Mitea CUCIUREANU

Versuri de altă dată

Chișinău, 2015
TOAMNA

Toamna rece a sosit

Vara caldă s-a sfârşit
Şi-au venit friguri pe-afară
Nu-i aşa ca astă vară.

Toamna rece s-a lăsat

Rândunelele au plecat
Înspre ţara călduroasă
Unde-i vara cea frumoasă.

Toată iarba-i vestejită

Pe câmpii nemărginite,
Iar în codrul cel frumos
Multe frunze sunt pe jos.

Flori în sat deloc nu sunt

Bruma cade pe pământ
Plouă des şi glodu-i mare
Ziua-i mică, noaptea-i mare.
2-XI-1967

1
IARNA

Vine viforul din munte

Vâjâind vijelios,
Îmbrăcând îngheţi păraie
Frig e sus, frig e şi jos.

Viforul zoreşte-ntruna,
Vrea să-mbrace-n albe straie
Şi pădurea şi gireada
În care sunt multe paie.

Viforul - aşa ca zmeul

Trece-n câmp şi-n lung şi-n lat.
Iar în urma lui rămâne
Sat de sat – alb îmbrăcat.

Iar zăpada ce se lasă

Străluceşte ca argintul,
Viforul mereu zoreşte
Merge el tot înainte.

Vine seara… Gerul iese

Îngheţând zăpada moale,
Vântul şuieră într-una
Gerul creşte… Noaptea-i mare.
26-XI-1967 – 26-II-1968

2
EU VREAU SĂ FIU ŞOFER!

Când mă uit la o maşină

Îmi vine să plâng de milă
Că nu sunt şofer şi eu
Să o mân pe drum mereu.

Nu-i nimic, acum sunt mic

Dar să ştiţi c-oi creşte-un pic
Şi am să mă duc la Bălţi
Şofer eu să mă învăţ.

Mi-oi lua eu o maşină

Un „Ural” sau un „Moscvici”
Şi-o să fiu şofer de vază
Şi-o să-i duc eu pe cei mici.
26.XI.1967 – 26.II.1968

3
VIETNAM
Pământ sângerat al Vietnamului scump
Pământ mult iubit vietnamez
Spre tine se-ndreaptă al nostru salut
Cu tine sunt eu, te veghez.
Din numele Ţării Sovietice
Din numele poporului meu
Salut către tine Vietnamule
Salut către tine mereu!
Tu liber trăita-i Vietnamule
Tu nici când război n-ai vrut
Trăita-i în pace senină
Însă americanii război au început.
Acuma pământul Vietnamului
De sânge-i scăldat şi nevoi
Vietnamul e-n luptă cumplită
Cu cei care vor război.
Aşa nu va fi niciodată
America mare şi rea
Nu va supune pe ţara-nţeleaptă
Vietnamul - care pace vrea!
Vietnamul va obţine biruinţa
Vietnamul, sunt sigur, va birui
Căci nu se poate ca Vietnamul paşnic
Să fie de voi cotropit!
25-26-XI-1967

4
MINUNATĂ-I VARA…

Minunată-i vara
Când pe munte sus,
Ciobanii cu turma
La păscut s-au dus.

Ce frumoasă-i vremea
Când pe munte-nalt,
Fluierul răsună
Sub un brad înalt.
Şi ce bucurie
E să fii cioban,
Fluier ai la tine
Mai cânţi din caval!
Dacă vrei un bucium
În stână găseşti,
Asta este viaţa
Bună să trăieşti!
Minunate-s verile
Minunate or fi,
Dar, păcat că noi
V-om îmbătrâni.
Şi atunci sărmanii
Nu ne-a trebui
Nici veri minunate
Nici cioban de-a fi.
Însă eu vă rog
Pân-a-mbătrâni
Hai cu toţi la stână
Şi ciobani vom fi.
30-V-1970

5
PRIMĂVARA A VENIT

Ne zâmbeşete soarele
După nori,
Se întorc cocoarele
Vin privighetori.

Cântă păsărelele
Flori sunt pe câmpii,
Zboară rândunelele
Peste sat şi vii.

În pădure cântecele
Nici nu se sfârşesc,
Iar din toate părţile
Păsări ciripesc.

Totu-i veselie
Plaiul e-nflorit
Şi e bucurie
Că primăvara a venit.
12-V-1970

6
UNDE EŞTI?

E târziu... şi drumu-i lung

Pe cărare e pustiu
E târziu, e prea târziu
E târziu şi eu n-ajung.

Tot mă sui la deal, la deal...

Amintirea-mi depănând
Şi te văd ca altă dată
Cântece de dor cântând.

Dar acuma singur sunt

Dealul sui şi mă gândesc
Unde oare te-ai ascuns?
Unde pot să te găsesc?

E târziu... e miez de noapte

Eu sui dealu-ncetişor
Unde esti? ... Cu tine poate
Mi-ar fi dealul mai uşor.
6-XI-1970

7
 BABA IARNĂ

Bate Iarna la fereastră:

- Cioca-boc, dă-mi drumu-n casă
Iară omul muncitor,
Se dă jos de pe cuptor
Şi îi spune iernii aşa:
- Du-te de la casa mea!
Baba Iarnă, vai de ea
Se porneşte unde vrea.

La altă casă se opreşte

Şi-n fereastră ciocăneşte:
- Cioca-boc, dă-mi drumu-n casă
S-o văd cât ţi-e de frumoasă!
Dar degeaba ciocănea
Omul nici n-o auzea.
Tot umbla iarna aşa,
Dar nimeni în casă n-o primea
Şi umbla plângând prin sat
Până când a răposat.

