuie sa fii pregatit sa le schimbi oricand dispunerea pentru a continua sa prinzi.

La fel si cu adancimea la care pescuiesti. Hadrian incepe sa pescuiasca la fund, urmand ca apoi, pe masura ce partida evolueaza si
inregistreaza capturi, sa micsoreze aceasta adancime (cleni infometati vor inota adesea catre straturile superioare ale apei pentru a
insfaca momeala inaintea companionilor lor, creand o apriga competitie sub luciul apei).

Cu alte cuvinte, daca nu ai muscaturi suficiente (sau deloc) nu sta pur si simplu asteptandu-le... fa ceva... schimba ceva in
monturile tale!

Ustensile si accesorii

Lansetele (float rods) – sunt de obicei puternice, speciale de pluta, din carbon, mufabile din 3 sau 4 tronsoane, de minimum 13
feet (3,90m) lungime, ajungandu-se chiar pana la cele stil „bolognez” de 20feet (6m) lungime. Cu cat lanseta e mai lunga cu atat
controlul asupra monturii din curent si asupra pestelui din carlig sunt mai bune, mai comfortabile, diminuand chiar numarul de
rateuri. Hadrian are obiceiul sa taie cam 15cm din cotorul lansetelor sale pentru a le face mult mai manevrabile la schimbarea
dintr-o mana in alta impusa de tehnicile sale de nadire simultana cu pescuitul...

Mulinetele (fixed spool reels) – sa fie din cele uzuale, de calitate, cu tambur fix, si rezistente la travaliul (uzura) in timp
determinata de desele mulinari la care sunt supuse.

Firul (line) – lui Hadrian este „Maxima”, de 1,1kg (2,1/2 lb) rezistenta (la nod, ca in sistemul de masurare englezesc) pentru
plute de gen ”stick” si 1,350 kg (3lb) pentru plute cu adevarat mari, precum „waggler”-ele si „bolognese”-le.

Carligele (hooks) – necesare sunt puternice dar nu prea groase in tija. Preferatele lui Hadrian sunt „Kamasan B520”, „Mustad
Magnum Spade” sau „Fox Super Maggot” in marimi de la 16 la 20.

Forfacul (hooklength) – este aproape inexistent la Hadrian (foloseste doar in rare ocazii, cand stie ca fundul apei este dificil si ii
poate aduce agatari). În aceste cazuri, prefera monofilamente de Super-calitate (hi-tech) de grosimi mici (0,12mm sau 0,14mm),
rezistente mari si atentie!... elasticitate foarte scazuta.

Spray-ul de plutire (floatant spray) – Cand pescuiesti pe rauri cu rapiditate mare a curentului este esential ca firul dintre lanseta
si pluta sa stea la suprafata apei tot timpul, sa pluteasca deci. Foloseste un spray special cu care poti sa-ti tratezi firul chiar aflata
direct pe tamburul mulinetei. Chiar si asa-zisele fire flotante (plutitoare) odata tratate cu acest spray vor capata vizibil, uimitor,
flotabilitate crescuta!

Sortul cu nada si momeala, cu buzunar frontal (bait apron) – ii permite lui Hadrian sa reduca miscarile la minimum
(eliminand scotocirea pe mal, in cutiile cu nade si momeli) ba chiar sa nadeasca cu prastia chiar in timp ce tine cu o mana lanseta.

Pescuit pe timp de vint

Nu sunt putine cazurile cind mergem la pescuit si incepe sa bata vintul, provocind nemultumirea pescarului, aceasta mai ales
datorita inaspririi conditiilor de pescuit. Trebuie sa stim ca, sub luciul apei, vintul nu influenteaza negativ activitatea pestilor sau
reactia acestora la nada si momeala.

