MĂRTURII ȘI TEXTE despre botez

extrase DIN CARTEA

„ MĂRTURISEC UN BOTEZ ”
a PĂRINTElui GHEORGHE METALLINOS (GRECIA)

ARGUMENTE APOSTOLICE ȘI PATRISTICE CARE DOVEDESC CĂ

BOTEZUL PRIN STROPIRE SAU TURNARE NU ESTE VALID

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Este botezul prin stropire ori turnare botez ortodox canonic ?

După învățătura Bisericii Ortodoxe și după toată tradiția Apostolică și

Patristică, această inovație a botezului prin stropire sau turnare este de

1
origine papistașă (catolică) și este o inovație eretică pe care Catolicismul a
acceptat-o la Conciliul II Vatican din care citez:

„Taina botezului o poate săvârși prin afundare ori prin turnare.

Botezul prin afundare este forma cea mai indicată , ca una care arată
moartea și învierea lui Hristos. Conform obiceiului care predomină la noi ,
în general, taina botezului se va săvârși prin turnare ” am încheiat citatul
pag. 88 rândul 14.

Deci, pe deoparte, ei recunosc că botezul prin afundare este cel

corect(valid), iar pe de altă parte hotărăsc cu de la sine putere să adopte
botezul prin turnare, încălcând canoanele Apostolice ca niște eretici ce sunt.

Poate un episcop sau preot ortodox să săvârșească acest fel de

botez prin turnare ori stropire ?

La această întrebare aducem ca argument canoanele Apostolice care ne

lămuresc în această privință.

CANONUL 50 APOSTOLIC

Dacă vreun episcop sau prezbiter(preot) nu ar săvârși cele trei afundări

ale unei singure Taine (a botezului), ci numai o afundare , aceea care se dă întru
moartea Domnului, să se caterisească. Pentru că n-a zis Domnul : întru moartea
mea botezați, ci ”Mergând, învățați toate neamurile , botezându-le în numele
Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”

CANONUL 47 APOSTOLIC

Episcopul sau prezbiterul (preotul) care va boteza din nou pe cel ce are
botezul cu adevărat sau dacă nu va boteza pe cel spurcat (botezat) de către
eretici , să se caterisească , ca unul care ia în râs crucea și moartea Domnului
și nu deosebește preoții adevărați de preoții mincinoși.

2
 Necesitatea întreitei afundări după sfântul Nicodim Aghioritul

Necesitatea întreitei afundări pentru ființarea Tainei corespunde

naturii ei dogmatice. Prin întreita afundare „mărturisim dogma celei
atotstăpânitoare, pe care o rostim cu mare glas în epicleze ” dar și „dogma
iconomiei Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos, a Cărui moarte
dimpreună cu îngroparea și cu învierea cea de a treia zi o închipuiesc
simbolic ” cele trei afundări și ridicări din apă. Potrivit Sf. Nicodim nu este
vorba despre un simplu simbolism, ci despre realitate, deoarece omul care
primește Botezul „face să lucreze în sinele său moartea Domnului. În felul
acesta , cel botezat moare și se îngroapă cu Hristos în apa Botezului” (Romani
6,9). Fără afundări este „ imposibil să ia naștere în noi asemănarea morții
lui Hristos și a îngropării celei de trei zile”. Însă Botezul ortodox este
deopotrivă și chip (tip) al „coborârii la iad a sufletului ” Domnului. De aceea
„pe de o parte, prin chipul îngropării lui Hristos” trupul celui botezat este
modelat de Dumnezeu, „iar prin chipul coborârii la iad, pe de altă parte ” îi
este îndumnezeit sufletul. Pag.42 rândul 15

Mântuitorul nostru Iisus Hristos zice către Nicodim „ amin amin

grăiesc ție: de nu se va naște cineva din apă și din Duh , nu va putea să
intre în împărăția lui Dumnezeu ” (Ioan 3,5 ).

