Anda di halaman 1dari 3

CE ESTE PSIHOLOGIA SOCIALA?

Ca orice introducere in campul unei doi discipline, se impun precizari


privind obiectul si istoricul ei, metodele de cercetare, conceptele si teoriile
specifice, domeniile si zonele aplicative, etica si deontologia profesionala.

I. Obiectul psihologiei sociale

Psihologia sociala este o ramura a psihologiei care studiaza


comportamentele, starile si procesele psihice datorate si in stransa relatie cu
anumite contexte sociale. Studiul psihologiei sociale ofera un cadru
referential al interactiunilor dintre oameni.

Istoria psihologiei sociale a inregistrat diverse perspective de


delimitare a obiectului sau, functie de anumite teorii si concepte definitorii.
Enumeram in cele ce urmeaza cateva dintre acestea.

1.Relatia dintre sine si celalalt in contextul social.In conceptia lui


Meyer et colab.(2005), definitorie in delimitarea granitelor dintre psihologia
sociala, celelalte ramuri ale psihologiei si alte stiinte ale socio-umanului este
relatia intre sine si celalalt in contextul social.

Conceptul de sine desemneaza capacitatea reflexiva a individului


asupra identitatii sale sociale, functie de care se defineste intr-o situatie
anume. Fiecare individ are o personalitate si o biografie proprii, grefate pe
datele si istoria speciei umane.

Prin celalalt se intelege unul sau mai multi indivizi, prezenti fizic sau
doar mental, cu o anume valoare afectiva ori lipsiti chiar de importanta si
identitate pentru sine.

Prin context pot fi subintelese de la statusul si rolul social


al sinelui si/sau al celuilalt pana la limbaj, mediu social, organizatie, cultura,
timp istoric etc.

Schematic relatiile dintre cele trei obiecte ale psihologiei sociale sunt
astfel reprezentate (Meyer p. 16).

..
Functie de aceste concepte definitorii, nivele de analiza ale psihologiei
sociale sunt:

a) Individul ca unitate primara a socialului. Comportamentele,


determinarile, schemele sale de gandire sunt efecte sau determinari ale
invatarii sociale. Personalitatea fiecarui individ este o interactiune complexa
intre datul nativ, mediul social, educatia, influentele experientele etc.
parcurse.

b) Relatiile interindividuale marcate de interese, diferentele de sex,


varsta, status si rol social, autoritate si supunere. Pot fi relatii directe (fata in
fata), mediate sau mediatice. De mai scurta sau mai lunga durata, de mai
mare apropiere sau pur contextuale.

c) Grupurile ofera o gama larga de interactiuni – de la asocieri in


vederea finalitatii unei activitati complexe (membrii unui ONG, personalul
unei anteprize), pana la simpla prezenta, intr-un loc si timp anume pentru o
ocazie (o nunta, un spectacol). O mare parte din viata noastra se petrece in
diferite grupuri. Unele restranse ce permit un contact direct (familia, echipa
sportiva, reteaua de prieteni, colegii de birou e 353j98d tc), altele extinse
(categoria profesionala sau de varsta, comunitatea etnica).

d) Organizatiile si institutiile impun cadrul formal unde configureaza


statusurile, rolurile, drepturile si indatoririle fiecarui individ. Comportamentul
in organizatii si institutii, efectele acestora asupra mentalului colectiv fac
obiectul unor analize distincte.

e) Culturi, credinte si ideologii – acest nivel ultim de analiza presupune


abstractizari ce fac obiectul reflectiei religioase, filozofice, politice. Individul
asimileaza concepte, teorii, mituri prin diferite forme de cunoastere si in
diverse imprejurari, manifestand adeziune sau respingere fata de ele,
suportandu-le insa influenta, mai mult sau mai putin constient. Aceasta
„lume a socialului” exprima spiritul unei epoci si totodata
configureaza sistemul valorilor fiecarui individ.

2. Perspectiva rolului si status-ului social. Binomul status-rol social


este o modalitate de referinta a interactiunilor dintre oameni. Versul lui
Shakespeare “lumea-ntreaga e o scena si noi toti suntem actori” poate fi
socotit, in acest sens, un reusit moto al psihologiei sociale.

Fiecare pozitie in ierarhie sociala sau in dispozitivul unui grup (status-ul)


impune expectantele unor comportamente (rolul) determinate in mare
masura de partenerii cu care interactionam. Fiecare individ indeplineste in
fiecare zi si de-a lungul vietii sale numeroase roluri si statusuri sociale. Spre
exemplu in cotidianul unui student obisnuit intra statusuri sociale precum:
fiul unor parinti, cititor la biblioteca, pieton, calator in mijloacele de transport
in comun, membru al unui grup de prieteni, telespectator etc. In fiecare din
aceste cazuri,jucandu-si rolul adecvat, el este un actor social. In esenta,
insasi chestiunea metodologiei se raporteaza la exigentele si
dificultatile actorului social. Din cauza multitudinii rolurilor si status-urilor
sale din contemporaneitate, acesta a devenit “omul plural” (Lahire,
1998).