Putem aplica Alegoria Pesterii in domeniul artei? Arta presupune cunoastere/invatare?

Gustul
poate fi educat? Cum poate artistul contemporan sa-si convinga publicul sa iasa din pestera?
Exista vreo sansa ca publicul societatii de consum sa renunte la simplul entertainment, telenovele
si alte produse media pseudo-artistice? Sa iasa de sub influenta fotografilor si designerilor de
carton? Argumentati.

Pentru a aplica Alegoria Pesterii in domeniul artei, consider ca ar trebui sa pornim

de la notiunea de ADEVAR, de la identificarea adevarului cu evidenta. In arta functioneaza un
adevar profund, mai mult decat un simplu mimesis. Artistul isi face vizibila lumea sa, evidenta
sa. O “reproduce”, asa cum focul din pestera lui Platon este un fel de “reproducere” al soarelui.
Ce ne ofera artistii este tot o pestera, o lume a aparentei, o redare a aparentei, o afirmare a
aparentei, un spectacol. Este viziunea obiectivata a lumii lor. Dar putem spune cine dintre artisti
cunoaste intr-adevar lumina reala, cea a soarelui, si nu doar lumina unui foc, asemeni celui din
pestera? EXISTA ADEVAR? Al cui e si unde e? Tot ce este cunoscut pana astazi se bazeaza pe
ce s-a descoperit de-a lungul timpului, pe niste legi, modele, care intr-un anume moment pareau
sa reprezinte adevarul, adevar insa la care nu stim daca vom ajunge vreodata. Ca si in stiinta, si
in arta ceea ce capteaza la un moment dat, aceea se impune. Acela sa reprezinte adevarul? Este
iarasi doar o aparenta?

Si in media ni se ofera mai degraba o aparenta. Publicul societatii de consum poate sa

renunte, poate sa refuze produsele de divertisment de proasta calitate sau cele media pseudo-
artistice. Trebuie doar sa isi doreasca, insa nu este suficienta doar o antrenare a inteligentei, o
multiplicare a cunostintelor, ci intreg sufletul sa se schimbe. Pentru a vedea lumina adevarata
trebuie sa faca un drum, chiar daca necunoscut, anevoios si chinuitor. La fel este si in arta. Daca
in mintea omului “ruleaza un soft” potrivit caruia este fericit in lumea pe care el o percepe
minunata, desi in realitate este un limitat neconstient de ce se intampla in exterior, dar este
fericit, atunci se complace sa traiasca acolo. De ce ar alege sa iasa? Aici intervine rolul artei, al
artistului. Cum spunea Debord in Societatea Spectacolului: ”nu-i vorba de a “sadi simtul
vazului”, ci de a-l face sa “vada” pe cel care are deja acest simt, dar nu a fost crescut cum
trebuie, si nici nu priveste unde trebuie. Cultura este sensul unei lumi cu prea putin sens”.

Lumea este un fel de multime de pesteri. ADEVARUL ce inseamna? Unde este realul? Realul ar
trebui sa fie exact lupta de a iesi din pestera.