Analiza pieței fondurilor de investiții în Marea Britanie

Introducere

I.Capitolul 1

- Aspecte generale ale fondurilor de investitii

II.Capitolul 2

III.Capitolul 3

Concluzii

Bibliografie
INTRODUCERE

Astăzi, cele mai multe persoane care reușesc să acumuleze la un moment dat anumite sume de
bani aleg să investească acele sume pentru obținerea unui profit mai târziu, încercând să își
asume un risc cât mai mic pentru minimizarea posibilelor pierderi. Însă, pentru a decide care este
cel mai bun mod pentru a investi este necesară o analiză destul de amănunțită.

Mulți aleg să își deschidă propriile afaceri, acest lucru fiind destul de riscant pentru că astăzi
este destul de complicat să aduci ceva nou pe piață într-un anumit domeniu, ceva care să iasă în
evidență și să atragă clienți. Alții, preferă să investească în afaceri deja exitente, considerând că
în acest caz riscul de a pierde bani este mai mic. Investițiile în astfel de afaceri presupun și
avantaje, deoarece poți analiza poziția pe piață, modul în care a evoluat acea afacere, direcția
spre care se îndreaptă și mai ales profitul anual pe care l-a obținut, daca acesta a fost în creștere
sau în scădere.

O altă variantă, pe care nu multe persoane o iau în calcul este cea a fondurilor de investiții. S-a
spus de-a lungul timpului despre acestea că pot fi complicate sau că nu sunt pentru toată lumea,
că poți pierde o mare parte din banii investiți în cazul în care plamasentele nu au fost îndreptate
spre direcția pe care au stabilit-o administratorii. Astfel, sunt destul de puțini oameni care stiu cu
exactitate ce înseamnă un fond de investiții, ce presupune și cum funcționează.

Aceste fonduri mai sunt cunoscute și cu denumirea de fondurile mutuale sau organisme de
plasament colectiv, conform Asociației Administratorilor de Fonduri din România1. Acestea
reprezintă entități care pun la comun banii a mai multe persoane ( ce poartă denumirea de
investitiori) cu scopul de a realiza anumite investiții pentru a spori sumele pe care investitorii le-
au oferit, generând anumite câștiguri pentru aceștia.

Cu alte cuvinte, fondurile de investiții reprezintă o formă de asociere a mai multor persoane
care doresc să investească pe piețele financiare, punându-și la comun resursele financiare.
Totuși, nu este absolut sigur că vor exista doar câștiguri dar cu toate acestea, chiar și în cazul
pierderilor, acestea sunt împărțite între investitori, proporțional cu deținerile fiecăruia sau altfel
spus, cu numărul de unități de fond ale fiecărui investitor.

Nu se poate spune exact dacă un fond de investiții este cea mai bună alegere a unei persoane
ce dorește să obțină profituri în viitor, dar cu siguranță pare mult mai sigur decât în cazul
deschiderii unei noi afaceri, având în vedere că toate domeniile sunt suprasaturate în cazul
României, de exemplu.

În capitolele ce alcătuiesc lucrarea de față vor fi descrise anumite aspecte ce definesc fondurile
de investiții din Marea Britanie, ce condiții presupun acestea și nu numai, urmând apoi să
tragem o concluzie asupra investiției în fondurile mutuale de acolo.

1
Asociatia Administratorilor de Fonduri – A.A.F. (fosta UNOPC pana in mai 2008), este organizatia profesionala
independenta neguvernamentala a operatorilor din industria Organismelor de Plasament Colectiv (O.P.C) din
Romania
CAPITOLUL 1

I.1.Aspecte generale ale fondurilor de investiții

Continuând ideea din introducere despre fondurile de investiții, trebuie menționat faptul că
este destul de greu ca investitorii unui fond să reușească să se întâlnească și mai ales să se pună
toți de acord asupra modului de investire a respectivului fond sau asupra cadrului juridic de
funcționare a acestuia, având în vedere numărul mare al acestora. De aceea, a fost instituită
Societatea de Administrare a Investițiilor. Această societate lansează “vehicule de investiții”2
care pune la dispoziție în mod public,printr-un set de documente, politica și strategiile de
investiții. Aceste documente poartă denumirea de “documentele fondului” și trebuie ca acestea
să respecte anumite condiții și formalități care sunt stabilite, de obicei, de autoritățile de
reglementare. Cele mai importante documente ale unui fond sunt Prospectul Fondului și
Documentul cu Informații Cheie pentru Investitori (DCI).

