Controlul administrativ

Controlul administrativ este una din formele de control la care este supusă ac-
tivitatea administraţiei publice locale şi care se întemeiază pe normele constitu-
ţionale şi legale referitoare la administraţia publică. Controlul administrativ es-
te denumit astfel deoarece acesta este exercitat în cadrul administraţiei publice
de către administraţia publică. Întreaga activitate a organelor administraţiei
publice, este compusă şi realizată prin acte administrative, operaţiuni şi fapte a
căror calitate determină eficienţa sistemului de administrare publică.

Controlul administrativ, constituie forma cea mai complex a controlului

asupra activității organelor administrației publice, desemnînd totodată,
componenta esențială a activității de conducere generală a administrației
publice de către Guvern.Controlul administrativ reprezintă, în esență, mijlocul
prin care se asigură funcționarea adecvată a “ mașinii administrative”, prin
îndeplinirea corectă de către organele administrative, a sarcinilor ce le revin

Controlul este acea funcție a administrației prin care se realizează

conformitatea activității administrației cu prevederile legale și programul de
activitate,cu respectarea cerințelor sociale și îndeplinirea interesului general.
Scopul controlului este de a verifica modul cum instituțiile controlate și-au
îndeplinit sarcinile, și-au realizat competențele în concordanță cu obiectivele
generale ale administrației publice.

Controlul urmărește verificarea „dacă și cum ” se executa deciziile

Administrației, iar prin propunerile pe care le face organul de control să fie
corectate actele administratiei, să fie respectată legea . acțiunile administrației
să fie în conformitate cu realitățile sociale în dinamica evoluției acestora.Un alt
scop al controlului îl reprezintă îmbunătățirea structurilor administrației, a
procesului decizional,înlăturarea paralelismului.Prin control se urmăreste dacă
rezultatele activității organului controlat sunt în concordanță cu mijloacele
juridice, financiare,umane avute la dispoziție.

Totodată controlul este necesar pentru realizarea deciziei luate de autoritatea

publică locală prin aplicarea concretă a actului. Cu ajutorul controlului atât
statul, cât şi autorităţile administraţiei publice locale urmăresc să asigure
verificarea legalităţii actului şi ca prevederile acestuia să fie aplicate corect şi să
aibă eficienţă, să corespundă cerinţelor reale ale relaţiilor sociale reglementate
Controlul administrativ:

Controlul administrativ intern se exercita de catre structure sau functionary din

interiorul autoritatii a carei activitate este verificarea si se poate realiza fie din
oficiu ,adica la initiativaconducerii ierarhice fie la sesizarea oricui, caz in care
este vorba gratios.

Controlul administrativ extern se clasifica in:

Control ierarhic care este exercitat de organe supraordonate autoritatii

controlate dar ca fac parte din cadrul aceluiasi subsistem al administratiei
publicecum este controlul exercitat de corpul de control al ministrului asupra
activitatii unui serviciu.

Control extern specializat care este exercitat din afara autoritatii verificate dar
si din afara subsistemului din care face parte autoritatea verificata cum este
controlul exercitat de inspectiile ,inspectoratele de stat,Garda financiara si
altele.

Controlul de tutela administrative este controlul exercitat de Gucern,in calitate

de conducator general al administratiei publiceaspura legalitatii actelor
administrative ale autoritatilor administratiei publice locale,realizat prin
prefectii judetelor.

Controlul exercitat prin jurisdictiile administrative este forma de control care se

realizeaza prin organe cu atributii jurisdictionale aflate in sistemul organelor
administratiei publice, vizind doar legalitatea unor categorii de acte
administratibe expres prevazute prin lege care se finalizeaza cu actele
administrativ jurisdictionale.

Principiile controlului administrativ

a.Exercitarea controlului numai potrivit procedurilor și în cazurile prevăzute de

legislația în vigoare.

b.Respectarea proporționalității între amploarea intervenției autorității de

control și importanța intereselor pe care le protejează.
 c.Neadmiterea limitării dreptului autorității administrației publice locale de
administra în mod autonom, în condițiile legii, afacerile ce țin de propria
competență. Controlul de legalitate se exercită de către autorităţile
administraţiei publice centrale asupra actelor autorităţilor administraţiei
publice locale şi are drept scop asigurarea legalităţii în teritoriile administrate
de autorităţile controlate. De organizarea controlului legalităţii actelor
autorităţilor administraţiei publice locale este responsabil Ministerului
Administraţiei Publice Locale, care exercită controlul prin intermediul
structurilor proprii sau prin intermediul direcţiilor teritoriale din subordine.In
cadrul controlului de legalitate verificarea actelor emise de organele admi-
nistraţiei publice locale se realizează din punct de vedere al respectării legalită-
ţii, fapt ce presupune efectuarea unor serii de operaţiuni administrative de căt-
re serviciul specializat din cadrul aparatului de lucru al direcţiei teritoriale a Mi-
nisterului Administraţiei Publice Locale, operaţiuni ce vizează conformitatea nor-
melor juridice cuprinse în actele administrative controlate, cu prevederile legale
în materie. Astfel de operaţiuni stau la baza exprimării punctului de vedere al di-
recţiei teritoriale cu privire la aprecierea legalităţii actului administrativ contro-
lat. Controlul administrativ de legalitate se exercită din oficiu şi la cererea auto-
rităţilor administraţiei publice locale, precum şi a persoanelor fizice şi juridice
interesate. Controlul administrativ de legalitate include controlul obligatoriu şi
controlul facultativ.

