Laringita cronică.

Orice răguşeală care durează mai mult de 3 săptămâni devine cronică şi este rezultatul unei iritări
îndelungate a laringelui, care poate duce la deteriorarea corzilor vocale, la rănirea acestora sau la apariţia
unor noduli sau polipi pe corzile vocale.
Cauze:
- Inhalarea de substanţe iritante- chimicale, fum de ţigară.
- Boala de reflux gastro-esofagian.
- Sinuzita cronică.
- Consumul excesiv de alcool.
- Folosirea excesivă a vocii (la anumite profesii).
- Fumat.
Mai există o laringită numită disfonie hiperfuncţională, care apare datorită hiperfuncţiei corzilor vocale,
mai ales la vorbitorii profesionişti: învăţători, profesori, cântăreţi, prezentatori TV, care ar trebui să ştie
să-şi dozeze efortul.
Mai putem întâlnii disfonii (dificultăţi de vorbire) sau chiar afonii (pierderea vocii) datorate stresului, care
apare la persoanele cu necazuri foarte mari, care sunt suprasolicitaţi mintal şi pur şi simplu nu mai pot să
vorbească.
Cauzele mai puţin comune ale laringitei cronice sunt:
- Infecţiile bacteriene sau fungice.
- Infecţiile cu paraziţi.
- Cancerul laringian.
- Paralizia corzilor vocale (care poate fi rezultatul unei traume, după chirurgia tiroidei sau unei tumori
pulmonare).
Simptome:
Laringita se manifestă clinic prin: răguşeală, slăbirea vocii sau pierderea acesteia, senzaţie de gâdilare sau
de „raşchetare” a gâtului, durere de gât, senzaţie de gât uscat, tuse uscată, dificultate în respiraţie. Cel mai
frecvent semn de laringită este răguşeala. Laringita presupune laringele roşu şi pierderea vocii- de la
disfonie (când suntem răguşiţi) până la afonie (când nu mai avem voce deloc). Aceasta, cu condiţia ca
medicul să vadă laringele şi să observe un edem de corzi, edem de benzi ventriculare, coroana laringiană
inflamată, edemaţiată, roşie, dar în poziţie normală, cu toate straturile normale. Orice laringită mai veche
de 3 săptămâni, care se manifestă sub forma unei răguşeli cronice, la un fumător cronic, trebuie
investigată suplimentar. De regulă medicul întreabă pacientul dacă este fumător, dacă are anumite alergii
sau dacă şi-a suprasolicitat corzile vocale, aspect care ar putea determina iritaţia.
Uneori este nevoie de investigaţii suplimentare.
Laringita acută.
Uneori laringita este efectul ne dorit al unei faringite netratate corespunzător sau la timp, dar poate avea şi
cauze de sine stătătoare. Laringita reprezintă inflamarea laringelui (cutia vocală) datorată suprafolosirii
acestuia, unei iritaţii sau infecţii virale temporale. În laringe se găsesc corzile vocale. În mod normal,
corzile vocale se deschid şi se închid cu uşurinţă, formând sunetele prin mişcare şi vibraţie. În laringită,
corzile vocale se irită sau se inflamează. Această inflamare provoacă distorsionarea sunetelor produse de
fluxul de aer, iar vocea devine răguşită. În unele cazuri, sunetele pot să devină atât de slabe, încât nu se
aud. Răguşeala care persistă mai mult de 2 săptămâni poate fi semnul unei afecţiuni de bază mai serioasă.
Cele mai multe cazuri de laringită sunt temporare şi trec de la sine, după vindecarea afecţiunii care le-a
generat.
Laringita acută poate fi cauzată de:
- Infecţii virale, ca cele care provoacă răceala.
- Suprasolicitarea vocală, determinată de ţipete sau de vorbitul excesiv.
- Bacterii - haemophilus influenzae, pneumococul, stafilococul.
Diagnosticare:
Laringoscopia - permite medicului să examineze vizual corzile vocale, folosind un instrument cu lumină
şi o mică oglindă, pentru a privi în adâncul gâtului. De asemenea se poate folosi un laringoscop cu fibră
optică- un tub subţire şi flexibil, cu o cameră video foarte mică în capăt, care se introduce în gât.
Biopsia - poate fi necesară atunci când medicul observă o zonă suspectă, care seamănă cu o tumoare
laringiană. El poate lua o mostră din ţesut pentru examinarea microscopică. Este foarte important, pentru
că riscul de cancer laringian este foarte mare, chiar şi la oamenii care nu fumează. Nu se ştie cauza.
Chiar dacă riscul de cancer laringian la un fumător este de 10 ori mai mare decât la ne fumători, sunt
femei tinere, ne fumătoare, cu cancer laringian. Aşadar pentru orice disfonie prelungită, răguşeală
adevărată, voce dublată, senzaţie că nu avem aer, trebuie mers la ORL pentru a examina laringele. Dacă
medicul nu vede bine laringele, mai ales în cazul persoanelor reflexogene (care nu suportă să fie trase de
limbă şi să li se introducă oglinda pe gât) trebuie să facă investigaţii prin video- endoscopie şi fibroscopie.
Tratament:
Tratamentul laringitei se face în funcţie de cauza care a generat-o. Laringita determinată de o infecţie
virală trece de regulă de la sine, în circa 2 săptămâni. Tratamentul la domiciliu presupune o serie de
măsuri pentru a combate simptomele:
- Respirarea de aer umidificat, fie prin inhalaţii cu diverse ceaiuri medicinale, fie prin folosirea aparatului
de aerosoli.
