“Fericit barbatul care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si fn calea p&c&tosilor n-a statut". Psalm I, 1 Sufletul e imprejmuit si ingridit cu ziduri de c&tre duhurile r&utatilor gi legat cu langurile intunericului, neputand, din pricina intunericului din jurul sdu, s& se roage cum vrea. Caci este legat intru ascuns, fiind orb cu ochii dinliuntru. Deci cand va incepe s& se roage lui Dumnezeu gi s&{ vegheze prin migiciune se va izbavi prin rugiciune de intuneric, c&ci altfel nu poate s& se izbiveascd. Atunci sufletul poate cunoaste ca inlauntru, in inima, este o alt& lupt& si o alt’ impotrivire ascuns4 si un alt razboi, al gandurilor duhurilor r&uttilor [...]. Tar locul mintii este statornicia ei ferma fn virtute gi trezvie. C&ci este o statomnicie si in virtute si in pacat. (Filotie Sinaitul, Filocalia 4, pag. 109-110). "Cei ce navilesc de jur imprejur". Psalm III, 6 "De jur imprejur" inseamna inainte, indarat, la dreapta si la stanga. Deci, dracii dau nival& asupra noastra de dinainte, cand ne vrajesc prin infatisarile materiei; de dinapoi, cand starnesc amintirea pcatului prin gandurile ce le-am avut mai demult; de la stanga, cand tulbur& sufletul prin patimile trupesti si neinfranate; si de la dreapta, cand dau naval asupra sufletului prin mAndrie gi slavi desarta. (Sf. Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag. 217-218). « “Pocaiti-vé pe paturile voastre de cele ce graiti in inimile voastre". Psalm IV, 4 117Sau pocaiti-va in linistea nopfii, amintindu-va de alunecirile ce vi s-au intamplat in tulburarea zilei si v4 sfatuiti sau vi invatafi sd petreceti in imne gi cAnt4ri duhovnicesti, adic& in rugdciuni gi cant&ri, prin meditafie si luare aminte a citirii. Caci aga se castig& o deprindere moral&: mediténd omul la cele ale zilei, ca s& ajunga la simfire in linistea nopfii si s{ se poat& plange pentru cele ce a p&cdtuit. lar cand harul il duce la vreo sporire si afl4 cu adevirat si nu fn nalucire anumite fapte morale ale sufletului gi ale trupului, savarsite cu lucrul sau cu cuvintele, dup& porunca lui Hristos, multumeste cu frica si cu cutremur, si se nevoieste prin rugdciune si lacrimi multe indreptate cdtre Dumnezeu sai pazeasca obiceiul acela bun, indemnandu-se pe sine spre finerea de minte, ca s& nu se piarda prin uitare. (Cuv. Petru Damaschin, Filocalia 5, pag. 251). "Dat-ai veselie in inima mea". Psalm IV, 7 Lucrul de c4petenie al oricdrei sArguinte si cea mai inalta dintre fapte este staruinja in rugaciune, prin care dobandim si celelalte virtuti, Dumnezeu pe care-L chemam intinzandu-ne o mand de ajutor. C4ci imp&rtsirea de lucrarea tainicd si legdtura sufletului cu Dumnezeu intru sfinfenie si unirea mingii cu Domnul prin dragostea cea negraita, li se intampla celor invredniciti in rugdciune [...]. Domnul insusi zice: "Impdrdtia cerurilor inlduntru vostru este (Luca XVII, 21). Dar c& imparatia inlduntru este, ce ar arata altceva, decat c& veselia cereascd a Duhului se intipareste limpede in sufletele vrednice. Caci sufletele vrednice primesc inca de aici, prin impart4sirea lucritoare de Duh, de care vor avea parte sfinfii in Imparagia lui Hristos, intru lumina vegnicd. Aceasta 0 aratd gi dumnezeiescul Apostol, zicdnd: "Cel ce ne mangdie pe noi intru necazul nostru, ca sd putem mdngdia pe cei ce sunt intru tot necazul, cu mdngdierea cu care ne mdangdiem si noi de la Dumnezeu" (I Corinteni I, 4). Sau: “$i trupul meu s-a veselit de ” 118Dumnezeu cel viu" (Psalm LXXXIII, 2). Sau: "Sufletul meu se umple ca de seu si de grdsime" (Psalm LXIl, 6). (Sf. Simeon Metafrastul, Filocalia 5, pag. 303-304). “Tulburatu-s-a de manie ochiul meu". Psalm VI, 7 Este un lucru urat a tulbura ochiul inimii din manie, Dar mai urat este a arita pornirea sufletului cu buzele. Iar a face aceasta prin mini este cu totul potrivnic gi strain viefuirii cdlugaresti, ingeregti si dumnezeiesti. (Sf. Ioan Scararul, Filocalia 9, pag. 191). "Vor slabi si vor pieri de la fata Ta". Psalm IX, 3 Dracii slabesc cand prin implinirea poruncilor se micsoreaz& patimile in noi; si pier cdnd sunt stinse cu totul prin nepatimirea sufletului, nemaiaflandu-le pe acelea prin care se gdseau in suflet gi fl razboiau. (Sf. Maxim Ma&rturisitorul, Filocalia 2, pag. 59). “Domnul a auzit dorinfa saracilor". Psalm IX, 18 Levifi $i preofi s-au numit cei ce s-au inchinat pe ei cu totul lui Dumnezeu gi cu faptuirea gi cu contemplafia. Iar vitele levitilor sunt cei ce nu reusesc s4 steargd urmele patimilor, dar doresc virtutea si, dupa puterea lor, au toaté ravna pentru ea gi o poftesc neincetat, desi de multe ori nu se impartasesc de ea, fiind slibinogiti de pacat. Dar este cu putin,’, ca la vremea cuvenita si primeasca gi 119