Ne gindim intodeauna ca pestilor nu le plac extremele, nici frigul patrunzator, nici arsita. Anumite teorii acorda atributul
favorabil sau neprielnic diferitilor curenti de aer (vint de nord, vint de sud, vint de ploaie). Insa vintul, de regula, sporeste agitatia
pestilor si nu de putine ori odata cu acesta apar si primele capturi frumoase. Am remarcat ca atunci cind vintul nici macar nu adie
putine sunt sansele de a ne umple juvelnicul cu peste.

Problema este ca, din pacate, pe timp de vint pescuitul la undita este evident ingreunat. Nu este totusi grav pentru ca, folosind
experienta acumulata in timp, putem invinge adversitatea vintului transformind-o in aliatul principal. Dupa ce veti insusi tehnica
de pescuit pe timp de vint veti dori sa aveti noroc de vint. Pe timp de vint s-a constatat ca pestii circotasi, care miros momeala si
pleaca, devin mai hotariti iar pestii mici, de suprafata, inhata "prada" in acest strat oxigenat de actiunea vintului.

Multi pescari, pentru a rezolva "problema vintului" si pentru a mentine pluta in valuri, au tendinta de a ingreuna serios momeala,
rezultind "calupuri" respectabile. Nu este solutia optima, existind si alte metode de urmat. Este necesar, inainte de lansare, sa
aflam directia si intensitatea vintului. In continuare este necesar sa determinam efectul vintului pe suprafata iazului dar si in
straturile mai profunde. Lansam pe suprafata apei o buleta (flotabila un timp) si observam pe luciul apei traiectoria acesteia (spre
mal, spre larg, stinga-dreapta). Acesta este indicatorul fortei vintului in stratul superior. Daca pescuim pe fundul apei trebuie sa
determinam eventualii curenti de adincime care pot avea sensul opus celor de suprafata, efectul nadirilor fiind absolut
imprevizibil. Aparenta poate fi inselatoare; asadar este important sa facem citeva mici teste si experimentari intotdeauna cind
avem de-a face cu vintul. De asemenea, retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre
virfurile a doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic. Vom
analiza acum cazul vintului in functie de directia din care acesta bate. Ca o regula, vom aminti folosirea plutelor lungi dar cu virf
sibtire.

Vint din spate

In acest caz putem pescui departe si precis, cu mai mult fir, pentru ca vintul culca incetisor linia pe locul nadit. Faceti cu atentie
nadirea, in toate azimuturile pentru ca rafalele de vint antreneaza nada in afara "vadului". In general, aceasta directie este foarte
avantajoasa pescuitului.

Vint din fata

In acest caz este necesara o linie mai grea pentru a putea lansa. O undita firava poate ceda usor daca este fortata prea tare, mai
ales cind plumbii sunt usori. In acest caz, pestele are predilectie pentru zonele de mal unde se aduna, alaturi de nada luata de
curenti si musculite, pestisori si hrana mai multa decit in larg.Se recomanda ca firul sa fie cit mai scurt iar varga sa fie cit mai
lunga.

Vint din lateral

Este cel mai greu de a controla linia si de a ne mentine in zona nadita. Mai mult, o pozitie incorecta poate avea ca efect si
muscaturile false, datorate curentilor care tensioneaza firul incorect plasat pe apa. Daca nu este turbulent, vintul lateral poate fi
util deoarece tine linia usor intinsa. Cind este violent si in rafale trebuie sa avem grija sa stapinim varga utilizind un suport
adecvat iar virful va trebui sa fie pus in pozitie submersa (pina la 5 cm) pentru a scufunda firul si a-l feri de furia vintului. Aici, o
pluta lunga cu virf filiform este foarte utila iar pescuitul la fundul apei da rezultate bune.

Concluzii
Cind pescuiti pe vint alegeti plute lungi cu virf filiform. Scufundati virful unditei in apa (cca. 5 cm) si supravegheati ca pluta sa
fie in zona cu adevarat nadita. Retineti ca apa este agitata de vint pina la o adincime agala cu jumatatea distantei dintre virfurile a
doua valuri succesive. Sub acest nivel pestele este linistit si ferit de turbulentele din timpul vintului puternic.