CURSUL 101

de

ANALIZA TRANZACTIONALA

SOCIETATEA ROMANA

1
 DE ANALIZA TRANZACTIONALA
CUPRINS

I Scopul cursului 101

II Definita si filosofia A T si ariile sale de aplicare

a. Defi niti a analiz ei t ranz acti onal e
b. Principiile filosofice
c. M e t o d a con t r a ct u al a
d. Arii d e aplicare – diferente i n procesul aplicarii
1. Clinic
2. Educ at i onal
3. Organi z ati onal
4. Altele

III Scurt istoric al dezvoltarii A T

a. Eric Be rn e
1. C i n e a fost Eri c B e rn e?
2. Dez vol t area ideilor
3. Carti scrise d e Eric B e r n e
b. Dezvoltarea A T
1. S em inari il e d e Psihiatrie S oci al a d e la S a n Franci sco
2. Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala ( IT A A )
3. Asociatiile regi onale si nationale d e A T

IV. Analiza structurala

a. Definitia starilor eului
b. R e c u n o a s t e r e a s i di agnost i cul st aril or eul ui
c. Desc ri eri c o m p o r t a m e n t a l e (P ar i nt e n o r m a t i v , P ari nt e Gri juli u, Adul t ,
Copil Liber, Copil Adaptat)
d. Contaminarea si excluderea

V Analiz a tranzactionala propriu-zisa

a. Tranzactii
1. Definitia unei tranzactii
2. Ti puri d e tranzactii
3. R e gul i d e c o m u n i c a r e ( B e r n e )
b. Mangai eri
1. Definiti a u n ei m a n gai er i
2. F o a m e a d e s t i m ul i s i d e r e c u n o a s t e r e
3. Ti puri d e m angai e ri
c. Desconsi d era ri
1. Defi ni t i a des co ns i de r a ri i ( c o m p o r t a m e n t s a u p r o c e s i nt e r n)
2. N i v e l e d e d e s c o ns i d e r a r e
3. M o t i v e d e d e s c o ns i d e r a r e

2
 d . S t ruct ur a r e a so ci al a a t i m p u l u i
1. F o a m e a d e s t r u c t u r a
2. S a s e m o d a l i t a t i d e st ru ct ur a r e a t i m p u l u i
VI Analiza jocurilor
a. Definitia jocurilor
b. M o t i v e pent ru j ucarea jocurilor
c. Avantaj ele jocurilor
d. E x e m p l e d e jocuri
e. Gradel e jocurilor
f. Modalitati d e anal iza a jocurilor folosind di a gr am el e
1. D i a g r a m a t r anz a c t i on al a
2. Formula J
3. Triunghiul Dram a t i c

V II Anal iz a sentimentelor parazite

a. S e m n i fi c a t i a pro c es el or i nt e rn e i nt rap si hi ce
b. De fi ni t i a sent i m e nt e l o r p ar az i t e si a t i m b re l o r
c. R el at i a di nt re s e n t i m e n t e p a r az i t e si tranzactii, j o cu ri si scri pt

VIII Analiza de script

a. Pozitiile d e viata
1. Definitia pozitiilor d e viata
2. C e l e p at ru pozitii d e vi at a
3. R el at i a dintre pozitiile d e viata, jocuri si script
b. Script
1. Definitia scriptului
2. Ori gi nea scriptului in copilarie
3. P rocesul dezvolt ari i scriptului (injonctiuni, cont rai njonct iuni, decizii
precoc e, atribuiri)
4. S c h i m b a r e a scri ptul ui
c. Aut ono m i e
1. C onst i i nt a cl ara
2. Spontaneitate
3. C a p a c i t a t e a d e a fi i n t i m

GLOSAR

3
I Scopul cursului 101

Scopul cursului 101 este de a oferi informatii coerente si precise despre

conceptele AT.

II Definitia si filosofia AT si ariile sale de aplicare

a. Definitia analizei tranzactionale

„AT este o teorie a personalitatii si o metoda de psihoterapie care are in

vedere o crestere si o schimbare personala”. Aceasta este definitia propusa de
Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala.
Ca teorie a personalitatii, AT ne arata cum sunt structurati oamenii din
punct de vedere psihologic. Pentru aceasta, AT utilizeaza un model format din
trei parti: modelul starilor eului, care ne ajuta sa intelegem cum functioneaza
oamenii si cum isi exprima personalitatea in termeni comportamentali.
AT este, de asemenea, o teorie a comunicarii, a carei aplicare poate furniza
o metoda de analiza a sistemelor si organizatiilor.
AT propune o teorie a dezvoltarii copilului. Conceptul de script explica cum
schemele de comportament din viata noastra actuala au luat nastere in copilarie.
In interiorul cadrului scriptului, AT furnizeaza explicatii despre modul in care
continuam uneori sa reutilizam strategii din copilarie in viata adulta, chiar cand
acestea duc la rezultate dureroase sau infructuoase. In consecinta, AT propune o
teorie a psihopatologiei.

b. Principii filosofice

AT se bazeaza pe un numar de principii filozofice, care sunt afirmatii privind

oamenii, viata si obiectivele (scopul) schimbarii. Iata-le:

Oamenii sunt OK.

Toti oamenii au capacitatea de a gandi.
Oamenii decid asupra destinului lor si aceste decizii pot fi schimbate.

Din aceste principii decurg doua principii de baza ale practicii AT:
- Metoda contractuala
- Comunicarea directa

c. Metoda contractuala

4
 Daca tu esti practician AT si eu sunt clientul tau, noi ne luam impreuna
responsabilitatea de a duce la bun sfarsit schimbarea pe care o doresc. Aceasta
pleaca de la principiul ca tu si cu mine suntem intr-o relatie de la egal la egal, nu
este obligatia ta sa-mi faci ceva si nici eu nu vin la tine in speranta ca tu vei face
totul pentru mine.
In masura in care amandoi facem parte dintr-un proces de schimbare, este
important ca amandoi sa stim cum este repartizata sarcina si in consecinta
incheiem un contract.
Acest contract reprezinta declararea responsabilitatii partilor. Ca si client,
spun ce vreau sa schimb si ce sunt gata sa fac pentru aceasta schimbare, iar tu,
ca practician, vei confirma ca esti gata sa lucrezi cu mine pentru asta. Te vei
angaja sa utilizezi cat mai bine competenta ta profesionala si-mi vei spune ce
compensatie doresti in schimbul serviciului tau.

Berne a definit un contract ca un angajament bilateral explicit, pentru o actiune

cu un curs bine definit. Agream de asemenea si definitia lui James si Jongeward:
„Un contract este un angajament Adult cu tine si/sau cu altcineva, pentru a face
o schimbare”.
Contractele specifica:
- cine sunt cele doua parti;
- ce urmeaza sa faca impreuna;
- cat va dura;
- care va fi scopul sau finalul procesului;
- cum stim ca am ajuns acolo;
- cum va fi acest lucru benefic si/sau agreabil pentru client.
Claude Steiner a precizat patru conditii de baza pentru elaborarea unui contract
sanatos. Acestea deriva din practica contractelor juridice.

(1) Consens mutual. Aceasta inseamna ca ambele parti trebuie sa-l

accepte. Practicianul nu impune aranjamente de afaceri, nici scopuri
pentru terapia clientului. Nici clientul nu le poate impune practicianului.
Contractul se va stabili pe baza negocierii intre parti.
(2) Acceptarea contraprestatiei. In limbaj juridic, contraprestatia se refera la
o forma de compensatie in schimbul timpului sau lucrului cuiva. In
contextul AT, compensatia va fi de obicei sub forma de bani, platiti de
client practicianului.
(3) Competenta. Atat practicianul, cat si clientul trebuie sa fie competenti sa
faca ceea ce au consimtit prin contract. Pentru practician, acest lucru
inseamna sa aiba abilitati profesionale specifice, necesare facilitarii
schimbarii dorite de client. Clientul trebuie sa fie capabil sa inteleaga
contractul si sa aiba resurse fizice si mentale sa continue. De exemplu, o
persoana cu afectiuni organice cerebrale poate sa nu fie capabila sa
intre intr-un tratament contractual. Deasemenea, o persoana aflata sub
influenta alcoolului sau a drogurilor nu poate face un contract
competent.

5
 (4) Obiect licit. Scopurile si conditiile contractului trebuie sa fie in
conformitate cu legea. Pentru practician, „obiect licit” implica, de
asemenea, si aderarea la principiile etice ale corpului profesional din
care face parte.

d. Arii d e aplicare – diferente in procesul aplicarii

1. Cl i n i c

Terapia este un proces menit sa ajute oamenii sa-si atinga scopurile personale.

Autoterapia
Unii autori au dat o atentie deosebita dezvoltarii cailor prin care AT poate fi
folosita in autoterapie. Unul dintre cei mai importanti este Muriel James1. Ea a
c as t i ga t p r e m i u l E r i c B e r n e 2 , p e n t r u l u c r a r e a s a d e s p r e c r e a r e a u n u i m o d e l
parental propri u 3 .
Acesta este un sistem prin care o persoana poate construi un „nou
Parinte”, care furnizeaza mesaje noi, pozitive, care le inving pe cele negative,
restrictive, care ar fi putut fi date de catre parintii nostri. Implica o combinatie de
tehnici, inclusiv chestionare, contracte, fantezii, vizualizare si teme pentru
schimbari comportamentale.
Intr-un anumit sens, toate terapiile sunt autoterapii. AT recunoaste ca
fiecare este responsabil pentru propriul comportament, ganduri si sentimente.
Asa cum nimeni nu te poate face sa simti ceva, nimeni nu te poate face sa te
schimbi. Singura persoana care te poate schimba esti tu.

De ce terapie?

Asa ca, dat fiind ca oamenii sunt responsabili pentru schimbarea lor, ce rost
are sa lucrezi cu un terapeut?
O cale pentru a raspunde la aceasta intrebare este in termenii
desconsiderarii si ai cadrului de referinta. Toti am investit in stergerea unor
aspecte ale realitatii care ne-ar putea ameninta imaginea despre lume, pe care
am creat-o in copilarie. De cate ori intru in script la varsta adulta, voi
desconsidera pentru a-mi apara cadrul de referinta. Pentru a rezolva problemele
si a face o schimbare eficienta, am nevoie sa devin clar in legatura cu aspectele
realitatii pe care le-am desconsiderat.
Dar aici apare capcana. Prin simplul fapt ca le desconsider, aceste aspecte
ale realitatii sunt „pete oarbe” pentru mine. As putea fi capabil sa detectez si sa
corectez propriile desconsiderari prin efortul Adultului meu. Armele si uneltele AT
sunt de mare ajutor.
1 J a me s M – “Self-reparenting: T h e o r y a n d process”, T AJ , 4 , 3, 1 9 7 4 , 3 2 – 9
J a me s M – It’s ne v er to o late to b e hap p y. R e a d i n g Ad d i s o n – W e s l e y, 1 9 8 5
2 Eric B erne Memor ial Scientific A wa r d
3 Self-rep arenting

6
 Cu toate acestea, exista unele parti ale cadrului meu de referinta pe care,
din Copil, le vad ca fiind deosebit de importante pentru supravietuirea mea. Pe
acestea le voi apara cu energie deosebita. Voi face acest lucru inconstient,
mentinand petele oarbe asupra perceptiei realitatii, care ar putea periclita aceste
desconsiderari cruciale. Pentru a face schimbari in aceste parti, am nevoie de
opinia cuiva, care nu are aceleasi pete oarbe.
Prietenii si membrii familiei nu sunt cele mai bune surse pentru aceste
opinii. In mod tipic, membrii familiilor au pete oarbe pe care au fost educati sa le
impartaseasca. Este posibil sa-mi aleg prietenii si sotul/sotia sau partenerul
datorita petelor oarbe pe care le au in comun cu mine. Unul dintre scopurile
lucrului cu un terapeut sau participarii la un grup de terapie este acela ca imi
ofera o sursa de feedback care nu este influentata de petele mele oarbe.
Daca folosesc aceste feedback-uri si incep sa-mi modific cadrul de
referinta, este posibil sa ma simt speriat, in Copil. Pentru a putea face
schimbarea, as putea avea nevoie de suport si protectie. As putea, de asemenea,
beneficia din confruntarile ulterioare, deoarece voi folosi tot felul de tehnici de
diversiune, inconstiente, pentru a ma apara impotriva schimbarii. Voi gasi ca este
mai usor sa fac schimbarea si sa o stabilesc intr-o maniera permanenta, daca
primesc mangaieri si incurajari de la ceilalti. Toate aceste beneficii le obtin
lucrand cu un terapeut sau cu un grup.

Cine poate beneficia de terapie?

Exista un dicton AT, care spune: „Nu e nevoie sa fii bolnav pentru a fi mai
bine”. Nu e nevoie sa fii neputincios, dezavantajat sau tulburat, pentru a obtine
un beneficiu din terapie. De fapt, nici nu e nevoie sa „ai probleme”. Poti fi o
persoana care functioneaza bine, implinita si sa intri in terapie doar pentru a
obtine mai mult din ceea ce doresti de la viata. Nimeni nu este liber de script
suta la suta, indiferent cat de norocosi am fost cu parintii nostri. Pentru cei mai
multi dintre noi, exista unele zone ale vietii in care ne cream probleme, prin
intrarea in script. Daca este asa, am putea descoperi ca merita sa investim timp,
bani si angajament pentru a intra in terapie si a rezolva aceste probleme legate
de script.
Acestea fiind spuse, terapia AT poate fi utila tuturor celor care au probleme
personale, de la dificultati temporare in relatie, pana la tulburari severe mentale.
Tratamentul tulburarilor serioase necesita un context potrivit, cu suport
psihiatric.

Caracteristicile terapiei AT

Practica terapiei AT se bazeaza pe un cadru teoretic coerent. Pietrele de

temelie ale acestei teorii sunt reprezentate de modelul starilor eului si de
conceptul de script.
Schimbarea personala este vazuta in termenii modelului decizional. Fiecare
dintre noi decide in copilarie pattern-urile de comportament, gandire si

7
sentimente din script. O premisa a terapiei AT este ca aceste decizii precoce pot
fi schimbate.
Tratamentul AT se bazeaza pe metoda contractuala. Atat terapeutul, cat si
clientul isi impart responsabilitatea pentru atingerea scopurilor contractuate.
Aceste scopuri sunt alese pentru a promova iesirea din script si dobandirea
autonomiei.
Relatia terapeutica in AT se bazeaza pe premisa ca oamenii sunt OK. Atat
clientul, cat si terapeutul sunt vazuti ca fiind la acelasi nivel, nu unul mai jos si
celalalt mai sus.
Comunicarea deschisa este incurajata. Terapeutul si clientul vorbesc o
limba comuna, folosind cuvinte simple. Clientul este incurajat sa invete despre
AT. De obicei, terapeutii cer clientilor sa urmeze cursuri introductive sau sa
citeasca carti AT. Daca terapeutul ia notite de caz, acestea sunt puse la dispozitia
clientului, daca acesta doreste. Prin toate aceste cai, clientul este investit cu
putere, pentru a lua parte activ si informat la procesul terapeutic.
O alta caracteristica a terapiei AT este aceea ca este orientata spre
schimbare, si nu doar spre obtinerea insight-ului. Bineinteles, AT pune accent pe
intelegerea naturii si surselor problemei. Dar aceasta intelegere nu este niciodata
vazuta ca finalitate. In schimb, este o unealta folosita in procesul activ al
schimbarii. Schimbarea consta in luarea unor decizii de a actiona diferit, decizii
care apoi sunt puse in practica.
Avand aceasta orientare, practicienii AT nu au considerat valoroase
terapiile interminabile. Nu se asteapta sa-i ia clientului luni sau ani pentru a
intelege, inainte de a face schimbarea. Berne a subliniat acest lucru in faimoasa
recomandare pe care o facea clientilor: „Fa-te bine intai si vom analiza mai
tarziu, daca o mai doresti”.
In acelasi timp, AT nu este doar o abordare „terapeutica-scurta”. Pentru
rezolvarea unor probleme, uneori este necesara o relatie terapeutica de lunga
durata si acest lucru poate fi facut intr-un context AT.

Cele trei scoli de AT

Uzual, in zilele noastre, se considera ca exista trei mari „scoli” de AT.

Fiecare dintre ele a pus accent pe un punct teoretic diferit si pe anumite tehnici
terapeutice.

Scoala clasica

Scoala clasica este numita asa, deoarece urmeaza indeaproape abordarea

terapeutica dezvoltata initial de catre Berne si asociatii sai. Practicienii
conservatori folosesc o gama larga de modele analitice pentru a facilita
intelegerea Adulta si a „agata” in acelasi timp motivatia Copilului (Triunghiul
Dramatic, egograma, profilul mangaierilor, optiuni, etc).
In abordarile clasice, primul pas pe care trebuie sa il faca clientul este de a
intelege in ce fel s-a instaurat problema. Apoi stabileste un contract pentru a face
schimbari comportamentale care il vor ajuta sa iasa din script si sa dobandeasca

8
autonomia. Este recunoscut ca, pe masura ce clientul isi schimba
comportamentul, incepe sa se si simta diferit, dar incurajarea exprimarii
sentimentelor nu este punctul central al AT clasice.
Scoala clasica sustine puternic terapia de grup. Procesul grupului este
considerat deosebit de important. Interactiunile clientului cu ceilalti membri ai
grupului sunt considerate reluari ale situatiilor ramase nerezolvate in copilarie.
Rolul terapeutului este de a lasa sa se dezvolte procesul de grup si apoi sa
intervina, ajutandu-i pe membrii grupului sa constientizeze jocurile, parazitarile si
celelalte pattern-uri ale scriptului, pe care le-am exteriorizat in relatia cu ceilalti
membri ai grupului si cu terapeutul.
In viziunea scolii clasice, o functie importanta a terapeutului este de a-i da
clientului noi mesaje Parentale. Pat Crossman4 a sugerat „cei trei P” pe care
terapeutul trebuie sa ii ofere, pentru a face acest lucru in mod eficient:
p e r m i s i u n e , prot e ct i e si p u t e r e 3 .
Acordarea permisiunii se refera la faptul ca terapeutul ofera clientului
mesaje care contrazic activ injonctiunile sau contrainjonctiunile negative din
script. Acestea pot fi transmise verbal, ca de exemplu: „Este in regula sa simti ce
simti!”, sau „Inceteaza sa lucrezi atat de mult!” Permisiunile pot fi oferite de
asemenea prin faptul ca terapeutul se ofera ca model.
Ca sa accepte permisiunea terapeutului, Copilul clientului trebuie sa
perceapa Parintele terapeutului ca fiind mai puternic - avand mai multa putere -
decat parintele real de la care a venit mesajul negativ original. De asemenea,
clientul trebuie sa-l vada pe terapeut ca fiind capabil sa ofere protectie impotriva
fricii legate de consecintele dezastruoase care ar putea aparea prin nesocotirea
comenzilor negative date de parinti.