Ve-i gândi: de frig sărmana,

Ba greşita-ţi: alta-i boala
Că soarele-o incălzi
Şi ea pe loc se topi
Şi cum asta s-a-ntâmplat
Satul tot s-a bucurat,
Şi-au ieşit cu toţi afară
La drăguţa Primăvară.
13-II-1971

8
REINTOARCE-TE

Se intoarce iarăşi vara,

Cu miros de flori de tei
Mai ţii minte seara ceea,
Seara dragostei dintâi?

Ascultam o simfonie
Ce doar florile o ştiu
Şi ce bine-mi era mie
Când cu tine mă-ntâlneam.

Nopţi întregi ascultam cântul

Şi cântau a noastre inimi
Ne ştia Luna şi Vântul
Altul nu ne ştia nimeni...

Şi iar vara se întoarce

Dar eu singur sunt acu
Şi mereu te chem: Revino!
Reîntoarce-te şi tu.
13-VI-1972

9
 STRIGĂTURI
În câteva file voi scrie câteva strigături care se cântă prin hori şi jocuri
de toate felurile, care se cântă la noi în raionul Storojineţ al
Cernăuţului şi pre unde trăiesc români de-ai noştri. Şi eu zic:
1. Frunză verde stejărel Din boală omul se scoate
Eu m-am pus pe-un scăunel Dar din dragoste nu poate.
Şi cu coatele pe masă
Să vă scriu versuri frumoase 5. Dragostea de copiliţă
Şi versuri şi strigături Ca floarea din poieniţă
Ce se cântă la jocuri Iei la nas şi-o miroseşti
La jocuri, chiar şi de jale Şi cu ea te răcoreşti,
Şi la orişice-ntâmplare. Dragostea de fată mare
Ca garoafa din cărare,
2. Frunză verde stejărel Nici-un fel de miros n-are.
Când am fost mai tinerel
Tinerel şi nu iubeam 6. Dragostea cea de nevastă
Unde mă culcam dormeam Te usuci de te faci iască
Dar de Când am crescut mare Te bagă-n boala câinească
Trupul meu hodină n-are. Să-najungi să mănânci pască
Când e vrermea de dormit Dragostele nevesteşti –
El se duce la iubit Te usuci de te păleşti
Şi iubitul are-un dar Te bagă-n boale câneşti.
Că-i şi dulce şi amar 7. Dragostele nevesteşti,
Întâi îşi pare zahar Mi te bagă prin fereşti
Pe urmă pelin amar. Şi te scot pe unde pot
3. Ard-o focu dragostea Pe sub streşină prin pod.
Cine-o apucă a-nvăţa 8. Nevasta care-i nevastă,
N-are cum de-a o lăsa Are slobod să iubească
Nici minte de-a o purta Şi cu mine şi cu tine,
Şi de mine s-a legat ca fasolea de Numai să no ştie nimeni,
harag, Şi cu mine şi cu altul
Ca boala de om sărac. Numai să n-o ştie satul
Să n-o simţească bărbatul
4. Doamne, îi rea dragostea Că de-o simţeşte bărbatul
Îi mai rea decât boala O bate pân ce-o ia dracul.