Controlului obligatoriu sânt supuse următoarele acte ale autorităţilor

administraţiei publice locale:

a) deciziile consiliilor locale de nivelurile întâi şi al doilea;

b) actele normative ale primarului, ale preşedintelui raionului şi ale pretoru-

lui;

c) actele privind organizarea licitaţiilor şi actele privind atribuirea de terenuri;

d) actele de angajare şi cele de eliberare a personalului administraţiei publice

locale;

e) actele care implică cheltuieli sau angajamente financiare de peste 30 mii

lei – în unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi şi de peste 300 mii lei –
în unitatea administrativ-teritorială de nivelul al doilea;
 f) actele emise în exercitarea unei atribuţii delegate de stat autorităţilor
administraţiei publice locale

Controlul facultativ poate fi exercitat de către direcţiile teritoriale ale Minis-

terului Administraţiei Publice Locale, asupra oricărui act administrativ care nu
face obiectul controlului obligatoriu. Actele controlului facultativ sânt supuse co-
ntrolului în dependenţă de interesele pe care le urmăreşte a le proteja direcţiile
teritoriale, de solicitările persoanelor fizice şi juridice precum şi de alte
împrejurări subiective şi obiective. emis în forma şi cu procedura prevăzute de
lege.În concluzie, actul administrativ emis trebuie să fie conform interesului
public ocrotit de lege, să fie necesar într-o societate democratică, să fie
proporţional cu situaţia care a determinat emiterea lui şi să nu fie
discriminatoriu.

Delimităm trei mari categorii care exercită controlul administrativ:

1-de către Parlament

2-de către autoritățile ale administrației publice

3-de către autoritățile judecătorești

Organele de control nu pot aplica direct sancţiuni disciplinare

funcţionarilor publici sau persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul
autorităţilor administraţiei publice locale. Ele prezintă rapoarte persoanelor
ierarhic superioare, în care se arată încălcările admise de persoanele concrete.
La rândul lor, persoanele ierarhic superioare sunt obligate să ia toate măsurile
de influenţă asupra acestora din urmă, inclusiv concedierea din serviciu. De
regulă astfel de rapoarte trebuie să fie transmise primarului sau după caz
preşedintelui raionului. în cazul în care cel vinovat de încălcare este primarul
sau preşedintele raionului, raportul se adresează consiliului local sau raional,
care pot lua măsuri de constrângere asupra lor. Pentru unele categorii de
încălcări legislaţia permite sancţionarea directă a cetăţenilor, funcţionarilor
publici şi persoanelor cu funcţii de răspundere de către organele de control în
cazul comiterii unor contravenţii administrative. La acestea se referă direct
Codul cu privire la contravenţiile administrative care împuterniceşte organele
de poliţie, organele de protecţie a mediului, organele vamale, organele
financiar-fiscale etc., să aplice sancţiuni administrative persoanelor pentru
abaterile administrative. În concluzie, problema cu care se confruntă
autorităţile publice la realizarea controlului de oportunitate este lipsa unei
proceduri legale detaliate de exercitare a unui astfel de control, prin urmare
acesta nu este popularizat devenind astfel un control declarativ formal.

În concluzie, efectuarea controlului este un proces minuţios şi responsabil,

de care depinde calitatea şi eficienţa unei asemenea activităţi. Pentru a nu
admite diverse practici şi modalităţi în efectuarea controlului, se stabilesc
anumite reguli recomandări, de care trebuie să ţină cont cel care organizează şi
efectuează controlul. Controlul administrativ apare ca un element necesar,
impus de stat asupra activităţii autorităţilor administraţiei publice locale pentru
a îmbunătăţi calitatea activităţii acestora şi nu în scopul de a limita această
activitate sau de a face abuz.

Eficientța activității administrative ține seama de cheltuielile făcute, de

rezultatele înregistrate pentru că administrația este și trebuie să rămînă o
activitate chibzuită,rațională și eficientă de utilizare a resurselor umane
,material și financiare în scopul obținerii unor rezultate maxime cu eforturi
minime.