Terapia ABA pas cu pas

Există o mulțime de idei și percepții despre analiza aplicată a comportamentului, iar

de-a lungul timpului au existat numeroase tendințe de a „împrumuta” programe din
planurile de intervenție de succes. Este însă esențial să înțelegem faptul că ABA nu
reprezintă un set de programe și că stabilirea planului de intervenție, respectiv
selectarea programelor și a obiectivelor în terapie trebuie sa fie realizate
individualizat, pentru fiecare copil în parte, în funcție de o serie de factori ce pot
determina rezultatele ulterioare.

Copiii pot avea un ritm diferit de asimilare a informațiilor, au preferințe și abilități

diferite, precum și dificultăți de învățare sau comportamente inadecvate determinate
de factori multipli, cu funcții variate. Așadar, planul de intervenție necesită o
permanentă ajustare și evaluare, pornind de la motivația și performanțele fiecărui
copil.

Ce este ABA?

Analiza aplicată a comportamentului este procesul de aplicare sistematică a

intervențiilor bazate pe principiile învățării, pentru a îmbunătăți abilitățile care au
importanță sociala.

ABA este o disciplină care implică date obiective în procesul de selectare a

deciziilor optime și de implementare a programelor individualizate. Obiectivele
intervenției sunt reevaluare constant pentru a determina efectul acesteia asupra
comportamentului, iar datele colectate ne oferă posibilitatea de a verifica dacă
intervenția și modificarile propuse sunt eficiente.

În ce poate fi aplicată ABA?

Răspunsul este simplu: în aproape orice. Dacă este un comportament și poate fi

observat, principiile ABA ne ajută să-l modificăm, adică să-l creștem sau să-l
diminuam eficient.

Fiecare analist comportamental este responsabil de îmbunătățirea

comportamentelor semnificative din punct de vedere social. Acestea includ
comunicarea, abilitățile sociale, academice, de autonomie personală, adaptative și
de lucru.

Câtă terapie ABA este necesară?

Aceasta este o întrebare des întâlnită, care nu are însă un singur raspuns.
Cercetările susțin că este necesar un minim de 25 de ore pe săptămână de
intervenție comportamentală intensivă, în cazul copiilor cu autism. Niciun studiu nu
poate indica numărul optim de ore necesare deoarece există o serie de factori
implicați în evoluția fiecărui copil în parte.

ABA trebuie încorporată însă în stilul de viață al familiei, astfel încât fiecare parinte
să învețe principiile terapiei și cum să le aplice eficient, în contextele naturale, care
apar de-a lungul unei zile.

Care este rolul părintelui în programul ABA?

Părinții sunt indispensabili în programul de intervenție al copilului, având un rol

foarte important. Studiile demonstrează că rezultatele copiilor ai căror părinți se
implică activ pe parcursul terapiei, sunt mult mai bune.

Argumentele care susțin implicarea activă a familiei sunt numeroase:

Părinții iși cunosc cel mai bine copilul și pot oferi informații importante despre
acesta, care să ghideze programul de terapie ABA.

Părinții pot continua să prompteze sau să întărească comportamentele copilului în

medii variate, acestea fiind componente esențiale ale generalizării.

Nu în ultimul rând, părinții pot înregistra comportamentele copilului acasă sau în

alte situații sociale, oferind informații importante despre posibilele funcții ale
comportamentelor.

Componentele unui program eficient

Modificarea antecedentelor – presupune modificarea evenimentelor contextuale sau
stimulilor care preced comportamentul. Aceste modificări sunt realizate pentru a
mări șansele ca un comportament țintă să fie atins cu succes. Exemplele includ:
procedurile de prompt/ reducere a acestora, momentum comportamental, operații
de motivare artificiale, intervalele inter-trial, încorporarea intereselor speciale ale
copilului etc.

Intervenția comportamentală – programe realizate pentru a reduce comportamentele

„problemă” și de a crește comportamentele alternative funcționale. Exemplele
includ: training de comunicare funcțională, înlănțuirea, training trial-uri distincte
(discrete trial), cereri, generalizare, întărire, modelare, etc.