După ce investitorii au luat la cunostiință politica de investiții ce se regăsește în documentele

anterior menționare, se poate investi în următoarele tipuri de instrumente financiare:

- Acțiuni
- Obligațiuni
- Depozite bancare
- Instrumente financiare derivate
- Valute
- Bilete la ordin
- Active imobiliare
- Terenuri , etc.

De asemenea, se pot realiza și anumite combinții între aceste instrumente iar în cadrul
activelor imboliare pot intra spațiile comerciale sau de birouri.

Un alt aspect important care trebuie menționat cu privire la documentele fondului este faptul
că există o Societate de Administrare a Investițiilor, care are autoritatea de a propune un tip
de politică de investiții ce presupune axarea pe o țară sau o anumită zonă economică. (de
exemplu, poate exista un fond de va investi doar în Japonia). Totuși, indiferent ce structura au
plasamentele sau în ce zonă sunt realizate investițiile, mulțimea activelor dintr-un fond are
denumirea generică de portofoliu.

I.2. Modul de funcționare a unui fond de investiții

Un fond de investiții funcționează după următoarea schemă3:

2
Conform Asociatia Administratorilor de Fonduri – A.A.F
3
http://www.aaf.ro
Fig 1.Modul de funcționare a unui fond de investiții. Sursă- www.aaf.ro

Din schema ilustrată se poate afirma că atunci când un investitor investește într-un fond el va
primi un anumit număr de unități de fond. Acest număr este calculat de către SAI periodic iar
operațiunea poartă denumirea de subscriere sau cumpărare de unități de fond.

Un investitor are drept de proprietate asupra unei cote părți din câștigurile generate de acel
fond prin unitățile de fond deținute de acesta, care sunt emise de un vehicul de investiții.

Răscumpărarea unităților de fond reprezintă operațiunea inversă, iar prin această procedură
investitorul poate să deschidă o solicitare către SAI4 pentru ca titlurile deținute de acesta să îi fie
răscumpărate. De aici rezultă faptul că investitorul își va ceda titlurile și în schimbul lor va primi
o sumă de bani care este calculată în funcție de valoarea pe care acestea o au pe piață ( se exclud
eventualele taxe și/sau comisioane, ce au fost comunicate de SAI în momentul în care acele tiluri
au fost cumpărate).

Activul total al fondului este constituit de valoarea curentă a tuturor investițiilor fondului.

Activul net este rezultatul scăderii cheltuielilor curente de funcționare ale fondului din activul
total.

Valoarea curentă a unui titlu (uitate de fond)/ VUAN este rezultatul obținut prin împărțirea
activului net la numărul total al unităților emise de fond care se află în circuație, adică cele
nerăscumpărate. Rezultatul obținut reprezintă valoarea la care investitorii pot realiza
cumpărări/răscumpărări la un moment dat (se iau în calcul comisioanele posiblile).

4
Societatea de Administrare a Investițiilor
I.3.Tipuri de fonduri de investiții

Exisă 2 mari tipuri de fonduri de investiții, și anume:

- Fondurile Deschise de Investiții (FDI)

- Fondurile Închise de Investiții (mai poartă denumirea de Fonduri de Investiții
Alternative- FIA)

Cele două categorii diferă prin modul de plasare/retragere a banilor în/din entități de către
investitor.Cu alte cuvinte, diferă modul de cumpărare și răscumpărare a unităților de fond, durata
de viață și numărul de investitori cărora se adresează acele fonduri.

A.Fondurile Deschise de Investiții/ FDI/ Organisme de Plasament Colectiv în Valori

Mobiliare (OPCVM)

Cea mai cunoscută denumire a acestora este de open end funds , conform limbajului folosit în
plan internațional iar pentru a le desemna se folosește noțiunea de UCITS, conform ultimelor
reglementări la nivelul Uniunii Europene ( prescurtarea pornește de la Undertakings for
Collective Investment in Transferable Securities).

Principala caracteristică ce definește aceste fonduri este emiterea (sau punerea în circulație) și
răscumpărarea (sau scoaterea din circulație) a unităților de fond, aceste acțiuni realizându-se în
mod continuu iar astfel li se oferă investitorilor posibilitățile de investire și dezinvestire a
unităților de fond oricând, atâta timp cât acel fond este funcținabil. Durata de viață a acestor
fonduri este nedeterminată, permițându-le atragerea unui număr foarte de investitori, dat fiind
faptul că suma minimă ce ar trebui investită este destul de mică și accesibilă.