10
9. Şi-apoi duce-maş şi duce-maş
Cu oile la imaş
Că vine luna lui mai
Ş-om vedea verdeaţă-n plai
Şi om merge cu oile
Şi om ajuta nevoile.
10. Primăvara, a noastră mamă
Ea la muncă ne recheamă
Să ne-nşire pe ogoare
S-auzim glasuri de cucoare
Şi glasuri de ciocârlie
Să lucrăm cu bucurie
S-aud glas de rândunele
Şi de fete frumuşele
Că m-am petrecut cu ele.
11. Floricică, floricea
Când eram în vremea mea
Câte 7 mândre aveam
Eu cu toate mă iubeam
Pe toate le mângâiam
Eu dacă am îmbătrânit
Mândrele m-au părăsit
Of! Armar mii şi cam jele
C-am îmbătrânit devreme,
Şi la toţi le pare rău,
Că ştiu bine ce-am fost eu.
12. De aş ajunge zile multe
Să mă sui şi eu la la munte,
Şi s-aud cucul cântând
Mândra din frunză zicând
Ea să zică, eu să cânt
Să ne treacă de urât.
13. Auzi lele Mariuţă
Cum cântă Ionică-n frunză?
Din frunzuliţa părului
Pe malul parăului.
14. Mărioară de la Bălţi
Cu dragostea-n 7 părţi
Că tu eşti în multe părţi
Şi iubeşti pe câţi îi vezi
Dacă ai fi numa-ntr-o parte,
Te-aş iubi până la moarte,
Te-aş face floare de vie
Şi te-aş pune-n pălărie
Să-mi fie dragă numai mie.
15. Măriucă de la vamă
Taie-un pui şi ne fă zeamă
Că de-i trece pe la noi
Pentru unu ţi-oi da doi
Pe de-asupra – buze moi.
16. Băiat mama m-a făcut
Fetele să le sărut
Şi m-a hrănit cu colac
Să le fiu la fete drag.
17. Cucule, de ce nu cânţi
Până ce-s fagi înfloriţi
Şi e iarbă pe sub molizi?
Cucule, de ce nu tragi
Până ce-i frunza pe fagi,
Şi iarbă pe sub copaci?
11
18. Colo-n vale la hotar
Este un nuc cu frunza rară
Se strâng cucii de prin ţară,
Şi cântă de te omoară,
Şi-aşa cântă de frumos
De pică frunzele pe jos
Şi aşa cântă de cu jele
Că pică frunza bucăţele,
Iar mai jos pe-o rămurea
Cântă şi o turturea
Cucu îmi cântă de pornire
Turturica de jelire,
Şi al meu suflet de perire.
19. Eu iubesc, mama iubeşte
Casa noastră putrezeşte
De-ar iubi şi tata meu
Ar cădea casa-n parău,
Eu mă las, mama se lasă,
Casa noastră – tot e casă.
20. Astă vară la Ispas,
Eram tinerel şi gras
Dar amu la ce-am rămas
Că mă trag mâţii de nas.
21. Decât c-o mândruţă proastă,
Mai bine la oi pe coastă
I-oi toca câte-o nuia
Şi moi şti fără de ea.
22. Decât pită cu smântână,
De la o hoaşcă bătrână
Mai bine-o cojiţă arsă
De la o fată frumoasă.
23. Cât îi copila de mică
Ea se suie pe opincă
Şi te sărută de frică.
Iară dacă-i una scurtă,
Sare-n sus şi te sărută.
24. Dragă mii leliţa-naltă
Că-mi dă gura peste poartă
Dar leliţa mititea,
Se-ntindea şi n-ajungea.
25. Dragă mii leliţa-naltă
Că-mi dă gura peste poartă
Dar leliţa mititea,
Sare gardul şi o proptea
Şi se fură şi-mi dă gură.
26. Harnică-i nevasta mea
Harnică-i boala s-o ia
Când îi pomeneşti de furcă,
Stinge lampa şi se culcă,
Şi se-nveleşte cu sacu
Şi doarme pân ce-o ia dracu
Şi se culcă-n pat cu soare
Şi se scoală-n prânzul mare,
Când se scoală – cată-n oală:
N-o rămas ceva de aseară?
27. Nevasta care-i nevastă
Se scoală de dimineaţă
Şi ia grăuncioare-n poală
Şi tot strigă: pui-pui-pui
Găina cea neagră nu-i
S-o mănânce dumnealui.
12
28. Nevasta gospodinoasă
Se scoală de dimineaţă
Şi se duce la hambar
Se –ntâlneşte cu-n ciobotar
Ciobotarul cam fudul
Cu nădragii rupţi în c...r
Tot împinge ce străpunge
Mamaliga nu ajunge
Lapte nu se pomeneşte
Da brânză doamne fereşte!
29. Vinu-i buna, holerca-mi place
Om bogat eu nu moi face
Moşu nostru o fost avut
Da comoară n-o făcut
Da de băut – o băut.
30. Frunză verde de mohor
Aşteaptă lumea să mor
Să le las averea lor
Eu averea io lăsa
Acelui ce m-a căta
Şi-a avea grijă de mine
Măcar 2 ori 3 zile.
31. Frunză verde de mărar
Drag mii să fiu cârciumar
Să pun crâşma lângă drum
Să bee şi rău şi bun.
32. Dragă mii cârşma-n pădure
Să beau vin, să m’nânc mure
De se-ntâmplă să mă-mbăt
Numai tufele mă văd.
33. Cine-o făcut cârşma-n drum
N-o făcut-o un om nebun
Că omul cu gânduri multe
Merge-n cârşmă să se uite
Şi omul cu gânduri rele
Merge-n cârşmă să se spele.
34. Fetele până ce-s fete
Nu le vezi în cârşme bete
După ce pun cârpa-n cap
Fete-n cârşmă nu încap.
35. Aşa-mi zic prietenii mei:
Ce-oi avea să beu cu ei
Şi apoi să mă lasă să pici.
Şi aşa-mi zic mândrele mele:
Ce-oi avea să beu cu ele
Şi apoi să mă uit la stele.
36. Nici o mândră n-ai afla
Care să-ţi vorbească aşa:
Puneţi banii la curea.
Nici o mândră nu ţi-ar zice:
Nu-ţi bea banii măi voinice
Că banii ţi-or trebui
Pe când te-i căsători.
