ARHITECTURA ŞI

TURISMUL
a). Patrimoniul cultural, obiectul de arhitectură, situl, localitatea, regiunea;

Evoluţia şi stilurile creaţiei arhitecturale (E.S.1.): preistoria, antichitatea greacă;

 E.S.2. – antichitatea romană;

 E.S.3. – stilul romanic;
 E.S.4. – stilul gotic; goticul târziu în Ţările Române;
 E.S.5. – de la Renaştere la Art Nouveau;
 E.S.6. – arhitectura modernă şi contemporană.

b). Programe de arhitectură în turism:

1. Ce este programul de arhitectură, structurile turistice de primire, clasificarea structurilor turistice; unităţi de
alimentaţie publică: tipuri şi clasificare;
2. Hotel, motel, botel, hipotel;
3. Turismul urban, turismul rural, eco-turismul;
4. Camping, caravaning;
5. Infrastructuri turistice, turismul şi teritoriul.

c). Legislaţia în turism şi amenajarea teritoriului.

HOTELUL URBAN “MANDARIN ORIENTAL” Kuala Lumpur – Malaezia

643 locuri de cazare, 40 apartamente + 51 apartamente “business”, salon de bal 2000 locuri, 5 restaurante, tenis, bazine
de înot, fitness, băi.

HOTELUL URBAN “ATLANTIS” – Paradise Island, BAHAMAS

2300 locuri de cazare, 38 restaurante, 3 bazine de înot, cazino, aquarium, parc, jocuri de apă

HOTELUL SPECIALIZAT “Grand Hyatt Bali” – INDONEZIA

HOTELUL SPECIALIZAT “RITZ – CARLTON HOTEL” – Florida, Naples, USA

463 camere incluzând 28 apartamente, health club, 7 terenuri de tenis, bazin de înot, 9 restaurante, spaţii pentru întâlniri
şi banchete, grădini.

HOTELUL SPECIALIZAT “Grand Hyatt Bali” – INDONEZIA

Are capacitatea de 750 locuri de cazare, incluzând 35 de apartamente şi 4 vile de lux, un complex cultural, fitness,
indonesian food court, sques court, beach court, 3 bazine de înot, business center, săli de conferinţe.

HOTELUL DE VACANŢĂ – CASE DE VACANŢĂ Bend, Oregon, USA

GOLF – HOTEL, HOTEL BALNEAR “Four Seasons Resort Area”, Carlsbad, California, USA

331 locuri de cazare în hotel şi case de vacanţă, club de golf, tenis, spa center, bazine de înot adulţi şi copii, salon de bal
12000 locuri, 5 restaurante.

HOTELUL DE VACANŢĂ – CASE DE VACANŢĂ “Fiesta Americana Grand” – Los Cabos, Mexic

GOLF – HOTEL, HOTEL BALNEAR “Hyatt Regency Kauai Resort/ Spa – Hawaii, USA

600 locuri de cazare, golf – club, 5 restaurante, salon banchete, conferinţe, spaţii de recreere.

GOLF – HOTEL, HOTEL BALNEAR “Oak Valley Destination Resort”, Koreea de Sud

800 unităţi de cazare, pavilion recepţie, cluburi de golf şi tenis, fitness, turnuri bel-vedere.

HOTEL TEMATIC “Disney-s Grand Floridian Resort and Spa” – Florida, USA

900 locuri de cazare, băi termale, centru de conferinţe cu saloane de bal, business – center, 8 restaurante specializate,
piscină, fitness club, centru comercial, capelă.

HOTEL TEMATIC “Palace of the Golden Horses”, Kuala Lumpur MALAEZIA

481 locuri cazare, 80 apartamente, centru de conferinţe cu saloane de băi, business – center, 8 restaurante specializate,
piscină, fitness club.

HOTEL TEMATIC “Disneyland Hotel” şi DISNEYLAND Marne-la-Vallee, FRANŢA

HOTEL – BOUTIQUE “HOTEL BORA – BORA” – Polinesia Franceză

80 bungalow-uri cu arhitectură specific haitiană, spărturi acvatice, vedere spre lagună şi plajă privată, terenuri de tenis.

HOTELUL VIITORULUI – “AIRSHIP HOTEL”

Este un luxos hotel zburător supranumit “EXPRESUL AERIAN” a cărui mobilitate este asigurată de două baloane
dirijabile cu heliu de care este suspendată “nacela” – hotelul propriu zis fiind prevăzut cu hublouri şi pardoseli
transparente, care permit o vedere panoramică.

HOTELUL VIITORULUI “AMERICA WORLD CITY SHIP”

Este conceput ca un oraş plutitor cu restaurante, magazine, cluburi de noapte, teatre, studio de televiziune, băi, piscine.
Are o capacitate de 6000 locuri, mobilitatea turiştilor fiind asigurată de un mare număr de ambarcaţiuni rapide ce
pornesc dintr-un “port” propriu situat la pupa.

HOTELUL VIITORULUI – CONSTELLATION CITY

Ansamblu conceput ca un centru de loisir, care asigură turiştilor o “constelaţie” de dotări pentru activităţi recreative:
sporuri nautice, parc tematic, aquarium, muzee, cazinouri, hoteluri, bungalow-uri, restaurante.

HOTELUL VIITORULUI – HOTEL SUBACVATIC

Cazare 80 camere confort, alimentaţie publică, spaţii loisir, observator subacvatic, laboratoare, dotări sportive.

HOTELUL VIITORULUI – HOTELUL SPAŢIAL

Va fi amplasat pe o orbită la distanţa de 200 mile de la suprafaţa planetei, turiştii vor experimenta un mare număr de
activităţi spaţiale şi pot admira Terra de la distanţă.

“WATG-S SPACE RESORT” cuprinde o staţie de bază modulată, pregătită pentru evoluţii spaţiale. Pasagerii vor
ajunge la “HOTEL” utilizând o nouă generaţie de vehicule spaţiale.
 Ordinul Nr.61/27.04.1999

Pentru aprobarea Normelor Metodologice şi a Criteriilor privind clasificarea structurilor de Primire turistice (M.Of.
Nr.242 bis/31.05.1999)

SCHEME CONVENŢIONALE

Ordinul Nr.61/27.04.1999

Pentru aprobarea Normelor Metodologice şi a Criteriilor privind clasificarea structurilor de Primire turistice (M.Of.
Nr.242 bis/31.05.1999)

SCHIŢA PRIVIND AMPLASAREA ŞI ADRESA UNITĂŢII

 Se va prezenta partea din Planul Urbanistic General care conţine obiectivul turistic;

 Dacă obiectivul turistic este situat în extravilan, se va prezenta amplasamentul raportat la elemente
caracteristice: drumul de acces, un curs de apă, etc. Se va prezenta extras din Planul Urbanistic de Zonă;

 Amplasarea cabanelor se face în funcţie de traseele montane sau alte căi de acces, văile cele mai apropiate şi
drumurile carosabile de acces. Se va prezenta extras din Planul Urbanistic de Zonă;

 Schiţa amplasării unităţilor de alimentaţie publică se realizează separat, dar numai dacă nu fac parte dintr-un
complex hotelier.
 PROGRAME TURISTICE

1. ZONARE TURISTICĂ

 Împărţirea unui teritoriu vast în zone relativ omogene din punct de vedere al activităţii de turism sau al
potenţialului turistic.