Intervenție intensivă și completă – Programele eficiente se bazează pe intervenție

intensivă (25 h/ săpt +) și pe aplicarea intervenției în medii variate: centru, acasă, la
gradiniță, la scoală, în alte medii sociale.

Joint attention – programe realizate pentru a învăța copilul să răspundă solicitărilor

sociale ale celorlalți, sau să inițieze interacțiune sociala. Exemplele includ: să arate
cu degetul, să arate obiecte sau activități unei alte persoane, să urmărească privirea
celuilalt.

Modelarea – adulții sau colegii demonstrează comportamentele țintă, iar copilul le

poate imita. Pentru aceasta, sunt necesare abilități de imitație. Modelarea este
adesea combinată cu strategii de prompt și întărire, care asistă copilul în a
achiziționa abilități de imitație.

Strategii de învățare incidentală – utilizarea oportunităților de interacțiune initiațe de

către copil pentru a-l învața pe acesta abilități funcționale, în mediul natural. Aceasta
intervenție presupune oferirea unui mediu care să-l stimuleze pe copil, modelarea
jocului, oferirea oportunităților de a alege, încurajarea conversației și întărirea
fiecărei încercări de interacțiune.

Training-ul colegilor – presupune oferirea de training și predarea unor strategii de

interacțiune (de joc și sociale) colegilor sau copiilor de aceeași vârstă, care să poată
comunica mai eficient cu copiii cu TSA și care să se implice în activități comune. În
completarea acestuia, programul poate presupune instruirea cadrelor didactice sau
altor persoane care interacționează frecvent cu copilul.

Training-ul răspunsurilor pivot (Pivotal Response Training) – Programul este realizat

pentru a atinge anumite comportamente pivot, care conduc ulterior la îmbunătățirea
altor comportamente sau arii de abilități. Acestea includ: motivația de a se angaja în
comunicare socială, auto-monitorizarea, oferirea de răspunsuri la indicații multiple,
etc.

Orarul vizual – copilul învață să urmarească o listă de sarcini, de activități sau pașii
necesari pentru a finaliza o activitate specifică. Orarul vizual este individualizat și
conține imagini sau cuvinte și este însoțit de alte intervenții comportamentale,
inclusiv de întarire.

Self-management sau auto-monitorizare – această intervenție îl ajută pe copil să-și

regleze comportamentul și să-l monitorizeze independent, asigurându-i un întăritor
eficient pentru aceasta.

Intervenții bazate pe povești sociale – presupun o descriere verbală sau scrisă a

situațiilor în care anumite comportamente apar sau nu. Poveștile oferă raspunsuri
de tipul: cine, ce, când, unde și de ce în ceea ce privește interacșiunea socială și
dezvoltă abilitățile de perspective taking.

Primii pași pentru a începe terapia ABA

Pasul 1

Primul pas pentru a începe terapia este realizarea unei evaluări inițiale, care să
indice nivelul abilităților copilului.

Fiecare părinte trebuie să încerce cât mai repede să obțină o evaluare completă,
care presupune:

– evaluare medicală, de tip psihiatric, care să ofere inormații despre diagnosticul

copilului. Diagnosticul este important pentru a face diferențierea între autism,
sindrom Asperger, tulburare pervazivă de dezvoltare sau alte tulburări. Se
recomandă efectuarea unei evaluări medicale anuale. Cele mai cunoscute teste de
diagnosticare sunt: Autism Diagnostic Observation Schedule (ADOS), Autism
Diagnostic Interview Revised (ADI-R), PDD Behavior Inventory (PDD-BI), Childhood
Autism Rating Scale (CARS) and Gilliam Autism Rating Scale (GARS).

– evaluare psihologică, realizată de către un psiholog specializat în analiza aplicată

a comportamentului. Acest tip de evaluare va oferi informații despre nivelul
abilităților pe fiecare arie de dezvoltare sau pe o arie specifică.