37. De-aş muri să mor odată
Lângă cârşmă să mă-ngroape
Cu capul de bute aproape
Şi cu gura lângă dop
Când m-oi trezi to să-ndop
Şi cu capul sus pe prag
Când moi trezi tot să trag.
13
38. Când aud cucul cântând
Nu mă au pe pământ,
Mă leagăn ca frunza-n vânt,
Eu îi zic cucului să tacă,
El se suie sus pe cracă
Şi mă cântă de mă seacă,
Iar mai jos pe-o rămurea
Cântă şi o turturea
Tristă ca inima mea.
39. Cel frumos la frumos trage
Dar urâtul ce s-a face
Ia s-a duce cătinel
Până va găsi şi el.
40. Vine lelea de la Prut
Cu gobaia de vândut
Cât ceri lele pe gobaie?
Cinci piţule şi-o leţcaie
Lasă lele leţcaia
Că ţii sură gobaia.
41. Cine are numai un dor
Trăieşte-n lume uşor
Eu am două doruri grele
Al meu şi al puicii mele
Şi trăiesc cu măregele.
42. Du-te dor pe cel izvor
Nu veni cu capul gol
Că te-or prinde fetele
Şi ţi-or smulge pletele.
43. Eu cât cânt – cu atât sunt
Şi-mi mai trece de urât.
44. Mult mă mir eu de-acela
Care nu ştie-a cânta
Cum îşi petrece viaţa
Că eu cânt şi cânt mereu
Şi-mi petrec viaţa cu greu
Că eu de na-ş şti a cânta
Inima-n mine-ar crăpa
Şi e de n-aş şti a hori
Inima-n mine-ar plesni.
45. Frunză verde de trifoi
Când veneai bade la noi
De-ale noastre dragosti dulci
Înflorea calea prin lunci
Busuiocul înflorea, sufletu-mi
întinerea.
De când tu bade nu vii
Parcă-s luncile pustii
Busuiocul s-a vestejit
Sufletul mi s-a amărât.
46. Lelea albă, fusta neagră
M-aş culca cu dânsa-n iarbă
Şi-aş dormi pân-aş muri
Şi de somn nu m-aş hrăni.
47. Câte fete-n braţe-am strâns
Toate după mine-au plâns
Şi amu dacă le-aş strânge
Ştiu bine că toate ar râde.
48. Pe la noi pe sub pădure
Merg fetele după mure
Nevestele după pere
Eu mă duc să-mi tai nuiele,
Şi m-oi întâlni cu ele.
Şi-o dat Dumnezeu un vânt
Şi-o dat una la pământ.
14
Şi-o dat Dumnezeu un soare,
Şi s-o sculat în picioare,
Astăzi, mâine îi repetare.
49. Pe sub poala pădurii
Mă prinseră şandarmii
Doi mă leagă, doi mă-ntreabă:
- Ce-ai făcut cu mânza neagră?
- Mânza neagră am vândut
- Da cu banii ce-ai făcut?
- M-am scăpat şi am băut.
50. De n-ar fi hore prin lume
Ai vedea fete nebune
Şi neveste duse-n lume
De n-ar fi hore prin sate,
Ai vedea fete turbate
Şi babele spânzurate.
51. Am o mândră ca o cruce
Da la lucru n-o pot duce
Dimineaţa-i roua rece
Peste zi se prea-ncălzeşte
Când îi seara la odihnă
C-o pişcă ţânţarii de mână.
52. Zice mama să mă-nsor
Să nu mă topesc de dor
Eu de dor nu m-oi topi
Că-s în sat cu oamenii
Şi oamenii au femei
Şi nu m-or lăsa pe ei
Femeile au nurori
Şi nu m–or lăsa să mor
Nurorile au copile
Şi nu m-or lăsa pe mine.
53. De-ar da Dumnezeu să deie
Omul năcăjit să peie
Să rămână cui e bine
Să se sature de lume.
54. Cui îi voie să trăiască
Plosca să n-o părăsească
Cui îi voie să nu moară
Ţie plosca subţuoară
Şi s-o ţie sub curea
Şi să tragă când o vrea!
55. Frunză verde de mărar
Mergeţi fete la hotar
C-acolo sunt dohotari
Şi vor unge gurile
Şi-ţi scurta minciunile
Da pune mâna după ladă
Că minciunile-s grămadă.
56. Lelea-naltă şi voinică
Doarme lângă mămăligă
Mămăliga fierbe-n oală
Ea cu somnul se omoară
Mămăliga clocoteşte
Ea cu somnul se topeşte.
57. La vatra cu 3 teciuni
Fac fetele rugăciuni
Se-mbată duminica
Că doară s-or mărita
Cine boala le-a lua
Pe tot ciupu lindica
La codiţă mişună.
15
58. Fuleg, fulea peste deal
C-o belit fetele-un cal
Numai coada le-o rămas
Să se şteargă peste nas.
59. Săracele fetele
Nechează ca iepele
Ca iepele după mânzi
Când le-auzi trebuie să râzi.
60. Săraca şi-a mea mândruţă
A crăpat mâncând grăunţe
Şi săracu toctolog
C-o murit mâncând la bob.
61. O trecut bădia dealul
Că-i cunosc mersul şi calul
Badea-i alb şi calul sur
Las blăstăma – nu mă-ndur
Calu-i sur şi badea alb
L-aş blăstăma, dar mii drag.
62. Strigă badea de pe deal
C-ar veni şi n-are cal
Vină bade şi pe jos
Că eşti tânăr şi frumos.
63. La mândruţa mea-n grădină
O prins dorul rădăcină
Eu mă duc să-l iau acasă
Rădăcinile nu-l lasă
Eu mă duc să-l iau în sân
7 rădăcini îl ţin.
64. Am auzit din bătrâni
Că nu-i bun gardul din spini
Şi copila din vecini.
Gardu-i bun din scânduri late
Şi copila de departe.
65. Am auzit o minciună
Că Suceava-i apă bună
Cine bea din ea – se cunună.
Hai mândră să bem şi noi
Să ne luăm amândoi.
66. Aşa zice popa nostru
Nu mergeţi la fete-n postu
Preoteasa zice aşa:
Mergeţi feciori cât îţi vrea
Haideţi şi la fata mea.
67. Preoteasa popii nostru