Scoala redecizionala

Bob si Mary Goulding sunt intemeietorii abordarii terapeutice care combina

teoria AT cu tehnicile terapiei gestalt dezvoltata de catre Frederick (Fritz) Perls.
Sotii Goulding au subliniat faptul ca deciziile precoce sunt luate dintr-o pozitie
mai mult simtita decat gandita. Asa ca, pentru a iesi din script, persoana trebuie
sa ia din nou contact cu sentimentele Copilului din perioada precoce, sa termine
treaba, exprimand aceste sentimente si sa schimbe decizia precoce cu o noua
decizie, mai adaptata. Acest lucru poate fi obtinut prin fantezie sau prin vis
stimulat, sau prin „lucrul cu scene precoce”, in care clientul se intoarce pana la
amintirea scenei initiale traumatice si o retraieste.
Bob si Mary Goulding sunt de acord cu Pearls in ceea ce priveste credinta
ca, daca cineva este „blocat” intr-o problema, acest lucru indica faptul ca doua
parti ale personalitatii trag cu forta egala in directii opuse. Rezultatul este ca
persoana foloseste o mare cantitate de energie, dar nu ajunge nicaieri. Aceasta
situatie poarta numele de impas. Sotii Goulding au dezvoltat teoria lui Pearls,
imaginandu-si ca impasul apare intre stari diferite ale eului. In terapie, rezolvarea
impasului este facuta, de obicei, folosind tehnica gestalt, cunoscuta sub numele
de „tehnica celor doua scaune”. Clientul isi imagineaza cele doua parti aflate in
4 C r o s s ma n , P . “P er mi s si o n a n d pro tectio n” – T A B , 5, 19 , 1 9 6 6 , 1 5 2 - 4

9
conflict, asezate pe doua scaune diferite, „devenind” pe rand, fiecare dintre
aceste doua parti si purtand un dialog cu scopul de a rezolva conflictul. In timpul
acestui proces, sentimentele reprimate ale Copilului pot fi deseori aduse la
suprafata.
Comparativ cu ceilalti practicieni AT, terapeutii redecizionali pun chiar mai
mult accentul asupra responsabilitatii personale. In munca redecizionala,
contractul terapeutic nu este vazut ca o intelegere intre doua parti: clientul si
terapeutul; este un angajament pe care clientul il ia cu el insusi, terapeutul fiind
martor. Terapeutul nu-i „da clientului permisiuni”. Clientul isi da permisiunea de a
se comporta si de a simti intr-un nou mod, cu terapeutul, care este un model
pozitiv. De asemenea, puterea este vazuta ca o resursa pe care clientul o are
deja, mai degraba decat ca ar fi oferita de terapeut.
Terapeutii redecizionali lucreaza frecvent cu grupuri, dar nu pun accentul
pe procesul grupului. In schimb, terapia este facuta individual, ceilalti membri ai
grupului comportandu-se ca martori si oferind mangaieri pozitive pentru a
incuraja si reintari schimbarea. La fel de important pentru client este sa faca un
contract pentru schimbarea comportamentala, sa-si exerseze si sa-si consolideze
noua decizie.

Scoala Cathexis

Familia Schiff a infiintat Institutul Cathexis, ca centru pentru tratamentul

clientilor psihotici. Ei au folosit o abordare pe care au numit-o reparentare.
Aceasta se bazeaza pe premisa ca nebunia este rezultatul unor mesaje parentale
distructive si incoerente. In tratament, clientul este incurajat sa regreseze pana la
mica copilarie. Facand asta, isi debranseaza „Parintele nebun”, retragandu-i
astfel energia. Apoi i se ofera posibilitatea de a-si retrai cresterea, de data
aceasta terapeutul oferind mesaje Parentale pozitive si coerente. Din fericire,
aceasta a doua crestere se desfasoara mai repede decat prima. Chiar si asa,
reparentarea inseamna ca „copilul” adult va fi foarte dependent, un timp, de
noua „mama” si de noul „tata”. De aceea, acest tip de tratament are nevoie de
un mediu sigur si de un grad mare de angajament din partea terapeutului, ca si
de sprijin psihiatric.
Metoda schiffiana s-a dovedit de asemenea eficienta in terapia clientilor
nepsihotici. Aici se pune accentul asupra confruntarii constante a
desconsiderarilor si redefinirilor. In loc de a fi pasivi, oamenii sunt indemnati sa
gandeasca si sa actioneze pentru rezolvarea problemelor. Angajamentul
terapeutic intens necesar in cazul reparentarii nu este potrivit in lucrul cu clientii
nepsihotici. Cu toate acestea, terapeutul schiffian poate face un contract de
parentare cu clientul sau. Terapeutul face contractul de a fi mereu la dispozitia
clientului, fara limitarea timpului si serveste ca „parinte de substitutie”, oferindu-i
clientului definitii Parentale noi si pozitive, in locul mesajelor restrictive care ar fi
putut fi primite de la parintii reali.

10
 Cand terapia schiffiana are loc in grup, grupul este vazut ca mediu reactiv.
Aceasta inseamna ca toti membrii grupului, inclusiv terapeutul, trebuie sa
raspunda activ la actiunile celorlalti membri. Daca tu faci in grup ceva ce mie nu
imi place, se asteapta de la mine sa iti spun: „Nu-mi place ce ai facut acum. In loc
de asta, as vrea sa faci X”. Daca cineva din grup intra intr-un comportament
pasiv sau desconsiderare, se asteapta ca ceilalti membri ai grupului sa-l
confrunte imediat si sa ceara rezolvarea problemei in mod activ. Aici,
„confruntarea” nu inseamna Persecutare. Implica o cerere directa facuta
celeilalte persoane, din pozitia Eu+Tu+. Persoana care face confruntarea o face
in scopul autentic de a se proteja si de a ajuta cealalta persoana. Familia Schiff a
folosit formularea „confruntare binevoitoare” pentru a exprima aceasta idee.

Dincolo de cele „trei scoli”

Unele dintre cele mai importante contributii AT din zilele noastre nu apartin
nici uneia dintre cele trei „scoli”. Doua exemple importante sunt Sistemul
parazitarii al lui Erskine si Zalcman si Miniscriptul lui Kahler. Fiecare dintre aceste
modele teoretice a generat propria abordare terapeutica.
Una dintre caracteristicile pozitive importante in AT a fost abilitatea de a
incorpora idei si tehnici ale altor terapii. Acestea s-au dovedit imediat compatibile
cu fundamentele teoretice ale AT. Rezultatul este ca terapeutul AT modern
poseda o gama larga adaptabila de tehnici, care sunt puse in slujba nevoilor
clientului. Cei mai multi practicieni AT s-au format si in alte modalitati
terapeutice, aducandu-le pe acestea in munca lor AT. Am vorbit deja despre
combinatia AT- gestalt, folosita in terapia redecizionala. Terapeutii AT pot folosi
de asemenea concepte si tehnici extrase din psihanaliza si din abordari
terapeutice scurte, bioenergie, programare neuro-lingvistica, teoria sistemelor,
vizualizare si tehnici de modificare a imaginii de sine, terapia Ericksoniana,
psihologia comportamentala, teoria dezvoltarii si numeroase alte domenii, in
functie de formarea si interesul practicianului. Cu toate acestea, modelul starilor
eului si teoria scriptului raman principii de baza, care ghideaza folosirea acestor
tehnici variate in interiorul cadrului AT.

2. Educ ational

Autonomia implica gandire clara si rezolvare eficienta a problemelor.

Scopul educatorului este de a-si ajuta elevii sa-si dezvolte aceste abilitati. De
aceea autonomia, ca tel global, este la fel de importanta in educatie ca si in
munca clinica.
In general, educatorul are posibilitatea de a fi in relatie cu elevii sai o
perioada mai mare de timp si intr-o maniera mai personala decat practicianul

11
organizational. Prin natura contextului educational, este foarte probabil ca elevii
sa-i „puna o fata” profesorului, iar acesta, in schimb, poate intra in aceste reluari
ale trecutului, luand rolul de Parinte. Poate evita acest lucru dobandind
cunostinte despre teoria scriptului si intelegand continutul propriului script.
Teoriile AT in legatura cu dezvoltarea copilului il pot ghida pe educator
pentru a face fata eficient tinerilor aflati in diferite etape de dezvoltare.

Starile eului

Modelul de baza al starilor eului este inteles de catre copii, din primii ani
de scoala. Limbajul simplu al AT ii ajuta sa-l invete usor. Examinand continutul si
motivatia tuturor celor trei stari ale eului, elevii devin mai capabili sa invete,
cunoscandu-si clar intentiile si dorintele. Chiar procesul invatarii este mai eficient
daca apeleaza la toate cele trei stari ale eului. Este deosebit de important sa se
cunoasca ca sursa creativitatii si a energiei unei persoane este Copilul Liber si
aceasta parte are nevoie sa fie inclusa in procesul de invatare.
Si educatorul are nevoie sa aiba acces liber la cele trei stari ale eului. Cea
mai mare parte a timpului se va afla in Adult, rezolvand probleme. Deseori va
avea nevoie sa stabileasca granite clare cu Parintele Normativ pozitiv sau sa
ofere bunavointa, ingrijire, din Parintele grijuliu pozitiv. Poate intra in Copil,
pentru a oferi un model de spontaneitate, abilitate intuitiva si bucurie de a
invata.

Tranzactii, mangaieri, structurarea timpului

Analiza tranzactiilor este utila in mentinerea unei comunicari clare,

productive, si lipsite de agende ascunse intre profesori si elevi. Folosirea
optiunilor ii poate ajuta atat pe profesori, cat si pe elevi sa „sparga” interactiunile
„blocante” Parinte-Copil.
Detectarea si evitarea comportamentului din driver poate fi de asemenea
de mare ajutor in clarificarea comunicarii. Este o mare diferenta intre a invata
ceva si a incerca sa inveti. Profesorii sunt mai bine intelesi cand isi iau timp, in
loc de a se grabi. Elevii isi imbunatatesc metodele de studiu cand sunt satisfacuti
ca au invatat suficient, in loc sa intre in Fi Perfect, ca sa acopere totul.
Acordarea atentiei pattern-ului mangaierilor si structurarii timpului este la
fel de importanta in educatie, cat si in munca organizationala. Salile de curs si
amfiteatrele reprezinta un teren bogat pentru jocuri si parazitari. Elevii pot juca
jocuri cum ar fi: Prostul, Nu Ma Poti Obliga sau Fa Ceva Pentru Mine (cu
comutarea sa potentiala - Uite Ce Am Facut Din Cauza Ta). Profesorii pot juca
Uite Cat De Tare Ma Straduiesc, Incerc Doar Sa Te Ajut, De ce nu…? sau
Cusurgiul. Cunoasterea analizei jocurilor ii ajuta pe profesori si elevi sa evite
aceste interactiuni neproductive si sa se ocupe de predare si invatare.
Folosirea contractelor ii ajuta pe profesori si pe elevi sa obtina o intelegere
clara, deschisa, despre care e treaba lor acolo si cat de bine o pot face.

12
Confruntarea pasivitatii

In contextul educational, ne putem astepta, in mod special, sa apara

simbioze. Aceasta asteptare poate fi declarata deschis in unele culturi, in care
profesorii sunt imaginati in mod traditional in rolul de Parinte si Adult, in timp ce
elevul joaca Copilul. Noile abordari educationale sunt de acord cu cele ale AT,
vazand acest lucru ca pe o desconsiderare a abilitatilor ambelor parti.
Cunoasterea conceptelor schiffiene ajuta profesorii si elevii sa nu intre in
simbioze si sa-si foloseasca la maxim toate cele trei stari ale eului. Educatorii pot
invata sa recunoasca cele patru comportamente pasive si sa le confrunte, in loc
sa intre in jocuri. Daca contextul institutional o permite, pot fi organizate
seminarii care sa ofere un mediu reactiv, in care profesorii si elevii sa-si asume
responsabilitati comune pentru a promova gandirea clara si rezolvarea
problemelor in mod activ.

3. Or g a n i z a tional

AT are in munca organizationala un scop global, care corespunde scopului

autonomiei din AT terapeutica. Roger Blakeney sugereaza criteriul eficacitatii. El
subliniaza ca organizatiile, ca si indivizii, pot dezvolta pattern-uri disfunctionale si
ineficiente de comportament, similare comportamentului din script al unei
persoane. Iesirea din „scriptul organizational” va fi semnalata de o imbunatatire
a eficacitatii in indeplinirea scopului dorit.

Starile eului

Organizatiile nu au stari ale eului, dar au elemente care functioneaza in

mod similar. Au pattern-uri de credinte, eticheta si reguli care corespund starii
eului de Parinte. Au tehnologii si strategii de rezolvare a problemelor care sunt
similare Adultului. Si au pattern-uri de comportament si sentimente similare starii
eului de Copil. Analistul organizational poate examina cantitatea de energie pe
care o organizatie o dedica fiecareia dintre aceste trei elemente, in acelasi fel in
care terapeutul examineaza distributia energiei la nivelul starilor eului unui
individ.
La un nivel si mai evident, comunicarea si interactiunile intre indivizi, intr-o
organizatie, pot fi imbunatatite prin cunoasterea modelului starilor eului. De
exemplu, managerii pot realiza ca adopta pozitia Parintelui negativ, in timp ce
angajatii raspund din Copilul Adaptat negativ, fiind rebeli sau prea supusi. Pentru
a creste eficacitatea, atat managerii, cat si angajatii pot actiona pentru a folosi
mai mult Adultul. Ar putea face un contract clar de utilizare justa a Parintelui
pozitiv, pentru manageri, si a Copilului adaptat pozitiv, pentru angajati. Copilul
Liber si deci satisfactia de a lucra, poate fi incurajat prin mijloace cum ar fi un loc
de munca mai luminos si mai confortabil. Unele firme japoneze ofera angajatilor

13
papusi impaiate, cu figurile sefilor si bastoane mari de lemn. Cand un angajat
este suparat pe seful lui, poate sa se duca, in orele de lucru, sa bata replica
managerului. Aceasta este prin excelenta eliberarea Copilului Liber.

Tranzactii, mangaieri, structurarea timpului

Analiza tranzactiilor a fost aplicata pe larg in formarea personalului care are

contact direct cu publicul, cum ar fi receptionerii si cei care se ocupa de
rezervari. Ei invata cum sa mentina fluxul conversatiei usor si confortabil, prin
mentinerea tranzactiilor paralele, sau cum sa contracareze o eventuala discutie
Parinte-Copil, prin incrucisarea unei tranzactii.
Analiza pattern-urilor mangaierilor si-a gasit aplicatii evidente pentru
imbunatatirea motivatiei la serviciu. Managerii pot avea nevoie sa invete sa ofere
mangaieri pozitive pentru o munca bine facuta, in loc sa ofere mangaieri
negative pentru una facuta prost. Se aplica principiul „mangaieri diferite pentru
oameni diferiti”: in timp ce tu poti obtine cea mai mare satisfactie fiind laudat de
un superior pe care il respecti, eu poate prefer sa obtin mangaieri sub forma unei
cresteri salariale sau a unei vacante mai lungi.
Cand se examineaza structurarea timpului intalnirilor de lucru, uneori
reiese ca aceste intalniri constau mai mult in pierderea timpului, cu putina
activitate. Ca si in cazul jocurilor, acestea reprezinta probabil cea mai mare
pierdere de timp si de resurse umane in organizatii. Indivizii recurg deseori la
jocuri in organizatii cand sunt plictisiti, nerecunoscuti sau insuficient provocati.
Schimbarea pattern-ului mangaierilor si cresterea oportunitatilor pentru
stimularea pozitiva pot face minuni in eliminarea jocurilor si cresterea
productivitatii. Procedurile AT referitoare la contracte pot ajuta de asemenea
pentru directionarea energiei organizationale catre actiuni constructive si nu spre
urmarirea agendei secrete.

Confruntarea pasivitatii

Conceptele schiffiene s-au dovedit deosebit de utile in cadrul aplicatiilor

organizationale. Matricea desconsiderarilor furnizeaza o metoda sistematica
pentru rezolvarea problemelor. Este deosebit de utila in situatii in care
informatiile si instructiunile sunt „trecute la subsol”, ceea ce poate duce la
pierderea din vedere a detaliilor sau la distorsionarea lor. Constientizarea
desconsiderarilor verbale, a tranzactiilor tangentiale si blocante duce la
imbunatatirea comunicarii si creste eficacitatea intalnirilor.

4. Altele

EATA ofera actual a patra specializare, consilierea.

Printre numeroasele aplicatii, notam utilizarea sa de catre lucratorii sociali,
politie, autoritatile responsabile de detinuti si eliberari conditionate si de catre
preoti.

14
 AT poate servi deasemenea in orice domeniu in care intelegerea indivizilor,
relatiilor si comunicarii este importanta.

III Scurt istoric al dezvoltarii AT

2. Eric Berne

1. Cine a fost Eric Berne?

Eric Berne, pe numele sau real Eric Lennard Bernstein, s-a nascut la
Montreal, in 1910. Tatal sau era medic generalist si mama scriitoare. Primii sai
ani au fost foarte fericiti si ceea ce ii placea cel mai mult era sa il insoteasca pe
tatal sau, cand mergea la consultatii. Apoi, cand Eric avea doar noua ani, tatal
sau a murit. Pierderea lui l-a afectat profund pe baietel si aceasta ar putea fi o
influenta majora in dezvoltarea ulterioara a lui Berne.
Incurajat de ambitioasa sa mama, Berne a intrat la Facultatea de Medicina
si a devenit medic in 1935. La scurt timp, s-a mutat in America si si-a inceput
rezidentiatul in psihiatrie. A devenit cetatean american si si-a schimbat numele in
Eric Berne.
In 1941 si-a inceput formarea in psihanaliza, intrand in analiza la Paul
Federn. A intrerupt aceasta formare cand a inceput al doilea razboi mondial.
Berne a intrat in Corpul Medical al Armatei in 1943, ca psihiatru. In aceasta
perioada a inceput sa faca terapie de grup. Deja incepuse sa adune notite critice
despre psihiatrie si psihanaliza, care vor forma baza scrierilor sale de mai tarziu.
Dupa eliberarea din armata, in 1946, Berne si-a reluat formarea
psihanalitica, de aceasta data cu Erik Erikson. A inceput regimul intens de munca,
care a caracterizat toata viata sa, combinand practica privata cu diferite functii
oficiale si cu o agenda incarcata de angajamente literare. Prima sa carte, The
Mind in Action, a fost publicata in 1947; a fost revizuita in 1957, purtand titlul A
Layman’s Guide to Psychiatry and Psychoanalysis.
In 1949, Berne a publicat primul dintre cele sase articole profesionale
referitoare la natura intuitiei. De atunci, pana in 1958, Berne a prezentat in
aceste articole ideile care au stat la baza dezvoltarii AT.
In acest timp, Berne si-a continuat formarea in psihanaliza. In 1956, a facut
cerere de a deveni membru al Institutului de Psihanaliza, dar a fost respins.
Stimulat de aceasta respingere, Berne a decis sa mearga pe cont propriu si
sa elaboreze o noua abordare psihoterapeutica. Pana la sfarsitul acelui an, a
terminat inca doua din seria articolelor despre intuitie, in care a prezentat pentru
prima oara conceptul de stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si a folosit
termenul de „analiza structurala”. Aceste articole au fost publicate in 1957.
Berne a continuat, scriind un nou articol, pe care l-a prezentat Asociatiei
Americane de Psihoterapie de Grup, in noiembrie 1957. Era intitulat
„Transactional Analysis. A new and Effective Method of Group Therapy.

15
 In acest articol, care a fost tiparit anul urmator, Berne reia conceptul de
stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si introduce notiunile de joc si script. Deci,
cadrul de baza al teoriei AT era deja complet.
Ce fel de om a fost Berne? Persoane diferite care l-au cunoscut au amintiri
diferite legate de personalitatea sa complexa. Unii spun ca era jovial, protector,
vesel, cald. Altii isi amintesc ca avea limba ascutita, era competitiv si distant.
Ceea ce e sigur e ca era un ganditor clar si cerea si celorlalti sa gandeasca clar.
Aceasta calitate apare din structura coerenta a teoriei AT.
Toata cariera sa, Berne a fost interesat constant de functia intuitiei.
Aceasta s-a reflectat in dinamismul formularilor conceptelor AT, cat si in forta cu
care a insistat asupra conceptului de „Gandire Martiana”: intelegerea mesajelor
ascunse, la fel ca si a celor explicite.
Berne a fost un individualist, chiar un rebel. Noi doar putem ghici daca
respingerea sa de catre miscarea psihanalitica a fost imboldul real pentru
dezvoltarea AT. Dar, oricum, el a reusit sa creeze o metoda originala in cadrul
psihoterapiei, care a „spart regulile” stabilite, asa cum le vedea Berne in acel
timp. Ideea sa era aceea de a vindeca oamenii repede si nu de a-i ajuta sa „faca
un progres”, in timpul unor ani de terapie. A spus ca AT trebuie sa aiba un limbaj
profan, simplu, in locul celui sufocant, cu cuvinte din greaca si latina, astfel incat
clientul si terapeutul sa poata coopera mai usor, in procesul vindecarii.
Paradoxal, unele dintre cele mai indragite idei de catre Berne au izvorat
direct din formarea sa medicala. Poate ca asta reflecta nu doar formarea sa
medicala, ci si amintirea copilariei fericite, petrecute alaturi de tatal sau. Cand
Berne a scris „Transactional Analysis in Psychotherapy”, a facut o dedicatie in
latina: „In memoria tatalui meu, David, Doctor in Medicina, Profesor de Chirurgie
si doctor al saracilor”.
Pentru Berne, un terapeut eficient trebuie sa fie un „doctor adevarat”.
Berne nu se referea la faptul ca doar medicii pot fi terapeuti. Din contra, voia sa
spuna ca orice terapeut trebuie sa accepte responsabilitatile asteptate de la un
doctor. „Doctorul adevarat”, spunea Berne, este intotdeauna orientat catre
vindecarea clientilor sai. Trebuie sa-si planifice tratamentul in asa fel incat sa stie
in fiecare faza ce face si de ce face acest lucru. Aceste calitati sunt cerute si azi
pentru acreditarea practicienilor AT.