2. ZONĂ TURISTICĂ

 Teritoriu de mare întindere, de o anume complexitate geomorfologică, care

include mai multe obiective, localităţi sau complexe turistice şi care prezintă

o caracteristică pregnantă, deosebită de alte zone.

3. ACORD TURISTIC INTERNAŢIONAL

 Act bi- sau multilateral , semnat în numele sau din împuternicirea guvernelor, care constituie cadrul juridic de
colaborare în domeniul turismului: dezvoltarea echipamentelor, promovarea turismului, protecţia mediului,
schimburi de experienţă şi informaţii, etc.

4. ADĂPOST (rest house)

 Mijloace simple de cazare, create de organizaţii particulare sau instituţii publice pentru a compensa lipsa
hotelurilor în regiuni puţin frecventate. Termen folosit şi pentru popasuri de tip han pentru tineret, instalate şi
administrate de organizaţii de tineret pentru membrii lor.

5. AGREMENT (loisir, entertainment)

 Distracţie în timpul liber, plăcere.

 Ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor, puse la dispoziţia turiştilor unei unităţi de cazare,
staţiuni sau zone turistice, pentru plăcere, relaxare, distracţie.

6. ANALIZA S.W.O.T.

(Strengths, Weekness, Opportunities and Threats)

  Analiza forţelor, slăbiciunilor, oportunităţilor şi ameninţărilor. Cadru de analiză a informaţiilor, pentru
realizarea strategiei şi tacticii de marketing. Forţele şi slăbiciunile se referă la avantajele, respectiv
dezavantajele prezente şi viitoare ale subiectului faţă de competitori. Oportunităţile şi ameninţările sunt
identificate în mediul de operare prezent şi viitor.Acest cadru poate fi utilizat la analiza unui proiect de
dezvoltare şi promovare a potenţialului turistic al unui sit, arie sau regiune turistică.

7. APARTAMENT (suite)

 Spaţiu de cazare cu unul sau maximum 5 dormitoare, loc de luat masa, vestibul, grup sanitar propriu.

8. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A HOTELURILOR ŞI RESTAURANTELOR

,, Association Internationale de l-Hotellerie et de la Restauration”

 Organizaţie non-guvernamentală mondială creată în anul 1946 cu sediul la Paris.Cuprinde 4300 membri din
147 ţări, asociaţii naţionale de profil, lanţuri hoteliere, hoteluri, etc., reprezentând în total 300.000 de hoteluri.
Statutul în vigoare datează din 1996, când actuala denumire a luat locul celei iniţiale de: ,,Asociaţia
Internaţională a Hotelurilor”.

9. BAR DE NOAPTE

 Unitate cu caracter de divertisment, cu orar de noapte, cu un program variat de music-hall,dans,etc. – oferind o

gamă variată de băuturi fine, cocteiluri, băuturi nealcoolice, specialităţi de cofetărie şi îngheţată asortată,
fripturi reci, fructe şi salate de fructe, cafea, etc. De regulă spaţiul interior este organizat în amfiteatru, pentru o
bună vizibilitate. Este dotat cu staţie de amplificare, orgă de lumini, instalaţie de proiecţie, aer condiţionat.

10. BAR DE ZI

 Funcţionează în cadrul hotelurilor şi restaurantelor, dar şi independent; oferă o gamă variată de băuturi
alcoolice sau răcoritoare, simple sau în amestec, gustări, dulciuri, ţigări, etc. Muzică discretă, T.V., etc.

11. BISTRO

 Unitate de alimentaţie de dimensiuni reduse, care se adresează clienţilor grăbiţi, cu băuturi şi gustări calde şi
reci puse la dispoziţie direct, prin barman sau vânzător. În spaniolă: loc de păstrare a vinurilor.

12. BOTEL

 Vas dormitor de tip şlep amenajat, care stă ancorat la loc fix sau se poate deplasa, oferind cazare şi alte servicii
turistice. Poate desemna un hotel amplasat în apropierea unui port şi care oferă servicii turistice numai celor
care călătoresc cu ambarcaţiuni.

13. BUNGALOW
  Unitate de cazare turistică de capacitate redusă, între căsuţă şi vilă, realizate din lemn sau alte materiale:
cărămidă, piatră,etc.; dispune de grup sanitar propriu. Este amplasat în perimetrul unui camping, sat de
vacanţă, ca unitate independentă în cadrul unei staţiuni sau zone turistice – sau ca spaţiu complementar pe
lângă o unitate hotelieră. De regulă cu funcţionare sezonieră.

14. CABANĂ TURISTICĂ

 Unitate cu activitate turistică de capacitate redusă, funcţionând într-o clădire independentă, în general din lemn
cu fundaţii de piatră, cu arhitectură specifică. Asigură cazarea, alimentaţia şi alte servicii necesare turismului
de drumeţie sau de odihnă într-o zonă montană, rezervaţie naturală, în apropierea unei staţiuni balneare sau a
unui alt obiectiv de interes turistic.

15. CABARET

 Night club.
 Restaurant cu program nocturn, în care se dansează, se serveşte cina şi se asistă la un program de varietăţi,
adesea de înaltă ţinută.

16. CAMPING

 Unitate care asigură camparea în aer liber, în mijlocul naturii, într-un adăpost transportabil, personal (cort sau
rulotă) a turiştilor sosiţi cu mijloace de transport proprii, precum şi cazarea în căsuţe sau bungalow-uri. Terenul
este amenajat şi dotat, oferind turiştilor posibilitatea să-şi pregătească masa + alte servicii specifice. Are un
caracter sezonier.

17. CARAVANING

 Formă de turism caracterizată prin utilizarea - ca mijloace de cazare a unor vehicule speciale, rulote, tractate
auto şi amplasate pe un teren de camping.

