Biletul 1

1.Politraumatismele. Definitie. Clasificare. Evolutie. Principii de tratament.

Traumatismul unui organ sau al unei regiuni a aparatului locomotor-leziune izolată.
Politraumatisme- lez mecanice grave ale multor regiuni anatomice ale corp uman care pun in pericol
viata traumatizatului.
Leziuni multiple-traumatismele a două sau a cîtorva organe în limita unei sau a cîtorva cavităţi, a unei
regiuni anatomice sau leziunea aparatului locomotor în diferite regiuni şi segmente.
Traumatisme asociate sînt leziunile a două sau a cîtorva organe aparţinînd la diverse cavităţi sau
regiuni anatomice, precum şi leziunea unui organ intern concomitent cu cea a aparatului locomotor.
Există şi leziuni combinate, cînd leziunile multiple ale aparatului locomotor sau ale organelor interne
sînt agravate de leziuni nemecanice (iradieri, combustii termice, chimice ş. a.).
Cauze: accidente rutiere, catatraumatisme, acid de productie, traumatisme habituale.
Cea mai frecventa este mplicarea ap. locomotor
Clasificarea anatomo clinic in f-ie de principalle deregl anatomo-clinice:
1.traumatisme cranio-encefalice cu sau fară leziuni asociate maxilo-faciale şi oculare
2.traumatisme toracice
3.traume abdominale
4.traume ale aparatului locomotor (membre, coloana, bazin)
5. cu dominanta hemoragica
Clasificarea in functie de gravitate:
Gradul 1: usor o stare relative satisfacatoare a bolnavului, socul traumatic nu se determina
Gradul 2: stare generala grava ,soc traumatic gr 1,2, letalitate nu se constata
Gradul 3: stare generala extrem de grava soc traumatic de gr 3 sau stare terminala, letalitate destul de
fregventa.
Consecinta: starea grava a bolnavilor, decompensarea functiei organelor si sistemelor si destul de
frecvent decesul sunt reunite sub notiunea de maladie traumatica. Aceasta include dereglari in circulate
sangvina,, schimbari de gaze, deregl metabolice. Evolueaza in 3 stadii: 1. PERIOADA ACUTA (48h) de la momentul
traumatizarii. 2.PER II cu declansarea manifestarilor clinice a maladiei traumatice(28-30z). 2 faze: catabolica cu liza si
absorbtia tesuturilor necrotizate si nabolica cu consolidarea fracturilor, inlocuirea tes necrotizat cu tes conjunctiv. Adesea se
insoteste cu conplicatii septic-inflamatorii, toxice, trofice.. 3PERIOADA III DE REABILITARE- recuperare complete sau
incomplete

TRATAMENTUL MALAD TRAUMATICE: 1.Reanimare si asistenta chirurgicala urgenta 2. Tratament precoce pentru
prevenirea complicatiilor si decesului. 3. Tratament complex pentru a normalize rapid functia sistemelor vitale. 4. Tratament
in dependent de stadiul malad traumatice. 5. Tratamentul va include: resuscitare si reanimare, interv chirurgicala, terapie
intensive, tratam de reabilitare)

Ajutor de urgenţă: suportul vital bazal (A-verificam respiratia, eliberam caile respiratorii; B respiratie
artificial. C-masajul cardiac)
(examen minineurologic:stare de conştiinţă,recţii la stimuli dureroşi,inspecţia pupile,examenul tonusului
muscular şi reflexelor)
Stabilizarea coloanei vertebrale+ Analgezia adecvată(metamizol+dimedrol sau tramadol, sau sedare cu
diazepam + asigurarea abordului venos periferic+ imobilizare+aplicarea pansamentului
aseptic+hemostaza provizorie +Regula 3 catetere(vezică,vena periferică, sonda gastrică) +hipotermia
externă a capului + protecţia termică.
Traumatismele coloanei cervicale şi gîtului:Menţinerea în poziţia de imobilizare adecvată a cervixului
Traumatisme toracice:decompresia pleurală, toracocenteza, pericardocenteza, toracotomie minimă şi
drenarea cavităţii pleurale, revizia şi corecţia pansamentului ocluziv, prelucrarea primchirurgicală a
plăgii penetrante
Traume abdominale:inspecţia la prezenţa semnelor de hemoragie abdominală, lavaj peritoneal
diagnostic, laparotomie diagnostica si de tratament.
Traumatismele perineului:evaluarea contuziilor, hematoamelor, hemoragiilor uretrale, şi din org.
Genitale
Traume ap. locomotor: semne traume închise/deschise.Analgezie+imobilizare.
Traume cranio-cerebrale:tratamentul edemului cerebral:manitol,furosemid,dexametazon+ analgezie+,
in convulsii diazepam.

