Cum citeau femeile.

Reprezentări ale lecturii feminine

Alexandru OFRIM

 Lectura feminină a fost multă vreme un loc al tensiunilor şi al clivajelor, o sursă de

anxietate pentru bărbaţi sau pretext de manifestare a fantasmelor acestora
 reprezentările lecturii feminine au fost negative, anatema fiind aruncată nu numai de
discursul teologic ci şi de cel literar, artistic şi medical
 Lectura feminină nu era încurajată
 Lectura nu mai este o experienţă religioasă, ci una de satisfacere a curiozităţii, cu
finalităţi practice sau hedoniste, de evaziune
 feminizare a publicului cititor de romane. Se vorbeşte de o adevărată "febră romanescă"
ce a cuprins cititoarele, acest gen literar începînd să fie asociat cu sexul feminin
 Bărbaţii citesc cărţi legate de profesiunea lor, opere ale clasicilor, istorie, geografie,
jurnale de călătorie, ziare, practică o lectură utilitară, pe cînd femeile se mulţumesc cu
lectura gratuită a romanelor galante
 Secolul al XVIII-lea a dezvoltat concepţia unei lecturi păcătoase, practică perversă şi
ruşinoasă. Romanul a fost denunţat de oamenii bisericii ca fiind imoral, corupător al
moravurilor, o lectură inutilă, periculosa in fide ("primejdioasă pentru credinţă")
 A te abandona lecturii unui roman înseamnă ruperea de realitate, încurajarea actelor
mimetice, se aseamănă cu idolatria şi cu posedarea. Apoi, lectura poate incita reveria şi
visul, domenii predilecte de acţiune ale ispitelor diavoleşti.
 În imaginarul medical al epocii funcţiona o schemă explicativă a bolilor nervoase, aşa-
numita "medicină a aburilor": "aburii" se formează în anumite părţi ale corpului şi
afectează "fibra nervoasă". Prin fragilitatea constituţiei lor, femeile sînt mai expuse
bolilor nervoase, de aceea medicii insistă asupra pericolelor lecturii feminine. Excesul de
lectură, mai ales romanescă, ar duce la apariţia în uter a unor "aburi subtili" care urcă
pînă la creier, provocînd iritabilitate, convulsii, epilepsie, nimfomanie ("furie uterină"),
delir şi nebunie.
 Aşadar, imaginaţia dăunează grav sănătăţii, mai ales pentru femei, fiinţe fragile, frivole,
înzestrate cu o sensibilitate maladivă, influenţabile şi emotive.
 Lectura se manifestă ca un declanşator al dorinţei, ca un afrodisiac, abuzul ducînd la
dezinhibare sexuală, imoralitate, lipsă de pudoare şi desfrîu
 Ideea că femeile au o atracţie particulară pentru cititul în pat este un alt clişeu literar şi
artistic foarte frecvent, o asociere a lecturii feminine cu sexualitatea şi cu erotismul
 Rousseau evocă pericolele lecturii feminine, faptul că o femeie nu poate citi fără să se
implice sentimental
Lectura la feminin

Alexandru OFRIM

 lectura feminină are o istorie desfășurată sub semnul dominației masculine, în interiorul
unui sistem social marcat de inegalitate, de nenumărate excluderi și limitări, de control al
accesului femeilor la știința de carte
 Lectura este văzută ca un act privat, de sustragere și reculegere solitară, presupunînd o
puternică investire afectivă. O femeie care citește creează un spațiu din care bărbatul este
exclus, nici o autoritate patriarhală nu poate controla experiența lecturii, a interpretării
celor citite. Așadar, supravegherea relației femeilor cu cuvîntul scris și descurajarea
apetitului lor intelectual vine din impulsul de a controla forul interior feminin
 reprezentări ale lecturii feminine – activitate periculoasă, corupătoare a moravurilor, care
stîrnește poftele trupești și încurajează relațiile adultere
 Reprezentările negative ale lecturii feminine rămîn o constantă a Evului Mediu, a
Renașterii și a Iluminismului
 În secolul al XVII-lea, femeile erudite sînt în continuare percepute ca frivole, grotești și
„prețioase ridicole“, pentru ca în secolele XVIII-XIX să se desfășoare o adevărată
cruciadă împotriva romanului și a lectoratului feminin care l-a îmbrățișat cu aviditate