18. CASH-FLOW

 Termen anglo-saxon = flux de lichidităţi într-o perioadă de timp, calculată ca diferenţă între încasările şi
cheltuielile curente. Reflectă posibilităţile maxime de autofinanţare ca raport între venitul net şi amortizarea
imobilizărilor.

19. CATERING

 Servicii de asigurare a servirii mesei pentru pasageri în timpul voiajului în mijlocul de transport + vânzarea
unor produse.

20. CAZINOU
  Stabiliment profilat pe jocurile de noroc. De regulă cuprinde o sală de jocuri, unul sau mai multe restaurante şi
un cabaret. Unele hoteluri includ un cazinou.

21. COMPLEX TURISTIC

 Suprafaţă de teren pe care sunt amplasate mai multe obiective şi localităţi turistice având o anumită
omogenitate.

22. DRUMEŢIE

 Deplasare pe jos de la un obiectiv la altul în scop de relaxare, întreţinerea condiţiei fizice, educaţională, de
regulă pe un traseu marcat.

23. DUPLEX

 Spaţiu de cazare pe două niveluri, care comunică între ele printr-o scară interioară. Pot conţine două
dormitoare sau un dormitor şi o cameră de zi.

24. FERMĂ AGROTURISTICĂ

 Unitate cu activitate hotelieră, cu capacitatea de până la 20 de camere, în cadrul unei gospodării ţărăneşti, care
asigură alimentaţia turiştilor cu produse proaspete din surse locale.

25. HAN

 Tip tradiţional de unitate, relativ modestă, cu arhitectură specifică, cu restaurant şi un număr redus de locuri de
cazare.

26. HOTEL

 Unitate amenajată în clădiri sau corpuri de clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor, prin recepţie, camere,
garsoniere sau apartamente dotate corespunzător, dispune de spaţii de alimentaţie + servicii specifice.
 Hotel de clasă economică, de lux, de zi, rustic pavilionar, sezonier, turistic, apartament.

27. LOCALITATE TURISTICĂ

 Aşezare rurală sau urbană dezvoltată care prezintă un interes turistic deosebit, cu obiective şi echipamente
turistice.

28. MICROTEL

 Hotel de tip economic introdus în anii 1980 în S.U.A., are camere cu paturi duble, şi baie cu duş. Nu are
piscină, saună, sală de întruniri, restaurant. Oferă micul dejun şi este cu 10 – 20% mai ieftin de construit şi
întreţinut. În varianta franceză are chiuvete în camere, grupuri sanitare şi duşuri comune.
29. MOTEL

 Motor – hotel.
 Unitate hotelieră de capacitate mică sau mijlocie, aşezat înafara localităţilor, în apropierea şoselelor şi
autostrăzilor şi a dotărilor specifice ale acestora. Oferă cazare şi masă turiştilor automobilişti, în cadrul unui
sejur foarte scurt. Asigură parcarea în siguranţă a autoturismelor.

30. PENSIUNE TURISTICĂ

 Unitate cu activitate hotelieră cu capacitatea de 3-20 camere, funcţionând într-o clădire independentă sau în
locuinţa proprietarului, care asigură cazarea turiştilor, pregătirea şi servirea mesei la preţuri moderate.

31. PUB

 Public house.
 Unitate de alimentaţie de origine engleză. Oferă un sortiment redus de preparate culinare şi băuturi (bere).

32. REFUGIU MONTAN

 Dotare turistică montană, echipată şi dotată sumar, fără pază, destinată să adăpostească alpiniştii în cursul unei
ascensiuni.

33. RESTAURANT DRIVE-IN

 Unitate de alimentaţie publică în care preparatele sunt comandate şi servite direct în autoturism.

34. TURISM
Ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor, în afara locului de reşedinţă şi care
nu presupune o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare.

TIPURI DE TURISM

 Cultural  Itinerant
 De afaceri  Independent
 De cunoaştere  Rural
 De masă  Sezonier
 De sejour  Social
 De soare  Verde
 Intern  De cult
 Internaţional
35. CASA DE VACANŢĂ
Locuinţă sezonieră, proprietate privată sau introdusă în circuitul public, amplasată în zone cu potenţial turistic, destinate
satelor de vacanţă sau microstaţiunilor.

PROGRAME DE ARHITECTURĂ

Programele de arhitectură reprezintă totalitatea normelor, a prescripţiilor tehnice si funcţionale pentru o anumită clasă
de construcţii. În domeniul arhitecturii pentru turism principalele programe de arhitectură se referă la :

- Pensiunea rurală

- Pensiunea urbană

- Cabana, refugiul alpin

- Hotelul cu subclasele:

1. hotel pentru tineret;

2. hotel urban;

3. hotel alpin;

4. motel ( botel, hipotel)

5. satul de vacantă;

6. staţiunea turistică

Programele de arhitectură pentru turism cuprind şi amenajarea unor nave fluviale sau maritime, vagoane sau garnituri
de tren. Toate aceste unităţi de primire turistică au trei componente obligatorii: spaţiul pentru cazare, pentru alimentaţie
publică şi pentru serviciile conexe.

Dimensionarea acestor spaţii, gradul de dotare, calitatea finisajelor precum şi gama serviciilor oferite conferă confortul
fiecărei unităţi turistice. Gradul de confort se oglindeşte implicit în cost şi este reprezentat prin semne standardizate
distinctive: stele – de la una la cinci pentru unităţile hoteliere, brazi, flori de colţ – pentru pensiunile rurale.

STRATEGII
DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUIRURAL ŞI DE DEZVOLTARE A AGROTURISMULUI
Turismul rural şi componenta sa, agroturismul au cunoscut în ultimii 30 – 40 ani o continuă dezvoltare în ţările
europene, unde se estimează o piaţă de peste 370 milioane turişti.

În studiul de faţă se încearcă să se dea o nouă orientare dezvoltării turismului în mediul rural, pornindu-se de la
implicarea directă a populaţiei şi a comunităţii locale.

CONŢINUT:

Ø concepte şi definiţii privind turismul în mediul rural;

Ø turismul rural în ţările Uniunii Europene;

Ø turismul rural în România;

Ø strategia de dezvoltare a turismului rural în ţara noastră.

Concepte şi definiţii

În ţările Uniunii Europene „Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată şi condusă de
populaţia locală, care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambiant, natural şi uman”. Agroturismul se află în
legătură directă cu activităţile agricole, fiind susţinut de micii fermieri, activitatea în gospodăria proprie rămânând
principala sursă de venit. Mai există şi alte concepte ca „farm-tourism”, „agroturism”, „turism verde” care au acelaşi
conţinut.

