Mihai Eminescu

Moment aniversar. 169 de ani de la nașterea poetului

15 ianuarie 1850 – 15 ianuarie 2019
Ziua Culturii Naționale
 Date biografice (I)
 Este fiul căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi
Eminovici, al șaptelea copil din cei unsprezece ai familiei.
 S-a născut la 15 ianuarie 1850 la Botoşani.
 A copilărit la Botoșani și la Ipotești, cutreierând împrejurimile,
bucurându-se de frumusețea naturii pe care a descris-o mai
târziu în poeziile sale.

Foto: wikipedia Ipotești

Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lângă isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Foto: wikipedia
Blând îngânat de-al valurilor glas.
(Fiind băiet păduri cutreieram)

Tresărind scânteie lacul

Astăzi chiar de m-aș întoarce
Și se leagănă sub soare;
A-nțelege n-o mai pot...
Eu, privindu-l din pădure,
Unde ești copilărie,
Las aleanul să mă fure
Cu pădurea ta cu tot?
Și ascult de la răcoare
(O, rămâi)
Pitpalacul.
(Freamăt de codru)
 - Codrule, codruțule,
Ce mai faci, drăguțule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
R Și de când m-am depărtat,
E Multă lume am îmblat.
V Stele-mi scânteie pe lacuri,
- Ia, eu fac ce fac de mult,
E Iarna viscolu-l ascult,
D Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
E Troienind cărările
R Și gonind cântările;
Și mai fac ce fac de mult,
E Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre isvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-și cofeile,
Mi-o cântă femeile.
- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum ești
Tot mereu întinerești.
- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Și de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor
Iar noi locului ne ținem,
Cum am fost așa rămânem
Marea și cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna și cu soarele,
Codrul cu isvoarele.
Date biografice (II)
 1858 – începe studiile la Cernăuţi.
 1864 – pleacă cu trupa de teatru Tardini spre Braşov.
 1867-1868 – rătăceşte prin ţară cu alte două trupe de
teatru ca sufleur şi copist.
 1869 şi 1874 - studiază la Viena şi Berlin.
 1874 – este director al Bibliotecii Centrale din Iaşi.
 1875 - îl descoperă pe Ion Creangă (Eminescu era
revizor şcolar), îl aduce la Junimea şi îl îndeamnă să îşi
scrie poveştile. De acum se va lega o mare prietenie
între cei doi.
 1876 - este corector la „Curierul de Iaşi”.
 1877 – este chemat la Bucureşti de Caragiale şi Slavici
unde desfăşoară cu pasiune o activitate extenuantă de
publicist la ziarul „Timpul”.
 Treptat, dă semne de oboseală şi boală. La 15 iunie
1889 moare şi este îngropat sub un tei la cimitirul Bellu.
Opera lui Mihai Eminescu

 1866 – publică într-o broşură comemorativă prima sa

poezie, La mormântul lui Aron Pumnul, în memoria
profesorului său de română. Tot în acest an, îi este
publicată poezia De-aş avea în revista Familia a lui
Iosif Vulcan din Pesta, semnată Eminescu.
 publică în diferite reviste
 anul 1883 este triumful deplin al creaţiei eminesciene: i
se publică Luceafărul şi îi apare primul volum de
poezii (Poesii), ediţie îngrijită şi prefaţată de Titu
Maiorescu.
Poezii şi poeme:
 Luceafărul
 cele cinci Scrisori
 Călin (File din poveste)
 Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie
 Floare albastră
 Lacul
 Revedere
 Peste vârfuri
 Somnoroase păsărele
 Ce te legeni
 La mijloc de codru
Foto: wikipedia
 Fiind băiet păduri cutreieram
 Codrule, măria-ta
Basme, nuvele:
 Făt-Frumos din lacrimă
 La aniversară
 Sărmanul Dionis
 Cezara

Teatru şi publicistică
 Nemuritorul Eminescu
Cristina Truță
Eminescu este, astăzi, stea în veșnicie
Luminând pe bolta întunecată și târzie.
Este limba strămoșească acordată-n alăute,
Cel ce a vrăjit cuvintele, făcându-le să cânte.
Să cânte-n rime, ritm și vers
Foto: wikipedia
În țara lui și în întregul Univers.
”EMINESCU”, dacă împreună rostim,
Respirăm aceeași poezie pe care o iubim;

Suntem dor, patrie și popor,

Căci poetul-nepereche e nemuritor!