Anda di halaman 1dari 6

Călirea organismului

Corpul omenesc are o temperatură în jurul cifrei de 36-37 de


grade, care se menţine constantă printr-o reglare automată. Scăderea
sau creşterea bruscă a temperaturii înconjurătoare declanşează această
reglare, ca un reflex de apărare.
Dacă omul este în mod sistematic expus scăderii sau creşterii
temperaturii din jurul său, organismul începe să se obişnuiască şi suportă
din ce în ce mai bine variaţiile mari ale temperaturii. Popoarele nordice
pot să se tăvălească în zăpadă după o baie fierbinte, fără ca acest lucru
să le facă rău. Schimbările de temperatură de la vară la iarnă, sunt şi la
noi tot mai mari, şi oamenii, care nu se obişnuiesc treptat cu frigul sau
cu apa rece, sunt expuşi mult mai uşor răcelii.
Călirea organismului trebuie să înceapă încă din copilărie, dar se
poate face la orice vârstă. Important este să se respecte o serie de reguli,
şi anume:
 Anotimpul cel mai indicat pentru a începe călirea este primăvara,
când temperatura începe să crească.
 Este bine să se înceapă oţelirea sistematic, de la vârste mici, chiar
din prima copilărie, şi să se continue până la bătrâneţe, deoarece
întreruperea ei duce la dezobişnuinţă şi expune la slăbirea
rezistenţei organismului.
 Nu trebuie să ne limităm la utilizarea unui singur factor de călire,
ci să uzăm de mijloace cât mai variate, cum sunt aerul (cald, rece,
uscat, umed), apa (caldă, rece, fierbinte, sub formă de duşuri,
imersii, băi), soarele, cultura fizică şi sportul.

1
Aerul şi efectele sale
Călirea cu aer se face în tot timpul anului. Efectul băii de aer
depinde de temperatură, umiditate şi mişcarea aerului (vânt). Aceşti trei
factori se schimbă în diferite combinaţii şi în funcţie de asta efectul este
şi el variat. Efectul mai depinde şi de mărimea suprafeţei corporale
expuse. Schimbările prea dese de la o temperatură joasă la una înaltă
supun organismul la un efort mare şi împiedică adaptarea. Atmosfera
umedă împiedică transpiraţia şi, dacă în acelaşi timp şi temperatura este
ridicată, acest fapt poate duce la supraîncălzire, în timp ce atmosfera
uscată şi caldă, prin intensificarea transpiraţiei, duce la deshidratare.
Mişcarea aerului are un efect răcoritor asupra organismului. Vântul
moderat tonifică organismul, mai ales dacă este călduţ. Dar dacă
expunerea durează mult, oboseşte la fel ca şi vântul puternic şi mai rece.
Aerul acționează favorabil asupra organismului uman prin
intensificarea metabolismului, întărirea sistemului nervos și
îmbunătățirea activității aparatului cardiovascular. De asemenea aerul
solicită într-o mare măsură sistemul termoreglator al organismului.
Gradul de acțiune a aerului depinde de temperatură, umiditatea, viteza
de deplasare, puritatea acestuia.

Temperatura aerului
Influențează procesul de termoreglare prin modificarea
termogenezei endogene si a convecției. Cu cât temperatura aerului este
mai diferită de cea a corpului, cu atât acțiunea lui este mai puternică.
În conditii extreme, temperaturile scăzute ale aerului pot produce:
răcirea locală a unor segmente ale organismului (in special ale
extremitatilor), afectiuni denumite “raceli”, degeraturi sau inghet;
temperaturile ridicate pot produce arsuri de diferite grade. Temperatura
ridicată a aerului poate influența defavorabil atenția, timpii de reactie si
coordonarea psihomotrie. Aceste efecte contribuie la creșterea frecvenței
accidentelor, în special la cei neadaptați. Zona temperaturilor de confort
pentru adulti este intre 17-22 °C, iar pentru cei care efectueaza efort fizic
15-17 °C.
2
Umiditatea relativă
Acționează asupra procesului de termoreglare în mod continuu,
prin influențarea evaporării transpirației și, deci, de pierderile de caldură.
În zona noastră umiditatea relativă ridicată survine iarna. Umiditatea
relativă foarte scazută are o acțiune nefavorabilă asupra mucoaselor
respiratorii. Umiditatea relativă favorabilă organismului uman este între
30-70%.

