Dharma K.

Tchobansky
23 Octombrie 2017 ·

înțeleg că mulți oameni se pregătesc frenetic pentru o așa zisa 5-a dimensiune. Ori în realitate lucrurile nu stau
deloc așa. Noi avem deja în noi înșine abilitatea de a trăi în 5 dimensiuni, chiar în 7 după putere și după har,
dar nimic din toate acestea nu se poate întâmpla cît timp trăim în mulțime, între oameni, ci într-o asceză și
permanentă rugăciune, așa cum trăiau sfinții.

Și să zicem că ei au intenții serioase, și chair se pregătesc, naiv și pueril vorbind de intrarea în această a 5-a
dimensiune, unde se pare că ...conform lor, Dumnezeu ne-ar fi uitat și nu ar mai avea puterea să ne
înțelepțească și brusc ne trimite pe toți să plătim tehnici și guri spirituali să ne învețe tehnici. Ca prin minune,
Dumnezeu se transformă sub ochii noștri, și deși nu vrem să mai credem în EL; ascultăm orbește de puterea
țărânei, o invenție spirituală menită a lega omul și mai tare de pământ. Cine știe legea corespondenței știe că
tot pământul vibrează și rezonează cu trupul omului, nicidecum cu sufletul lui, psihicul lui sau spiritul lui. Cu
trupul, tot, cu carnea, cu vibrația moleculei de oxigen, cu celula ficatului, și toate alea.

Dacă așa stă treaba, și acești oameni care conform spuselor lor, iubesc deja necondiționat, ce ne facem cu
bătrânelele noastre, cu babele noastre pupătoare de moaște, cu copilașii, cu părinții noștri crescuți în alte
mentalități, și mai puțină informație, cu mătușile și unchii lăsați departe, cu alții tineri care nu au habar de
nimic din ceea ce numiți voi spiritualitate, ei fiind ocupați cu viața, cu școala, cu câmpul, cu hrana, cu trăirea
simplă sau complicată a vieților lor!? CUm rămâne cu aceștia? Ce facem cu ei, în cazul acestei dictaturi
evoluționiste numite intrarea și trecerea în a 5-a dimensiune? Căci nu văd decît o latură meschină a rîvnitorilor
la evoluție, care, asemeni pupătoarelor de moaște pe care le huiduie, se înghesuie care cu mare către o așa zisă
invizibilă poartă stelară, către îmbrățișarea vicleană a guru-lui căruia li se închină, salivând vibrații înalte la
gură, gata să intre în zona care le promite lor... ce le promite de fapt? o nemurire oarecare, căci ei se
conectează atât de puternic la țărână, încât spiritul le moare, și deși ei cred că sunt vibrație înaltă, în realitate
chiar sunt, dar o vibrație înaltă magnetică de pământ, metale feroase și neferoase, clorofilă și alte biochimii d-
ale pământului.

Ceea ce nu știți mulți dintre voi este că în om se oglindește cosmosul, iar pământul cu ale sale ”roade”
energetice nu vibrează decît cu cele ale trupului, aferent lor, căci așa cum tu nu poți să vezi o stea dacă nu ai în
tine noțiunea de stea, așa nici energiile nu se pot corela ele între ele, dacă ele nu sunt conținute în emițător și
receptor. Căci ce e al sufletului vibrează doar pe cele înalte,departe de moartea timpurie ce caută să vibreze la
unison, cu țărâna din care suntem făcuți, urcându-ne în vibrație către al nostru spirit... fără să poată cineva să
facă diferența între văzut și nevăzut, materie și imaterie, rezonanță și anti-rezonanță. Cît despre această
dimensiune, ea nu este decît eterul, cerul în care locuiesc demonii, așa cum aflăm din scrieri vechi, pe care vă
rog să le accesați via Biblioteca Vatican sau cărțile sfinților părinți de cosmogonie. Eterul este acel cer mov
din care noi împrumutăm personalitatea- adică niște demoni cu care ne facem prieteni, dar tot acolo trăiesc și
entitățile pământului toate, și firește că acolo e o vibrație mult mai înaltă decît cea de pămînt. În fond, ni s-a
zis întotdeauna că omul trebuie să fie la mijloc...nu întâmplător.

Așadar, dacă voi cei care vă aliniați la a cincea dimensiune, iubiți necondiționat, spuneți-mi, dragi oameni,
conștiințe înalte ale acestui pământ care e parcă tot mai nedemn de înălțimile voastre energetic, spuneți-mi, ce
ne facem cu acei, restul, care nu sunt ca voi, care nu au abilitatea necesară nici măcar să conceapă ce e aceea
vibrație, sau rezonanță magnetică sau....dimensiune.

Și nu merg mai departe, căci tare mi-e că am să supăr pe mulți,,, dar... răspunsul meu este același:
De parcă voi toți închinătorii țărânei, ați ști mai mult de atît.

Pace vouă!

AD MAIOREM DEI GLORIAM