Evaluarea psiho-comportamentală nu oferă informații despre diagnosticul copilului,

ci determină abilitățile necesare copilului, în funcție de vârsta acestuia, oferind
suport în dezvoltarea planului de intervenție.

Pasul 2

Pasul doi constă în solicitarea serviciilor specializate ABA. Programul de intervenție

poate fi implementat în cadrul centrelor de terapie sau la domiciliu, iar echipa este
formată din 2-3 terapeuți și consultant. Despre beneficiile terapiei realizate în cadrul
unui centru sau web acasă puteți afla mai multe în articolul ”Terapia la domiciliu vs.
terapia în centru”, de pe site-ul nostru.

Există câteva tipuri de formare acreditată a specialistilor care lucrează în domeniu,

care oferă anumite garanții cu privire la profesionalismul serviciilor oferite.
Acreditarea este internațională și se referă la certificările de tip BCBA, BCaBA și
RBT. Mai multe informații se pot afla pe http://bacb.com. Calificarea, experiența și
profesionalismul echipei sunt necesare pentru eficientizarea procesului de terapie.

Pasul 3

Implementarea terapiei. Training-ul oferit părinților este o primă oportunitate pentru

a învăța tehnici eficiente de lucru și de interacțiune adecvată cu propriul copil sau
de management al comportamentelor inadecvate. Este important ca familia să
urmarească înregistrari ale ședințelor de terapie, să solicite informații
consultantului și terapeuților, menite să ajute în lucrul cu copilul și să creeze
oportunități naturale de învațare pentru acesta.
Claudia Matei