2.FRACTURILE DIAFIZEI HUMERALE

Fracturile diafizare ale humerusului se depistează frecvent la adulţi. Ele sunt însoţite de deplasare, angulare şi
rotaţie, datorită acţiunii divergente a grupelor de muşchi ai braţului.

Mecanismul de producere:

direct – lovirea braţului cu un obiect dur, în accidente

rutiere; diferite agresiuni, striviri, în producţie etc.;

indirect – căderi pe mână sau cot, răsucirea braţului.

Diagnosticul se stabileşte uşor prin prezenţa semnelor – deformarea axei osului humeral, mobilitate anormală,
însoţită de crepitaţie – şi prin examenul radiografic (fig. 84).

Este importantă depistarea precoce a unei complicaţii frecvente, şi anume: lezarea sau compresiunea n. radial de
către fragmentele osoase în fractura treimii medii-inferioare. Tratamentul preferat, dacă nu-i lezat n. radial şi nu-s
evidente deplasări, este cel ortopedic. Humerusul are o capacitate mare de consolidare, chiar dacă reducerea nu
este completă. Imobilizarea se face cu atelă ghipsată înaltă, aparat ghipsat toraco-brahial, atelă tip Sarmiento pe
8–10 săptămâni.

Tratamentul chirurgical este indicat în fracturile deschise, ireductibile, cu interpoziţia ţesuturilor moi, în cele
etajate şi complicate cu lezarea n. radial. În aceste cazuri se efectuează reducerea deschisă a fragmentelor şi
osteosinteza cu tijă centromedulară, placă înşurubată (fig. 85 a, b), osteosinteza extrafocală cu aparat extern
(Ilizarov, tijat sau combinat).

Termenul de consolidare – circa 8–10 săptămâni.

3.LUXAŢIA TRAUMATICA ANTERIOARA DE ŞOLD.

Generalităţi
Sunt definite drept o pierdere permanentă a relaţiilor cotiloidofemurale normale şi constă în deplasarea capului
femural din cotil. Articulaţia coxofemurală posedă o formă sferică şi are un volum de mişcări în trei planuri
diferite: flexie-extensie, abducţieadducţie şi rotatorii interne-externe. Este stabile, se luxeaza rar.

Mecanismul de producere
Luxaţia femurului apare în urma acţiunii indirecte a unui mechanism, cu o forta puternica, rezultind in urma unui
accident rutier sau de lucru. Pozitia femurului in momentul traumatismului determina tipul de luxatie. Daca in
traumatism femurul era in adductive- luxatie posterioar. In abductie-luxatie anter. Luxatii atipice sunt rare.

Luxatiile se pot insoti cu rupture ligamenteor capului, vaselor, capsule articulare si ca consecinta-necroza capului
femoral.
 Clasificare
1. Luxaţii posterioare:

• înaltă (iliacă) – capul femural ascende înapoia cotilului în fosa iliacă externă;
• joasă (ischiadică) – capul femural vine în contact cu spina ischiadică (fig. 140).
2. Luxaţii anterioare:

• înaltă (pubiană) – capul pubian este situat înaintea ramurii orizontale a pubisului;
• joasă (obturatorie) – capul femural este situat înaintea găurii obturatorii.
3. Luxaţii atipice (suprapubiană, supracotiloidiană, perineală, subischiadică).

Simptomatologie
Semne probabile: dureri vii şi impotenţă funcţională totală.
Semne de certitudine: atitudine vicioasă a membrului.

În luxaţia anterioară înaltă: rectitudine, rotaţie externă şi abducţie accentuată. Capul femural se palpează sub
arcada femurală, membrul este scurtat cu cca 2–3 cm, iar mişcările de adducţie şi rotaţie internă sunt imposibile.

În luxaţia anterioară joasă membrul este în flexie accentuată, abducţie şi rotaţie externă cu genunchiul proiectat
în afară. Membrul inferior este alungit, iar mişcările sunt rigide.

Luxatie post inalta: rotatie interna adductie flexie. Scurtarea membrului cu 6-7cm

Luxatie post joasa: flexie, rotatie int, dductie. Genunchiul atinge coapsa opusa. Scurtarea membrului cu 3-4 cm

Tratamentul
Constă în reducerea de urgenţă a luxaţiei sub anestezie generală. Dacă luxaţia nu poate fi redusă sub anestezie
generală, înseamnă că în calea capului femural există un obstacol şi este necesară reducerea lui sângerândă. În
cazul fracturilor-luxaţii, după reducerea luxaţiei se va interveni chirurgical, dacă fragmentele osoase vor rămâne
deplasate sau dacă capul femural nu-şi va menţine poziţia redusă. Operaţia, în acest caz, are drept scop
reducerea fragmentelor şi osteosinteza lor. . Luxaţiile, care pot fi reduse închis, au un prognostic funcţional mai
favorabil.