În România turismul rural este o formă de turism care se desfăşoară în mediul rural, valorificând resursele turistice
locale (naturale, culturale şi umane) ca şi dotările şi echipamentele turistice, inclusiv pensiunile şi fermele agroturistice.
Utilizează diverse spaţii de cazare: hanuri şi hoteluri rurale, adăposturi, sate de vacanţă etc. şi îmbracă forme variate de
sejur, cu un spectru larg de motivaţii, de tranzit sau itinerant cu valenţe cultural-cognitive, etc.

Turismul rural constituie o alternativă la turismul tradiţional, clasic, desfăşurat în staţiuni şi centru turistice, precum şi la
oferta turistică „standard” – de tip industrial.
Agroturismul este o formă a turismului rural care utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi
fermele agroturistice, beneficiind de un mediu nepoluat şi pitoresc, de atracţiile turistice naturale şi de valorile cultural-
istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural.

Spaţiul rural satisface o paletă largă de motivaţii: odihnă şi recreare, cunoaştere, cultură, practicarea sportului, cură de
aer sau balneară, vânătoare şi pescuit, oferind agroturismului o arie mare de cuprindere a posibilităţilor de loisir.

Agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potenţialul său agricol, turistic, uman şi
tehnico-economic.

Caracteristicile agroturismului:

Ø serviciile turistice se desfăşoară în mediul rural cu accent pe: calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la fermieri,
cunoaşterea mediului natural, uman şi cultural, precum şi originalitatea produselor turistice;

Ø ofertă turistică autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa, organizată şi condusă de fermieri;

Ø activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă sau o substituţie a acesteia;

Ø oferă posibilitatea de odihnă şi reconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe sau weekend-uri, în peisajul
pitoresc al mediului rural, cu valori cultural – educative şi cu o ospitalitate specifică;

Ø nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şi suprastructură turistică sau pentru alte dotări de
profil;

se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din staţiunile balneare sau montane;

Ø este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de mare diseminare în spaţiu; astfel, aparent, nu
aduce prejudicii prea mari mediului natural şi al celui construit, dar trebuie să se ţină seama de un anumit „prag
ecologic” şi „prag fizic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine în conceptul de ecoturism, trebuie avută în
vedere „capacitatea de primire” a satului şi a arealului limitrof, mai ales în condiţiile unui turism de sejur, în lunile de
vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populaţia autohtonă, etc.);

Ø nu este compatibil cu turismul de masă.

Ø agroturismul este o formă de turism unde iniţiatorul reprezintă elementul esenţial şi central; fermierul, teritoriul –
deci satul şi „produsul turistic” reprezintă elementele de bază ale agroturismului;

Ø asociaţia locală şi fermierii asigură atractivitatea acestei forme de turism prin calitatea primirii, cunoaşterea mediului
local natural, uman şi istoric precum şi autenticitatea produselor;
Ø participarea comunităţii locale este strict necesară în parteneriatul cu asociaţia de turism a colectivităţii în asigurarea
dezvoltării rurale, în general şi a turismului, în special;

Ø asocierea fermierilor înlesneşte alcătuirea ofertelor, urmărirea pieţei, promovarea şi comercializarea acestora, ceea ce
nu ar putea realiza o singură persoană;

Ø posibilitatea dezvoltării în comun a unor oferte de agrement costisitoare, ca pârtii de schi, piscine, piste pentru
cicloturism, alei pentru turism ecvestru, terenuri sportive, etc.;

Ø realizarea unor studii de inventariere a resurselor şi de creare a unor oferte specifice acestora, studii de piaţă şi
respectiv de marketing, studii de impact agroturism – mediu, etc;

Ø realizarea de programe de formare şi perfecţionare a membrilor asociaţiei;

stimularea identităţii comunităţii, asumarea responsabilităţilor şi favorizarea creativităţii şi cooperării pentru asigurarea
dezvoltării agroturismului cu specific local.

Turismul rural şi agroturismul în ţările Uniunii Europene

Instituţiile şi organismele europene abordează pe multiple planuri dezvoltarea turismului rural şi rolul acestuia în viaţa
socio-economică a spaţiului rural.

Se remarcă multe iniţiative, astfel:

Ø Consiliul Europei a lansat campania „Lumea Rurală” şi promovarea unui turism ecologic, ca sursă complementară de
venituri;

Ø Comisia U.E. a elaborat, în conceptul de dezvoltare durabilă, mai multe programe regionale sau locale de dezvoltare
a turismului rural şi a altor asociaţii create ad-hoc (EUROTER, EUROGITES) care, conduc la ideea subvenţionării
regiunilor rurale, încurajarea turismului, pregătirea profesională, promovare, etc.;

Ø Programe europene privind dezvoltarea turismului rural în spaţiul comunitar şi alte ţări europene;

Ø Măsuri stimulative ca: subvenţii, credite avantajoase, scutiri de impozite şi TVA, etc.

Turismul rural în România

Turismul în mediul rural se practică de peste 60 de ani, dar abia în 1973, s-au pus, pentru puţin timp, bazele legale, prin
identificarea a 118 sate şi omologarea ca „sate turistice” a 13 localităţi în care trebuiau să fie cazaţi turişti. Prin
interzicerea turiştilor străini în case particulare acţiunea a fost stopată, rămânând doar două „sate turistice”
(neomologate printr-un act normativ) Lereşti – judeţul Argeş şi Sibiel – judeţul Sibiu, care să fie utilizate în circuitul
turistic internaţional. Se înregistrau anual circa 6 – 7 mii de turişti străini din Europa, Japonia, America.

După 1990, turismul rural şi îndeosebi, agroturismul a luat amploare în zone tradiţionale ca: Bran – Moeciu, Bucovina,
Maramureş, Sibiu, Argeş, etc. Prin înfiinţarea ANTREC, în anul 1994, s-a impulsionat această formă de turism în 26 de
areale turistice rurale, fenomenul luând amploare şi prin crearea Comisiei Zonei Montane (1991) şi apoi FDRM (1993)
care au extins aria, cu precădere în munte.

Prin Programul PHARE – OVR se pun bazele unei dezvoltări temeinice a agroturismului în contextul general al
economiei rurale în patru sate – pilot din zone etnofolclorice renumite.

Strategia de organizare şi promovare a turismului rural şi agroturismului

În stabilirea acestei strategii se porneşte de la analiza valenţelor turistice

ale spaţiului rural românesc evidenţiindu-se vocaţia acestuia pentru turism.