Ţese pânză fără rostu
Şi ia câte-un fir pe sulă
Să facă popii căciulă.
68. Ai la joc, mâine la sapă
Iau traista plină de ceapă
Azi la joc, mâine la boi
Traista-i plină cu malai.
69. Trece iarna ca şi-un câine
Vine vara ca şi-o pâine
Râde sufleţelu-n mine.
El râde şi se desfată
Până trece vara toată.
70. Astă vară la săpat
7 fete-o digerat
Dar eu am un meşteşig
Toată vara nu mii frig
Cu cuşmă şi cu cojoc
Sus pe vatră lângă foc.
16
71. Cât îi vara de văroasă
Eu n-am prins picior de coasă,
D-am cercat lunca de groasă
Şi copila de frumoasă.
72. Hop! Leliţa scurtă groasă
Bun-ai fi picior la coasă
Mai era una ca tine
Şi cu dracu trăgea bine.
73. Hai leli cu mine-n luncă
Să-ţi tai răşchitor şi furcă
În capătul răzvorului –
Plata răşchitorului
Şi în mijlocul luncuţei
Să-mi dai plata furcuţei.
74. Hai leliţă jos la lunci
Şi ne-om măsura de lungi
Tu pe spate, eu pe brânci
Tu-i număra stelele,
Eu ţie mărgelele.
75. Drag mi-i bădiţa-nalt
Că-mi dă guta dezmierdat
Da bădiţa mititel
Te râmă ca un purcel.
76. Cine iubeşte şi spune
Scoate-l doamne de minune
Cine iubeşte şi tace
Rabdă-l doamne şi dă-i pace.
77. Nu-i frumos ce se ţine,
D-ai frumos cui îi stă bine
Nu-i frumos cine se făleşte
D-ai frumos cui i se potriveşte.
78. Câte mândre-am avut eu
Niciuna nu m-o zis rău
Da a fost una mai aşa
M-io zis că nu ştiu a pupa
Este una sus la Runc
Şi mă roagă ca s-o pup.
79. Câte fete se ridică
Nu pot face mămăligă.
Este una mai stătută
Da ş-aceea o face crudă.
80. Ceru-i mare, stele-s multe,
Şi mai mari şi mai mărunte,
Dar niciuna dintre stele
Nu-i ca ochii mândrii mele.
81. Câte fete şi neveste
Ca mea mândră - nu mai este!
Mândra mea aşa-i de frumoasă
Dintr-un milion aleasă.
82. Foaie verde, lemn domnesc
Ies la George că-l iubesc
Pânzătură nu-mi gătesc
Ies la George să-i fac rând
L-oi găsi – o să am când
Ies la George la surcele
Să lipim piele pe piele
Să facem o mângâiere.
83. Tu muiere, tu bolândră
Nu umbla-n cârşmă flămândă
Du-te acasă şi-i mânca.
În cârşmă dacă-i mai sta
De mâncat nu-i căpăta.
17
84. Săracă-i şi-a mea muiere
Că-i beteagă de şedere.
Şede-n cârşmă şi se-mbată
Şi casa-i nemăturată
C-o măturat-o într-o joi
Şi-i tot plină de gunoi
Şi-o măturat-o într-o marţi
Şi-i plină de găinaţ.
85. Aş cânta şi nuştiu ce-aş zice
Da mă tem că mâine-oi plânge.
Cu cât cânt şi veselesc
Cu atât mă răcoresc,
Cu cât cânt şi stau la masă
Atâta mai uit de casă.
86. De cântat aş mai cânta
Dar mă doare inima
Şi aşa mă doare de tare
Că aş mă ia de pe picioare.
87. Săraca inima mea
Tare-o prins a mă durea
Săracă inimă arsă
Când te-oi mai vedea voioasă.
88. Plânge inimioara-n mine
Ca copilul de 3 zile
Copilul plânge şi-nceată
Inima mea niciodată.
89. Dragele mele nepoate
Nu vă pot juca pe toate
Faceţi bine şi-aşteptaţi
Că pe rând toate jucaţi.
90. Jucaţi fete, măi flăcăi
Că-s urâte, mamă hăi!!!
Jucaţi-le cum or fi
Că ele vor trebui.
91. Fetele care-s urâte
Mie-mi plac mereu
Ele-s mult mai drăgăstoase
Că-mi dau tot ce vreu.
92. Ce mi-i bună scripca bună
Dacă am limbuţa-n gură
Scripca sună scândură
Gura-mi cântă singură
Că scripca-i cu 4 strune
Gura mea toate le spune
Că scripca mai şi greşeşte
Gura mea le potriveşte.
93. Oi, săraca mândra mea
Astă vară-şi aducea
Lapte dulce-ntr-o mărgea
Mămăligă pe-o măsea
Şi mâncam şi eu, şi ea
Şi-ncă ne mai rămânea.
94. Frunză verde de hamei
Ai zis bade că mă iei
Şi-amu aud că nu mă vrei
Spune bade vrei, nu vrei
C-a mea parte-i la Ciudei
În Ciudei sunt băieţi buni,
Te sărută şi nu spun
În Ciudei cine se duce
Se hrănesc de gură dulce
Gură dulce cum îi macul
Buze moi ca şi bumbacul.
18
95. Asta-i mândră! Ţine-o doamne
Noaptea joacă, ziua doarme
Când îi vremea de lucrat
Ea stă trântită în pat
Şi spune la fiecare:
Văileleu! Capul mă doare
Când îi vremea de mâncare,
Mănâncă ca fiecare.
96. Cine joacă şi nu cântă
Facă-i-sa-r gura strâmbă
Că a mea nu s-a-nstrâmba
Că multe ştiu a cânta.
97. Ce ţii lele gura strâmbă
Or te-nveţi a cânta-n drâmbă
Şi-n drâmbă de-ai şti cânta
Gura nu ţi s-ancrepta.
98. Cini nu joacă horile,
Bată-l sărbătorile,
Că pe mine nu m-or bate
Că eu joc şi zi şi noapte
Casă-mi joc jocurile toate.
99. Cine-n horă nu prinde
Şi la fete nu se-ntinde
Să glumească, să le joace
Dă-l de gârlă, că-i prost şi pace.
100. Pe mândra cu 2 drăguţi
Nu-i vrednică s-o săruţi
Că umblă din mână în mână,
Ca găleata la fântână.
101. Frunză verde de sălată