Metodele recomandate pentru reducerea luxaţiilor:

• anterioare – cele propuse de Allis, Bigelow, Stimson, Geanelidze;

4.TBC osteoarticulara. Simptomatica. Diagnostic. Principii de tratament.

Calea hematogenă de pătrundere a micobactarici în os este cea mai frecventă, dar nu unica. în unele
cazuri se admite că infecţia tuberculoasă pătrunde în os din focarul învecinat prin căile limfatice sau
prin continuitate, direct din nodurile limfatice mediastenale pe corpul vertebral al segmentului toracal
al coloanei vertebrale..
Dereglările anatomice în oasele atacate de tuberculoză se caracterizează prin tesut granulomatos ce
conţine elemente specifice tuberculoase - foliculii Kostcr - celule epiteloidc, celule gigante, celule
limfocitare în jurul bacililor Koch. Focarul de osteită tuberculoasă, de regulă, se dezvoltă în ţesutul
spongios al metafizei. Ţesutul granulos, spongios extinde treptat focarul de distrucţie a trabeculelor, se
răspândeşte pe canalele Gavers, dar extrem de rar provoacă sclerozarea peretelui focarului.
Clinica are manifestări generale, caracteristice pentru toate formele de tuberculoză osteoarticulară
şimanifestări locale, în funcţie de localizarea focarului tuberculos.
1.Debutul, de regulă, este lent, fără o reacţie locală sau generală maideosebită.
2.Semnele generale ale invaziei tuberculoase: astenie, anorexie, o stare uşorsubfebrilă, pot precede
cu câteva săptămâni apariţia semnelor locale.
3.Durerea este discrectă, apare uneori la efort, cedează la repaus şi nici
odată nu e prea vie la palpare.
4.Tumefacţia osoasă, adică îngroşarea osului în formă de fus, produce impresia unui os suflat, poartă
numirea de „spină ventoză" - oasele metacarpiene, metatarsiene, falangele atacate de
5.Accentuarea tumeficaţiei şi apariţia fluctuaţiei profunde confirmă formarea abcesului „rece", care
apoi se poate fistula.
6.Hipotonia musculară este mai evidentă în tuberculoza articulară: hi-potonusul se schimbă apoi cu
atrofie musculară. în popor se spune că piciorul, mâna bolnavă se „usucă", îndeosebi a m.deltoideus în
articulaţia umărului şi cvadricepeului în coxită.
7.Rigiditatea musculară, adică o contractare evidentă, este unul din simptomele precoce ale spondilitei
tuberculoase, care rezultă din dereglările neuro-musculare şi metabolice,
8.Simptomul Alexandrov implică majorarea valorii cutei dermale – este un simptom precoce.
9.Dereglarea creşterii osului bolnav la copiii e cauzată de distrucţia osului şi de acţiunea nefastă
asupra zonei fizare a tuturor oaselor extremităţii bolnave.
10.Radiologie se manifesta printr-o osteoporoză, ca rezultat al dereglăriimetabolismului de calciu, ca o
reacţie nespecifică la procesul tuberculos. Osteoporoza în focarul de tuberculoză, ca şi în epiflzele altor
oaseale extremităţilor, este o distrofie osoasă la distanţă de focar.
Tratamentul
1) Tuberculostatice: rifampicina,izoniazida, etambutol
2) Tratamentul local al focarului de tuberculoză include: imobili
zarea segmentului, regiunii afectate ,tracţia scheletică. Tratamentul ortopedic de mulţi ani se
efectuează în sanatorii speciale .
2)Tratamentul chirurgical prezintă etapa finală în terapia tuberculozei osteoarticulare.Indicaţiile
pentru tratamentul chirurgical: a. formele cazeoase şi sechestrale ale focarelor de osteoartrită, care fără
sanare chirurgicală vor funcţiona destul de lung timp; b. în abcesele calcifiantc în spondilită; c. în
paralizii, după un tratament excizii largi în flegmoane masive;fistulectomii.2)operaţii radicale, ce vizează
extirpaţia focarului de tuberculoză şitratarea, vindecarea de tuberculoză:necrectomiile;rezecţia
articulară cu artrodezarea şoldului
3)operaţii de corecţie:miotomii;osteotomii;artroplastii.