În această strategie, un loc central îl are:

- definirea şi cercetarea zonei etnografice ca bază pentru stabilirea specificaţiei satului românesc; în acest scop s-au
enunţat criteriile de determinare a zonelor etnografice (6) şi metodologia de analiză a acestora;

- „satul turistic” este un produs turistic de mare originalitate şi de marcă pentru turismul rural; s-au analizat criteriile de
identificare a „satelor turistice”; în „satele turistice” se pot încadra pensiunile şi fermele agroturistice (etnofolclorice, de
creaţie artizanală, climaterice şi peisagistice, de interes pescăresc sau vânătoresc, viti-pomicole, pastorale, pentru
practicarea sporturilor) precum şi metodologia de cercetare a acestora; s-au mai analizat posibilităţile de amenajare şi
echipare precum şi promovarea „satelor turistice”. Desigur, s-a punctat şi experienţa europeană în domeniu.

Introducere în turismul rural

Dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spaţiul rural, se explică pe de o parte prin
relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi pe de altă parte prin diversificarea formelor de practicare a turismului de masă.
De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor.
Turismul rural se bazează pe trei coordonate: spaţiu, oameni, produse:

Ø spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii; un spaţiu fără produse nu poate răspunde tuturor
nevoilor consumatorilor de turism;

Ø oamenii în lipsa spaţiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusă;
Ø produsele care nu au ca bază spaţiul şi oamenii nu au decât o existenţă efemeră şi nu pot asigura dezvoltarea durabilă
pe plan local.

Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi, care au, fiecare în parte, trecut, prezent şi viitor proprii,
iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren, uniform pe aceeaşi bază geografică, socială, economică
sau culturală.

Variabilele geografice, atracţiile turistice diverse, datele economice variate, resursele umane diferite din punct de vedere
calitativ şi cantitativ fac ca ceea ce este dorit sau posibil într-un anumit loc sa nu fie într-un altul; ceea ce este benefic
sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru alt
grup.

Spiritualitatea tradiţională a ţăranului trebuie însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică, iniţiativa
privată trebuie să se integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să se integreze
într-un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să contribuie la montajul produselor turistice,
oferind vizitatorului – consumator satisfacţia unei cazări civilizate, însoţite de restauraţia adecvată şi în acelaşi timp
posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi.

Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este: cazarea la fermă = vacanţa petrecută în sat + petrecerea timpului
liber în spaţiul rural.

Ferma, satul, spaţiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiştii vin să îşi petreacă vacanţele la ţară.

În contrast , cu concentrarea, anonimatul, rapiditatea schimbărilor, absenţa valorilor de referinţă ce caracterizează

marile oraşe, orăşenii consideră din ce în ce mai mult spaţiul rural ca o rezervă de spaţiu, de bogăţii naturale
fundamentale, de structuri sociale de primire. Ei vor ca, folosindu-se de aceste bunuri (la care de cele mai multe ori se
adaptează), să le păstreze, să le salveze de poluarea şi distrugerea ce se manifestă din ce în ce mai mult şi care pun sub
semnul întrebării integritatea şi perenitatea planetei.

Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin; este casa fermierului, a ţăranului, a celui ce cunoaşte
secretele naturii, dar ştie şi locurile de pescuit, de cules ciuperci; este locul unde trăiesc animalele domestice cu care
orăşeanul a pierdut contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generaţii fără a se
schimba modul de viaţă etc. Această imagine pe care şi-o face turistul tinde să se îndepărteze din ce în ce mai mult de
realitatea economică, de exploatarea mecanizată a agriculturii şi de monoproducţie. Totuşi cererea rămâne masivă, însă
oferta riscă a se deprecia calitativ. Aceasta este problema agroturismului care nu poate fi definit simplu printr-un statut
juridic, sau un nivel al venitului, dar care trebuie să rezulte dintr-o primire şi un cadru particular în spaţiul rural.

Satul, de asemenea, ocupă un loc important în imaginaţia orăşeanului. Semnifică dimensiunea umană,
intimitatea socială, animaţia locală; evocă primăria, şcoala, cafeneaua, biserica, aceste locuri care au marcat viaţa
oamenilor de-a lungul secolelor. Satul grupează artizani comercianţi, mici întreprinzători, acei actori locali care fac mai
uşoară viaţa la ţară. Satul este locul unde găsim serviciile publice, indispensabile tuturor, locul unde se desfăşoară cele
mai frumoase sărbători.

Spaţiul reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă şi a vieţii satului în slujba turismului rural; vacanţierii
vor să parcurgă spaţiul sau să acţioneze în cadrul acestuia. Spaţiul reprezintă simbolul libertăţii, respiraţiei, apei pure,
verdeţii, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor; el invită la contemplaţia peisajelor, dar şi la activităţi fizice de-a
lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând dealurile, munţii, aflându-se pe înălţimile falezelor, pe lacuri, etc. Aceste
activităţi în plină natură constituie un criteriu important în alegerea petrecerii vacanţelor la ţară.

Ferma, satul şi spaţiul, împreună şi separat, dau turismului rural atractivitate, dimensiune economică, socială şi
culturală.

Turismul rural e fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune în valoare potenţialul
natural, cultural şi uman pe baza căruia se elaborează şi promovează produsele turistice la nivel local, regional, naţional
şi internaţional, se regăsesc motivaţii şi obiective identice în ceea ce priveşte găsirea unui mod de dezvoltare socio-
economică prin valorificarea turistică a potenţialului natural şi cultural al spaţiului rural.

Dubla preocupare:

Ø pentru o dezvoltare turistică la nivel local, durabilă, cu consecinţe economice şi sociale pozitive;

Ø pentru satisfacerea şi, deci, obţinerea unei aşa-numite fidelităţi a consumatorului, prin calitatea primirii şi a
serviciilor şi produselor, se impune ameliorarea (aceasta fiind necesară pentru ţările U.E.) scoaterii pe piaţă şi vânzării
produselor turistice rurale printr-o mai bună organizare pe plan local şi printr-o cooperare la nivel european.

Oferta turistică se exprimă la fel de bine pornind de la un sejour, de la o activitate de petrecere a timpului liber,
de la un circuit pe o anumită temă sau într-o regiune, în funcţie de sezonul ales, clientela potenţială, reţele folosite etc.

În cazul excursiilor de aproximativ o zi, produsul turistic „verde” include întotdeauna cazarea la un locuitor,
într-un han sătesc, într-un camping rural sau într-un sat de vacanţă familial unde se pot distinge particularităţile primirii
şi cazării turiştilor în cadrul rural.