2. Dezvo lta rea ideilor

Anul 1964 a fost un an hotarator pentru istoria AT - publicarea cartii Games

People Play. Berne a avut intentia sa scrie o carte pentru un numar restrans de
profesionisti. In schimb, aceasta a devenit un best-seller. Pe masura ce vanzarile
explodau in toata lumea, limbajul si teoriile AT prindeau imaginatia unui public
numeros.

16
 Succesul comercial al cartii Games People Play nu a produs o crestere
imediata a numarului profesionistilor care utilizau AT. In 1965, numarul
membrilor ITAA nu era decat de 279. Cu toate acestea, acesti membri au
continuat dezvoltarea sustinuta a teoriei si practicii AT. In 1965, familia Schiff,
acum stabilita in estul USA, a inceput lucrul cu clientii psihotici. Cartea lui Berne
„Principles of Group Treatment“a fost publicata in 1966 si, in acelasi an, a aparut
articolul lui Steiner „Script si contrascript”, in TAB.
In 1968, membrii ITAA ajunsesera la 500, iar Triunghiul Dramatic al lui
Stephen Karpman a fost publicat pentru prima oara in TAB.
In acelasi timp, Berne si-a continuat rutina continua a muncii intense. Pana
in iunie 1970, a finalizat manuscrisele altor doua carti: „Sex in Human Loving” si
„What Do You Say After You Say Hello?”. Dar nu a mai apucat sa le vada
publicate. Spre sfarsitul lunii iunie, a suferit un atac de cord si a fost dus repede
la spital. Cu toate ca initial s-a recuperat, a avut un al doilea atac si a murit pe 15
iulie 1970.
Primul numar al Transactional Analysis Journal, aparut in ianuarie 1971, a
fost un volum memorial in onoarea lui Berne. In acest numar, Aaron si Jacqui
Schiff au publicat articolul lor novator despre „Pasivitate” si Stephen Karpman a
prezentat conceptul sau despre „Optiuni”.
Ca si lucrarile lui Berne, alte doua best-selleruri au crescut interesul
publicului pentru AT. Cartea lui Thomas Harris „I’m OK, You are OK” a aparut in
1967. Spre deosebire de Games People Play, era menita in special publicului larg
si prezenta teoria de baza a AT intr-un mod care atragea imediat si uneori era cu
totul deosebit. In 1971, Muriel James si Dorothy Jongeword au publicat „Born to
Win”, aducand impreuna ideile AT cu abordarea gestalt a lui Fritz Pearls.
Asa ca interesul publicului a crescut ca un bulgare de zapada. Numarul
membrilor ITAA, care era de 1000 in 1971, a crescut la peste 5000. A continuat
sa creasca, pana cand a atins un varf in 1976 - 11.000.
In acest timp, cele trei „scoli” de AT au fost foarte ocupate cu avansarea
tehnicilor si practicii. Articolul original al lui Jack Dusay „Egograms” a aparut in
1972 in TAJ. In acelasi an, Bob si Mary Goulding au publicat articolul care
prezenta ideile lor despre o noua decizie si injonctiuni, iar familia Schiff a fondat
Institutul Cathexis.
Cercetarile lui Taibi Kahler despre driveri si miniscript au fost prezentate
pentru prima data in 1974, intr-un articol in TAJ, marcand un nou demers in AT.
Ideile lui Kahler nu se incadrau in nici una dintre cele trei mari „scoli”. Si astfel,
teoria miniscriptului a prins radacini in teoria de baza AT, introducand concepte
noi, de care Berne nu auzise pana cand a murit in 1970.

3. Carti scrise d e Eric B e r n e

Pentru o bibliografie completa a scrierilor lui Berne, vezi Cranmer, R., „Eric
Berne: adnnotated bibliography”. Transactional Analysis Journal, 1, 1, 1971, 23-9.
Iata urmatoarele opt carti ale lui Berne, enumerate in ghidul ITAA pentru
Cursul 101 AT:

17
 Berne, E., Intuition and egostates. (McCormick, P., ed.). San Francisco: TA
Press, 1977.
Un volum de articole publicate de Berne in revistele profesionale, intre
1949 si 1962, referitoare la diferite subiecte legate de intuitie. Acestea includ
primele sale opinii privind teoria de baza a AT.

Berne, E., A layman’s guide to psychiatry and psychoanalysis. New York:

Simon and Schuster, 1957; a treia editie publicata in 1968. Alte editii: New York
Grove Press, 1957; si Harmondsworth: Penguin, 1971.
O revizuire a cartii The mind in action, publicata initial in 1947. Editia din
1967 a cartii A layman’s guide introduce un capitol de analiza tranzactionala,
scris de John Dusay.

Berne, E., Transactional analysis in psychotherapy. New York: Grove Press,

1961, 1966.
Prima carte care se ocupa integral de AT. Contine formularile originale si
definitive ale lui Berne despre starile eului, impreuna cu expunerea dezvoltata a
altor elemente ale teoriei de baza, introduse in articolele anterioare.

Berne, E., The structure and dynamics of organisations and groups.

Philadelphia: J. B. Lippincott Co., 1963. Alte editii: New York: Grove Press, 1966: si
New York: Ballantine, 1973.
Continutul cartii este descris in titlu. Include unele concepte AT, cum ar fi
analiza tranzactiilor si a jocurilor.

Berne, E,. Games people play. New York: Grove Press, 1964. Alte editii:
Harmondsworth: Penguin, 1968.
Best-sellerul, celebru in toata lumea, prezinta ideile despre analiza
jocurilor, dezvoltate de Berne de la inceputul anilor ’60. (revizuite partial,
ulterior). Deasemenea, cuprinde o lista de jocuri, ale caror nume au fost date
atunci.

Berne, E,. Principles of groups treatment. New York: Oxford University

Press, 1966. Alte editii: New York: Grove Press, 1966.
Un text despre teoria si practica terapiei de grup, in domeniul clinic,
inclusiv aplicatiile AT in acest domeniu.

Berne, E,. Sex in human loving. New York: Simon si Schuster, 1970. Alte
editii: Harmondsworth: Penguin, 1973.
O explorare a sexului in relatiile personale, analizat in context AT.

Berne, E., What do you say after you say hello? New York: Grove Press,
1972. Alte editii: London: Corgi, 1975.
O expunere largita a teoriei scriptului, asa cum a fost dezvoltata de catre
Berne si asociatii sai, pana in anii ’70, cu aplicatii in terapie.

18
 b. Dezvoltarea A T

4. Seminariile d e Psihiatrie d e la S a n Francisco

Inca de la inceputul anilor ’50, Berne si asociatii sai tineau seminarii clinice
regulate. In 1958, au format Seminariile de psihiatrie Sociala de la San Francisco
( S F S P S ) 5 , intalnirile a v a n d l oc i n fiecare m arti , la B e r n e acas a. C u t oat e c a a u av ut
loc numeroase schimbari de nume si locuri de intalnire, aceste intalniri se tin si
azi.
In primii ani, seminariile de la San Francisco au oferit un teren propice
pentru aparitia noilor idei ale AT. Cartea lui Berne, „Transactional Analysis in
Psychotherapy”, prima dedicata in intregime AT, a aparut in 1961. A fost urmata,
in 1963, de „The Structure and Dynamics of Organisations and Groups”.
„Transactional Analysis Bulletin” - TAB a inceput sa fie publicat in ianuarie 1962,
Berne fiind editorul. Printre membrii SFSPS se aflau multi dintre cei care astazi
sunt figuri binecunoscute ale „scolii clasice” de AT, cum ar fi: Claude Steiner, Jack
Dusay, Stephen Karpman si Franklin Ernst.
De asemenea, printre participantii primelor seminarii, se aflau Jacqui Lee
Schiff. In plus, Bob Goulding a inceput supervizarea clinica cu Berne, la inceputul
anilor ’60. Asa au fost sadite semintele dezvoltarii celorlalte doua „scoli”
principale actuale in AT.
In 1964 numele Seminariilor de la San Francisco a fost schimbat in
Seminariile de Analiza Tranzactionala de la San Francisco.

5. Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala (ITAA)

In 1964, Berne si colegii sai au decis sa formeze International Transactional

Analysis Association - ITAA, ca recunoastere a faptului ca AT era practicata de un
numar crescand de profesionisti in afara USA.
ITAA este o asociatie educationala nonprofit, in termenii legali americani.
Formarea profesionala si acreditarea AT se fac conform standardelor
recunoscute international. Ele sunt administrate de ITAA si de European
Association for Transactional Analysis (EATA). Interesul pentru AT in afara USA a
inceput inainte de principala perioada de expansiune.
In 1965, membrii ITAA includeau un numar important de terapeuti din afara
USA. O data cu cresterea interesului international pentru AT, pana in 1976,
membri din afara USA se ridicau la 2000, in total peste 10 000. Un fapt interesant
a fost acela ca, pe masura ce membrii AT scadeau, membrii nonUSA continuau sa
creasca. Astfel incat ITAA a devenit cu adevarat internationala. Ca recunoastere a
acestui fapt, la sfarsitul anilor ’80, ITAA a trecut la un program radical de afiliere
internationala.
In 1991 numarul total de membri ai ITAA era din nou in crestere. In prezent,
organizatia numara in jur de 7000 de membri, din peste 60 de tari.
5 S a n Francisco Social Psychiatric S e mi n a r s - S F S P S (n.t.).

19
 Societatea Europeana de Analiza Tranzactionala a fost fondata in 1974 si
are acum mai mult de 4000 de membri. A organizat primul congres in 1975, iar
acesta a fost urmat de primul congres pan-american in 1976.

6. Asociatii regionale si nationale de AT

Prezentam mai jos o lista cu tarile din fiecare continent, din datele ITAA si
EATA, care au asociatii nationale si regionale active din martie 1991. Unele tari
pot avea mai mult de o singura asociatie.
Europa: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Italia, Olanda,
Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Germania,
Iugoslavia. In fiecare dina ceste tari exista cel putin o asociatie afiliata la EATA.
America de Nord: Canada, SUA.
America Centrala si de Sud: Argentia, Brazilia, Republica Dominicana,
Mexic, Peru, Puerto Rico, Venezuela.
Asia: India, Japonia.
Oceania: Australia, Noua Zeelanda.
Africa: Africa de Sud.

IV Analiza structurala

a. Definitia starilor eului

Eric Berne definea starea eului ca un ansamblu constant de ganduri si

trairi, direct asociat unui ansamblu corespunzator de comportamente.
Cat timp ma comport, gandesc si simt ca atunci cand eram copil, se spune
ca sunt in starea eului de Copil.
Cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera copiata de la parintii
mei sau de la alte figuri parentale, se spune ca sunt in starea eului de Parinte.
Si cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera care este o reactie
imediata aici si acum, la evenimentele care se produc in jurul meu, utilizandu-mi
capacitatile mele adulte, se spune ca sunt in starea eului de Adult.
In practica AT cotidiana, spunem pur si simplu: eu sunt „in Copil”, „in
Parinte”, „in Adult”.
Punand cele trei stari ale eului impreuna, obtinem reprezentarea
personalitatii prin modelul starilor eului, model care reprezinta inima teoriei AT.
S-a convenit sa fie reprezentate sub forma a trei cercuri suprapuse (Figura 1.1).

20
Deoarece facem frecvent referiri la aceste trei stari ale eului prin initialele lor,
aceasta diagrama se mai numeste si diagrama PAC.
Versiunea de baza a diagramei, in care cercurile starilor eului nu sunt
subdivizate, poarta numele de diagrama structurala de ordinul I.
Diagrama structurala de ordinul II prezinta subdivizarile starilor eului (fig. 1.2).
Procesul de analiza a personalitatii in termeni de stari ale eului poarta numele de
analiza structurala.

21
 b. Recunoasterea si diagnosticul starilor eului

Eric Berne a enumerat 4 modalitati de a recunoaste starile eului:

Diagnosticul comportamental
Diagnosticul social
Diagnosticul istoric
Diagnosticul fenomenologic.

Berne a insistat asupra faptului ca este mai bine sa utilizezi cel putin doua
dintre aceste modalitati, in acelasi timp. Pentru a stabili un diagnostic complet,
toate cele patru trebuie folosite, in ordinea de mai sus. Diagnosticul
comportamental este cel mai important dintre cele patru si celelalte trei il
confi rm a. 6

6V e z i B e r n e – A T si psihoterapie, c a p 7 , Structure a n d D yn a m i c s o f organizations a n d Gr o u p s, c a p 9;

Woolla ms si Brown, TA, cap 2)

22
Diagnosticul comportamental

In diagnosticul comportamental, apreciati in care stare a eului se afla o

persoana, observandu-i comportamentul. Facand asta, puteti vedea sau auzi:
- cuvinte
- intonatii
- gesturi
- posturi
- expresii faciale.

Diagnosticul social

Ideea sustinuta prin diagnosticul social este ca altii sunt frecvent in relatie
cu mine, plecand de la o stare a eului complementara cu cea pe care eu o
utilizez. In consecinta, notind starea eului din care ei reactioneaza, pot verifica
starea eului pe care am utilizat-o.

Diagnosticul istoric

Pentru diagnosticul istoric, punem intrerbari pentru a sti cum era persoana
in copilarie. Vom pune intrebari despre parintii sai sau despre figurile parentale,
ceea ce ne va permite sa verificam de doua ori impresiile noastre despre starile
functionale ale eului sau, cat si despre structura lor. Diagnosticul istoric cuprinde
simultan procesele si continutul.

Diagnosticul fenomenologic

Uneori pot retrai trecutul in loc de a mi-l reaminti pur si simplu. Berne a
scris ca: “ …validitatea fenomenologica nu se produce …. decat daca individul
ajunge sa retraiasca ansamblul starilor eului, cu toata intensitatea posibila”.

a. Descrieri comportamentale (Parintele No rma tiv,

Parintele Grijuliu, Adult, Copil Liber, Copil Adaptat)

23
 b. C o n t a m i n a r e a si e x c l u d e r ea
Plecam de la principiul ca puteti diferentia mereu continutul unei stari a
eului de alta. Presupunem de asemenea ca oamenii pot trece constient dintr-o
stare a eului in alta.
Dar ce se intampla daca se amesteca continuturile a doua stari ale eului ?
Sau daca o persoana poate intra, sau nu poate iesi, dintr-o anumita stare a
eului ? Eric Berne le-a dat nume acestor doua probleme: contaminare si
e x c l u d e r e , a m b e l e f a c a n d pa rt e d i n p a t o l o g i a st ru ct ur al a 7 .

Contaminarea

Daca iau o parte din Copil sau din Parinte pentru Adult, spunem ca Adultul
este contaminat.

7 (E. B e r n e Tr ansactional A n a l ys i s in P s yc ho the r ap y, c a p 4)

24
 Este ca si cum o stare a eului ar interfera cu granitele alteia. Aratam acest
lucru pe schema, trasand cercuri care se suprapun si hasurand partea comuna,
care reprezinta contaminarea.
In figura 3.1.a., vedem o contaminare din Parinte, in care Parintele se
suprapune peste Adult. Fig. 3.1.b prezinta o contaminare din Copil, iar figura
6.1.c prezinta o dubla contaminare din Parinte si din Copil, ambele interferind
Adultul.

Contaminarea din Parinte

Sunt in contaminare din Parinte cat timp confund sloganurile lansate din
Parinte cu realitatea Adultului; iau ideile primite ca fapte. Berne numea acest
lucru prejudecati. De exemplu:
“Toti scotienii sunt zgarciti”
“Negrii sunt lenesi”
“Albii te exploateaza”
“Lumea e un loc ingrozitor”
“Nu putem avea incredere in oameni”
“Daca nu reusesti din prima, fa eforturi, incearca in continuare”
Daca cred ca o afirmatie de acest gen este o expresie a realitatii, atunci ma
aflu intr-o contaminare.
Cand o persoana vorbeste despre sine si spune: “tu” in loc de “eu”, este
probabil ca acel continut care urmeaza, sa fie contaminat din Parinte.

Contaminarea din Copil

25
 Cand sunt intr-o contaminare din Copil, imi impovarez gandirea cu credinte
din copilarie. Acestea sunt fantasme create de sentimente, pe care le iau ca fapte
reale.
Berne a utilizat uneori termenul de iluzie pentru a descrie acest gen de
credinte tipice, care apar din contaminarile din Copil. Unele sunt banale, de tipul:
“Nu sunt bun la ortografie/matematica/limbi”
“Oamenii pur si simplu nu ma plac”
“E ceva in neregula cu mine “
“M-am nascut gras(a)”
“Nu pot inceta sa fumez”
Daca continutul unei contaminari din Copil provine foarte devreme din
copilarie, aceasta iluzie pare mai stranie, mai ales daca persoana a suferit
numeroase traume in copilarie.
“Omor oamenii prin simpla mea prezenta”
“Daca mor, atunci mama ma va iubi”
“Oamenii incearca sa ma omoare cu raze cosmice”.

Dubla contaminare

Dubla contaminare se produce cand persoana repeta un slogan din Parinte,

sustinuta de o credinta din Copil, confundindu-le pe cele doua cu realitatea. De
exemplu:
(P) “Nu poti avea incredere in oameni”, cuplata cu:
(C) “Nu pot avea incredere in nimeni” sau:
(P) “Copiii trebuie sa treaca neobservati”, cuplata cu:
(C) “Pentru a trece prin viata, trebuie sa stau linistit”
Unii autori AT moderni, considera ca toate contaminarile sunt duble. Pentru
acestia, continutul contaminarii duble este reprezentat de catre toate credintele
deformate pe care o persoana le are despre sine, despre altii si despre lume. In
limbaj AT, acestea sunt credintele scriptului.

Excluderea

Uneori, dupa Berne, o persoana blocheaza una sau mai multe stari ale
eului. Acest lucru se numeste excludere.
Figurile 3.2 a, b si c prezinta cele trei posibilitati de excludere a starilor
eului. In aceste scheme, reprezentam excluderile cu o cruce situata pe starea
eului exclusa si tragand o linie intre aceasta si cea vecina.

26
 Cei care exclud Parintele functioneaza fara reguli prestabilite in raport cu
lumea. In locul acestora, ei creaza propriile lor reguli pentru fiecare situatie noua.
Sunt buni in a-si utiliza intuitia de “Mic Profesor”, pentru a simti ce se intampla in
jurul lor. Acestia sunt de obicei “afaceristi”: politicienii inalti, persoane de succes
sau nasi ai Mafiei.
Daca exclud Adultul, debransez capacitatea mea adulta de a face fata
realitatii si nu ascult decat dialogul meu interior Parinte-Copil. Actiunile, gandurile
si sentimentele reflecta acest conflict permanent. Pentru ca nu folosesc in
totalitate capacitatile mele adulte, pentru a testa realitatea, se poate intampla ca
actiunile si gandurile mele sa devina stranii si sa fiu diagnosticat psihotic.
Cineva care exclude Copilul, inchide accesul spre amintirile stocate in
copilarie. Daca-l intrebam : “Cum era viata ta cand erai mic”, raspunde: “Nu stiu.
Nu-mi amintesc nimic”. Cand ne exprimam sentimentele, ca adulti, suntem
deseori in Copil. Deci, o persoana cu Copilul exclus va fi privita frecvent ca un
“peste rece” sau “tot numai cap”.
Daca doua stari ale eului sunt excluse, se spune ca cel care ramine in
starea functionala este constant sau exclusiv si apare pe schema cu un cerc
ingrosat. Figurile 3.3 a, b, c arata cele trei posibilitati.