Am iubit şi eu o fată
Cum iubeşte lumea toată.
Da pe fata ce-am iubit
Fost aşa cum am dorit
Pe faţă nu se boieşte
La flăcăi nu se hlizeşte
Ea de toate se-ngrijeşte
Şi pe nimeni nu bârfeşte.
102. De urât te poţi ascunde
Dar de dragoste n-ai unde
Că oriunde te-ai ascunde
La inimă te pătrunde.
103. Oi, mândruţă din Igeşti
Albă eşti, frumoasă eşti
Numai când te rumeneşti
Dar când nu eşti rumenită
Eşti ca dracul de urâtă.
104. De când şed la cârşmă bând
Grâu, porumb eu nu mai vând
Cumpăr doar din când în când
Şi de n-am bani – stau flămând.
105. Iubeşte-mă bade tu
Ori mă lasă la altu
Iubeşte-mă dacă-ţi plac
Dacă nu – silă nu-ţi fac.
106. Mândruţă cu casa-n colţ
Iubeşte-mă dacă poţi
Dacă poţi şi dacă-ţi plac
Dacă nu silă nu-ţi fac.
19
107. Tot suind la mândra dealul
Mi s-o despotcovit calul
Da nu-i vina calului
Nici a potcovarului
Da-i vina mândruţei mele
Că şi-o pus casa-n pietricele,
Să nu pot sui pe ele.
108. La mândruţa jucăuşă
Face patul după uşă
Şi-ncă trage de curea
Să mă culc în pat cu ea.
109. Tâlharul de bărbat
Mergea tremurând la pat
Da zgârcita de femeie
Nici atunci nu vru săi dee
Da bărbatul tâlhăros
O ia frumos şi-o pune jos
Da pe urmă ce-o făcut
Eu nu ştiu că n-am văzut.
110. Măi bădiţă din Crasna
Roagă-te duminica –
Să moară femeia ta
Că ţi-oi da-o eu pe-a mea
Şi-i căra gunoi cu ea.
111. Dragă mi-i cu cine joc
Că miroase-a busuioc
Şi mi-i drag cu cine săp
Că miroase a cal, a păr.
112. Care fată joacă bine
Ea mă-nvaţă şi pe mine
Care fată joacă rău
Îmi strică şi mersul meu.
113. Foaie verde de năut
Inimă, pământ şi lut
Multe ofturi mi-ai făcut
Şi mai bune, şi mai rele,
Toate inimioare-i mele.
Inimă supărăcioasă
Când te-oi mai vedea voioasă
Şi cu fraţii bând la masă,
Cu oca plină şi rasă
Să te văd când te-oi vedea,
Nu ca amu, cu voie rea
Să te văd cu voie bună
Să-mi tihnească-o băutură
Că mâncatu-s de streini
Ca iarba de boi bătrâni,
Şi mâncatu-s de nevoi
Ca iarba de moşuroi,
Şi mâncatu-s de cârteală
Ca hârtia de cerneală.
114. Că câte nevoi au fost pe lume
Toate m-au mâncat pe mine,
Că câte rele-s pe pământ
Toate m-au mâncat pe rând,
Că câte rele eu le-am tras
Carne pe trup n-a rămas,
Că de amarul vieţii mele
La toţi oamenii li-i jele.
115. – Cum te cheamă băieţele?
- Zgândăruş mă cheamă, lele.
- Mă băiete ţi-aş plăti
Să ştiu că m-ai zgândări.
- Stai, leliţă, că ţi-oi spune,
Multe-am zgândărit pe lume.
Multe babe-am zgândărit
Şi toate m-au mulţămit
20
Şi-nainte m-au plătit.
Şi câte le-oi zgândări
Toate mi-or mulţumi
Şi frumuşel m-or plăti.
116. De-ar fi dorul vânzător
M-aş face cumpărător
Şi aş cumpăra doar dor
Şi să-l am până ce mor
Dorule, durere grea
Te-ai pus la inima mea
Şi te-ai pus cu aşezământ
Până mă bagi în pământ.
117. De s-ar lua câţi îs dragi
N-ar mai fi frunză pe fagi
Şi iarbă pe sub copaci.
Dar se iau şi cei urâţi
Şi rămân fagii-nfloriţi
Şi iarba pe sub molizi.
118. Ian te uită la cei doi
Cum pisează la oloi,
Joacă slutul cu urâtul
Numai tremură pământul,
Joacă scârba cu minciuna
Cum n-o jucat de când e lumea.
119. Fugi urâte de lângă mine
Voi juca şi pentru tine
Fugi urâte de-a colea
Voi juca şi partea ta.
120. Câte fete-s cu pieptare
Toate-s strâmbe la spinare
Ca cârligul la căldare.
Dar s-o vezi pe mândra mea
Că-i dreaptă ca secerea.
117. De s-ar lua câţi îs dragi
N-ar mai fi frunză pe fagi
Şi iarbă pe sub copaci.
Dar se iau şi cei urâţi
Şi rămân fagii-nfloriţi
Şi iarba pe sub molizi.
121. Câte flori pe Vâlcea-n sus
Toate cu puiu le-am pus
Şi când au fost de plivit
Eu cu puiu m-am sfădit
Când a fost de secerat
Cu puiu m-am împăcat.
122. Câte flori sunt pe pământ
Toate merg la jurământ
Numai floarea-soarelui
Şede-n poarta raiului
Şi judecă florile –
Ca soacra nurorile.
123. Strugurel bătut de vânt
Mă duc la mama şi plâng
Mama-mi pune să mănânc
O felioară de pâine şi vre-o 2-3
măsline.
Eu mănânc şi mai rămâne,
Mama mă cunoaşte bine
Că mi-i dor de orişicine
Prinde mama a mă-ntreba
Or m-i dor de cineva
Da eu spun mamuchii aşa:
„Mamă, muncele ce-i munte
Şi-ncă are doruri multe
Şi dealul pe care-l sui
Înverzeşte-n vremea lui
Da nu un băieţel ca mine
Că n-are 2-3 copile”.
21
124. Frunză verde, strug de mure
Mi-i căsuţa sub pădure
Dimineaţa când mă scol
Eu n-aud zgomot de om
Numai păsări ciripind
Şi lupii pe plai urlând.
125. Ard-o focul sărăcia
Le-o trăit curat a bine
Şi amu s-o legat de mine
Ca fasolea de harag