Astfel, motivaţia călătoriilor turistice în zonele rurale este reprezentată, aşadar de cadrul natural nealterat, de
tradiţii şi obiceiuri, de activităţile practicate în aceste areale. Ca atare, procesul de amenajare turistică a spaţiilor rurale
vizează crearea condiţiilor pentru prezenţa turiştilor şi satisfacerea nevoilor lor, pe de o parte, şi pentru desfăşurarea
nestingherită, chiar pentru stimularea activităţilor economice specifice, pe de altă parte.

În această concepţie, amenajarea zonelor rurale înglobează un ansamblu de acţiuni care se desfăşoară pe 3
planuri:

1. realizarea unor rezervaţii funciare;

2. dezvoltarea serviciilor de găzduire a turiştilor şi a activităţilor

 de agrement;

3. crearea unor oglinzi de apă.

Turismul rural şi EUROGITES

Într-o Europă unită şi prin deschiderea graniţelor, în Anul Turismului – 1990 – a fost înfiinţată EUROGITES,
organizaţie care acoperă întreaga Europă geografică. Programul de acţiune al C.E. pentru perioada 1990-1992 a oferit
acestei organizaţii mijloacele necesare pentru a putea transpune obiectivele, stabilite prin statut. Acţiunile 1-5 din
Programul Comisiilor C.E. corespund cu următoarele obiective ale EUROGITES:

Ø Definirea ofertelor turistice în mediul rural şi stabilirea criteriilor unitare de calitate în turismul rural din
Europa.

Ø Crearea băncii de date cu informaţii despre fiecare organizaţie membră.

Ø Codificarea produsului „Turismul rural”, astfel încât să fie inteligibil pentru client (prin marcă sau logo) şi în
aşa fel încât clientul să poată recunoaşte produsul la prima vedere.

Ø Atragerea de noi clienţi pentru turismul rural şi descoperirea spaţiului rural prin turismul în mediul rural.

Ø Să construim Europa înseamnă să fim solidari. Deci, trebuie să ajutăm ţările în care turismul rural se află în
faza de organizare, punând la dispoziţie experţi, astfel încât să se realizeze un produs omogen, de calitate, bun, care să
poată fi oferit pe piaţa turistică.

Din anul 1993, România este membră EUROGITES.

Oferte:

Oferta „Echitaţie”. În cazul acestei oferte, principala activitate se referă la echitaţie şi la lecţii de călărie, cu
condiţia să existe spaţii optime de cazare, asistenţă profesionistă şi cai buni.

Oferta „Vacanţă pentru copii”; activităţile trebuie gândite de aşa natură încât să ofere condiţii optime pentru
copii, atât în ceea ce priveşte cazarea cât şi existenţa asistenţilor de specialitate pentru cei mici.

Oferta „Satul de vacanţă”. Unităţile de primire oferă facilităţile necesare pentru familii, iar activităţile sunt
gândite în aşa fel încât să vină în întâmpinarea familiilor care îşi petrec vacanţa în acest cadru. De regulă, satele de
vacanţă sunt administrate de organizaţiile bisericeşti şi de structurile instituţionale.
 Oferta „Camping”. Se referă la locuri de campare în gospodăria ţărănească şi în spaţiul rural, în general.
Campingurile mari, profesioniste îşi desfăşoară activitatea conform ordinii interioare proprii, precum şi corespunzător
normelor, emise de autorităţi şi de Asociaţia Administratorilor de Campinguri.

Analiza comparativă a ofertei din mediul rural

În prezent, în ceea ce priveşte cazarea în mediul rural se constată anumite evoluţii şi inovaţii care pun
următoarele probleme:

Ø în multe regiuni europene se constată o diminuare şi o îmbătrânire a populaţiei care riscă să diminueze
dezvoltarea locală şi să reducă efectele economice ale cazării turiştilor în spaţiul rural;

Ø programe de reconstrucţie şi renovare a caselor ţărăneşti, pentru primirea turiştilor, propun, pentru o
productivitate optimă, regrupări de locuinţe şi o ofertă colectivă pentru serviciile locale (cunoscute sub denumirea de
„adăposturi”, fără să fie prevăzute neapărat pentru activitatea de primire a turiştilor, personalizate pentru fiecare locuitor
al satului în parte);

Ø aplicarea şi folosirea acestor denumiri de „adăpost” pentru locuinţe mobilate care nu fac obiectul nici unui
control sau standardizări (etichetări) comportă un risc de diminuare a importanţei numelui şi a garanţiilor sale de
calitate, ce decurge din folosirile injuste (neadecvate) ale acestuia;

Ø iniţiativele sunt luate de organizaţiile turistice teritoriale pentru a regrupa ofertele turistice sub o etichetă
unică în vederea aplicării unei strategii pentru a promova un produs turistic global, ceea ce poate conduce la o
banalizare a ofertei turistice în detrimentul mijloacelor de primire specifice mediului rural, dar şi la o standardizare a
satelor din punct de vedere turistic;

Ø o multitudine de strategii şi etichete pentru oferta turistică rurală există în diverse ţări vest-europene, fiecare
regiune dorind sa-şi singularizeze produsele proprii în raport cu alte produse regionale similare. Aceste iniţiative îşi
găsesc justificarea în căutarea unei „identităţi turistice” regionale, însă sunt, totodată, surse de confuzie pentru
consumatori.

Conceptul de cazare la sătean

În ceea ce priveşte conceptul de cazare la sătean, acesta se regăseşte pe ansamblul spaţiului UE cu toate
variantele de aplicare (este conceptul adoptat de Federaţia Europeană de Cazare în Mediul Rural AUROGITES, în
1990).

GERMANIA

v Singura formă de cazare în mediul rural este locuinţa pentru turişti din cadrul fermei agricole.
 DANEMARCA

Conceptul „rural” nu există pentru că aici nu se distinge ruralul de urban.

SPANIA

v Ameliorarea condiţiilor din mediul rural, diversificarea ofertei turistice rurale;

 „Agrotourisme Basque”: ameliorarea condiţiilor de viaţă ale agricultorilor

prin combinarea activităţilor acestora cu altele complementare (turism, artizanat etc.).