27
 O persoana in Parinte constant se comporta in viata avand acces doar la
regulile parentale. Daca o intrebam “Cum credeti ca putem dezvolta acest
proiect ?” va raspunde: “Ei bine, cred ca este un plan bun. Tineti-va de el, acesta
este sfatul meu”. Ca raspuns la “Cum va simtiti ?”, e posibil sa raspunda: “In
momente ca acestea, trebuie sa ramai calm, nu credeti ?”.
Dupa Berne, cineva care este in Adult constant este incapabil sa se amuze
cu ceilalti. Functioneaza in principal ca organizator, colector de informatii sau
procesor de date.
O persoana in Copil constant se comporta, gandeste si se simte in
permanenta ca si cum ar fi inca copil. Confruntata cu o problema, aceasta
persoana are ca strategie supralicitarea sentimentelor, ceea ce exclude
capacitatea adulta de a face fata realitatii si ansamblului de reguli parentale.
Aceasta persoana este susceptibila de a fi perceputa de ceilalti ca “imatura” sau
“isterica”.
Excluderea nu este niciodata totala. In schimb, este specifica in anumite
situatii. De exemplu, daca vorbim de cineva care are un “Copil exclus”, ceea ce
vrem sa spunem este ca aceasta persoana se afla rar in Copil, cu exceptia unor
momente privilegiate.
Oamenii nu pot functiona fara a avea un minim de Copil. Nu pot functiona
intr-o institutie fara o parte de Adult si nu pot iesi in societate fara a avea un
embrion de Parinte.

V Analiza tranzactionala propriu-zisa

28
 a. Tranzactii
1. Definitia une i tranzactii

O tranzactie are loc cand propun o anumita forma de comunicare si tu imi

raspunzi. In limbaj stiintific, mesajul de deschidere se numeste stimul. Reactia se
numeste raspuns.
Aceasta ne da definitia formala a unei tranzactii ca fiind un stimul
tranzactional plus un raspuns tranzactional. Berne spunea ca o tranzactie este
“unitatea de baza a discursului social”.

2. Tipuri d e tranzactii

Tranzactii complementare

Eu te intreb: “Cat e ceasul ?”. Tu raspunzi: “Ora 1”. Am schimbat o

informatie aici si acum. Cuvintele pe care le-am utilizat sunt adulte, intonatia si
indicatiile corporale confirma starea eului de Adult.
Figura 4.1 arata acesta tranzactie Adult-Adult, sageata indicand directia
fiecarui mesaj. In limbaj AT, aceste sageti se numesc vectori, S semnificand
“stimulul” si R “raspunsul”.

Cerandu-ti aceasta informatie, eram in Adult, ceea ce este reprezentat prin

sageata S care pleaca din Adultul din PAC. Scopul meu era ca tu sa primesti
mesajul in Adult, deci sageata soseste in Adultul din PAC.
Prin raspunsul tau neutru si tu pleci din Adult si te astepti ca eu sa primesc
raspunsul tau in Adult. In consecinta, sageata R revine din Adultul tau in al meu.

29
 Aceasta ilustreaza o categorie de tranzactii complementare pe care le
definim astfel:
O tranzactie complementara este o tranzactie in care vectorii tranzactionali
sunt paraleli si in care starea eului vizata este cea care raspunde. Deoarece
tranzactia complementara este reprezentata pe schema prin sageti paralele, o
numim deseori tranzactie paralela.

Tranzactii incrucisate

Te-am intrebat: “Cit e ceasul?”. Tu te ridici, devii rosu si strigi: “Ceasul!

Ceasul! Nu mai intreba cit e ceasul! Esti in intarziere! Pentru Dumnezeu! Ce
faci?”.
Nu este raspunsul Adult pe care il asteptam la intrebarea mea Adulta. Din
contra, tu ai intrat in Parintele furios si nemultumit, incitindu-ma sa ies din Adult
pentru a intra in Copil. Figura 4.2 reprezinta schema tranzactionala a schimbului
nostru.

Acesta este un exemplu de tranzactie incrucisata. Se numeste astfel

deoarece sagetile de pe schema de acest tip de tranzactie se incruciseaza.
“Incrucisat” este deasemenea o descriere buna despre ce simtim in acest
gen de schimb. Cand imi incrucisezi tranzactia, tipind la mine, pentru mine este
ca si cum ai rupe cursul conversatiei noastre.
Definitie: o tranzactie incrucisata este o tranzactie in care sagetile nu sunt
paralele sau in care starea eului vizata nu este cea care raspunde.

Tranzactii ascunse

30
 Intr-o tranzactie ascunsa sunt emise doua mesaje in acelasi timp. Unul este
un mesaj deschis, la nivel social. Al doilea este un mesaj ascuns, la nivel
psihologic.
In cea mai mare parte a timpului, continutul nivelului social este A-A.
Mesajele psihologice sunt de obicei P-C sau C-P.
Sotul: Ce ai facut cu camasa mea?
Sotia: Am pus-o in sertarul tau.
Daca privim doar la cuvintele scrise am putea spune ca aceasta este o
tranzactie complementara A-A, ceea ce si este la nivel social. Dar sa privim scena
cu sonor si imagine.
Sotul (sec, cu vocea coborand la sfirsitul propozitiei, muschii fetei
tensionati, sprancenele apropiate): Ce ai facut cu camasa mea?
Sotia (voce tremuratoare, intonatie care urca, umerii stransi, capul aplecat
inainte, privind in sus, sprincenele ridicate): Am pus-o in sertarul tau.
Nivelul psihologic este un schimb paralel P-C, C-P. Daca am pune cuvintele
mesajului emis la acest nivel, ar fi cam asa:
Sotul: Te bagi mereu in treburile mele!
Sotia: Ma acuzi mereu pe nedrept!
Acest lucru apare in schema tranzactionala din fig. 4.3.a Desenam sagetile
stimulului si raspunsului de la nivel social prin sageti notate Ss si Rs. Sagetile
punctate reprezinta stimulul si raspunsul nivelului psihologic, notate Sp si Rp.

31
 Toate tranzactiile ascuse de acest fel, in care mesajul social A-A acopera un
schimb la nivel psihologic P-C (mai rar C-C sau P-P) se numesc tranzactii duble.
Fig 4.3.b prezinta o tranzactie ascunsa dubla: nivel social A-A, nivel psihologic C-
C:
Ss: “Vrei sa vezi colectia mea de CD-uri?”
Rs: “Da!”
Sp: “Hai sa facem sex!”
Rp: “Bine!”

Tranzactii unghiulare

Eric Berne a descris un alt fel de tranzactie ascunsa, pe care a numit-o

unghiulara: eu ma adresez cu un stimul social A-A, dar trimit si un mesaj secret
din Adult, vizand Copilul tau. Exemplul tipic este cel al vanzatorului care spera sa-
si agate clientul prin sentimente.
Vanzatorul: “Bineinteles, domnule, acest aparat foto este cel mai bun pe
care il avem. Dar cred ca este prea scump pentru dumneavoastra!”
Clientul (cu un aer provocator): “Il iau!”
Schema tranzactionala din fig. 4.4 prezinta unghiul intre sagetile Ss si Sp,
care da numele tranzactiei.

32
Tranzactii de redefinire

Exista doua tranzactii distincte care dau evidenta verbala clara a redefinirii.
Acestea sunt tranzactiile tangentiale si tranzactiile blocante.
Tranzactia tangentiala este una in care stimulul si raspunsul se refera la
subiecte diferite sau se adreseaza aceluiasi subiect, dar din perspective diferite.
Terapeutul: “Cum te simti ?”
Clienta: “Cand am vorbit despre asta data trecuta, m-am simtit furioasa”.
Delegatul sindical: “Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord ?”
Managerul: “Nu suntem satisfacuti cu conditiile pe care le-ati propus pana acum”.
Intr-o tranzactie blocanta, scopul este de a evita abordarea unui subiect
prin dezaprobarea definitiei acestuia.
Terapeutul: “Cum te simti?”
Clienta: “Te referi emotional sau fizic?”
Delegatul sindical: “Ce vreti de la noi ca sa cadem de acord?”
Managerull: “Va referiti la ce vrem sau la ce credem ca putem obtine?”.

3. Re g u l i d e c o mu n i c a r e ( Be r n e )

Prima regula a comunicarii: cat timp tranzactiile sunt complementare,

comunicarea poate continua la infinit.
A doua regula a comunicarii spune: cand o tranzactie este incrucisata,
rezulta o intrerupere a comunicarii si va fi necesar ca unul dintre cei doi sau
ambii sa schimbe starea eului pentru a reincepe comunicarea.
A treia regula a comunicarii: comportamentul care rezulta dintr-o tranzactie
ascunsa este determinat de nivelul psihologic si nu de nivelul social.

b. Mangaieri
1. Definitia un e i mangaie ri

Mergeti pe strada si observati un vecin care se apropie. Cand va intalniti

spuneti: “Ce timp frumos”, vecinul zimbeste si spune: “Da, asa este”.
Ati schimbat mangaieri. O mangaiere este definita ca o unitate de
recunoastere.

2. F o a m e a d e stimuli si d e r e c u n o a s t e r e

Eric Berne a descris anumite nevoi, pe care le avem toti. Una dintre ele
este nevoia stimularilor fizice si mentale, pe care o numea foamea de stimuli.
El atragea atentia asupra cercetarilor despre dezvoltarea umana si
animala. Intr-un studiu foarte cunoscut, Rene Spitz a observat bebelusi crescuti in

33
orfel i nat e 8 . A c e s t i a e r a u hrani t i bi ne , t inuti curat i si l a cal d ur a. S i c u t oat e a c e s t e a
ajungeau sa aiba mai multe probleme fizice si afective decat copii crescuti de
propriile lor mame sau de o alta persoana. Spitz a tras concluzia ca acesti copii
din orfelinate sufereau din lipsa stimulilor. Nu aveau prea mult de contemplat
toata ziua, in afara de peretii albi ai camerelor lor. Dar, mai presus de toate,
aveau foarte putine contacte fizice cu cei care se ocupau de ei. Le lipseau
atingerile, mangaierile si recunoasterea, asa cum au nevoie copiii.
Berne a ales cuvintul “stroke” (mangaiere) pentru a descrie nevoia
micutului de a fi atins. Dupa el, ca adulti, avem inca nevoie teribila de contact
fizic, insa invatam deasemenea sa substituim atingerea fizica prin alte forme de
recunoastere. Un zambet, un compliment, sau chiar o ridicare de sprancene sau
injurii, toate acestea ne arata ca existenta noastra este recunoscuta.
Berne a utilizat termenul de foame de recunoastere pentru a descrie nevoia
noastra de a fi recunoscuti de ceilalti.

3. Tipuri d e mangai eri

Dupa tipul lor mangaierile se pot clasifica in:

- verbale sau nonverbale
- pozitive sau negative
- conditionate sau neconditionate

c. Desco nsidera ri

1. Definitia de sc o ns id er ar il or ( c o m p o r t a m e n t s a u p r o c e s
intern)

Desconsiderarea se defineste ca ignorare inconstienta a unei informatii

utile pentru rezolvarea unei probleme (Shea Schiff).

Identificarea desconsiderarilor

Putem deduce desconsiderarea, care nu este observabila prin ea insasi, din

faptul ca persoana manifesta unul sau altul din comportamentele pasive. Exista
numeroase alte modalitati pentru a identifica desconsiderarea.
Un comportament manifestat sub influenta unui driver releva intotdeauna o
desconsiderare. Atunci cand manifest un driver, imi repet interior mesajul din
script: “ sunt OK daca…fac eforturi, produc placere, etc.”, cand de fapt sunt OK,
chiar daca ma supun sau nu acestor mesaje constrangatoare.
Schiff precizeaza ca anumite disfunctii ale gandirii indica desconsiderarea.
Una dintre acestea este supradetalierea. In timp ce i se pune o intrebare simpla,
persoana care se afla in supradetaliere, raspunde printr-o tirada de detalii

8 (Spitz- Hospitalism: Genesis o f Psyhiatric Conditions in Early Childhood”)

34
sicaitoare. Suprageneralizarea este inversul. Persoana exprima opinii in termeni
globali si generali : “ Ei bine, problema mea este uriasa. Oamenii ma urmaresc.
Totul ma darama.”
Sentimentele parazite, jocurile si comportamentele din triunghiul dramatic
confirma deasemenea prezenta desconsiderarii.

Indicatii verbale

O arta a AT este aceea de a indentifica desconsiderarea ascultand cuvintele

pe care le folosesc oamenii. De exemplu, cand cineva zice “ Nu pot..”, cel mai
frecvent desconsidera. Testarea inseamna sa va intrebati: “Bine, pot, fie
acum, fie intr-un alt moment ?”
“Voi incerca sa…” este de obicei o desconsiderare, deoarece persoana zice
de fapt: “Voi incerca, dar nu voi reusi”. Exista si alte verbalizari ale driverilor.
Desconsiderarea plecand de la “Fii puternic” este extrem de raspandita:
“Ce-mi spui ma plictiseste.”
“Sunt depasit de aceasta problema”
“Tocmai mi-a venit in minte un gand”.

Indicatii nonverbale

Capacitatea de a repera desconsiderarea plecand de la indicatiile

nonverbale este desemenea importanta. Desconsiderarea este relevata de o
inadecvare intre cuvintele pronuntate si semnele nonverbale care le
acompaniaza.

Rasul spanzuratului (rasul macabru)

O indicatie frecventa pentru desconsiderare este rasul spanzuratului

(macabru). Persoana rade spunand ceva ce nu e amuzant:
“Oh! A fost o prostie din partea mea ! Ha ! Ha !”
”Mi-am lovit usor masina venind aici, ho ho !”.

Exager ar ea 9

Fiecare desconsiderare este acompaniata de o exagerare a unui aspect al

realitatii. Expresia “Sa faci din tantar, armasar” descrie bine acest tip de
distorsiune. La fel cum un aspect al situatiei este sters sau minimalizat prin
desconsiderare, un alt aspect este umflat fara masura, prin exagerare.

Exista patru tipuri de comportamente care indica fara dubiu ca o persoana

desconsidera. Iata cele patru tipuri de comportamente pasive:

A nu face nimic
Supraadaptarea
9 grandiosity

35
Agitatia
Incapacitare sau violenta.

2. N i v e l e d e d e s c o n s i d e r a r e

Desconsiderarea are ca rezultat probleme nerezolvate. Deci, daca ajungem

sa elaboram un sistem pentru identificarea naturii si intensitatii lor, atunci vom
avea un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor. Acest intrument
poarta numele de matricea desconsiderarilor si a fost pus la punct de catre Ken
Mellor si Eric Si gm und 1 0 .
Matricea desconsiderarilor a aparut din ideea ca putem clasifica
desconsiderarile dupa 3 criterii diferite:
- zona
- tipul
- nivelul.

Zonele de desconsiderare

Exista 3 zone in care oamenii pot desconsidera: ei insisi, altii si situatia.

Tipuri de desconsiderare

Cele trei tipuri de desconsiderare se refera la stimuli, probleme si optiuni.

Nivele (moduri) de desconsiderare

Cei doi termeni, nivel si mod, sunt intersanjabili, dar “nivel” da o idee mai
clara despre ceea ce intelegem aici. Cele patru nivele ale desconsiderarii sunt:
existenta, semnificatia, posibilitatile de schimbare si abilitatile personale.

Diagrama matricei desconsiderarilor

Aceasta matrice se compune din toate combinatiile posibile ale tipurilor si

nivelelor de desconsiderare. Obtinem astfel diagrama din figura 5.

10 Mellon, K and Sigmund, E – “Discounting”, TAJ, 5, 3, 1975, 295 -302

36
 3. Motive de desconsiderare

Pe masura ce viata mea se deruleaza, am in permanenta probleme cu care

ma confrunt. Cum sa traversez strada fara sa fiu lovit ? Cum sa duc la bun sfarsit
lucrul care mi-a fost incredintat ? Cum sa reactionez fata de o manifestare
calduroasa sau agresiva din partea celorlalti ?
De fiecare data cand sunt confruntat cu o problema, am doua optiuni. Pot
folosi toata capacitatea de adult pentru a gandi, simti si actiona pentru a rezolva
problema sau pot trece in script.
Alegand a doua optiune, incep sa percep lumea astfel incat sa se
potriveasca cu deciziile pe care le-am luat in copilarie. Fara indoiala, voi sterge
din constiinta unele aspecte ale situatiei reale. In acelasi timp, voi supraevalua
alte aspecte ale problemei in cauza, sub aspect gigantesc. In loc de a actiona
pentru a rezolva problema, voi conta pe “situatia magica” propusa prin scriptul
meu. Sper, din starea de Copil, ca functionand aceasta magie, voi putea
manipula lumea pentru a primi solutia. In loc de a fi activ, devin pasiv.
Desconsiderarea poate releva prezenta unei contaminari. Adica, atata timp
cat desconsider, percep realitatea astfel incat sa cadreze cu credintele scriptului
pe care le am in starea de Parinte sau de Copil, credinte pe care le consider ca
fiind Adulte.
Excluderea poate fi o alta forma de desconsiderare. In acest caz ignor
anumite aspecte ale realitatii, deoarece neglijez una sau mai multe stari ale
eului. Daca exclud Copilul, nu tin seama de nevoile, sentimentele sau intentiile
care vin din copilarie si care de fapt m-ar putea ajuta la rezolvarea problemei
actuale. Daca exclud Parintele, renunt la regulile si definitiile despre lume pe

37
care le-am invatat de la figurile parentale, care si ele mi-ar fi de folos pentru a
rezolva problema actuala. Excluderea Adultului semnifica ca desconsider propria
capacitate de a evalua, de a simti si de a actiona in reactie directa la aspectele
situatiei prezente. Cum este de asteptat, excluderea Adultului este cea mai
daunatoare, in sensul intensitatii desconsiderarii.

Scriptul constituie o parte din cadrul de referinta. Acesta este constituit, in

ansamblul sau, dintr-un numar mare de definitii, dintre care unele antreneaza
desconsiderari si altele nu. Scriptul este compus din toate definitiile cadrului de
referinta care antreneaza desconsiderari.
Cand intru in script, exclud aspectele situatiei actuale care ar fi utile pentru
rezolvarea unei probleme. Desconsider. Facand asta, imi repet definitiile
perimate despre mine, despre altii si despre lume, care implica aceste
desconsiderari.

Fiecare simbioza este o tentativa pentru a satisface nevoile care nu au fost

satisfacute in copilarie.
Asa cum se intampla intotdeauna cu comportamentele din script, persoana
aflata in simbioza foloseste strategii depasite, in tentativa de a-si satisface
nevoile. Aceste strategii reprezinta tot ceea ce a gasit mai bun aceasta persoana
in copilarie, dar acum acestea nu mai sunt adaptate vieti de adult. In simbioza,
persoana isi desconsidera optiunile adulte si face acest lucru in mod inconstient.
De fiecare data cand intram in simbioza, retraim involuntar vechile situatii
din copilarie in care nu ne-au fost satisfacute nevoile. Reinstauram relatia din
trecut cu unul dintre parintii nostri sau cu o alta figura parentala si reproducem
aceasta situatie in incercarea de a-l manipula pe celalalt pentru a ne satisface
nevoia ramasa neindeplinita.

d. Stru ctu ra r ea so ciala a timpu lui

1. F o a m e a d e st ruc tura

Noi toti avem nevoie sa structuram timpul pentru a evita durerea plictiselii.
Aceasta nevoie este numita foamea de structura.

2. S a s e mo d a l i t ati d e stru cturare a t i mp ul ui

De cate ori oamenii se intalnesc in grup sau perechi, isi pot petrece timpul
in 6 modalitati diferite. Eric Berne a enumerat aceste sase moduri de structurare
a timpului astfel:
- izolarea
- ritualuri
- trecerea timpului
- activitati

38
 - jocuri
- intimitate.