- Repaus vocal - cât mai mult posibil.
- Consumul crescut de lichide călduţe pentru a preveni deshidratarea (se vor evita alcoolul şi cofeina).
- Renunţarea la fumat.
- Folosirea pastilelor de supt cu efect analgezic şi calmant.
Dacă apar simptome deranjante (zgomote la inspirarea aerului în plămâni, dificultăţi la înghiţire şi
respiraţie, febră peste 39 grade, în special la copii, bolnavul trebuie să se prezinte de urgenţă la medic.
Atunci când se impune, medicul va stabili un tratament medicamentos cu antiinflamatoare, calmante,
emoliente, vitamina A- soluţie uleioasă şi repaus vocal (cel mai bun remediu). Toate acestea calmează
gâtul, astfel că în câteva zile reapare vocea. În majoritatea cazurilor la laringită, antibioticele nu sunt de
folos, deoarece cauza este virală, nu bacteriană. Totuşi dacă pacientul prezintă o infecţie bacteriană (o
cauză destul de rară a laringitelor), medicul poate recomanda antibiotice, în funcţie de rezultatul
antibiogramei, al exudatelor nazale sau faringiene. Se asociază obligatoriu şi antiinflamatoare
(ketoprofen, ibuprofen, etc). Corticosteroizii pot ajuta la reducerea rapidă a inflamaţiei corzilor vocale.
Totuşi aceştia sunt folosiţi numai atunci când este necesară vindecarea urgentă a laringitei- de exemplu,
dacă pacientul trebuie să cânte într-un spectacol sau să susţină un discurs în public. Putem recomanda şi
substanţe anti-secretorii, pentru diminuarea secreţiilor, picături de pus în nas (dezobstruante nazo-
faringiene), care se scurg şi pe gât, ori pastile de supt cu anestezină, lidocaină, etc, care calmează iritaţiile
gâtului. Trebuie să ne ferim de pastilele mentolate sau camforate, mai ales dacă avem gâtul iritat.
Foarte bune sunt şi şedinţele cu aerosoli. În general se fac între 5 şi 10 şedinţe, deoarece acel aer care
conţine un cockteil de medicamente pătrunde atât în nas, cât şi în sinusuri şi gât. Practic acţionează pe tot
tractul traheo-bronşic, astfel încât efectul terapeutic pe mucoasă este general. Şedinţa cu aerosoli durează
maximum 10 minute, dar are efecte deosebite- eliberează respiraţia. Aerosolii sunt foarte buni în special
pentru copii, unde ne ferim să dăm foarte multe medicamente, mai ales picături în nas, deoarece
dependenţa la copii este mult mai greu de tratat decât la adulţi. Foarte bun este şi aerosolul făcut ca la
mama acasă- o oală de 1 litru cu apă fierbinte, 3 linguri de sare şi un prosop pe cap.
Bine înţeles, există şi măsuri care să prevină accentuarea simptomelor. Astfel, atunci când pacientul nu se
simte bine şi are senzaţia de gât „raşchetat” să nu mănânce iute, piperat, să nu consume băuturi acidulate,
mâncarea să fie nici prea caldă, nici prea rece, să nu stea în frig, să nu iasă afară din casă imediat ce a
făcut baie. În general, respectând regulile de mai sus, răcelile simple trec de la sine, cu ajutorul imunităţii.
Trec însă mai greu la copiii mici şi la vârstnici, pentru că au o imunitate mai scăzută şi nu reacţionează
atât de repede precum adultul tânăr.
Pentru nodulii laringieni de hiperfuncţie (când persoana ţipă foarte tare), care se tratează cu repaus vocal,
se poate face chiar şi internare pentru a ne asigura că pacientul respectă recomandările medicale. La unele
persoane din cauza fricţiunilor frecvente între corzile vocale, apar aceşti noduli care cresc, se inflamează
şi pot ajunge la nivel de polipi, formaţiuni mult mai mari. Aceştia se operează, nu se tratează
medicamentos.
Persoanele cu disfonii sau afonii de stres se tratează prin sedare, apoi se acţionează prin tratamente
psihologice şi psihiatrice, pentru calmare. Condiţia este ca medicul să fie sigur că la nivelul corzilor
vocale nu s-a produs nici o alterare.
Prevenire.
Pentru a preveni iritarea sau uscarea corzilor vocale, trebuie urmate câteva reguli generale:
- Renunţarea la fumat şi evitarea fumatului pasiv deoarece fumul de ţigară usucă gâtul şi irită corzile
vocale.
- Consumul bogat de lichide, fiindcă acestea menţin mucozităţile din gât fluide şi uşor de eliminat.
- Evitarea expectorării forţate a mucozităţilor din gât, pentru că aceasta produce o vibraţie anormală a
corzilor vocale şi poate agrava inflamaţia, dar face şi ca gâtul să secrete mai mult mucus şi să se extindă
iritaţia.
- Evitarea infecţiilor respiratorii de tract superior, prin spălarea temeinică a mâinilor şi evitarea
contactului cu persoanele răcite sau gripate.
- Evitarea forţării vocii, prin ţipete, sau prin vorbire excesivă.
- Evitarea vorbitului în şoaptă, deoarece suprasolicită corzile vocale mai mult decât vorbitul obişnuit.
- Hidratarea gâtului prin tablete de supt, gargară cu apă de mare sau prin mestecarea de gume cu arome de
fructe (nu mentolată deoarece este iritantă).