B.Fondurile Închise de Investiții sau Fondurile de Investiții Alternative (FIA)

Ca și în cazul primului tip de fonduri, și acesta are o denumire de uz internațional și anume

cea de closed-end funds sau Alternative Investment Funds (AIF) , conform legislației emise de
Uniunea Europeană.

Diferența dintre cele două tipuri de fonduri constă în politica mult mai restrictivă a fondurilor
închise, din punct de vedere al accesului și al dezinvestirii. Este permisă cumpărarea sau
răscumpărarea unităților de fond doar la anumite intervale sau este precizat clar un anumit
moment, cu ajutorul documentelor de funcționare. Spre deosebire de fondurile deschise, acest tip
de fond are o durată de viață determinată, fondul fiind lichidat la încheierea sa, valoarea care
rezultă fiind împărțită între membrii ce dețin titluri, în mod proporțional cu ceea ce deține
fiecare.

Numărul investitorilor cărora se adresează acest tip de fonduri este relativ redus iar suma
minimă ce trebuie investită la început este destul de ridicată, spre deosebire de fondurile
deschise.

I.4. Cum se alege un fond de investiții?

În momentul de față, există sute sau chiar mii de fonduri în care o persoană poate investi, mai
ales ca piața locală pentru fondurile ce funcționează conform legislației europene a fost deschisă
și prin urmare alegerea unui anumit fond ar putea depinde doar de raportul risc- potențiale
câștiguri. Acest proces este unul destul de subiectiv deoarece fiecare investitor are o o limită
diferită în ceea ce privește riscul pe care poate să și-l asume și de asemenea fiecare gândește
diferit în ceea ce privește potențialul câștig, unii fiind mai realiști iar alții așteptând câștiguri
mult prea mari pentru ceea ce a investit.

În fraza anterioară se regăsește primul pas și cel mai important pe care un investitor îl face și
anume stabilirea unei limite în ceea ce privește riscul pe care poate sau vrea să și-l asume. După,
se poate alege o categorie de fonduri iar de aici fondul care s-ar potrivi cel mai bine pentru
așteptările pe care acesta le are.

În funcție de structura de portofoliu ce are impact direct asupra riscurilor ce pot fi asumate și a
potențialului de a fi realizate câștiguri însemnate, la nivel european s-a realizat o clasificare a
fondurilor în 4 mari categorii iar fiecare dintre acestea conține alte sub-categorii:

A. Fondurile monetare

Aceste fonduri investesc cu preponderență (mai exact mai mult de 90% din valoarea unui
portofoliu) în instrumente monetare (de exemplu- certificate de depozit, titluri de stat, etc) și în
depozite constituite la bănci.

O caracteristică importantă a fondurilor monetare este gradul scăzut de risc și prin creșterea
constantă și modestă a valorii titlurilor. Accesul la bani este rapid și luând în calcul taxele și
comisioanele se poate afirma că este și ieftin.

Aceste fonduri ar fi putea fi considerate ca o variantă pentru contul curent clasic, lichiditatea
oferită fiind comparabilă cu acesta iar câștigurile pot fi comparabile cu cele ale unui depozit la
termen.

Fondurile monetare se împart în două categorii:

a.Fonduri monetare pe termen scurt – durata medie a plasamentelor este de maxim 60 de zile

b.Fonduri monetare standard – maturitatea finală a plasamentelor are o durată medie de maxim
1 an.

B. Fondurile de obligațiuni

Aceste tipuri de fonduri investesc peste 80% în instrumente financiaere care au venit fix
(obligațiuni municipale, corporative, de stat, etc). Gradul de risc este redus, și deși este mai mare
decât cel al fondurilor monetare, randamentele sunt de obicei mai bune.

C. Fondurile de acțiuni

Peste 85% din activul acestor fonduri este investit în acțiuni, constituind clasa de fonduri cea
mai riscantă fiind expusa puternic fluctuațiilor piețelor bursiere. Totuși, există și un avantaj și
anume randamentele ridicate.

D. Fondurile mixte

Aceste fonduri aduc investitorilor propunerea de a combina tipurile de plasamente anterior

menționate, în proporții diferite. Ponderea instrumentelor financiare riscante raportată la cea a
instrumentelor financiare mai puțin riscante determină gradul de risc. Sub-categoriilor fondurilor
mixte sunt reprezentate de:

1.Defensive- maxim 35% expunere pe acțiuni

2.Echilibrate- între 35%-65% expunere pe acțiuni
3.Dinamice- peste 65% expunere pe acțiuni
4.Flexibile- expunere între 0-100% datoriă mixului de instrumente care au pondere
variabilă, cât și durata de deținere.