Acestea au fost enumerate in functie de riscul emotional implicat, de la cel

mai mic la cel mai ridicat.

VI Analiza jocurilor
a. Definitia jocurilor
Un joc psihologic este definit de catre Berne ca o “serie de tranzactii
complementare ulterioare, care duc catre un final predictibil, bine definit”.

b. Motive pentru jucarea jocurilor

1. Evitarea intimitatii (avantaj intern social).
2. Mentinerea cadrului de referinta (avantaj extern psihologic).
3. Mentinerea pozitiei de baza in viata (avantaj existential)
4. Obtinerea unei cantitati mari de mangaieri (avantaj biologic).
5. Justificarea credintelor scriptului (avantaj intern psihologic).
6. Colectionarea si folosirea “timbrelor”.
7. Avansarea scriptului.
8. Structurarea timpului.
9. Ceva despre care sa vorbim (avantaj extern social).
10. Mentinerea credintelor interne si a stabilitatii psihice.
11. Mentinerea simbiozei.
12. Mentinerea oamenilor in jurul tau.

c. Avantajele jocurilor
Cele “sase avantaje” ale lui Berne

In Games People Play, Eric Berne a enumerat “sase avantaje” ale jocurilor.
Astazi, nu se face des referire la ele in practica AT. Fiecare poate fi inteles mai
simplu in termenii altor idei AT. Sa le revedem, pe scurt. Pentru ilustrare, vom
spune ca eu sunt un jucator de “Loveste-ma”.

(1) Avantajul intern psihologic. Jucand jocuri, mentin stabilitatea setului meu
de credinte din script. De fiecare data cand joc “Loveste-ma”, reintaresc
credinta ca am nevoie sa fiu respins pentru a primi atentie.

39
 (2) Avantajul extern psihologic. Evit situatii care ar fi provocari pentru cadrul
meu de referinta. Asfel, evit anxietatea pe care as simti-o in fata
provocarii. Jucand “Loveste-ma”, evit sa ma confrunt cu intrebarea: “Ce s-
ar intampla daca as cere direct celorlalti mangaieri pozitive?”
(3) Avantajul intern social. Berne spune ca jocurile “ofera un cadru pentru
relatii pseudo-intime, acasa sau in intimitate”. O parte din jocul “Loveste-
ma” poate fi o lunga serie de schimburi “de la inima la inima”, cu
partenerul de joc. Ne simtim astfel si cand suntem deschisi unul cu celalalt.
In realitate, aceasta nu este intimitate. Sub mesajul de la nivel social exista
mesaje ascunse, care confirma ca jucam
(4) Avantajul extern social. Jocurile ne ofera subiecte de discutie in cercul
nostru social mai larg. Cand sunt in bar cu o gasca de alti barbati, jucatori
de “Loveste-ma”, putem petrece timpul sau sa parazitam pe tema “Nu-i
asa ca femeile sunt groaznice?”
(5) Avantajul biologic. Acesta se refera la posibilitatea de a obtine mangaieri
jucand. Din “Loveste-ma” se obtin mai mult mangaieri negative. Copil fiind,
am decis, ca deoarece mangaierile pareau a fi greu de obtinut, era mai
bine sa gasesc o cale de a obtine lovituri, pentru a supravietui.
Deasemenea, de cate ori reiau jocul, imi satisfac nevoia de structura si de
mangaieri.
(6) Avantajul existential. Acesta este rolul jocurilor in “confirmarea” pozitiei de
viata. “Loveste-ma” este jucat din pozitia “Eu nu sunt OK, tu esti OK”. De
cate ori iau cate o lovitura jucandu-ma, imi reintaresc aceasta pozitie.

d. E x e m p l e d e jocuri
Exemplul 1: Jack o intalneste pe Jean. Se indragostesc si decid sa locuiasca
impreuna. La inceput totul merge bine. Dar pe masura ce lunile trec, Jack incepe
sa-i faca viata grea partenerei sale. Ii ignora dorintele si sentimentele. Striga la
ea si uneori o impinge. Se imbata si vine tarziu acasa. Cheltuie banii lui Jean si
“uita” sa ii dea inapoi.
Jean sta cu el in ciuda tratamentului rau. Pe masura ce el devine mai
agresiv, Jean ii gaseste mai multe scuze.
Asa merg lucrurile de aproape trei ani. Apoi, fara a-l preveni, Jean il
paraseste pe Jack pentru un alt barbat. Cand Jack s-a intors acasa, a gasit pe
masa din bucatarie un bilet in care ea spunea ca pleaca definitiv.
Jack e stupefiat. Isi spune: “Cum Dumnezeu mi se intampla asta?” O cauta
pe Jean si o roaga, fara succes, sa se intoarca inapoi. Cu cat el o roaga mai
insistent, cu atat ea il respinge mai dur, iar el se simte mai rau. Jack petrece mult
timp simtindu-se deprimat, abandonat si lipsit de valoare. Incearca sa inteleaga
ce nu e in regula cu el: “Ce are barbatul ala si nu am eu?”.
Lucru ciudat este ca Jack a mai trecut si inainte prin astfel de situatii. A
avut doua relatii si doua respingeri care au urmat acelasi pattern. De fiecare data
si-a spus: “Nu se va mai intampla niciodata”. Dar s-a intamplat din nou si de
fiecare data Jack a fost surprins si s-a simtit respins.

40
 J ack j oa ca j ocul num i t L o v e s t e - m a 1 1 .
Si Jean a mai trecut prin asta. Si ea a mai avut cateva relatii inainte de a-l
cunoaste pe Jack. Se pare ca ea alege barbati care la inceput se poarta bine cu
ea, dar care, foarte curand incep sa o trateze prost, asa cum a facut si Jack. De
fiecare data ea le-a suportat comportamentele jucand un timp rolul “micutei
sotii”. Deasemenea, de fiecare data, brusc s-a razgandit si l-a parasit abrupt pe
acel barbat. Cand face asta se simte nevinovata si intr-o oarecare masura
triumfatoare. Isi spune: “Stiam eu. Toti barbatii sunt la fel”. Cu toate acestea,
dupa un timp incepe o relatie cu un alt barbat si intreaga secventa se reia.
J ocul lui J ean este: ” A c u m t e - a m prins, ticalosule” 1 2 .

Exemplul 2: Molly este asistent social. E in birou, vorbind cu un client care

tocmai a intrat. El pare abatut.
Clientul spune: “Mi-e teama ca ceva groaznic se va intampla. Proprietarul
m-a dat afara si nu am unde sa ma duc. Nu stiu ce sa fac”
“O, draga, asta e rau” spune Molly incruntandu-se ingrijorata “Ce pot sa fac
sa te ajut?”
“Nu stiu”, spune clientul trist.
“Uite cum facem” spune Molly, “Ce-ar fi sa cautam in ziar si sa gasim
pentru tine o camera de inchiriat?”.
“Asta e problema” spune clientul lui Molly si mai deprimat “Nu am destui
bani sa platesc chiria”.
“Sunt sigura ca pot aranja sa primesti un ajutor social”.
“Dragut din partea ta” spune clientul. “Dar sincer, nu vreau mila nimanui”
“Bine, ce parere ai daca iti pregatesc un pat in adapost, pana cand gasesti
un loc unde sa stai?”
“Multumesc”, spune clientul “Dar nu cred ca as putea sta cu toti acei
oameni, cand ma simt asa cum ma simt”.
Se asterne o tacere in timp ce Molly cauta alte idei. Nu ii vine niciuna.
Clientul o priveste lung, se ridica si da sa plece. “Bine, multumesc oricum
pentru ca ai incercat sa ma ajuti”, spune posomorat si dispare.
Molly se intreaba: “Ce Dumnezeu s-a intamplat?”. Intai se simte surprinsa,
apoi inadecvata si depresiva. Isi spune ca nu prea stie sa fie de ajutor celorlalti.
In acelasi timp, clientul ei merge pe strada simtindu-se indignat si furios pe
Molly. Isi spune: “Nu o credeam capabila sa ma ajute si asa a fost”.
Atat pentru Molly cat si pentru clientul ei, aceasta scena este o repetitie a
altora care au avut loc in trecut. Molly intra deseori in acest tip de interactiuni.
Ofera ajutor si sfaturi clientilor si apoi se simte rau cand ei nu le accepta. Clientul
ei este si el familiarizat cu acest final. Cumva si el sfarseste prin a respinge
mereu ajutorul oferit, in timp ce se simte furios si abandonat de catre cel care i-a
propus ajutorul.

11 Kick Me
12 N o w I’ve Got You, Son of a Bitch – sau pe scurt N I G Y S O B

41
 Molly si clientul ei joaca o pereche de jocuri care foarte des se joaca
impreuna. Jocul lui Mol l y este “ D e ce n u … . ? ” 1 3 . Clientul ei joaca “Da, dar … “ 1 4 .

Unele jocuri comune

Adesea sunt clasificate in functie de schimbarea pozitiilor din Triunghiul

Dramatic, facute de jucatori in momentul comutarii.

Comutarea din Persecutor in Victima

Este tipica jocului Loveste-ma, pe care l-am ilustrat mai sus.

Hotii si Vardistii15 este o versiune a acestui joc, care se joaca in context
judiciar. Aici, jucatorul incepe cautind sa persecute fortele de ordine si legea. Dar,
in final, face in asa fel incat sa fie prins si sfarseste prin a fi o Victima.
In Cusurgiul16, jucatorul gaseste cusururi celorlalti, criticandu-le aparitia,
cuvintele, imbracamintea etc. Poate face acest lucru timp nedefinit, ca tema
pentru parazitare, fara a comuta neaparat. Insa, cusurgiul poate fi respins de
catre cei pe care ii critica, sau face in asa fel incat sa fie auzit “accidental”, atunci
cand vorbeste pe la spate despre defectele cuiva. Apoi trece din Persecutor in
Victima, in Triunghiul Dramatic, transformind parazitarea in joc.
Jucatorul de Daca nu ai fi fost tu17, se plange mereu despre cum ceilalti il
impiedica sa faca ceea ce doreste. De exemplu, o mama ii spune copilului: “Daca
nu ai fi fost tu, as fi putut calatori in strainatate”. Imaginati-va ca se intampla
ceva, care ii intrerupe parazitarea pe aceasta tema. Poate mosteneste o suma de
bani suficienta ca sa plateasca o ingrijitoare pentru copil. Sau copilul se face
mare si nu are nevoie de prezenta ei. Credeti ca ea va pleca in strainatate ? Nu.
Descopera ca e prea speriata ca sa-ti paraseasca tara. Facand asta, comuta si
intra in pozitia de Victima.

Comutarea din Victima in Persecutor

Acest pattern este exemplificat de catre: Te-am prins, ticalosule18. Acesta

este jocul jucat de Jean, intr-unul din exemplele noastre de la inceput. In acest
joc si in toate variantele sale, jucatorii incep cu un fel de “avans” din pozitia de
Victima. Cand partenerul de joc inghite momeala, jucatorul ofera sutul de
Persecutor.

13 Why Don’t You … ?

14 Yes, But …
15 C o p s a n d R ob b e r s
16 B l e mi s h – cusur, defect
17 If it weren’t for yo u
18 N o w I’ve Got You, Son of a Bitch

42
 I n D a , d a r … 1 9 , j u c at o r u l i n c e p e p r i n a c e r e sf at ur i s i r e f u z a t o a t e s u ge s t i i l e
oferite. Comutarea se produce cand cel care da sfaturi, le epuizeaza si jucatorul
de Da, dar…, profita de moment, respingandu-le. Va amintiti cum a facut acest
lucru clientul lui Molly din exemplul nostru. Este un joc uzual in serviciile de
asistenta sociala si alte servicii de “ajutor”.
Rapo20 este versiunea sexuala a jocului Te-am prins, ticalosule. Jucatorul
emite semnalele unui avans sexual. Cand partenerul ii da curs, jucatorul de Rapo
il respinge indignat. Jucatorul de Rapo poarta un tricou care are scris in fata:
“Sunt disponibil!”, iar in spate: “Dar nu pentru tine, ha, ha !”. Rapo de gradul unu
este o sursa obisnuita de mangaieri la petreceri, si implica un refuz sexual minor
la final. In Rapo de gradul trei, jucatorul poate astepta pana cand a avut loc
contactul sexual si apoi sa comute, strigand “Viol !”.
Exista cateva jocuri construite pe schema Te-am prins, ticalosule, in care
pozitia initiala de Victima este mentinuta ca parazitare, iar comutarea nu se
p r o d u c e p a n a c a n d a c e a s t a si t u at i e n u e s t e a m e n i n t a t a . J u c a t o r i i d e P r o s t u l 2 1 s a u
Saracul de mine22, incep parazitarea din pozitia de “Nu pot gandi” si respectiv
“Nu ma pot ajuta singur”. Pot fi satisfacuti sa ramina in pozitia de Victima, atata
timp cat mangaierile continua sa vina. Daca cineva ii confrunta pe acesti jucatori,
cerandu-le sa se gandeasca sau sa faca lucruri pentru ei, acestia pot sa faca
comutarea, devenind furiosi sau acuzatori: “Eh ! Trebuia sa ma gandesc ca nu-mi
vei fi de nici un ajutor !”.
Pi ci or ul d e L e m n 2 3 e st e o v ar i a nt a a j ocul ui S a r a c u l d e m i n e , c u u n t ri cou p e
care scrie “La ce te astepti de la cineva care…are o mama ca mine/este un
alcoolic ca mine/a crescut la periferie/(sau orice alta scuza)”.
J uca t o rul d e F a c e v a p e n t r u m i n e 2 4 , c a u t a p e a s c u n s s a-i m a n i p u l e z e p e altii
pentru a gandi si actiona in locul lui. De exemplu, un student care este intrebat
ceva in clasa, poate lua aerul de prost, mestecandu-si stiloul si asteptind ca
profesorul sa ofere raspunsul. Atata vreme cat obtine ajutorul asteptat, jucatorul
poate ramine in pozitia de Victima neajutorata. Dar, mai tarziu, poate comuta
colectand o recolta mai mare de mangaieri, acuzindu-l pe sfatuitor ca i-a dat
sfaturi proaste. De exemplu, acelasi student se poate duce la director dupa
examen si se poate plange ca profesorul nu a fost clar in prezentare. Aceasta
pozitie adoptata la sfarsitul acestui joc, a primit uneori un alt nume, Uite ce am
f ac ut d i n c a u z a t a 2 5 .

Comutarea din Salvator in Victima

P rot ot i pul acest ui j oc est e I n c e r c d o a r s a te aj ut 2 6 . A c e s t titlu p o a t e fi folosit

pentru orice joc in care cineva incepe prin a oferi “ajutor” din pozitia de Salvator,
19 Yes, but…
20 R ape - viol
21 Stupid
22 Poor M e
23 Wo od e n Le g
24 D o M e Something
25 See Wha t You M ad e M e D o
26 I’m Only Tring To Help You

43
apoi schimba si trece in Victima cand persoana pe care o “ajuta”, fie respinge
ajutorul, isi vede de ale sale si intra oricum intr-o incurcatura, fie semnaleaza ca
ajutorul oferit nu a fost suficient. Asa zisul “sfatuitor” colecteaza atunci beneficiul
negativ, care consta in timbre de inadecvare.
Jocul pe care il juca Molly, in exemplul nostru, De ce nu…? este o variatie
pe aceasta tema, care implica acordarea de sfaturi, care sunt respinse de
partenerul de joc.

Comutarea din Salvator in Persecutor

U i t e c a t d e m u l t i m i d a u o s t e n e a l a 2 7 i n c e p e c a s i In c e r c d o a r s a t e aj ut , c u
“sfatuitorul” in rol de Salvator. Dar in momentul comutarii, Salvatorul devine un
Persecutor care acuza si nu o Victima nefericita. Imaginati-va, de exemplu, o
femeie care a facut-o pe “mama sufocanta”, in relatia cu fiul ei, inca de cand era
mic. Acum el este un adolescent rebel care o anunta ca vrea sa plece de acasa.
Comutand jocul, mama striga: “Dupa tot ce am facut pentru tine ! Sper sa capeti
ceea ce meriti ! Ma spal pe maini de tine! Auzi ?”.

e. Gradele jocurilor
Jocurile pot fi jucate cu diferite grade de intensitate.
Un joc de gradul unu, are un final pe care jucatorul vrea sa il impartaseasca
celor din cercul sau social. In jocurile prezentate la inceputul capitolului, toti
jucau jocuri de gradul unu. Molly isi descria sentimentul de indoiala asupra
propriei capacitati de a oferi ajutor, in timp ce se afla cu colegii, in pauza, la o
cafea, iar clientul sau, in timp ce bea cu prietenii sai un pahar, bombanea despre
cat de nefolositoare a fost ea. Prietenii si colegii vor privi acest comportament ca
pe ceva acceptabil. De fapt, jocurile de gradul unu, ofera de obicei o mare parte
a structurarii timpului, la petreceri si intalniri.
Jocurile jucate la nivelul doi de intensitate aduc finaluri mai grele, pe care
persoanele prefera mai degraba sa nu le faca publice. De exemplu, presupuneti
ca acel client al lui Molly nu doar a bombanit, dar s-a dus si a facut o plangere
pentru incompetenta ei. Atunci Molly ar fi intrat intr-o depresie profunda, poate
chiar ar fi demisionat. In acest caz, este mai putin probabil ca ea sa discute cu
prietenii despre acest lucru.
Jocul de gradul trei, in acceptiunea lui Berne “….este unul care se joaca
serios si care sfirseste la spital, in sala de de judecata sau la morga”. Daca Jack si
Jean ar fi jucat la acest nivel de gravitate, Jack ar fi putut sa o maltrateze pe Jean.
Jean ar fi putut aduna furia, pana intr-o zi cand ar fi luat un cutit din bucatarie si l-
ar fi injunghiat.

f. Modalitati de analiza a jocurilor folosind diagra mele

1. D i a g r a ma tranzactionala
27 See H o w Hard I’ve Tried

44
 F i gu r a 6 prez i nt a v e r s i u n e a l ui E ri c B e r n e referi tore l a d i a g r a m a
t r a n z a c t i o n a l a a j o c u r i l o r 2 8 . A c e a s t a d e s c r i e t r a nz a ct i i l e d e d e s c h i d e r e s c h i m b a t e
intre J ack si Jean:
J ack (nivel social Ss): “Mi - a r pl ac ea s a te c un os c m a i bine”.
J ean (nivel social Rs): “Da , si m i e m i -ar placea”.
J ack (nivel psihologi c S p): “ Lovest e -m a, te rog”.
J ean (nivel psi hologic R p): “ O s a te prind, nenorocit ul e !”.
“ M e s a j e l e s e c r e t e ” d i n S p si R p s e afl a i n a f a r a const i i nt ei j uc at or i l o r, p a n a
c a n d a p a r e m o m e n t u l c om u t a r i i .