Însuși Hristos spune că trebuie să ne naștem din apă (dinlăuntrul apei

nu stropit sau turnat).
Precum nașterea pruncului este dinăuntru (din pântece) așa și nașterea
cea duhovnicească este dinlăuntrul apei și din Duh după cuvântul Domnului.

3
 Cuvântul BOTEZ se trage din grecescul BAPTIZO= AFUNDARE

Sfântul Dionisie Areopagitul zice: În botez nu avem „ băutură” ci

„potop” (acoperire totală ).

Știm că inovația eretică a papismului folosit la botezul prin turnare sau

stropire a influențat atât de puternic pe episcopii și preoții ortodocși, care au
început a folosi și ei ritualul eretic al botezului prin turnare sau stropire.
Aceasta datorită uniației din Ardeal, a preoților care au trecut la Greco-catolici
și mai ales datorită ereziei ecumenismului de astăzi.

Cei mai mulți dintre episcopii și preoții ecumeniști , primesc cu toții la

unison această practică a botezului prin turnare ori stropire care este străină
de ortodoxie, motivând că ar fi validă prin iconomie. Dar aceasta este o
amăgire a lor eretică.

În ce situații era primit de Biserică botezul prin turnare folosindu-se de

iconomie ?

Știm că Biserica noastră Ortodoxă și Sfinții noștri Părinți au folosit în

decursul istoriei în anumite situații grele iconomia ca metodă temporală
pentru a câștiga sufletele pentru mântuire. Dar iconomia nu este linia
Bisericii, ci acrivia este linia cea adevărată.

Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „ Iconomia se lucrează acolo unde nu se

încalcă legea ”.

Biserica aplică iconomia cu discernământ în ceea ce privește botezul

ereticilor care se întorc la Ortodoxie. Iconomia se aplica doar în anumite
situații. Exemplu:
Potrivit Sfântului Nicodim Aghioritul , poziția Sinodului al-II-lea
ecumenic față de arienii și macedonienii care se întorceau la Ortodoxie
Sinodul îi primește doar prin zapis scris, făgăduind că se leapădă de erezia
ariană sau macedoniană. Pentru că cei mai mulți care cădeau în erezia
arianismului proveneau dintre ortodocși, și aceia aveau botezul corect prin

4
cele trei afundări , și de aceea nu li se mai repeta botezul atunci când
reveneau la Biserică.
Iar cei care erau botezați de arieni și se întorceau la Biserică, Sinodul îi
primea prin botezul ortodox, pentru că arienii fiind eretici nu aveau botezul
valid. Ereticii aceștia erau mulți la număr și cu putere politică. Astfel , Părinții
sinodali au arătat îngăduință „pentru a-i atrage la Ortodoxie și a-i îndrepta
mai lesne”. Deci aplicarea iconomiei nu se făcea samavolnic, ci motivat, având
în vedere mântuirea ereticilor și pacea Bisericii.
Atât Sinodul al VI-lea, cât și al II-lea vorbesc despre ereticii proveniți
dintre noi, adică au fost ortodocși și de aceea îi primea numai prin lepădarea
ereziei fără să-i mai reboteze. Pag. 59-65.
Iconomia însă devenea posibilă deoarece acești eretici „păzeau în
botezul lor tradiția apostolică , botezând după cuvântul Domnului, în numele
Tatălui și al Fiului și Sfântului Duh și în trei afundări și ridicări din apă”.
Săvârșirea corectă a Tainei a constituit criteriul acceptării botezului lor.

Această iconomie de care s-au folosit Sfinții Părinți nu poate fi

comparată cu iconomia care o fac ecumeniștii de astăzi. Aceasta din mai multe
motive :
1. Episcopii și preoții ecumeniști săvârșesc acest botez prin turnare ori
stropire din comoditate și nu din necesitate.
2. Cred în această teorie cum că sunt valide aceste botezuri prin
iconomie.
Această iconomie nu este excepție, pe care cred ecumeniști că o primește
Biserica ca fiind validă, ci sunt călcări de canoane și inovație eretică.
Din anul 1054 catolicii au căzut sub osănda Sinoadelor Ecumenice pentru
ereziile și inovațiile lor.