Psiholog, BCaBA

Ghid de terapie ABA – in sprijinul

parintilor care au copii cu intarzieri
de dezvoltare
Ziua de 2 Aprilie a fost declarata de catre Natiunile Unite Ziua Internationala
pentru Constientizarea Autismului.
Aceasta tulburare de dezvoltare inregistreaza o crestere alarmanta la nivel
international.
Se estimeaza ca la ora actuala, la nivel mondial exista un copil cu tulburare de
spectru autist la 150 de copii. In Romania sunt peste 30.000 de persoane cu
autism, iar aproximativ 3.900 de copii cu autism sunt inregistrati oficial. In
ciuda acestor cifre, in Romania nu exista o strategie nationala pentru autism si
nici resurse educationale pentru familiile persoanelor cu autism.
Editura Frontiera vine in ajutorul specialistilor si parintilor care au copii cu
probleme, fie cu autism sau alte intarzieri de dezvoltare. Editura a publicat,
recent, primele doua volume dintr-o carte de referinta la nivel international
– Ghid de terapie ABA. Cartea, tradusa din limba engleza, este scrisa de Ron
Leaf si John McEachin, psihologi americani cu o experienta de 20 de ani in
lucrul cu copii si adolescenti cu autism.
Adriana Titieni a discutat despre Ghidul de terapie ABA si despre cateva
aspecte legate de autism cu Ileana Achim, directorul editorial al Editurii
Frontiera si mama a unui copil cu autism.
[imagelink=”1416″ class=”imageLeft”] [imagelink=”1417″ class=”imageLeft”]
Adriana Titieni: Cui se adreseza acest ghid?
Ileana Achim: Ghidul de terapie ABA se adreseaza atat specialistilor, cat si
parintilor care au copii cu autism. Totusi, orice copil cu intarzieri de dezvoltare
poate beneficia de pe urma terapiei ABA. Ghidul se adreseaza parintilor care au
aflat un diagnostic si nu stiu de unde sa inceapa terapia copilului, parintilor
care vor sa faca terapia ABA dar nu stiu ce resurse au la dispozitie, precum si
specialistilor care au nevoie de manuale in limba romana.
Ghidul le ofera parintilor solutii concrete pentru situatii de zi cu zi – cum il
poate invata pe copil sa nu mai loveasca, sa bea apa, sa ceara la toaleta. Sunt
lucruri practice de care parintii copiilor cu probleme se lovesc zilnic si pentru
care nimeni nu da solutii concrete.
Primul volum al ghidului se refera la interventia comportamentala. In general,
copiii cu probleme au comportamente inadecvate in exces, care trebuie
modelate. Cartea prezinta strategii concrete pentru abordarea
comportamentelor distructive, repetitive, pentru autostimulari. De asemenea,
cartea abordeaza programul de toaleta, problemele de somn si problemele de
alimentatie si este o introducere in partea de joc – foarte importanta la un
copil.
Partea a doua a cartii contine programele de lucru, prezentate detaliat pe
etape, de la cea mai simpla la cea mai avansata, intr-un mod didactic, foarte
usor de urmarit de parinte si de specialist. Printre programele simple se
gaseste cel legat de imitatie, pe care se bazeaza invatarea. Din pacate, copiii
cu probleme nu stiu sa imite sau imita foarte greu, de aceea le este mult mai
dificil sa-i copieze pe cei din jur. Alte programe urmaresc abilitatile motorii,
sortarea, potrivirile, iar cele mai avansate vizeaza conversatia, interactiunea cu
alti copii, integrarea in scoala.
Adriana Titieni: Poate un parinte sa inlocuiasca terapeutul avand acest ghid
sau se poate ajuta doar in comportamentul pe care e necesar sa-l aiba cu un
copil cu autism?
Ileana Achim: Parintele poate sa faca foarte multe chiar daca nu are un
terapeut. Este chiar indicat ca un copil sa nu faca terapie doar atunci cand sta
cu terapeutul, ci permanent. Terapia nu inseamna doar o lectie la o masa, ci
modelarea comportamentului copilului astfel incat acesta sa se integreze cat
mai bine in comunitatea in care traieste.
Daca iese in parc cu parintele, acesta este terapeutul lui in parc, adica ii
opreste copilului comportamentele nepotrivite si ii sugereaza ce ar putea face
pentru a comunica cu ceilalti copii, de exemplu. Daca terapeutul lipseste,
parintele este cel care il duce pe copil la toaleta, il va invata sa foloseasca
corect toaleta. Este indicat ca parintele sa fie parte din “echipa”, pentru ca el
petrece cea mai mare parte a timpului cu copilul si trebuie sa aiba niste notiuni
de baza pentru a-l putea ajuta. De asemenea, consecventa in aceasta terapie
este foarte importanta. Daca terapeutul lucreaza intr-un fel iar parintele nu
urmeaza aceleasi reguli si ii da voie copilului sa se comporte asa cum nu ar
trebui, atunci totul este in zadar.
Adriana Titieni: La ce te referi cand spui ca ii da voie?
Ileana Achim: Ai nu-i da voie sa faca anumite comportamente nu presupune
reprimarea comportamentelor sau pedeapsirea lor. Copiii cu probleme au, in