Ca boala de om sărac.
126. Frunză verde, fir de luncă
Eu îs tâlhari, femeia – curvă,
Din tâlhari şi din curvari
Numai iese gospodari.
127. De băut îs băutor
Dar la cârşmă nu-s dator,
Numai 100 de parale
Le mai am prin buzunare.
128. Cine hora n-a juca
Să-i moară ibovnica
Să vie să-i dau pe-a mea
Să care mălai cu ea.
129. Frunză verde lozioară
De-ar fi mândra bunişoară
Tu ţi-ai face patul afară
Patul ţi l-aş legăna
Şi gura ţi-aş săruta.
130. Pe la noi a 3 casă
Plânge lelea vornicioasă
C-o bătut-o vornicul
Să-i spuie ibovnicul
Ibovnicu nu i-a spune
Doar s-o frigă cu-n cărbune
Şi s-o bată cât de tare
Pentru dânsa n-o mai doare.
131. Leliţa cu nasul lung
Ducea de mâncat la plug
Leliţa cu nasul mare
Ducea la plug de mâncare
Şi-n nas s-o împiedicat
Şi mâncarea mi-o vărsat.
132. Am văzut la lelea-n cap
Un păduce cât un ţap
Şi-o pcicat păducele
Şi s-o rupt geanuncile.
133. Câte fete-n sat la noi
Toate-s bune de cimpoi
Este una mai bătrână
Şi-om pune-o căţea la stână.
134. Frunză verde arţăraş
Am un drăguţ ciobănaş
Vine seara, şi-mi dă caş
Şi urdă de cea mai dulce
Mă sărută şi se duce.
135. Când s-o-mpărţit dragostea
Eram în câmp cu coasa
Că la toţi le-o dat cu sacu
Da mie mi-o dat cu acu,
Când s-o împărţit cel urât
Eu eram cu coasa-n câmp
Şi la toţi le-o dat cu acu
Da mie mi-o dat cu sacu.
22
136. Hai mândruţă să fim dragi
C-amândoi suntem săraci
Şi om trăi cu buze moi
Ca şi cei cu 6 boi
Şi om trăi cu buze dulci
Ca şi cei cu 6 junci
Şi om trăi cu buze dragi
Ca şi cei cu 6 vaci.
137. Hai mândruţă să trăim
Că noi bine ne lovim
Şi la ochi şi la sprâncene
Ca 2 porumbei la pene,
Şi la ochi şi la cătat
Ca 2 porumbei la zburat.
138. Frunză verde de-alipan
Ne-am iubi şi suntem neam
Ne-am iubi şi nu putem
Pentru că neamuri suntem.
Da a veni postul cel mare
Şi om da 2 salindare
Unu tu şi unu eu
Să ne ierte Dumnezeu
Dumnezeu ni-i ca un tată
Dacă ne rugăm – ne iartă.
139. Drag mi-i pomu cu prune
Şi baba cu vorbe bune
Şi mi-i drag pomul cu nuci
Şi baba cu vorbe dulci.
140. Cucuruz cu frunza-n sus
Ţugui ochi cui te-ai pus
Şi gura cui te-a săpat
Că tare bine-ai legat
Da pe tine cini te-a pus
Mândruliţa cea din sus.
141. Dă-mă mamă dragului
Nu mă da bogatului
Că bogatul la târg merge
De dragoste nu-i nădejde
Dragostea bogatului
Ca scândura gardului.
142. Vântule de primăvară
Ia-mi dorul din inimioară
Şi-l du peste deal în sus
Unde puiu meu s-a dus.
143. Dorule de unde vii
De-a mândră ce mai ştii?
Ştiu bine că-i sănătoasă
Şede la … şi coasă
Nu ştiu coasă ori discoasă
Da lacrimă ştiu că varsă
Şi le varsă pentru tine
Că te-ai dus în ţări străine.
144. Dorul meu pe unde-aleargă
Nu-i pasăre să-l întreacă
Nici voinic călări să meargă
Dorul meu e călător şi tare
înşelător
Că m-o înşelat pe mine
Şi ca mâine şi pe tine.
145. Frunză verde 3 masline,
Te cunosc bade prea bine
C-ai bea apă de la mine.
Eu apă de unde beu
Numai cucii vara beu
Nici aceea nu beau tăţi
Numai care-s şugubăţi.
23
146. Frunză verde lozioară
Ce strâng mulţi voinici la moară
Care o ţâră-i mai frumos
Cum ajunge toarnă-n coş
Care o ţâră-i mai urât
Toată noaptea aşteaptă-n rând
Dimineaţa-i tot flămând.
147. Sărace mândrele mele
Nu ştiu ce să fac cu ele
Că la toate nu pot merge
Dar de merg numai la una
Celelalte mă zugrumă.
148. Bată-l pacea om beleag
C-amu s-o dat pesce leac.
149. Vai de mine, multe ştiu
Mult mă mir unde le ţâu
Că le ţin şi eu într-o ladă
Şi scot una câte-odată.
150. Când eram la mama mea
Eram puică, puiculea
Şi drăguţă cui oi vrea.
De când îs la mama lui
Nu-s nici puică, da nici pui
Nici drăguţă nimănui.
151. Ce te mai căieşti bogate
Că ai bani şi ai bucate
Că ca mâine-ţi rămân toate
Ca mâine moartea-veni
Ca şi-un sarac vei muri
Şi la groapă mi te-or duce
Şi-napoi nu te-or aduce.
152. Supărat îi omu-atunci
Când dă boii şi ia junci
Şi fetele-s după slugi.
Supărat e omu, măi
Când dă boi pe viţei
Şi fete după mişei.
Supărat îi omu, Doamne
Când se culcă şi n-adoarme
Vede luna când răsare
Şi noaptea câtă-i de mare
Vede luna când se culcă
Şi noaptea cât e de lungă.
153.Mult mă-ntreabă lumea-ntreagă
De ce port năframă neagră
Că nu sunt aşa de slabă.
Năframa o port de urât
Şi de câte le-am păţit
Neagră sunt c-am tot muncit
Că prin târg şi prin oraşe
Nu-s ca mine pătimaşe
Trag la toate relele
Ca robu cu ferele.
154. Banii nu se fac aşa
A sta-n cârciumă şi-a bea
Banii se fac la pădure