2. Formula J

B e r n e a d e s c o p e r i t c a f i e c a r e j o c t r e c e p r i n t r - o s e c v e n t a d e s a s e e t a p e 29.
Le - a n u m i t astfel :
29

s au folosind initialele:

28 B e r n e – A T in psychotherap y, c a p 1 0
B e r n e – G a m e s p e o p l e pl ay, c a p 5
29 E. Berne – Wh a t D o Y o u Say, cap 2

45
 El a numit aceasta secventa Formula J sau Formula Jocului.

3. Triunghiul Dramatic

Stephen Karpman a conceput o diagrama simpla, dar elocventa, pentru

analiza jocurilor, nu m i t a Tri unghi Dram at i c (Fig. 7) 3 0

El sugereaza ca atunci cand oamenii joaca jocuri, ei intra intr-unul dintre

cele trei roluri din script: Persecutor, Salvator si Victima.
Persecutorul este cineva care ii pozitioneaza pe ceilalti mai jos si ii
minimalizeaza. Persecutorul ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK.
Salvatorul, deasemenea ii vede pe ceilalti inferiori si non-OK. Dar Salvatorul
raspunde oferind ajutor dintr-o pozitie de superioritate. Crede ca: “Trebuie sa ii
ajut pe ceilalti deoarece nu sunt destul de buni ca sa se ajute singuri”.
Victima se simte inferioara si non-OK. Uneori Victima cauta Persecutorul ca
sa il puna in pozitia de inferioritate si sa il trateze rau. Sau Victima poate sa fie in
cautarea unui Salvator care isi va oferi ajutorul si va confirma credinta Victimei:
“Nu pot face fata de unul singur”.
Fiecare rol din Triunghiul Dramatic implica o desconsiderare. Atat
Persecutorul cat si Salvatorul ii desconsidera pe ceilalti. Persecutorul
desconsidera valoarea si demnitatea celorlalti. Persecutorii extremisti pot
desconsidera drepturile la viata si sanatate fizica ale celorlalti. Salvatorul

30 K a r p m a n , S - Fairy tales a n d script d r a m a anal ysis T A B , 7, 26, 1 968 , 3 9 - 4 3

46
desconsidera capacitatea celorlalti de a gandi pentru ei si de a actiona in functie
de propria initiativa.
Victima se desconsidera singura. Daca cauta un Persecutor, accepta
desconsiderarea acestuia si se vede ca o persoana care merita sa fie respinsa si
minimalizata. Victima care cauta un Salvator, crede ca are nevoie de ajutorul
Salvatorului pentru a gandi bine, pentru a actiona si a lua decizii.
Toate cele trei roluri din Triunghiul Dramatic nu sunt autentice.
De obicei, cineva care joaca un rol va incepe dintr-o pozitie si apoi va trece
la o alta. Aceasta comutare in Triunghiul Dramatic este aceeasi cu cea din
Formula J.
In “Loveste-ma” jucat de Jack, el a inceput din pozitia de Persecutor, pe
care a mentinut-o pana in etapa de raspuns a jocului sau. Cand a avut loc
comutarea, Jack a trecut in pozitia de Victima.

VII Anali za sentimentelor parazite

a. S emn ifica tia p ro ce selo r in tern e intrap sih ice
In momentele de stress, o persoana poate intra in script. Acest lucru este
posibil daca situatia de aici si acum seamana cu o situatie stresanta din copilarie
– daca exista un elastic.
In astfel de momente, oamenii retraiesc sentimente si credinte din prima
copilarie. Daca o persoana percepe ca partenerul “il indeparteaza”, raspunde
inconstient ca si in copilarie. Sub nivelul constientizarii, incepe sa simta frica si
durerea.
Facand asta, reproduce credintele scriptului. “Explica” respingerea pe care
a perceput-o, spunandu-si interior, fara a o constientiza: “Sunt de neiubit, pentru
ca ceva fundamental este in neregula cu mine”. Astfel persoana isi “justifica”
sentimentele de frica si durere. Si de fiecare data cand retraieste aceste
sentimente, restabileste credintele scriptului pentru a-si “explica” cum se simte.
In acest fel credintele si sentimentele scriptului sunt reutilizate. Aceasta este
ilustrata prin sagetile intrerupte in Figura 8. Erskine si Zalcman subliniaza ca
acest proces este intrapsihic – adica are loc in capul persoanei. Deoarece
persoana are deja o “explicatie” din script despre ceea ce a perceput ca
respingere, nu permite credintelor scriptului sa fie reactualizate in functie de
realitatea de aici si acum. Din contra, de fiecare data cand repeta procesul, isi
intareste perceptia ca realitatea a “confirmat” credintele scriptului.

b. Definitia sen tim en t elo r p a ra zite si a timb relo r

47
 Definim sentimentul parazit ca o emotie familiara, invatata si incurajata in
copilarie, traita in numeroase situatii stresante si neadecvata ca mijloc adult de
rezolvare a problemelor.
Definim parazitarea ca un ansamblu de comportamente din script adoptate
inconstient pentru a manipula mediul si care determina persoana sa resimta un
sentiment parazit.
Cand simt un sentiment parazit, pot face doua lucruri. Il pot exprima aici si
acum sau il pot depozita pentru a-mi servi mai tarziu. Facand asta, se spune ca
am colectionat un timbru.

c. R e l a t i a d i n t r e s e n t i m e n t e le p a r a z i t e , t r a n za c t i i , j o c u r i
si script
In primul rand, tineti seama ca exista o relatie constanta intre script si
sentimentele parazite: de fiecare data cand simtiti un sentiment parazit va aflati
in script.

De ce colectioneaza oamenii timbre ? Eric Berne propune urmatorul

raspuns: deoarece schimband aceste timbre, avanseaza catre beneficiul final al
scriptului lor.
Circuitul sentimentelor parazite se defineste ca un ansamblu distorsionat
de sentimente, ganduri si actiuni care se autointaresc, mentinute de individ sub
influenta scriptului. Este compus din trei elemente legate intre ele si dependente
unul de altul: credintele si sentimentele scriptului, manifestarile parazitarii si
amintirile care intaresc credintele scriptului. Apar prezentate in Figura 8.

48
VIII Analiza de script
a. Pozitiile d e viata
1. D e finitia pozitiilor d e viata

Pozitia de viata se defineste ca ansamblul de credinte fundamentale pe

care o persoana le are despre sine si despre altii si pe care o utilizeaza pentru a-
si justifica deciziile si comportamentul.

2. C e l e p at ru pozitii d e viata

Berne emite ipoteza conform careia copilul mic, la debutul procesului de

formare a scriptului “poseda deja anumite certitudini despre sine si despre lumea
inconjuratoare, certitudini pe care le va conserva fara indoiala toata viata si pe
care le putem rezuma astfel:
1. Eu sunt OK sau
2. Eu nu sunt OK;
3. Tu esti OK sau
4. Tu nu esti OK.

Daca combinam aceste enunturi in toate modurile posibile, obtinem patru

afirmatii despre noi si despre altii:

1. Eu sunt OK, tu esti OK

2. Eu nu sunt OK, tu esti OK
3. Eu sunt OK, tu nu esti OK
4. Eu nu sunt OK, tu nu esti OK.

Aceste patru enunturi sunt cunoscute sub numele de pozitii de viata. Unii
autori le numesc pozitii de baza, pozitii existentiale sau doar pozitii. Ele
reprezinta pozitiile fundamentale pe care le adopta o persoana in raport cu
valoarea intrinseca pe care o acorda lui si celorlalti, ceea ce reprezinta mai mult
decat o simpla opinie despre comportamentul sau si al altora.

3. Relatia dintre pozitiile d e viata, jocuri si script

49
 Odata ce un copil a adoptat una dintre aceste pozitii, e susceptibil sa
construiasca tot restul scriptului ca urmare a alegerii sale. Berne scria: “Fiecare
joc, script si destin are ca fundament una din aceste pozitii de baza”.
Copilul care alege: “Eu sunt OK, tu esti OK” isi va compune fara dubiu un
script de invingator. Se considera demn de dragoste si demn de a exista. Pentru
el, parintii sunt demni de dragoste si de incredere si ca urmare, el extrapoleaza
aceasta viziune asupra lumii in general.
Daca micutul adopta pozitia “Eu nu sunt OK, tu esti OK”, isi va compune
fara dubiu un script banal sau de invins si pentru a cadra cu aceasta pozitie de
viata isi va construi scriptul in jurul temei victimei si a situatiilor de inferioritate
in raport cu ceilalti.
“Eu sunt OK, tu nu esti OK” poate constitui baza unui script care poate
parea invingator la prima vedere, dar acest copil va avea convingerea ca este
superior si ii va pune pe altii in pozitie de inferioritate. El va reusi sa faca asta
pentru un anumit timp si sa-si duca proiectele la bun sfirsit, dar doar cu pretul
unei lupte continue. Apoi oamenii din jurul sau, saturandu-se sa fie denigrati, il
resping. Atunci va trece de la pozitia de “invingator” aparent, la aceea de mare
invins.
Pozitia “Eu nu sunt OK, tu nu esti OK” este aceea care conduce sigur la un
script de invins. Acest copil este convins ca viata este ceva futil si exasperant. El
se considera inferior si nedemn de a fi iubit. Crede ca nimeni, niciodata nu il va

50
ajuta deoarece oamenii, ca si el, nu sunt OK si isi construieste un script in care ii
respinge pe ceilalti sau el este cel respins.

De exemplu, persoane ca Jack, care joaca “Loveste-ma”, isi reintaresc

pozitia de viata: “Eu nu sunt OK, tu esti OK”. Aceasta pozitie “justifica” jucatorul
sa fuga de ceilalti. Jucatorul de “Te-am prins nemernicule”, cum ar fi Jean, crede
ca isi confirma pozitia “Eu sunt OK, tu nu esti OK”, de fiecare data cand obtine
beneficiul de Persecutor, “justificandu-si” astfel strategia de a scapa de ceilalti.
Daca pozitia de viata a cuiva este cea din stinga-jos a cadranului OK “Eu nu
sunt OK, tu nu esti OK” aceasta persoana, foarte probabil isi va folosi jocurile
pentru a-si “justifica” faptul ca nu ajunge nicaieri in relatiile cu ceilalti oameni.
Este exemplul lui Molly, care sfirseste astfel de fiecare data cand joaca “De ce nu
…?”.

b . Script

1. Definitia scriptului

51
 In Principles of Group Treatment, Berne defineste scriptul ca: “un plan de
viata inconstient”. Mai tarziu in What Do You Say After You Say Hello? a dat o
definitie mai completa: “un plan de viata elaborat in copilarie, intarit de parinti,
justificat de evenimentele ulterioare si care culmineaza cu o alegere
privilegiata”.

2. Originea scriptului in copilarie

De ce luam aceste decizii importante, despre noi, despre altii si despre

lume cand suntem mici? Care este ratiunea lor? Raspunsul se gaseste in doua
caracteristici cruciale ale formarii scriptului.

1. Deciziile scriptului reprezinta strategia cea mai buna pe care micutul

a gasit-o pentru a supravietui intr-o lume care ii pare deseori ostila,
chiar amenintatoare pentru viata sa.
2. Deciziile scriptului sunt luate de micut pe baza emotiilor sale si a
m a n i e r e i s a l e d e a p e r c e p e real i t at ea 3 1 .

Raspunsul fata de o lume ostila

Un bebelus e mic si din punct de vedere fizic vulnerabil. Pentru el lumea e

locuita de giganti care fac zgomot. Un zgomot neasteptat ii poate indica ca viata
sa este intr-un pericol imediat. Lipsit de cuvinte si de ganduri coerente, el stie ca
daca tata sau mama pleaca el va muri si daca se enerveaza prea tare pe el, il pot
anihila. In plus, copilul nu are notiunea adulta de timp. Daca ii e foame sau frig si
mama nu vine, atunci poate ca ea nu va mai veni niciodata si asta inseamna
moarte si chiar mai rau decat moarte: posibilitatea de a fi abandonat pentru
totdeauna.
Cand copilul are doi sau trei ani si soseste un frate sau o sora, copilul acum
mai marisor stie ca probabil nu va muri, dar toata atentia mamei pare
concentrata pe acest nou sosit. Poate nu exista destula dragoste pentru toata
lumea si bebelusul o va lua pe toata. Amenintarea acum, este de a pierde
dragostea mamei.
In toti anii formarii scriptului, copilul se gaseste intr-o pozitie de inferioritate
si isi percepe parintii ca avand toata puterea. La varsta asta aceasta putere
reprezinta viata sau moartea. Mai tarziu va fi vorba despre puterea pe care o au
de a-i satisface sau nu nevoile.
Ca reactie, copilul elaboreaza strategiile pentru a ramine viu si a obtine cea
mai buna satisfacere posibila a nevoilor sale.

Perceperea realitatii si emotiile timpurii

31 Stan Wo o l l a m s – fr o m 2 1 to 4 3

52
 Un copil mic nu gandeste ca un adult si nu simte emotiile in aceeasi
maniera. Ia deciziile scriptului plecand de la aceasta maniera aparte de a gandi si
simti.
Emotiile pe care le simte un copil mic sunt furia, disperarea, teroarea sau
extazul absolut. El ia deciziile precoce ca reactie la aceste sentimente intense. De
aceea nu este uimitor ca aceste decizii sunt deseori exagerate. De exemplu,
trebuie sa fie spitalizat pentru o operatie, ceea ce nu este amuzant nici pentru un
adult. Sugarul poate trai aceasta ca pe un eveniment terifiant. Resimte frica si in
acelasi timp tristetea groaznica datorata absentei mamei, care poate nu va mai
reveni niciodata. El este deasemenea incremenit de furie pentru ca ea a permis
sa i se intample acest lucru si poate decide: “Acesti oameni vor sa ma ucida si
mama ii lasa, atunci si ea vrea sa ma ucida ! As face mai bine sa-i omor eu
inainte de a ma prinde !”
In logica micutului exista regula de a judeca de la particular catre general.
De exemplu, sa presupunem ca mama este inconsecventa in maniera de a-i
raspunde copilului. Uneori vine cand plinge, dar in alte momente il ignora. Copilul
nu concluzioneaza doar ca: “Nu ma pot baza pe mama”, el poate decide: “Nu pot
avea incredere in oameni” sau “Nu pot avea incredere in femei”. O fetita de
patru sau cinci ani poate simti furie contra tatalui sau pentru ca nu-i mai acorda
atentia pe care i-o acorda cu generozitate cand era mai mica. Ea poate decide nu
doar ca: “Sunt furioasa pe tata” ci “Sunt furioasa pe barbati”.
Copilul poate compensa sentimentul sau de lipsa de putere, imaginindu-si
ca este atotputernic si magician. Aude ca mama si tata nu se inteleg bine si mai
ales daca este copil unic poate decide: “E vina mea” (“E din cauza mea”). Daca
parintii se bat, el poate crede ca rolul sau este de a-l proteja pe unul din parinti
contra celuilalt.
Daca un copil simte ca este respins de unul din parinti, isi poate atribui
responsabilitatea “E ceva in neregula cu mine”.
E dificil pentru copii mici sa faca diferenta intre dorinta si fapte. Un copil
simte: “Doresc sa-l ucid pe acest nou bebelus care obtine toata atentia” si apoi
concluzioneaza “Sunt un asasin, sunt ingrozitor de rau”. In viata adulta, aceasta
persoana ramane cu un vag sentiment de culpabilitate pentru “crima” pe care nu
a comis-o niciodata.
Un atu major al AT este atentia pentru acest tip de logica infantila.
Lingvistii vorbesc despre sprachgefuehl: sensibilitate la un limbaj. Daca vreti sa
folositi AT in terapie, trebuie sa capatati aceasta sensibilitate asupra limbajului
scriptului unui copil. Pentru a ameliora intelegerea acestui limbaj cititi operele lui
E r i k s o n , P i a g e t s i a aut ori l or c a r e a u st udi at d e z v o l t a r e a c op i l ul u i 3 2 . P e n t r u a a v e a
32 Donaldson – Children’s Minds
P iaget s a u interpretarea teoriilor sale: M e i e r – Th r e e Th e o r i e s o f C h il d D e v e l o p m e n t
Erik Erikson – Copilarie si societate
- Identity, Y o u t h a nd Crisis
M ahl e r– Th e P sychological Birth o f the H u m a n Infant
Fanita English – Wh at Shall I D o Tomorro w. Reconceptualizing T A
Paul Levine – B ec a min g the W a y w e Ar e
- T h e C yr c l e s o f D e v e l o p m e n t ( A luat p r e miul E . B e rne . A fi r m a c a evolutia scriptului n u s e opreste
in ad ol e s c e n t a , e t a p e l e d e d e z vo l t a r e p a r c u r g n o i cicluri toa t a via t a ind i vidulu i.)

53
o idee despre ce semnifica acest lucru pentru voi, fiti atenti la visele voastre.
Acestea ne apropie cel mai mult in viata adulta de amintirile lumii care ni se
parea ostila cand eram mici.

3. Procesul dezvoltarii scriptului (injonctiuni,

contrainjonctiuni, decizii precoce, atribuiri)

Mesajele scriptului si perceptia copilului

Copilul ia deciziile scriptului in functie de propria perceptie a ceea ce il

inconjoara. Aceasta se bazeaza pe maniera sa de a simti si de a aborda
realitatea. In consecinta, mesajele pe care bebelusul le percepe din partea
parintilor si a lumii exterioare pot fi complet diferite de cele pe care le percepe
adultul. Copilul mic, care tresare datorita unui zgomot violent, poate concluziona
non-verbal :” Aici e cineva care incearca sa ma omoare!”. In acelasi moment in
care parintii sai, plini de dragoste, poate se felicita pentru atmosfera securizanta
pe care i-o ofera copilului.

Tipurile mesajelor scriptului

Mesajele pot fi transmise verbal sau nonverbal sau printr-o combinatie.

Atat mesajele verbale cat si cele nonverbale pot fi date prin modelul
parintilor.
Mesajele verbale pot fi transmise sub forma de ordine sau atribuiri.

Mesaje verbale vs. nonverbale

Inainte de a poseda limbajul, copilul foarte mic interpreteaza mesajele

celorlalti in termeni de semne nonverbale pe care acestia le emit. Copilul are o
perceptie ascutita a expresiilor, tensiunii corpului, miscarilor, intonatiilor si
mirosurilor.
Daca mama il tine strans, cu caldura, luandu-i forma corpului, el percepe
fara indoiala mesajul : “Te accept si te iubesc”. Dar daca ea este rigida si il tine
drept, putin la distanta, el decodeaza astfel:” Te resping si nu te vreau langa
mine”. Mama poate fi total inconstienta de tensiunea sa si de distanta pe care o
pune intre ea si copil.
Uneori , copilul poate elabora mesaje plecand de la evenimentele din jur,
care nu sunt produse de parinti. Zgomotele violente, miscarile bruste, perioadele
de separare de parinti, cum ar fi spitalizarea, pot aparea pentru copil ca o
amenintare a vietii. Pentru ca el presupune ca parintii sunt responsabili pentru
realitate, poate ajunge la concluzia ca aceste amenintari vin de la ei.
Mai tarziu, cand copilul intelege limbajul, comunicarea nonverbala ramane
o componenta importanta a mesajelor scriptului. Agresiunea fizica sau tentativa

54
pot semnifica pentru copil ca parintii il resping sau poate vor sa moara. Cand i se
adreseaza, el interpreteaza ce-i spun in lumina semnelor nonverbale asociate.
Amintiti-va a treia regula de comunicare a lui Berne: cand tranzactiile sunt
ulterioare, nivelul psihologic este cel care contine sensul. Imaginati-va o mica
scolarita intoarsa de la scoala cu cartea sa cea noua. Incepe sa citeasca
parintilor si se poticneste la un cuvant pe care nu l-a intalnit niciodata. Tatal
spune : “Ai pronuntat gresit acest cuvant“. Aceste cuvinte pot fi insotite de
numeroase semne nonverbale, fiecare avand un sens pentru copil in termenii
unei eventuale decizii in cadrul scriptului.
Tatal poate vorbi cu voce dura si puternica, stramband din nas si
incruntandu-se. Poate sa-i smulga cartea si s-o pocneasca. Pentru copil, mesajul
este: ”Nu te vreau aici, te vreau moarta!”.
Tatal poate pronunta aceste cuvinte cu o voce plata, fara a-si ridica ochii
din ziar. Din aceste semne nonverbale, fiica poate interpreta mesajul astfel: “ Nu
esti importanta pentru mine !”.
Isi poate insoti cuvintele de un clipit si un cotcodacit. Folosind strategia
Micului Profesor, fetita cotcodaceste la randul sau. Merge, taticul zambeste si
mai mult. Ea decodeaza mesajul astfel “Ca sa-mi placi, trebuie sa te comporti
stupid!”.
Tatal poate pronunta cuvintele cu o voce egala, asezat langa ea si
aratandu-i cuvintele din carte. Ii da timp sa revada cuvantul. In limbajul “martian”
al fetitei inseamna: “Este OK sa gandesti”.

