1.Ințelegerea sentimentelor
Există 4 lucruri pe care le poate face un părinte
1. Ascultați cu maximă atenție.
2. Aprobati-le sentimentele cu un singur cuvânt : ” oh”… ” mm”… ” înțeleg”
3. Numiți-le senimentele.
4. Ajutați-i să-și imagineze că dorințele li se împlinesc.
Cand un copil dorește să ne spună ceva, oricât de ocupați am fi, ar trebui să îi privim cu atenție și
să lăsam ceea ce facem pe moment.
Si uneori, copiii nici nu au nevoie de sfaturi, pur și simplu vor să fie ascultați- și lucrul acesta îi va
ajuta să-și înțeleagă mai bine propriile sentimente.
Cum poți să-i ajuți, de exemplu, să își imagineze că dorințele se împlinesc fără ca să-i minți?
Un lucru banal: copilul vrea neaparat biscuiti crocanți și nu aveți așa ceva în casă. Unii poate vor
fi foarte înțelegători, dar alții poate vor reacționa urât.
Copilul: Vreau biscuiți crocanți!
Mama: Aș fi vrut să am un biscuite sau doi pentru tine.
Copilul. Îi vreau !
Mama: Văd cât de mult ți-i dorești…
Copilul: Aș vrea sa-i am acum…
Mama: Aș vrea să am puterea magică să fac să apară aici o cutie uriașa cu biscuiți crocanți.
Copilul: Ei bine, atunci voi mânca niște cereale!
Deci uneori simplul fapt de a vedea ca dorințele tale arzătoare sunt înțelese, face ca realitatea să
devină mai ușor de suportat.
Dar cum le-am putea numi sentimentele?
Uneori, ca micuții să nu sufere , avem tendița de a le nega sentimentele, noi crezând că așa ei vor
trece și mai ușor peste acestea.
Atunci când copiii sunt triști, nu trebuie să incercăm să-i inveselim neapărat crezând ca vor trece
mai usor peste moartea animalutului drag, de exemplu. Sa-i ascultam, sa-i imbratisam, poate sa
plangem cu ei. Vor sti că sentimentele lor sunt valoroase, reale.
2. Cooperarea cu copilul
1. Descrieți. Descrieți ceea ce vedeți sau descrieți problema.
2. Oferiți informații.
3. Exprimați-va într-un singur cuvânt.
4. Vorbiți despre sentimentele dumneavoastră.
5. Scrieți un biletel .
Și avem un caz: în mod repetat copilul își lasă pantofii murdari chiar in mijlocul ușii de la
bucătărie.
Îi putem spune exasperați : ” Iar ți-ai lăsat papucii aici! Se va umple bucătăria de microbi. Ți-am
spus de o mie de ori să nu-i mai lași aici, dar văd ca eu chiar n-am cu cine vorbi. Zici că vorbesc
cu pereții! Așa o să-ți lași papucii si când o să fii la casa ta? ”
Ce ar putea simți un copil? E drept- a greșit și vedem că nu prea vrea să se îndrepte. Dar cu
siguranță s-ar gândi că el nu e bun de nimic. E pur si simplu uituc , aerian.
Cum am putea folosi metodele de mai sus?
1. Descrieti problema pe un ton ferm