Din topor şi din secure
Vai săracul stângenarul
Cu amar câştigă banul.
Plouă, ninge, viscoleşte
El taie şi grămădeşte.
155. Supărat îi domnu post
Că merge soarele-n jos
N-are ce fi supărat
Că Dumnezeu aşa l-o dat.
24
156. Frunză verde din cărare,
Mai dă doamne vre-o schimbare,
C-o crescut doar ea prea mare
Şi când n-am bani s-o plătesc
Cu secrestrul mă-ntîlnesc
Secrestru straiele-mi strânge
Copiii, nevasta îmi plânge.
Pentru o rublă că-i rămasă
Îmi ia tot ce am în casă
Îmi ia tot ce am în mână
Şi oul de sub găină.
157. Măi tovarăş de departe
Vin-o şi ne fă dreptate
Că la voi în Românie
Poţi lucra cu bucurie
Când vine toamna bogată
Sapă tăţi din holda toată
Da la noi a suta parte
Abia ai ce pune-n spate.
158. Cântă cucu şi se alină
După mândra Bucovină
Ce şede-n ţară străină.
Ian du-te cu al tău popor
Sub drapelul tricolor.
Steagul nostru, 3 colori
L-oi iubi până ce mor
De se-ntâmplă c-oi muri
Şi-n mormânt eu l-oi iubi.
159. Mutu merge, mutu vine
Mutu mănâncă ce rămâne
Mutu lucră ce-i mai greu
Şi mănâncă ce-i mai rău.
De s-ar afla cineva
Să-i citească inima
Ar citi pân-ar muri
Şi tot n-ar mai isprăvi
Că-i neagră ca un cărbune
Şi multe n-are cum spune.
160. Cine-o făcut cârşma-n deal
O fost câine şi tâlhar
Ar fi om de omeni
Dacă-ar face-o pe câmpie.
Pe câmp oamenii muncesc
Şi-n cârşmă se răcoresc
Că bea un pahar de bere
Şi mai prinde la putere.
161. Arză-te focu de lume
Dacă n-ai ştiut am-i spune
La ce masă mi-i mai pune
La care-i mai neagră-n lume.
Floricică de cicoare
Rău mi-ai ursit, urzitoare
Nu ţi-o fost frică de stele
Să-mpărţeşti atâtea rele
Că de greul vieţii mele
Şi lui Dumnezeu e jele.
De jalea traiului meu
Plâng pietrele pe parău
Şi pasărea-n cuibul său.
25
162. Trandafir, floare-nflorită
Badiţă, gură-ndulcită
Îndulcită cu zahar
Despărţirea-i cu amar
Şi-ndulcită cu miere
Despărţirea-i cu durere
Trandafir roşu-nflorit
Cu drag, bade, ne-am iubit
Cu amar ne-am despărţit.
Dar cine ne-o despărţit
N-ar avea loc în pământ
N-ar avea cuie la cruce
Şi la groapă cine-l duce.
163. Hop odată! Baba-i beată
Dar nici moşu nu-i prea treaz
Că-i face baba nacaz.
164. Moşu cu barba căruntă
L-o adus dracu la nuntă
Nici nu joacă, nici nu cântă
Numai şede şi mănâncă.
165. Toarce furcă şi tu fos,
Eu mă duc la cârciumă-n sus
Furca mea toarce la in
Eu beu cu badea la vin,
Furca mea toarce mătasă
Eu beau cu badea la masă.
166. Sărmanu bărbatu meu
Mult îi prost şi nătărău
De friptură-l doare gura
De plăcinte-l doare-un dinte.
167. Nu te uita lele dragă
Că mi-i cămaşa cam neagră
Că mi-i măicuţa cam slabă
Şi mândruţa mi-i beteagă
Şi muierea-i blestemată
Că cloceşte lângă vatră.
Şi nu-mi face ţol pe pat
Nici cămaşă pe bărbat.
O avut un ţol vărgat
Şi l-o scos afară-n gard
Şi-atât l-o puricat
Şi pe faţă şi pe dos
De-o rămas cu totul ros.
168. Frunză verde răchiţea
Mă duceam la mândra mea
Şi-o găseam c-o rufă rea
Cea mai bună şi-o cârpea
Şi aşa-i de peticită
Ca şi frunza pe răchită.
169. Harnică-i nevasta mea
Harnică-i dracul s-o ia
Ţese pânza ca un sac
Şi zice că-i de bumbac
Face pânza ca şi-un ţol
Şi zice că-i de fuior.
170. Harnică-i nevasta mea
Harnică-i naiba s-o ia
C-o ţesut un an şi-o vară
Şi-o făcut o pânză rară
Şi de rară ca o scară
Şi de deasă ca o leasă
Că prin iţe şi fuscei
Paște-o scroafă cu purcei.
26
 CUPRINS

Toamna.................................................................... 1
Iarna......................................................................... 2
Eu vreau să fiu șofer................................................ 3
Vietnam................................................................... 4
Minunată-i vara....................................................... 5
Primăvara a venit..................................................... 6
Unde eşti.................................................................. 7
Babă Iarnă................................................................ 8
Reîntoarce-te........................................................... 9
Strigături................................................................... 10

27
CZU 019.9
C 27

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Cuciureanu, Mitea
Versuri de altă dată / Mitea Cuciureanu /
ediţie redactată de George Cuciureanu – Chişinău:
Proedit, 2015 – 27 p. – (Colecţia Poezie)

ISBN 978-9975-66-011-12

©Mitea Cuciureanu, 1967-2015