A fi un model

Copiii mici sunt observatori care percep bine modul in care se comporta
oamenii. Remarca cum mama si tata sunt in relatie intre ei si cu ceilalti membri
ai familiei. Utilizand strategia Micului Profesor pentru a aborda realitatea, copilul
cauta mereu raspunsuri la intrebarea : “Care e cea mai buna metoda pentru a
obtine ce vreau ?“.
O fetita poate remarca ca mama, atunci cand vrea ceva de la tata, obtine
ce vrea incepand sa faca o scena si apoi izbucnind in hohote de plans. Fetita
deduce: “Pentru a obtine ce vreau de la oameni, mai ales de la barbati, ce am de
facut este sa incep prin a face o scena si apoi sa izbucnesc in hohote de plans”.
Un baietel si-a pierdut fratele. El remarca ca parintii merg saptaminal la
cimitir cu flori. Cea mai mare parte a timpului sunt tristi si am putea spune ca se
gandesc mai mult la cel care a murit decat la cel care traieste. Copilul
concluzioneaza: “Cei care mor primesc toata atentia”. El nu are capacitatea
adultului de a intelege finalitatea mortii. Atunci poate decide :” Pentru a obtine
atentia pe care o doresc de la parinti, trebuie sa mor ca si fratele meu”.

Ordine directe vs. atribuiri

55
 Mesajele pot lua forma ordinelor directe: ”Nu ma plictisi ! Fa ce-ti spun !
Dispari ! Grabeste-te! N-o face pe smecherul !Daca nu reusesti din prima,
incearca, incearca, incearca din nou !”.
Cea mai mare parte a parintilor isi bombardeaza copiii cu sute de ordine de
acest fel. Puterea impactului lor depinde de frecventa lor si de semnele
nonverbale care le insotesc.
Uneori, nu se zice copiilor doar ce trebuie sa faca, dar si ce este. Acest tip
de mesaj se numeste atribuire :
”Esti idiot !”.
“Esti micuta mea dulce !”.
“Vei sfarsi in puscarie !”. “N-
o sa reusesti niciodata !”.
“Esti b u n la citit !” 3 3 .
Continutul poate fi pozitiv sau negativ. Impactul lor variaza in functie de
semnele nonverbale care le insotesc. “Esti idiot!” , zis dur, insotit de o palma,
determina un mesaj diferit de cel emis de aceleasi cuvinte pronuntate pe un ton
vioi si insotite de o mangaiere.
Uneori, atribuirile sunt emise in maniera indirecta, ceea ce inseamna ca
parintii vorbesc despre copil cu o alta persoana, fie in prezenta sa, fie astfel incat
el sa auda ecourile:
“Acela e cel mai linistit !”.
“Jill e asa draguta !”.
“Nu e asa puternic, stii ?”.
“Ne ingrijoreaza, este asa de rea !”.
“Tata zice ca esti o pacoste”.
Acest gen de atribuiri indirecte, par in mod deosebit susceptibile de a fi
percepute de copil ca un puternic mesaj . Pentru el, parintii sunt cei care
determina realitatea si auzindu-i vorbind astfel despre ei, considera ca spusele
lor sunt un fapt stabilit.
In unele familii, atribuirile se transmit din generatie in generatie prin
mesaje la nivel psihologic. Se refera la pozitia pe care o persoana o are in familie
sau la numele pe care il poarta. Ellen, de exemplu, vine in terapie de teama de a
nu innebuni. Analizandu-si scriptul, realizeaza ca alte doua femei din familie,
botezate Ellen, matusa si bunica ei, au devenit psihotice, la o varsta apropiata de
cea a lui Ellen. Mesajul, la nivel psihologic, care nu a fost niciodata verbalizat,
era : “ Femeile din familie care se numesc Ellen devin nebune la 35 de ani!”.

Matricea scriptului

Tatal si mama au fiecare un P,A,C si au transmis mesajele scriptului din

toate aceste stari ale eului, mesaje pe care copilul le-a primit si le-a stocat in
toate cele trei stari proprii ale eului. Plecand de la acest fapt, Claude Steiner a
elaborat unul dintre cele mai importante modele in AT, matricea scriptului,
reprezentata in Figura 11.

33 Ac e s t e a s u n t atribuiri s pu s e copilului direct.

56
 Mesajele provenite din starea de Parinte a mamei si a tatalui se numesc
contrainjonctiuni. Le stocam ca parte a continutului propriului nostru Parinte.
Modelul oferit sau mesajele de tipul “Iata cum se face”, de la Adultul din
parinte catre Adultul din copil, compun ceea se numeste program.
Mesajele care sunt emise de Copilul din parinti sunt de doua tipuri:
injonctiuni si permisiuni care sunt stocate in Copilul nostru.

Contrainjonctiuni

Aceste mesaje de la Parinte-la-Parinte au fost numite initial

contrainjonctiuni, deoarece s-a crezut ca se puteau opune injonctiunilor. Astazi se
stie ca uneori se pot opune injonctiunilor, dar pot deasemenea sa le intareasca
sau sa nu aiba nici o legatura cu acestea. Si cu toate acestea, termenul de
contrainjonctiune s-a pastrat.
Contrascriptul este ansamblul deciziilor pe care le ia copilul pentru a se
supune contrainjonctiunilor. Acestea sunt comenzi referitoare la ceea ce se face
sau ceea ce nu se face, cat si definitii despre lume si despre altii. Primim mii de
acest fel de la parintii nostri si de la alte figuri parentale. Iata unele foarte
cunoscute :
“Fii cuminte !”.
“Nu fi rau !”.
“Fii printesa mea !“.

57
 “Lucreaza din greu !”.
“Fii primul din clasa !”.
“E rau sa spui minciuni !”.
“Ce se intampla in familie nu priveste pe nimeni !”.
Cea mai mare parte a timpului, ne folosim contrascriptul intr-o maniera
pozitiva, pentru a avea grija de noi si pentru a trai armonios in societate. Odata
adulti nu avem nevoie sa reflectam pentru a sti daca rigaim la masa sau daca
este politicos sa dam din umar spre ceea ce nu vrem sa mancam. Aceste
cunostinte, sunt deja in noi, inscrise in contrascriptul pozitiv. In aceeasi maniera,
nu alergam pe strada in fata masinilor si nu punem mina in foc.
Totusi, cei mai multi dintre noi condensam cateva mesaje ale
contrascriptului pe care decidem sa le utilizam ca parte a scriptului negativ. Sa
presupunem ca am acest ordin parental: “Lucreaza din greu”. Pot sa-l folosesc ca
sa intru la Universitate. Pot face cariera lucrand din greu si avansand. Dar pot
lucra si pana la surmenaj sacrificand placerile si prietenii. Daca am un script
hamartic voi utiliza mesajul “Lucreaza din greu” pentru a obtine beneficiile
ulcerului a atacului de cord sau a crizei cardiace.
Exista cinci ordine mai speciale care joaca un rol specific in contrascript:

Fii perfect
Fii puternic
Fa eforturi
Fa placere (altora)
Grabeste-te.

Sunt denumite mesaje constrangatoare sau driveri. Denumirea de “driver”

se foloseste deoarece copilul simte o compulsie de a le urma. Noi toti avem toate
aceste cinci mesaje in contrascript, in proportii variabile. Cand traim interior un
mesaj de acest tip, manifestam un complex de comportamente tipice. Aceste
comportamente declansate de driver sunt aceleasi, cat timp exista individul.
Studiindu-le, putem defini in maniera fiabila unele trasaturi importante ale
scriptului.

Programul

Programul este compus din mesaje care indica cum se fac lucrurile. Cand
stabilim matricea scriptului, formulam frazele incepand astfel: “Iata cum …”.
Fiecare dintre noi invata mii de mesaje provenind de la parintii nostri sau de la
alte figuri parentale. De exemplu: “Iata cum …
sa numeri pana la zece
sa-ti scrii numele
sa prepari terciul
sa-ti inchei pantofii
sa fii un barbat ( femeie)
sa fii dragut
sa fii primul in clasa

58
 sa-ti disimulezi sentimentele”.
Ca si pentru contrascript, folosim cea mai mare parte a mesajelor intr-o
maniera pozitiva si constructiva. Dar putem avea deasemenea o parte negativa
in acest program. De exemplu, un baiat va urma modelul tatalui sau: “Iata cum
sa lucrezi din greu, sa te surmenezi si sa mori tanar”. O fetita poate invata de la
mama sa: “Iata cum sa-ti ascunzi sentimentele si sa ajungi depresiva.” Am putea
arata mai precis, in matricea scriptului, aceste mesaje negative ale programului
care provin din Adultul contaminat al parintelui si care sunt stocate in Adultul
contaminat al copilului. Pe de alta parte, numeroase mesaje “Iata cum…”, ar fi
vazute mult mai clar ca furnizand o parte a continutului Micului Profesor (A1) din
parinte fiind stocate in A1 din Copil decat in A2. Dar diagrama nu este in general
trasata atat de minutios.

Injonctiuni:

1. nu exista (don’t be)

2. nu fi tu (insuti) (don’t be you)
3. nu fi copil (don’t be a child)
4. nu creste (don’t grow)
5. nu reusi (don’t succed)
6. nu (face) (don’t)
7. nu fi important (don’t be important)
8. nu apartine (don’t belong)
9. nu fi apropiat (don’t be close)
10. nu fi sanatos / nu fi bine (don’t be sane/well)
11. nu gandi (don’t think)
12. nu simti (don’t feel)

Permisiuni 3 4 :

1. a fi, a exista, a ocupa spatiu

2. a trai din plin
3. a trai propriile experiente
4. a fi aproape in mod adecvat, a avea incredere, a te simti in siguranta
5. a influenta mediul (a fi important)
6. a trai propriile sentimente, intr-o gama larga de emotii
7. a fi conform propriului sine (potrivit varstei, personalitatii, sexului)
8. a simti ca apartii (familiei, prietenilor, comunitatii, culturii)
9. a te simti OK cu tine, cu ceilalti, cu lumea
10. a-ti permite sa fii alintat si ingrijit
11. a experimenta si a schimba (si deasemenea de a gresi, simtindu-te
in siguranta si de a folosi greseala in mod productiv)

34 Scripts: Th e role o f Permission – Jame s Allen si Barbara Allen, 1998, TAJ, 1

59
 12. a gandi clar si a rezolva problemele intr-o varietate larga de modalitati
(a fi sanatos mental)
13. a raspunde empatic celorlalti
14. a reusi in dragoste si profesie
15. a face/gasi un sens.

4. S c h i m b a r e a scriptului

c. A u t o n o m i a
Idealul propus de Eric Berne era autonomia. El nu a oferit niciodata o
definitie acestui cuvant, dar a descris autonomia ca fiind “manifestata prin
eliberarea sau recuperarea a trei capacitati: claritatea constiintei, spontaneitatea
si intimitatea”.

1. Constiinta clara

Claritatea constiintei este capacitatea de a vedea, auzi, simti, gusta si

mirosi ca impresii senzoriale pure, in felul in care o face nou-nascutul. Persoana
clara nu interpreteaza si nu filtreaza experienta sa in lume, astfel incat sa se
potriveasca cu definitiile parentale. Este in contact cu propriile senzatii corporale
cat si cu stimulii externi.
Pe masura ce crestem, cei mai multi dintre noi suntem antrenati sistematic
sa ne diminuam claritatea. In schimb, invatam sa ne dedicam energia denumind
lucruri si criticand propriile performante, sau pe ale altora. De exemplu, sa
presupunem ca sunt la un concert. In timp ce muzicianul canta, pot fi antrenat
intr-un monolog interior: “Asta a fost scrisa in 1856, nu-i asa ? Hm, ritmul este
usor cam rapid. Ma intreb cand se va termina ? Trebuie sa ma culc devreme, am
mult de lucru maine …”
Daca imi permit sa devin clar, intrerup aceasta voce din cap. Ma las pur si
simplu purtat de muzica si de raspunsurile mele corporale.

2. Spontaneitatea

Spontaneitatea inseamna capacitatea de a alege dintr-o gama larga de

optiuni de simtire, gandire si comportament. Asa cum persoana clara percepe
lumea, persoana spontana va raspunde lumii: direct, fara a sterge portiuni din
realitate si fara a o interpreta, in asa fel incat sa se potriveasca definitiilor
parentale.
Spontaneitatea implica faptul ca persoana poate raspunde liber, din oricare
dintre cele trei stari ale eului. Poate gandi, simti si se poate comporta ca o
persoana adulta, folosindu-si starea de Adult. Daca o doreste, poate intra in Copil
si isi poate recupera creativitatea, puterea intuitiva si intensitatea sentimentelor

60
pe care le avea in copilarie. Sau poate raspunde din Parinte, reluand gandurile,
sentimentele si comportamentele pe care le-a invatat de la parinti sau de la alte
figuri parentale. Indiferent de starea eului folosita, isi va alege liber raspunsul
pentru a face fata situatiei prezente si nu va folosi comenzile parentale depasite.

3. C a pa ci ta t ea d e a fi intimi

Intimitatea inseamna impartasirea deschisa a sentimentelor si dorintelor,

cu o alta persoana. Sentimentele exprimate sunt autentice, asa ca intimitatea
exclude posibilitatea parazitarii si a jucarii de jocuri. Cand o persoana este intima,
va trece in Copil Liber, asigurandu-si intai siguranta, prin contract Adult si
protectie Parentala.

GLOSAR

A DOUA REGULA DE COMUNICARE: “cand o tranzactie este incrucisata, rezulta

o intrerupere a comunicarii, si pentru a restabili comunicarea, unul sau ambii
indivizi au nevoie sa-si schimbe starile eului”.

A NU FACE NIMIC (DOING NOTHING): comportament pasiv in care persoana

isi directioneaza energia pentru a-si opri actiunile, in loc de a rezolva problemele.

A PERIA (MARSHMALLOW-THROWING): (a da cuiva nalbe) a oferi aprecieri

pozitive nesincere.

A TREIA REGULA A COMUNICARII: “comportamentul care rezulta dintr-o

tranzactie ascunsa, este determinat de nivelul psihologic si nu de cel social”.

A1: Adultul din Copil.

A2: starea eului de Adult.

61
A3: parte a Parintelui, in structura de ordinul doi, care reprezinta continutul
introiectat al Adultului din parinte sau alta figura parentala.

ACTIVITATE: modalitate de structurare a timpului, in care cei implicati au ca

obiectiv atingerea unui scop declarat deschis si nu doar discutii in legatura cu
atingerea acestuia.

ACUZATORUL (BLAMER): a treia pozitie din miniscript, reflectand pozitia de

viata Eu + Tu - .

ADULT INTEGRAT: starea eului de Adult care incorporeaza calitatile pozitive ale
Copilului si Parintelui.

ADULTUL DIN COPIL: parte a structurii de ordinul doi din Copil, reprezentind
strategiile micului copil pentru testarea realitatii si rezolvarea problemelor.

AGITATIE: comportamentul pasiv in care persoana isi directioneaza energia intr-

o activitate repetitiva, fara tel, in loc de a o folosi pentru rezolvarea problemei.

ANALIZA STRUCTURALA: analiza personalitatii, sau a unor serii de tranzactii, in

termenii modelului starilor eului.

ANALIZA TRANZACTIONALA: (Definitia ITAA) o teorie a personalitatii si o

psihoterapie sistemica care duce la cresterea si schimbarea personala.

ANALIZA TRANZACTIONALA: (definitia lui Berne) un sistem psihoterapeutic

bazat pe analiza tranzactiilor si a lanturilor de tranzactii care apar in timpul
sedintelor de terapie; (2) o teorie a personalitatii, bazata pe studiul starilor
specifice ale eului; (3)o teorie a actiunii sociale, bazata pe analiza riguroasa a
tranzactiilor, in interiorul unui numar complet si finit de categorii, bazate pe
starile specifice ale eului implicate; (4) analiza unei singure tranzactii cu ajutorul
diagramei tranzactionale (aceasta este analiza tranzactionala propriu-zisa).

ANTISCRIPT: parte a scriptului pe care o persoana o intoarce in opusul sau,

folosind in locul mesajului original, mesajul opus.

ATRIBUIRE: un mesaj al scriptului care se refera la ceea ce ii spun parintii

copilului ca este.

AUTONOMIE: acea calitate manifestata prin eliberarea sau recuperarea celor

trei capacitati: claritatea constiintei, spontaneitatea si intimitatea; orice
comportament, gandire sau sentimente care sunt un raspuns la realitatea aici si
acum si nu un raspuns la credintele scriptului.

62
BANCA DE MANGAIERI: colectia de amintiri ale mangaierilor obtinute in trecut,
pe care individul le poate refolosi.

BENEFICIU NEGATIV (PAY OFF): (al jocurilor) sentimente parazite simtite de

jucator la incheierea jocului; (al scriptului) scena finala spre care este directionat
scriptul.

C1: Copilul din Copil.

C2: starea eului de Copil.

C3: parte a Parintelui, in structura de ordinul doi, care reprezinta continutul

introiectat al Copilui unui parinte sau al unei figuri parentale.

CADRANUL OK (OK CORRAL): diagrama in care cele patru pozitii de viata sunt
corelate cu operatii sociale specifice.

CADRU DE REFERINTA: structura raspunsurilor asociate care integreaza

diferitele stari ale eului ca reactie la stimuli specifici; furnizeaza individului un set
global perceptual, conceptual, afectiv si de actiune, folosit pentru a se defini pe
sine, pe ceilalti si lumea.

CATHEXIS: (in teoria energiei) constructie teoretica reprezentind energia psihica,

postulata de Berne, pentru a explica schimbarea intre starile eului; (ca nume
propriu) numele institutului format de familia Schiff si a “scolii” de AT care
foloseste abordarea lor.

COEFICIENTUL MANGAIERILOR: un amestec preferat al individului, referitor la

diferitele tipuri de mangaieri.

COMPORTAMENT PASIV: una din cele patru modalitati de comportament (a nu

face nimic, supraadaptare, agitatie, incapacitare sau violenta) care indica
prezenta desconsiderarii si care sunt folosite de individ ca o incercare de a-i
manipula pe ceilalti sau mediul pentru rezolvarea problemelor sale.

COMUTARE (SWITCH): punct dintr-un joc in care jucatorul schimba rolul, pentru
a obtine beneficiul negativ.

CONFUZIE (CROSSUP): moment de confuzie trait de jucator, imediat dupa

comutare.

CONSTANT: (despre starile eului) la fel ca exclusiv.

CONSTIINTA CLARA (AWARENESS): capacitatea de a trai impresii senzitive

pure, in maniera copilului nou nascut, fara interpretare.

63
CONTAMINARE: parte a continutului starii eului de Copil sau Parinte, pe care
individul o confunda cu continutul Adult.

CONTINUT: (al starilor eului) amintirile si strategiile stocate, clasificate ca

apartinind diferitelor stari ale eului sau subdiviziunilor starilor eului, in modelul
structural - cu alte cuvinte ce contine fiecare stare a eului; (al scriptului) setul de
decizii precoce, unice fiecarui individ, care specifica ce se afla in scriptul
individului.

CONTRACT: un angajament bilateral explicit pentru o actiune care are un curs

bine definit; un angajament Adult cu sine si/sau cu altcineva pentru a face o
schimbare.

CONTRAINJONCTIUNI: mesaje ale scriptului emise de Parintele parintelui, care

sunt inmagazinate in Parintele copilului.

CONTRASCRIPT: setul deciziilor luate de copil cand se supune

contrainjonctiunilor.

COPIL LIBER: o subdiviziune a Copilului, in modelul functional, care indica modul

in care individul poate folosi aceasta stare a eului in exprimarea sentimentelor
sau dorintelor, fara cenzura si fara a avea ca repere regulile sau cerintele sociale.

COPIL NATURAL : Copil Liber.

COPILUL ADAPTAT: o subdiviziune a Copilului in modelul functional, care indica

in ce fel poate folosi individul aceasta stare a eului, in conformitate cu regulile si
cerintele societatii.

COPILUL REBEL: (folosit de anumiti autori) mod de exprimare a Copilului

Adaptat, prin care individul se razvrateste impotriva regulilor, in loc de a le urma.

COPILUL SOMATIC : Copilul din Copil.

CURSUL VIETII: ce se intampla de fapt in viata individului (in opozitie cu scriptul,

care reprezinta ce a planuit sa faca persoana, in prima copilarie).

DE GRADUL DOI (SECOND-DEGREE): (despre jocuri sau scripturile de invins) a

avea un beneficiu negativ suficient de important, pentru a nu fi acceptabil pentru
o conversatie in cercul social al individului.

