Prin urmare, actul agresivităţii, al comportamentului agresiv poate fi îndreptat către obiecte,
precum casa, mobila, vesela, către fiinţele umane sau ambele. La polul opus agresivităţii se
află co,portamentul prosocial, despre care s-a mai discutat aici. Formele cele mai frecvente şi
mai cunoscute ale comportamentului agresiv sunt delincvenţa şi infracţionalitatea.
O definiţie mai completă a agresivităţii ar fi aceea că agresivitatea este orice formă e conduită
orientată către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor
răniri, distrugeri sau daune.
Din perspectiva scopului urmărit, unele comportamente agresive sunt orientate, au ca scop
producerea unui rău unei alte persoane, în timp ce alte comportamente agresive au în principal ca
scop demonstrarea puterii sau masculinităţii agresorului, ambele demonstrate prin agresivitate.
Agresivitatea nu este nici comportament antisocial, şi nu trebuie confundată sau identificată cu
delincvenţa sau cu infracţionalitatea. Agresivitatea nu implică întotdeauna un caracter antisocial.
Luptătorul de arte marţiale, în ring, poate avea un comportament agresiv. Totuşi, în acest caz, deli
există agresivitate, chiar explicită, nu putem vorbi de comportament antisocial. De asemenea, nici
situaţia inversă nu este întotdeauna valabilă; nu orice comportament infracţional, sau antisocial
poate fi însoţit de agresivitate. Agresivitatea nu înseamnă violenţă. Deşi de foare multe ori
comportamente agresive sunt confundate cu comportamentele violente, acestea prezintă diferenţe
fundamentale. Violenţa se exprimă prin dorinţa clară de a vătăma, de a face rău, însă acest lucru se
poate face şi fără agresivitate, fără ca iniţiatorul să dea dovadă de comportament agresiv. De
exemplu, otrăvirea unei persoane, este într-adevăr un act agresiv, dar nu implică violenţă.
Agresivitatea nu este întotdeauna îndreptată în afara subiectului. Există situaţii când
comportamentul agresiv se îndreaptă asupra subiectului însuşi, în acest caz vorbind de
comportament auto - agresiv. Dar şi aici se face distincţia între actele auto agresive grave precum
sinuciderea, auto mutilarea, şi a'comportamente auto agresive uşoare,car pot periclita sănătatea,
însă nu într-o manieră aşa evidentă. În acest ultim caz putem vorbi de fumat, alcool, droguri, etc.
Dat fiind faptul că agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen foarte
complex, o încercare de tipologizare este foarte dificilă. Criteriile cele mai frecvente după
care se poate clasifica agresivitatea sunt:
În funcţie de agresor sau de persoana care adoptă comportament agresiv, agresivitatea poate
fi clasificată în
» agresivitatea tânărului şi agresivitatea adultului
» agresivitatea masculină şi agresivitatea feminină
» agresivitatea individuală şi agresivitatea colectivă
» agresivitatea spontană şi agresivitatea premeditată
Sursele agresivităţii
Sursele de influenţare a agresivităţii sunt din păcate foarte multe, li pot fi grupate pe trei
categorii:
Putem considera agresivitatea ca fiind o insusire a acelor tipuri de comportament care sunt
orientate in sens distructiv, comportamente ce provoaca daune materiale, morale, psihologice.
Prin urmare comportamentul agresiv poate viza obiecte (casa, masina etc.), poate viza fiinta
umana (individul, grupul, etnia etc.) sau ambele.
Din formele de manifestare a agresivitatii fac parte: razboaiele, crimele, jafurile, violurile,
talhariile, incendierile, distrugerile, anumite forme de vatamare corporala etc.
Din aceasta perspectiva, a intentiei, exista atat scopul provocarii "unui rau" celuilalt insa
exista si cazul in care scopul este demonstrarea "puterii" agresorului.
In concluzie agresivitatea este "o forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte,
persoane sau catre sine (autoagresivitate), in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri,
distrugeri si daune".
Tine oare agresivitatea umana de factorul ereditar, de cel legat de mediu sau de cel educativ?
"Agresivitatea este innascuta" sustine Sigmund Freud dar si Konrad Lorenz. Oamenii se
nasc cu predispozitia sau impulsul de a fi violenti si de a agresa. Cum nu se poate inlatura,
trebuie, prin educare, gasite modalitati nedistructive de canalizare a energiei negative. Totusi
se face o departajare intre cei doi teoreticieni asupra acestui lucru: la Freud agresivitatea apare
ca fiind predominant distructiva pe cand la Konrad Lorenz agresivitatea are o valoare
adaptativa si este chiar esentiala pentru supravituire.
Daca agresivitatea umana ar fi numai de natura instinctuala ar fi de asteptat sa intalnim foarte
multe asemanari intre oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Cu
toate astea realitatea demonstreaza permanent ca exista mari diferente atat la nivel individual
cat si la nivel de comunitati. Sunt indivizi, grupuri si chiar popoare care se manifesta extrem
de agresiv, pe cand altii sunt foarte pasnici.
o influente hormonale - masculii sunt mult mai agresivi decat femelele datorita
diferentelor de natura hormonala;
"Agresivitatea este un raspuns la frustrare" sustin cei de la Yale University din SUA.
Atunci cand atingerea unui scop este blocata ia nastere frustrarea. Aceasta frustrare devine
apoi o sursa de manifestare a agresivitatii. Se intampla insa deseori ca agresivitatea aceasta sa
nu poata fi orientata catre sursa starii de frustrare ci ea este reorientata catre ceea ce se
numeste o "tinta sigura". De exemplu o persoana nu isi poate sanctiona seful si in schimb se
poate certa acasa cu partenerul de viata; un copil nu isi poate pedepsi parintele in schimb insa
loveste un alt copil.
Mai apoi, supusa unor revizii, aceasta teorie sufera modificari. Se considera ca intr-adevar
frustrarea produce suparare (stare de pregatire emotionala pentru a deveni agresiv) insa o
persoana poate da curs furiei sau nu.
o direct, deci prin învatare directa (prin recompensarea sau pedepsirea unor
comportamente);
o prin observarea si imitarea unor modele de conduita ale altora, mai ales ale
adultilor.
b) mediul social (in acele comunitati in care modelele de conduita agresiva sunt
acceptate, chiar admirate, agresivitatea se transmite usor si generatiilor
urmatoare);
A cincea cauza demna de mentionat este cea legată de stima de sine. Multi cercetatori au
stabilit o legatura evidenta intre nivelul stimei de sine si tendintele agresive, in sensul ca cu
cat stima de sine, increderea in fortele si capacitatile proprii, este mai scazuta cu atat
componenta agresiva este mai pregnanta.
o frustrarea;
o atacul (provocarea directa) - fie fizic sau verbal; atrage un rapuns sau
o razbunare.
o alcoolul si drogurile;
o incestul;