A l’aube du troisieme millenaire

Este sâmbata. Tata si Philippe, plecati in zori, s-au dus la pescuit.Mama si Sophie sânt
in bucatarie.Mama vrea sa faca curatenie mare; apoi sa faca mâncare
pentru doua sau trei zile....poate pentru toata saptamâna.Pentruca ,
cu un frigider si un micro-unde, e comod....Dar Sophie s-a scufundat
in lectura...

Maman: Sophie, sa incepem sa pregatim

supa...In timp ce supa fierbe, noi dam cu aspiratorul in camere...
Sophie, cu tine vorbesc.

Sophie: O, scuza-ma, mama!Sânt atât

de distrata!Citeam o carte atât de frumoasa: "Spuma zilelor"
de Borris Vian..E vorba despre o bucatarie...minunata, bucataria
noastra din mileniul trei.

Asculta un pic:

" Culoarul
bucatariei era clar, cu ferestre de ambele parti, soarele stralucea,
in amândoua partile, caci Colin adora lumina. Erau robinete din
alama, lustriite cu grija, ( un pic) peste tot. Jocul de lumini pe
robinete

producea efecte minunate.

Bucatarul Nicolas
supraveghea tabloul de bord. Era asezat in fata unui pupitru in email
galben deschis, care avea cadranuri care corespundeau cu diferitele
aparate culinare aliniate pe lungimea peretilor. Acul cuptorului
electric, reglat pentru friptura de curcan, oscila intre "aproape"
si" tocmai bun". Era momentul sa fie scoasa. Vazând
acesta, Nicolas apasa pe un buton verde, lucru care declanseaza "
pipaitul senzitiv?".

Acesta penetreaza fara ca sa simta

vreo rezistenta. Friptura este deci "tocmai buna". Cu un
gest rapide, Nicolas opreste curentul electric al cuptorului si
branseaza "incalzitorul de farfurii.

Mama: Inceteaza,
Sophie, ma ametesti! In curând pregatirea unui prânz va semana cu
pilotarea unui avion! Scoate mai degraba mixerul si râsnita???
de legume din dulap si masina de tocat manuala, de asemenea... Noi sântem de moda
veche...