general, comportamente repetitive si stereotipe in exces; atunci cand nu pot
comunica devin impulsivi, agresivi, iar parintele nu stie cum sa se comporte in
aceste situatii si cum sa rezolve aceasta problema de comunicare.
Daca atunci cand copilul vrea apa, de exemplu, dar pentru asta se tavaleste pe
jos si parintele ii da apa, parintele gireaza acel comportament, iar copilul va sti
ca si data viitoare se va putea tavali pe jos ca sa obtina apa. In clipa
respectiva, a nu-i da voie inseamna a nu-i da apa pentru ca s-a tavalit pe jos, ci
a-i spune ce trebuie sa faca – sa ceara, verbal, prin gesturi sau apeland la alte
forme de comunicare adecvate social, care ii pot modela copilului
comportamentul. Asta inseamna a nu-i da voie, nu a-l pedepsi pentru faptul ca
s-a tavalit pe jos.
Adriana Titieni: In ce conditii poate fi recuperat 100% un copil care sufera de
autism?
Ileana Achim: Specialistii americani au facut studii in urma terapiei ABA si au
observat ca 50% dintre copiii care au urmat terapia au fost recuperati si
integrati in scoala, fara sa se deosebeaza de ceilalti copii. Copiii din cealalta
jumatate au facut achizitii foarte importante, desi nu au fost recuperati si
integrati. Asta inseamna ca orice parinte poate sa-si ajute enorm copilul. Poate
nu toti copiii care fac terapie ajung la scoala sau se vor integra perfect, dar toti
vor avea abilitati care le vor face viata mai buna si care ii vor ajuta sa
functioneze mai bine in societatea in care traiesc.
Altfel, lucrurile se agraveaza pe masura ce trece timpul. Copiii ajung la
pubertate, la adolescenta si vor avea deja o imagine de sine care le va spune
ca sunt izolati si atunci comportamentele agresive se intensifica. Din pacate, e
foarte greu sa faci fata unui adolescent cu probleme, cel mai bine e sa
recuperezi un copil mic, de aceea se recomanda ca recuperarea sa inceapa cat
mai devreme, chiar de la 2 ani daca se poate.
Adriana Titieni: Cat de usor e diagnosticat autismul?
Ileana Achim: Din cate stiu, in SUA s-a ajuns sa fie diagnostic si la varsta de
un an si jumatate, pentru ca sunt semne premergatoare care pot da de gandit
parintelui si specialistului. Poate nu toate semnele duc la un diagnostic, dar
observate din timp pot ajuta foarte mult copilul. La noi, stiu ca pana pe la 3-4
ani nu se pune un diagnostic clar, iar parintele e trimis, de multe ori, de la un
specialist la altul.
Adriana Titieni: Pentru ca esti un parinte care s-a specializat in aceasta
terapie de nevoie, ce le-ai spune parintilor? Ce semne sa urmareasca?
Ileana Achim: In primul rand le-as sugera parintilor sa-si asculte intuitia. Orice
parinte simte ca ceva nu e in regula cu copilul sau, chiar daca nu stie ce
anume. Exista insa problema autoamagirii, prin care am trecut si eu – la
inceput nu vrei sa accepti ca ai un copil cu probleme. Trebuie totusi sa
acceptam ca avem un copil cu probleme, iar cu cat acceptam mai repede, cu
atat e mai bine.
Printre semnele care le-ar putea da parintilor de gandit ar fi lipsa contactului
vizual – copilul nu te priveste sau evita privirea dorecta, copilul nu arata cu
degetul, are comportamente agresive – plange excesiv din orice sau este
excesiv de apatic; sunt copii care au si simptome asociate – convulsii. Mai este
o forma de autism care se manifesta prin regres – copilul se dezvolta normal,
pana pe la un an jumatate, un an si opt luni, dupa care brusc pierde toate
achizitiile – pierde putinele cuvinte pe care le invatase pana la aceasta varsta,
se izoleaza, fuge de ceilalalti si se joaca in mod stereotip cu jucariile – aliniaza
masinutele in loc sa se joace cu el, aliniaza orice fel de obiect. La aceste
stereotipii se pot adauga fluturatul mainilor sau mersul pe varfuri. Sunt copii
care privesc foarte mult la lumini sau la felul cum curge apa si gasesc o
satisfactie din aceste preocupari.
I-as mai sfatui pe parintii care au copii cu autism sa-si gaseasca o echipa de
oameni care sa-i ajute, o echipa de terapeuti. Terapeut nu inseamna neaparat
cineva specializat. Foarte multi parinti lucreaza cu studenti la psihologie sau
psihopedagogie, care vor sa invete. Asa am lucrat si eu, citind impreuna carti
de specialitate, intalnindu-ne cu alti parinti care deja faceau terapie Astfel am
invatat si ne-am dezvoltat impreuna.
Terapia este scumpa, tocmai pentru ca e nevoie de ajutoare si pentru ca
dureaza foarte mult, dar parintele are nevoie de oameni care sa-l ajute, pentru
ca altfel se epuizeaza.
Primele doua volume din Ghid de terapie ABA se gasesc la Libraria Eminescu
din Bucuresti, dar pot fi comandate si online, accesand site-
ul www.editurafrontiera.ro.