Mișcarea aerului
Se caracterizează prin două componente: viteza și direcția. Direcția
poate determina curenți orizontali, ascendenți, descendenți și în vârtej.
Direcția curenților orizontali influențează poluarea și caracterul maritim
de aer într-o anumită zonă. Viteza de mișcare a aerului are o acțiune
asupra termoreglării. Aceasta acțiune
este diferită, fizic în funcție de
temperatura aerului fiind mai joasă
decât cea cutanată și umiditatea relativă
fiind sub 100%. Cu cât viteza aerului
este mai intensă, cu atât pierderea de
căldură a organismului este mai mare.
Aerul în mișcare constituie un
excitant pentru receptorii cutanați și
intervine, pe aceasta cale, în menținerea
tonusului nervos. Viteza aerului este și un factor care intervine în
dispersia poluanților și în autopurificarea atmosferei.
Băile de aer se pot organiza oriunde la umbră, acolo unde există
mai mult spațiu liber în jur, aer mai curat si posibilități de alternare a
băilor de aer cu cele de soare sau apă. În timpul băilor de aer organismul
trebuie să fie cât mai sumar îmbrăcat, dacă se poate chiar complet,
pentru ca aerul să vină în contact cu o suprafață cât mai mare a corpului.

3
Reguli de aplicare a băilor de aer
Este indicat ca băile de aer să fie începute acasă, într-o cameră,
balcon sau terasa deschisă, la o temperatură cuprinsă între 20-25 °C,
temperatura, care trebuie coborâtă zilnic, treptat. Călirea cu aer se poate
începe și în sezonul rece, în timpul gimnasticii de dimineață, executată
într-un costum cât mai sumar, după aerisirea prealabilă a camerei. Mai
târziu ea se va face cu fereastra întredeschisă sau cu oberlichtul deschis,
apoi cu fereastra deschisă, reușindu-se astfel o scădere treptată a
temperaturii aerului, până ce se ajunge la o egalare a temperaturii aerului
de afară.
Mai târziu se poate
face baia de aer afară,
începându-se în sezonul
cald (vara), dimineața la
orele 7-8, cu o singură baie
de aer pe zi, cu durata de
5-10 minute. Treptat,
durata băii se marește,
ajungându-se în cele din
urmă la o durată de două
ore pe zi la două băi de aer pe zi. Băile de aer de afară se vor face la
început la o temperatură de peste 20°C, cu o umiditate de 60-70 %, fără
vânt puternic.
Pentru ca băile de aer să se facă corect și pentru a avea efectul
scontat în călirea organismului, este necesar să se respecte anumite
reguli:
 înainte de începerea băii de aer este indicată o încălzire
prealabilă printr-o serie de mișcări, fără însa a ajunge la
transpirație;
 la apariția senzației de frig, însoțită de zbârlirea părului, baia
de aer se întrerupe și se iau măsuri de încălizirea corpului
prin efectuarea de mișcări energice cu membrele, automasaj,
trecerea la soare si îmbrăcare;

4
 între baia de aer și masă trebuie să se lase un spațiu de o oră
și jumatate cel puțin;
 baia de aer nu se face după eforturile fizice mari, mai înainte
ca organismul să fi revenit la normal;
 baia de aer se termină cu un masaj sau automasaj și cu
folosirea unor procedee de călire cu apă.

Efectul călirii prin aer se mărește atunci când ne obișnuim să trăim


într-o cameră cu o temperatură sub 18°C și să dormim dezbăcați și cu
fereastra deschisă (vara) sau întredeschisă și îmbrăcați sumar în restul
timpului.

5
Bibliografie
 http://www.referatele.com/referate/medicina/online1/Calire
a-organismului-uman-cu-ajutorul-aerului-referatele-
com.php
 https://deweekend.ro/calirea-organismului-aerul-si-
efectele-sale/
 http://www.florinchindea.ro/2014/04/calirea-organismului-
uman-ajutorul-aer-soare-apa-intarirea-sistemului-imunitar-
solutia-impotriva-racelii.html
 https://adevarul.ro/locale/timisoara/cum-calim-organismul-
rezistenta-frig-imunitate-fier-metoda-putin-cunoscuta-
bailor-aer-1_589dd51e5ab6550cb856028e/index.html