FRANŢA

vTurism difuz în mediul rural, cu o amploare redusă, cu echipamente aparţinând particularilor;

v „Nids Vacances” a reînălţat ştafeta imaginii de marcă a imobilelor săteşti pentru cazarea turiştilor şi a garantat
calitatea acestora;

v International Café – Connette; club internaţional ce pune la dispoziţie camere cu confort şi posibilităţi de petrecere a
timpului liber;

v „Fédération Nationale des Gîtes de France” – pune la dispoziţia turiştilor camere în mediul rural;

v „Cleconfort France” – valorifică şi selecţionează locuinţe de calitate;

v „Rendonnées Pyrénéennes” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare;

v „Maison de la Rendonnée” – dezvoltarea mijloacelor de primire prin punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare;

v „Assemblée Permanente des Chambers d’Agriculture” susţine agricultura prin dezvoltarea turismului în cadrul
fermelor.

MAREA BRITANIE

„Farm Holiday Bureau” reprezintă şi apără interesele agricultorilor care au o activitate turistică şi asigură promovarea
agroturismului.

GRECIA

„Oficiul Naţional de Turism din Elada”; în regiunile nonurbanizate, primirea turiştilor se face de către persoane ce se
ocupă în special cu agricultura, în scopul obţinerii unui venit suplimentar prin cazarea şi vânzarea de produse agricole şi
artizanale turiştilor.
 IRLANDA

Valorificarea în scopuri turistice a caselor din mediu rural (din ferme şi sate).

ITALIA

Promovarea agroturismului în scopul creşterii veniturilor agricultorilor şi valorificării produselor agricole şi

artizanale locale.

LUXEMBURG

Creşterea capacităţii de primire, mai ales în regiunile defavorizate pe plan hotelier, dând o nouă utilizare
caselor rurale şi menţinând ocupată forţa de muncă ce riscă să intre în şomaj.

OLANDA

v „Stichting Vrije Recreate” – cazare la fermă;

 Ministerul Turismului – doreşte ca o definiţie a turismului rural, în plan european, să fie adoptată.

PORTUGALIA

v„Turihalle” reuneşte proprietarii vechilor conace oferind un contact cu istoria şi vechile

tradiţii ale Portugaliei. Activează în păstrarea moştenirii arhitectonice şi culturale a ţării.

Conceptul de primire la locuitor este fundamentat pe trei constante de bază:

1. prestaţie turistică fondată (bazată) pe un „adăpost privat”;

2. contactul direct între persoana care primeşte (gazda) şi persoana care este primită (oaspetele). Aceasta se referă la
bivalenţa ospitalităţii tradiţionale care este în acelaşi timp oferită şi acceptată;

3. nevoia turistului de a descoperi ţări noi (peisajele lor, obiceiurile lor, produsele, tradiţiile, cultura, locuitorii lor).

Intervenţiile publice variază în funcţie de stat sau/şi regiune în ceea ce priveşte:

v reglementările;

v fiscalitatea;

v mijloacele de promovare;
v modalităţile de instruire şi educaţie;

v controlul şi clasamentele folosite;

v stabilirea tarifelor.

Clientela ţărilor UE este dominată de cea naţională în ţări ca: Germania, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Italia. În ţări
ca Franţa şi Italia se observă o creştere a turiştilor europeni.

Ca profil, clientela provine din:

Ø clasa mijlocie în Germania, Danemarca, Italia;

Ø clasa superioară în Belgia, Franţa, Spania, Irlanda;

Ø familii cu copii în Germania, Belgia, Danemarca.

Se observă un flux al turiştilor din nord spre regiunile rurale din sud (excepţie Irlanda).

Hotelăria rurală

În cele mai multe ţări UE (mai ales în sudul Europei) dispoziţiile reglementate sunt luate în favoarea hanurilor şi
hotelurilor rurale, considerate ca: „locuri ale vieţii sociale şi nuclee ale dezvoltării locale.

Dezvoltarea diferitelor forme de restaurare în spaţiul rural, de la „table d’hotels” la fermele tip hanuri şi la hanurile
săteşti, impune stabilirea şi respectarea unor norme tehnice pentru fiecare formulă în scopul evitării supra-
comercializării şi a concurenţei arhaice care nu poate decât să prejudicieze pe fiecare în parte sau, în cel mai rău caz,
dezvoltarea turistică globală.

Dezvoltarea durabilă a turismului

Dezvoltarea durabilă a turismului:

Ø cererea turistică este proporţională cu calitatea mediului înconjurător al destinaţiei turistice;

Ø turismul este deseori activitatea ce protejează mediul rural mai mult decât industriile consumatoare de resurse ca:
mineritul, construcţiile etc.;

Ø turismul face să crească numărul populaţiei din zonele de destinaţie;

Ø condusă în mod corespunzător, activitatea de turism poate fi o forţă puternică în ceea ce priveşte conservarea
mediului ambiant şi a moştenirii culturale;
Ø turismul durabil a devenit un cult pentru turişti, mai ales când acesta se desfăşoară sub forma ecoturismului.

Turismul poate avea un impact pozitiv şi unul negativ, direct sau indirect, tangibil sau intangibil asupra mediului. Şi, de
aici, efortul de a defini şi măsura ceea ce limitează implicarea unor domenii, ale unor discipline ştiinţifice şi
profesionale. A aborda aceste expertize şi a înţelege foarte bine impactele sale, este foarte necesară o grupare a
factorilor implicaţi în categorii ce corespund acelor discipline ştiinţifice profesionale:

• factori fizici, în particular, resurse naturale, spaţiul şi facilităţile;

• factori ecologici, în particular, flora fauna şi ecosistemul;

• factori sociali, priviţi din două puncte de vedere:

- din punct de vedere al gazdelor, cuprind toţi acei factori care corespund nivelului de trai al acestora;

- dpdv al vizitatorului, cuprind toţi acei factori care definesc nivelul de viaţă şi experienţa acestora;

• factori culturali, în particular, tradiţiile, limba religia, obiceiurile, cultura.

TURISMUL ÎN JUDEŢUL CLUJ

Potenţialul turistic al unei comunităţi a fost, nu de puţine ori, introdus în cercetările privind dezvoltarea
comunitară. Aceasta întrucât potenţialul turistic contribuie în primă instanţă la constituirea sectorului serviciilor ce
deservesc infrastructura necesară turismului, deci la crearea de noi locuri de muncă şi implicit la creşterea veniturilor
populaţiei.

RESURSELE TURISTICE ALE CADRULUI NATURAL

Relieful judetului Cluj este in majoritate deluros, restul, mai putin de o treime fiind constituit din munti. Campiile
lipsesc in totalitate, acestea fiind suplinite de luncile raurilor Somes si Ariesul inferior. Campia Transilvaniei este o
regiune cu aspect colinar. Prezenţa unui relief dominant de podiş (Podişul Someşan, Câmpia Transilvaniei, culoarele
hidrografice ale Someşului Mare, Someşului Mic, Someşului şi Arieşului) cu morfologie variată. Existenţa, în partea
vestică a judeţului, pe o suprafaţă de peste 25 % din suprafaţa sa, a unor masive muntoase precum Munţii Trascăului
(ramificaţia sa estică, din Culmea Petreşti), Masivul Gilău-Muntele Mare (1826 m altitudine), Munţii Vlădeasa (1839
m, cota altimetrică maximă a judeţului) şi a unei mici suprafeţe din extremitatea estică a Munţilor Plopiş (Dealul
Ponorului).