Sinoadele care i-au anatemizat sunt:

Sinodul al -VIII-lea Ecumenic întrunit de sf. Fotie anul 879.
Sinodul întrunit de Mihail Cerularie în anul 1054.
Sinodul întrunit sub patriarhatul lui Grigorie al II-lea al Constantinopolului
anul 1283-1289-care „i-a retezat pe catolici de la trupul cel întreg al
ortodocșilor,dezmoșteniți făcându-i de Biserica lui Dumnezeu.
Sinodul cel întrunit de Serghie al II-lea al Constantinopolului anul 999-1019,
care a șters numele lui Serghie al Romei din Diptecele Bisericii Răsăritene.
Sinoadele întrunite sub Alexie, Ioan și Manuil Comnenii (veacurile XI-XII), cel
al celor trei Patriarhii din Răsărit întrunit după cel de la Florența (1482),cele
două din Rusia, din Moldova etc.
5
Catolicii, ca eretici „nu pot săvârși botez ,deoarece au pierdut harul slujirii ”
după cum observă sf. Nicodim Aghioritul. Pag. 76-77.

Sfântul Nicodim mai zice: „deoarece …. Catolicii nu se însămânțează

împreună cu grăuntele Hristos cel în două firi în apa Botezului ,
pentru aceea nici trupul lor nu este modelat de Dumnezeu, nici
sufletul lor. Și simplu vorbind, nu pot face să încolțească vlăstarul
mântuirii, ci se usucă și se pierd. Pag. 83.

Obiceiul prin turnare a apărut la cei bolnavi la pat . Pe acest argument a

fost întemeiată, de altfel și cunoscuta hotărâre a sinodului Biserici Greciei din
1932, din vremea Arhiepiscopului Hrisostom Papadopoulos. Potrivit lui
Atanasie Hristofilopoulos , botezul celor aflați la pat se săvârșea prin turnare .
Cu toate acestea , Biserica îi privea întodeauna cu neîncredere pe cei care
primeau acest botez, de aceea când aceștia se însănătoșeau erau lipsiți de
dreptul de a primi preoția, fiindcă botezul lor era socotit nedesăvârșit.

Așadar nu este îngăduit ca botezul celor bolnavi la pat să fie promovat ca

argument în favoarea stropirii practicate de catolici. Fiindcă acela a fost
permis „ din necesitate și în cazurile particulare ”, și prin urmare nu devine
lege în Biserică. Pe când stropirea catolică se face „dinadins și fără a exista
necesitate ”.
Biserica lui Hristos primește prin iconomie anumite cazuri ca excepție,
mai ales pe cei care sunt pe moarte și sunt botezați prin turnare ori stropire
ca să nu moară nebotezați, dar dacă se fac sănătoși și acestora trebuie să li se
facă botezul complet prin cele trei afundări în numele Sfintei Treimi .

Mare răspundere au pe umerii lor episcopii și preoții care săvârșesc

această Taină a botezului folosindu-se de ritualul ereticilor, care nu este
canonic, și nefiind nici cazuri de necesitate. Mai întâi cad sub osânda
canoanelor Apostolice și sub caterisire. Apoi nedreptățesc și atâtea suflete
lipsindu-le de dumnezeiescul botez cel adevărat.
Pentru mai multe detalii despre botezul cel adevărat și canonic
recomandăm să citiți cartea Părintelui Gheorghe Metallinos, din care am
extras doar câteva citate și mărturii.
Nădăjduim ca celor ce vor citi aceste puține mărturii să le fie spre folosul
și mântuirea lor. Ami