DE GRADUL TREI (THIRD-DEGREE): (despre jocuri si scripturi de invins) a avea

un beneficiu negativ care poate fi moartea, rani sau boli grave, sau probleme
legale.

DECIZIE PRECOCE (EARLY DECISION): la fel cu decizie.

64
DECIZIE: concluzia referitoare la sine, la ceilalti si la calitatea vietii, adoptata in
copilarie, ca fiind cea mai buna cale disponibila de supravietuire si implinirea
nevoilor, limitata de modalitatile copilului de a simti si de a testa realitatea.

DESCONSIDERARE: ignorarea inconstienta a informatiilor relevante pentru

rezolvarea unor probleme.

DIAGNOSTIC COMPORTAMENTAL: o judecata facuta prin observarea

comportamentului unui individ, referitoare la starea eului in care se afla individul.

DIAGNOSTIC FENOMENOLOGIC: judecarea starii eului in care se afla o

persoana, stare aratata de faptul ca individul retraieste evenimente din trecutul
sau.

DIAGNOSTIC ISTORIC: judecarea starii eului in care se afla un individ,

strangand informatii reale despre parintii individului, figuri parentale si copilaria
proprie.

DIAGNOSTIC SOCIAL: judecarea starii eului in care se afla individul, prin

observarea starii eului pe care o folosesc ceilalti in tranzactionarea cu acel
individ.

DIN SCRIPT (SCRIPTY): (despre comportamente, sentimente etc) aratate de

individ cand este in script.

DISPERARE (DESPAIR): a patra pozitie in miniscript, reflectind pozitia de viata

Eu - Tu -.

DRIVER PRIMAR: driver-ul pe care un individ il prezinta cel mai des, de obicei
fiind si primul pe care il prezinta ca raspuns la stimulul tranzactional.

DRIVER: una din cele cinci secvente comportamentale, aparuta intr-o perioada
de timp cuprinsa intre o jumatate de secunda si cateva secunde, care reprezinta
manifestarea functionala a contrascriptului negativ.

ECONOMIA MANGAIERILOR: un set de reguli Parentale restrictive, referitoare la

mangaieri.

EGOGRAMA: o diagrama sub forma de coloane care prezinta o evaluare intuitiva

a importantei fiecarei subdiviziuni din modelul functional al starilor eului din
cadrul personalitatii fiecarui individ.

ELASTIC (RUBBERBAND): un punct de similaritate intre situatia stresanta de

aici si acum si o situatie dureroasa din copilaria persoanei, amintire care de
obicei nu este constienta, la care persoana raspunde de obicei intrand in script.

65
ELECTROD: (folosit de anumiti autori pentru a descrie) Parintele din Copil.

EPISCRIPT: un mesaj negativ al scriptului pe care parintele il transmite copilului

in speranta magica ca facand asta parintele va fi eliberat de impactul acestui
mesaj.

EXAGERARE (GRANDIOSITY): exagerarea unei anumite trasaturi a realitatii.

EXCLUDERE: eliminarea de catre individ, a uneia sau mai multor stari ale eului.
EXCLUSIV: (referitor la starile eului) singura stare a eului ramasa operationala,
cand celelalte doua sunt excluse.

EXECUTIV: (despre stari ale eului) acea stare a eului care dicteaza
comportamentul, in sensul posedarii controlului asupra aparatului muscular.

FILTRUL MANGAIERILOR: un pattern individual de respingere si acceptare a

stroke-urilor, astfel incit acestea sa fie conforme cu imaginea de sine.

FOAMEA DE RECUNOASTERE: nevoia de recunoastere din partea celorlalti.

FOAMEA DE STIMULI: nevoia stimularilor fizice sau mentale.

FORMULA J: o formula care prezinta sase etape ale jocului (Momeala,

Stratagema, Raspunsul, Comutarea, Confuzia, Beneficiul Negativ).

FORMULA JOCULUI: la fel cu Formula J.

FUNCTIE: (despre starile eului) cum sunt folosite sau exprimate starile eului.

GRADUL UNU (FIRST-DEGREE): (despre jocuri sau scripturi de invins) a avea

un beneficiu negativ, pe care persoana este gata sa il discute in cercul sau social.

ILUZIE (DELUSION): (utilizat de Berne referitor la) contaminarea Adultului de

catre Copil.

INCAPACITARE: comportamentul pasiv in care persoana se face neputincioasa,

in incercarea de a forta mediul sa rezolve o problema.

INCONGRUENTA: nepotrivirea intre continutul deschis al comunicarii si semnele

comportamentale prezentate de individul care comunica.

INJONCTIUNI: mesaje negative, restrictive ale scriptului, emise de Copilul

parintelui si inmagazinate in Copilul copilului.

66
INTIMITATE: mod de structurare a timpului in care oamenii isi exprima
sentimentele si dorintele autentice, fara cenzura.

INVINGATOR (WINNER): cineva care isi duce la indeplinire scopul declarat.

INVINS/RATAT (LOSER): cineva care nu isi indeplineste scopul declarat.
IPOTEZA CONSTANTEI: (in egograme) ipoteza conform careia atunci cand o
stare a eului creste in intensitate, alta sau altele trebuie sa descreasca pentru a
compensa schimbarea energiei psihice aparute, astfel incit cantitatea totala de
energie sa poata ramine constanta.

IZOLARE: mod de structurare a timpului in care individul nu tranzactioneaza cu

ceilalti.

JOC: (definitia lui Joines) procesul de a face ceva cu un motiv ascuns (1) care se
afla in afara constiintei Adultului, (2) nu devine explicit pana cand participantii nu
comuta modul in care se comporta si (3) care duce la faptul ca fiecare se simte
confuz, neinteles si doritor de a da vina pe celalalt.

MANGAIERE CONDITIONATA: o mangaiere legata de ceea ce face individul.

MANGAIERE CONTRAFACUTA: o mangaiere care la suprafata pare pozitiva, dar

care contine o “intepatura” negativa.

MANGAIERE DE PLASTIC: o mangaiere pozitiva nesincera.

MANGAIERE NECONDITIONATA: o mangaiere referitoare la ceea ce este

individul.

MANGAIERE NEGATIVA: o mangaiere pe care cel care o primeste, ol traieste ca

neplacuta.

MANGAIERE POZITIVA: o mangaiere, pe care cel care o primeste o percepe ca

placuta.

MANGAIERE: unitate de recunoastere.

MARTIAN: interpretarea comportamentului si comunicarii umane care implica

observatia fara prejudecati.

MATRICEA DESCONSIDERARILOR: un model care analizeaza desconsiderarile

in termenii zonei, tipului, nivelului

MATRICEA SCRIPTULUI: diagrama in care transmiterea mesajelor scriptului

este analizata in termenii starilor eului.

67
MESAJ INHIBITOR (STOPPER): cea de a doua pozitie din miniscript, reflectind
pozitia de viata Eu - Tu -; o injonctiune pe care individul o aude cand se afla in
aceasta pozitie.

MESAJ LA NIVEL PSIHOLOGIC: un mesaj ascuns, de obicei transmis prin semne

nonverbale.

MESAJ LA NIVEL SOCIAL: un mesaj deschis, transmis de obicei prin continutul

verbal.

MESAJUL SCRIPTULUI: un mesaj verbal sau nonverbal de la parinti, pe baza

caruia copilul isi formeaza concluzii despre sine, despre altii si despre lume in
timpul procesului de formare a scriptului.

MICUL PROFESOR: Adultul din Copil.

MINISCRIPT: o secventa de comportamente din script si sentimente parazite,

care incepe intotdeauna cu un driver, in care individul isi joaca scriptul intr-un
timp scurt sau mediu, intarindu-si astfel scriptul.

MOD: (de desconsiderare) la fel cu nivel.

MODEL DECIZIONAL: punct de vedere filozofic conform caruia oamenii isi decid
propriul destin si ca aceasta decizie poate fi schimbata.

MODEL FUNCTIONAL: un model al starilor eului care divide starile eului pentru
a ne arata cum le folosim (procesul lor).

MODELUL (STRUCTURAL) DE ORDINUL DOI: un model structural in care

starile eului sunt subdivizate, pentru a arata structura starii eului de Copil a
individului si figurile parentale incorporate in Parinte.

MODELUL DE ORDINUL UNU: un model al starilor eului, in care cele trei stari
ale eului nu au subdiviziuni.

MODELUL PAC: la fel cu modelul starilor eului.

MODELUL STARILOR EULUI: un model care prezinta personalitatea in termeni

de stari ale eului de Parinte, Adult si Copil.

MODELUL STRUCTURAL: un model al starilor eului, care arata ce apartine

fiecarei stari a eului sau fiecarei subdiviziuni a starilor eului (arata continutul).

MOMEALA (CON): un stimul tranzactional, care la nivel psihologic contine o

invitatie la joc.

68
NEINVINGATOR (NONWINNER): un script in care beneficiul negativ nu implica
nici castiguri mari, nici pierderi mari.

NIVEL: (de desconsiderare) se refera la desconsiderarea existentei, semnificatiei,

posibilitatilor de schimbare si abilitatilor personale.

NOUA DECIZIE (REDECISION): inlocuirea unei decizii precoce care te limiteaza,

printr-o noua decizie, care tine cont de resursele depline pe care le are adultul.

OPTIUNI: tehnica de alegere a starilor eului in tranzactionare, pentru a iesi din

schimburile “blocante” familiare si neconstructive cu ceilalti.

P1: Parinte din Copil.

P2: starea eului de Parinte.

P3: parte a Parintelui, in structura de ordinul doi, care reprezinta continutul

introiectat al Parintelui din parinte sau alta figura parentala.

PARAZIT (RACKET): un set de comportamente din script, inconstiente, care

intentioneaza sa manipuleze mediul si care duc la trairea sentimentului parazit.

PARAZITARE (RACKETEERING): mod de tranzactionare in care individul cauta

atentii de la ceilalti pentru sentimentul parazit propriu.

PARINTE CRITIC: acelasi cu Parintele Normativ.

PARINTE DIN COPIL: parte a structurii de ordinul doi din Copil, care reprezinta
versiunea fantasmata si magica pe care micul copil a receptionat-o de la parinti.

PARINTE GRIJULIU (NURTURING PARENT): o subdiviziune a Parintelui, in

modelul functional, care indica modul in care individul poate folosi aceasta stare
a eului pentru a ingriji, a educa, a ajuta.

PARINTE NORMATIV (CONTROLLING PARENT): o subdiviziune din Parinte, in

modelul functional, care indica in ce fel poate utiliza un individ aceasta stare a
eului pentru a critica, a dirija si a controla.

PARINTELE MAGIC: Parintele din Copil.

PARINTELE PORC (PIG PARENT): (folosit de unii autori pentru a desemna)

Parintele din Copil.

PASIVITATE: modul in care oamenii nu fac ceva, sau nu o fac eficient.

69
PATOLOGIA STRUCTURALA: contaminarea si/sau excluderea.

PERMISIUNE (ALLOWER): opusul pozitiv al unui driver.

PERMISIUNI (PERMISSIONS): (in script) mesaje pozitive, care te elibereaza de

script, emise de Copilul parintelui si inmagazinate in Copilul din copil.

PERSECUTOR: (in Triunghiul Dramatic) persoana care ii considera pe ceilalti mai

jos si ii minimalizeaza.

PLANUL JOCULUI: serii de intrebari folosite pentru a analiza etapele jocului unui
individ.

POZITIA DE BAZA: aceeasi cu pozitia de viata

POZITIA DE VIATA: credintele de baza ale unei persoane despre sine si despre
altii, care sunt folosite pentru a justifica decizii si comportamente; atitudinea
fundamentala pe care o are persoana in legatura cu valoarea esentiala pe care o
percepe despre sine si despre altii.

POZITIE EXISTENTIALA: la fel cu pozitia de viata.

PRIMA REGULA DE COMUNICARE: “atata timp cat tranzactiile ramin

complementare comunicarea poate continua indefinit”.

PROCES: (al starilor eului) modalitatile in care un individ exprima starile eului in
timp – cum sunt exprimate starile eului; (al scriptului) – modalitatile in care
persoana isi traieste scriptul in timp – cum este trait scriptul.

PROFILUL MANGAIERILOR: o diagrama cu coloane folosita pentru analizarea

preferintelor individuale referitoare la a da, a lua, a cere, sau a refuza sa ofere
mangaieri.

PROGRAM: set de mesaje ale scriptului, transmise de Adultul parintelui si

inmagazinate in Adultul copilului.

RASPUNS: (intr-o tranzactie) comunicarea care este raspuns la stimul; (intr-un

joc) serii de tranzactii ulterioare care urmeaza dupa Momeala si Stratagema si
care reflecta mesajul lor ascuns.

REDEFINIRE: distorsionarea modului in care persoana percepe realitatea, astfel

incat sa se potriveasca cu scriptul sau.

RASUL SPANZURATULUI (GALLOWS): o comunicare in care individul

zimbeste, sau ride in timp ce face o afirmatie in legatura cu ceva dureros.

70
SALVATOR: (in Triunghiul Dramatic) persoana care ofera ajutor altora, dintr-o
pozitie de superioritate, avand credinta ca “ei nu sunt destul de buni sa se ajute
singuri”.

SCRIPT HAMARTIC: la fel cu scriptul de invins de gradul trei.

SCRIPT: un plan de viata inconstient, facut in copilarie, reintarit de parinti,

“justificat” de evenimentele ulterioare, care culmineaza cu alegerea unei
alternative.

SCRIPTULAPROAPE (ALMOST SCRIPT): procesul scriptului care reflecta

credinta: “Aproape am reusit, dar nu chiar”.

SCRIPTUL BANAL: acelasi cu scriptul neinvingator.

SCRIPTUL DE INVINGATOR (WINNING SCRIPT): un script in care beneficiul

este fericit sau implinit si/sau implica succes in indeplinirea scopului propus.

SCRIPTUL DE INVINS (LOOSING SCRIPT): un script in care beneficiul negativ

este dureros sau destructiv si/sau care duce la esecul indeplinirii scopului
declarat.

SCRIPTUL DESCHIS (OPEN - ENDED SCRIPT): procesul scriptului care reflecta

credinta: “Dupa un anumit timp, nu voi sti ce sa mai fac”.

SCRIPTUL DUPA (AFTER SCRIPT): procesul scriptului care reflecta credinta:

“Daca astazi se intampla ceva bun, trebuie sa platesc maine”.

SCRIPTUL MEREU (ALWAYS SCRIPT): procesul scriptului care reflecta

credinta: “Trebuie sa stau mereu in aceeasi situatie nesatisfacatoare”.

SCRIPTUL NICIODATA (NEVER SCRIPT): procesul scriptului care reflecta

credinta: “Nu pot obtine niciodata ceea ce imi doresc cel mai mult”.

SCRIPTUL PANA CAND (UNTIL SCRIPT): procesul scriptului care reflecta

convingerea: “Nimic bun nu se poate intampla, pana cand nu se intampla ceva
mai putin bun”.

SEMNALUL SCRIPTULUI: un indiciu corporal care indica ca individul a intrat in

script.

SENTIMENT AUTENTIC: sentimentul original necenzurat, pe care individul

invata in copilarie sa il acopere cu un sentiment parazit.

71
SENTIMENT PARAZIT (RACKET FEELING): o emotie familiara, invatata si
incurajata in copilarie, traita in mai multe situatii stresante si neadaptata
rezolvarii problemelor de catre adult.

SIMBIOZA DE ORDINUL DOI: o simbioza aparuta intre P1 si A1 a unei parti si

C1 a celeilalte parti.

SIMBIOZA: o relatie in care doi sau mai multi indivizi se comporta ca si cum ar
forma o singura persoana, deoarece nu-si folosesc toate starile eului.

SISTEMUL PARAZITARII (RACKET SYSTEM): un sistem de sentimente, ganduri

si actiuni distorsionate si care se autointaresc, mentinut de granitele scriptului
individului.

SPONTANEITATE: abilitatea de a alege liber dintr-o gama larga de optiuni de

simtire, gandire si comportament, inclusiv alegerea starii eului.

STAREA EULUI DE ADULT: un set de comportamente, ganduri si sentimente

care sunt raspunsuri directe la aici si acum si care nu sunt copiate de la parinti
sau de la figurile parentale si nici nu sunt reluate din copilaria individului.

STAREA EULUI DE COPIL: un set de comportamente, ganduri, sentimente

reluate din copilaria individului, cu alte cuvinte o stare a eului arhaica.

STAREA EULUI DE PARINTE: un set de comportamente, ganduri si sentimente

care au fost copiate de la parinti sau alte figuri parentale: cu alte cuvinte o stare
a eului imprumutata.

STAREA EULUI: un pattern coerent de sentimente si experiente legat direct de

un pattern coerent de comportamente corespunzatoare.

STIMUL: comunicarea initiala din tranzactia individului (dupa care urmeaza

raspunsul).

STRATAGEMA (GIMMICK): un raspuns tranzactional care transmite la nivel

psihologic ca persoana a acceptat invitatia de a juca.

STRUCTURA: (in modelul starilor eului) clasificarea comportamentului,

sentimentelor si experientelor individului, in termenii starilor eului.

STRUCTURAREA TIMPULUI: felul in care oamenii isi petrec timpul cand sunt
perechi sau in grup.

SUPRAADAPTARE: comportament pasiv in care persoana se supune dorintelor

pe care crede ca le au altii, fara a tine cont de propriile dorinte.

72
TIMBRU (STAMP sau TRADING STAMP): un sentimenta parazit, pe care
individul il stocheaza, cu intentia de a-l schimba mai tarziu pentru un beneficiu
negativ.

TIP: (despre desconsiderare) daca desconsiderarea se refera la stimuli, probleme

sau optiuni.

TRANZACTIA BLOCANTA: o tranzactie al carei scop este evitarea unui subiect

prin manifestarea dezacordului asupra definirii subiectului.

TRANZACTIA DUBLA: o tranzactie ascunsa care implica patru stari ale eului.
TRANZACTIE DE REDEFINIRE: o tranzactie tangentiala sau blocanta.
TRANZACTIE INCRUCISATA: o tranzactie in care vectorii tranzactionali nu sunt
paraleli, sau in care starea eului vizata nu este cea care raspunde.

TRANZACTIE PARALELA: la fel cu tranzactie complementara.

TRANZACTIE TANGENTIALA: o tranzactie in care stimulul si raspunsul se refera

la subiecte diferite, sau se refera la acelasi subiect, dar din perspective diferite.

TRANZACTIE ASCUNSA: o tranzactie in care mesajul deschis este transmis in

acelasi timp cu cel ascuns.

TRANZACTIE UNGHIULARA: o tranzactie ascunsa care implica trei stari ale

eului.

TRANZACTIE: un stimul tranzactional si un raspuns tranzactional; unitatea de

baza a discursului social.

TRECEREA TIMPULUI (PASTIME): mod de structurare a timpului, in care

oamenii vorbesc despre un subiect dar nu au nici o intentie de a actiona in
legatura cu acesta.

TRICOU (SWEATSHIRT): un motto, semnalat nonverbal de catre o persoana,

care actioneaza ca o invitatie ascunsa la joc sau parazitare.

TRIUNGHIUL DRAMATIC: diagrama care ilustreaza felul in care persoanele pot

adopta sau schimba cele trei roluri din script (Persecutor, Salvator, Victima).

VECTOR: sageata, intr-o diagrama tranzactionala, care leaga starea eului din
care porneste comunicarea, cu starea eului careia ii este adresata.

73
VICTIMA: (in Triunghiul Dramatic) persoana care se vede ca fiind inferioara si
care crede ca merita sa fie minimalizata sau ca este incapabila sa se descurce
fara ajutor.

VIOLENTA: un comportament pasiv, in care persoana isi directioneaza energia

destructiva in exterior, in incercarea de a forta mediul sa rezolve o problema.

VRAJITOARE (WITCH): (folosit de unii autori) Parintele din Copil.

VRAJITOR (PARINTE): (folosit de unii autori) Parintele din Copil.

ZONA: (de desconsiderare) in care desconsiderarea se refera la sine, la altii sau

la situatie.

74