În judeţul Cluj exista un număr de 284 peşteri şi avene ceea ce înscrie spaţiul său între cele care pot dezvolta o formă de
turism recreativ extrem de incitantă şi benefică economic, speoturismul.

Repartiţia pe zone geografice a potenţialului speoturistic este următoarea: Munţii Vlădeasa - 44; Podişul Someşan – 10;
zona Cheilor Turzii-22; zona Cheilor Turului - 29; Munţii Plopiş - 3, bazinul Someşului Cald (Munţii Bihorului) - 176.
Propunerile de amenajare şi includere a unor peşteri în circuitele turistice vizează, cum este şi firesc, cavităţile subterane
cu potenţial de atractivitate ridicat, dar şi cavităţile naturale cu potenţial de poziţie ridicat (localizate în zone uşor
accesibile, lângă căi de acces intens circulate) sau cele amplasate în zone lipsite de alte peşteri mai valoroase (Podişul
Păniceni).

POTENŢIALUL TURISTIC HIDROGRAFIC

Pe lângă obiectivele morfologice analizate anterior, Judeţul Cluj dispune de un potenţial turistic hidrografic ridicat,
constituit, în primul rând, din acvifere cu ape minerale (sărate), lacuri sărate şi cu apă dulce, reţele hidrografice de
suprafaţă, cascade.

Judeţul posedă în interiorul limitelor sale, în primul rând, o serie de resurse hidrominerale, reprezentate prin acvifere
preponderent clorosodice dar şi cu un conţinut sulfuros (la Băile Băiţa, de exemplu). De prezenţa acestor acumulări sunt
legate apariţia izvoarelor şi lacurilor sărate, precum şi a nămolurilor terapeutice întâlnite la Băile Someşeni, Băile
Cojocna, Băile Băiţa, Sic, Ocna Dej, Băile Turda, dar şi în alte areale ale bordurii Câmpiei Transilvaniei.

Reţelele hidrografice ce traversează teritoriul judeţului generează un complex „efect de margine” în structura căruia
intră activităţi recreative din categoria înotului, navigaţiei de agrement şi pescuitului.

Lacurile de acumulare (artificiale) amenajările hidrotehnice care au dus la individualizarea lacurilor

susmenţionate s-au dezvoltat în bazinul superior al Someşului Mic, incluzând ambii afluenţi ai acestuia: Someşul Cald
şi Someşul Rece, cât şi afluenţi de ordin inferior ai acestora.

Barajele lacurilor de acumulare reprezintă, de asemenea, obiective atractive prin înălţimea, lăţimea sau configuraţia lor.
Deosebit de spectaculoase sunt barajele în dublu arc ale Lacului Drăgan (120 m înălţime, 447 m lungime) şi Lacului
Tarniţa (97 m înălţime, 232 m lungime) incluse, tipologic, în categoria resurselor de provenienţă antropică.

Lacurile (iazurile) din Câmpia Transilvaniei, în majoritatea absolută de origine antropică, au o funcţie turistică
conţinută în rolul lor peisagistic, amplificat, parţial, şi de morfologia mai puţin spectaculoasă a teritoriului. Ele devin
însă spaţii ideale pentru derularea turismului recreativ piscicol (pescuitul de agrement sau sportiv), a navigaţiei de
agrement cu ambarcaţiuni uşoare, respectiv, în anumite sectoare, a înotului.

Astfel de lacuri şi heleşteie sunt: Suatu, Aruncuta,Berchieş, Cătina, Lacul Chinteni, Feiurdeni (Câmpeneşti),
Filea (pe Hăşdate), Stejăriş, Mărtineşti, Tureni ş.a.

Pentru extensiunea, adâncimea şi pitorescul lor, se detaşează Lacul Ştiucii (considerat de unii autori de origine carsto-
salină, 57,6 ha, 1,6 km lungime, 6,8 m adâncime), Ţaga, Geaca (I-III), Cătina, Sucutard, Tăul Popii, Suatu, etc.

POTENTIALUL TURISTIC BIOGEOGRAFIC

 Potenţialul turistic biogeografic se referă la cele două componente ale învelişului biogeografic: componenta
vegetală şi componenta faunistică.

Funcţia turistică a pădurilor

Din punct de vedere turistic, în cadrul judeţului Cluj se impune pădurea, acest ecosistem complex având extensiunea
maximă în zona montană.

Funcţia recreativă a pădurilor Judeţului Cluj este întregită de existenţa unor produse secundare, a căror culegere
devine o activitate extrem de atractivă pentru numeroşi turişti, cum ar fi:

- fructe de pădure: zmeură, afine, mure, măceşe, porumbe ş.a.;

- ciuperci comestibile: hribi, gălbiori, ghebe;

- plante medicinale şi aromatice: sunătoarea (Herba Hyperici), arnica (Arnica Montana), brânduşa de toamnă
(Colchicum autumnale), cimbrişor (Thimus sp.), brusturele (Petasites hibridus), zburătoarea (Chamenerion
angustifolium), urzica (Urtica dioica) ş.a.;

- seminţe, conuri de răşinoase, coajă de copaci, cetină, nuiele, ferigi, flori (culese pentru realizarea de produse
artizanale) ş.a.

Vegetaţia, în general, forestieră sau de pajişte, devine un element atractiv şi prin compoziţia sa, respectiv prin prezenţa
unor plante endemice sau relicte.

Pe teritoriul judeţului Cluj, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă 236/2000, adnotată ca Legea
462/2001, articolul 5 anexa 1, s-au definit următoarele categorii de arii naturale protejate: parcuri naturale, monumente
ale naturii, rezervaţii naturale.

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI IN JUDETUL CLUJ

Analizele efectuate în PATR (2004) au pus în evidenţă următoarea configuraţie a ierarhizării tipurilor şi formelor de
turism ce trebuie promovate cu prioritate în această regiune de dezvoltare:

 Turism curativ (balnear şi climateric)

 Turism rural
 Speoturism
 Turism cinegetic
 Turism cultural (centrat pe aşezările urbane şi situurile istorice)
 Turism recreativ montan