CHINA ANTICĂ

Civilizația chineză a apărut în mileniul al III-lea

î.Hr. pe văile fluviilor Huanghe și Yangtze.
În secolul al III-lea î.Hr. împăratul Shi Huangdi
a întemeiat dinastia Qin și a unificat principatele existente
într-un singur imperiu. Dinastia Han a deschis comerțul
cu Occidentul. Armata din teracotă păzind mormântul
împăratului Qin era formată din 7000 de soldați din lut,
în mărime naturală. Soldații aveau arcuri și lănci reale,
caii și carele fiind în mărime naturală. Se știe si că toți
soldații aveau chipuri proprii.

Invenții create de chinezi

 Hârtie: În jurul anului 100 d.Hr., un bărbat pe nume Tsai Lung a
întins o foaie din pastă de lemn și cânepă, pe care a pus-o la uscat și a
inventat hârtia.

 Busola:
Vechii chinezi au fost marinari foarte pricepuți. Aceștia au folosit busolele
pentru orientarea templelor la început, însă în cele din urmă le-au folosit pentru
navigație. Cu sute de ani înaintea europenilor au construit vase cu pânze,
manevrate cu ajutorul cârmelor.

 Praful de pușcă Cea mai veche referire cu privire la praful de

pușcă se găsește într-o carte chinezească despre tehnici militare. Ei il
numeau "floricele de foc" și îl foloseau la fabricarea artificiilor, dar și
la explozibili pentru asedii în timpul războaielor.

 Mătasea: Chinezii au descoperit faptul că viermii de mătase produc

firul de mătase și au păstrat mult timp secretul producerii mătăsii.
Datorită ei au dezvoltat comerțul și au creat ”drumul mătăsii” care le-a
permis să circule mai mult și să cunoască lumea.
 MARELE ZID CHINEZESC

 Marele zid chinezesc, a fost construit de către împăratul Shi Huangdi între anii 214 - 204
î.Hr., de mii de țărani săraci. Construcția există și azi, având o lungime totală de 21,196 km și
este inclusă în lista patrimoniilor mondiale. Mai mult, se pare că se vede inclusiv din spațiu.

 Se spune că Meng Jiangnv s-a născut într-o localitate sudică și s-a căsătorit cu Wan Xiliang. Nu
mai târziu decât în a treia zi după nuntă, bărbatul ei a fost luat și dus în partea nordică a țării
pentru construirea zidului. Zilele treceau, dar tânăra soție nu primea nici o veste de la bărbatul
său. „Se apropie iarna, cum o să-și petreacă soțul meu zilele geroase fără haine groase?”, se
gândea femeia. Astfel, Meng Jiangnv a țesut o pânza de bumbac și a confecționat o haină groasă
pentru bărbatul său. A plecat și cu chiu cu vai a ajuns la poalele zidului din nordul țării. A văzut mii
și mii de bărbați, îmbrăcați subțire, cărând cărămizi și pietre grele. Mulți cădeau din cauza oboselii
și a foamei. Tot căutând și întrebând, în cele din urma Meng Jiangnv a aflat că bărbatul său
murise de oboseală și cadavrul său a fost îngropat chiar în zid. Auzind trista veste, a plâns ce a
plâns timp de 3 zile și 3 nopți la poalele zidului, când, brusc, cu un sunet asurzitor, o porțiune
lungă a zidului s-a dărâmat. Printre dărâmaturile zidului, a găsit rămășițele pământești ale soțului

ei. Cu corpul neînsufleșit al bărbatului, Meng Jiangnv a pornit pe drumul său spre casă. Pe drum i
s-a făcut sete și foame. A plâns tot drumul și din lacrimile sale s-a format un izvor. Fiind urmărită
de soldați, Meng Jiangnv a luat o stâncă a muntelui și a aruncat-o. Stânca a format un paravan,
împiedicându-i pe soldați. Pe drum, femeia s-a întâlnit cu un meșter pietrar, pe care l-a rugat să
facă o groapă în piatra în care a depus rămășițele pământești ale soțului, pe care a păzit-o până
și-a dat duhul. Localnicii au îngropat corpul femeii împreună cu cel al bărbatului său în grota de
piatră. Au construit lângă grotă și un templu cu o statuie a femeii, pentru a cinsti memoria acestei
perechi, iar templul a căpătat denumirea templul Meng Jiangnv.