Dioda.

19 September 2013 by Ciprian

Bine te-am găsit !

Componentele folosite în electronică sunt de două tipuri: pasive şi active. În momentul în care
sunt parcurse de un curent electric, cele pasive îşi păstrează constanţi parametrii
electrici (rezistenţă, capacitate şi inductanţă) indiferent de tensiunea electrică aplicată la borne. În
contrast, parametrii electrici ai componentelor active sunt foarte sensibili la valoarea şi sensul
tensiunii electrice aplicată la borne. Pentru început vom vorbi despre cel mai simplu exemplu de
componenta activă, şi anume despre diodă. Prin urmare, astăzi vom afla:

 Ce este dioda ?
 Cum funcţionează o diodă ?
 Notarea diodelor
 Parametrii diodei
 Principalele tipuri de diode:
o Dioda redresoare
o Dioda Zenner
o Dioda varicap
o Dioda Shottky
o Dioda Tunnel
o Fotodioda
o LED-ul

Ce este dioda ?

Este o componentă electronică a cărei rezistenţă electrică depinde de valoarea şi de sensul

tensiunii aplicate între cele două borne ale acesteia. Mai concret, principala proprietate a unei
diode este aceea că lasă curentul electric să treacă doar într-un singur sens. Echivalentul ei
mecanic este supapa (de sens).

Din punct de vedere fizic, dioda este compusă dintr-o joncţiune PN, despre care am vorbit pe
larg aici. Detalii suplimentare despre principiul de funcţionare al diodei mai poţi
găsi aici sau aici.
Spre deosebire de rezistenţe, bobine şi condensatorii nepolarizaţi, bornele unei diode au
semnificaţii diferite şi de aceea fiecare a primit un nume special – anod şi catod. Simbolul
general al unei diode este prezentat în figura 1, unde este arătat care bornă este anodul şi care
catodul.

Figura 1. Dioda – simbolizare generală

Dacă te uiţi atent la simbolul diodei, pare că este compus dintr-o săgeată care străpunge o barieră
(bara aia verticală din dreapta triunghiului). Este important să ţii minte că sensul săgeţii din
simbolul diodei arată sensul în care dioda permite trecerea curentului electric. Cu alte cuvinte,
dioda poate fi conectată într-un circuit în două moduri:

 polarizare directă (în care dacă legăm plusul la anod şi minusul la catod, dioda conduce
curentul electric);
 polarizare inversă (în care dacă legăm plusul la catod şi minusul la anod, dioda nu
conduce curentul electric).

Figura 2. Dioda în polarizare directă şi în polarizare indirectă

În figura 2 sunt schematizate cele două moduri posibile de conectare a unei diode într-un circuit.
Până acum am considerat dioda într-o situaţie idealizată: dacă este polarizată direct va conduce
curentul electric (adică va avea rezistenţa electrică egală cu zero) iar dacă este polarizată invers
nu va conduce curentul electric (adică va avea o rezistenţă electrică infinit de mare).
În realitate nimic nu e perfect, nici măcar dioda. Când este polarizată direct, rezistenţa ei
electrică nu este chiar zero, iar când este polarizată invers dioda lasă să treacă un mic curent,
chiar dacă acesta este extraordinar de mic.

Cum funcţionează o diodă ?

Aşa cum se vede în figura 2, dioda lasă să treacă un curent direct (Id) atunci când este polarizată
direct şi un curent invers minuscul (Ii) atunci când este polarizată invers. Am spus la începutul
articolului că funcţionarea diodei este similară cu cea a unei supape de sens. Hai să detaliem
acest fapt aruncând o privire pe graficul din figura 3.

Figura 3. Diagrama tensiune-curent a unei diode

Linia roşie arată ce curent (Idiodă) apare în diodă atunci când la borne îi punem o anumită tensiune
(Udiodă). Observăm că linia asta nu este chiar simplă, aşa că pentru a o înţelege mai uşor am
împărţit graficul în patru zone. Fiecare din aceste zone este delimitată de valorile de pe axa Udiodă
la care se întâmplă ceva important cu linia roşie. După cum poate ai intuit deja, în zonele A şi B
dioda este polarizată invers iar în zonele C şi D este polarizată direct.
Zona C. Această zonă arată că dacă la bornele diodei băgăm orice tensiune între 0 V şi Vp (în
polarizare directă), aceasta nu va lăsa să treacă nici un curent. Vp este ceea ce se numeşte
“tensiune de prag” sau “tensiune de deschidere (a diodei)”. Vp ţi-l poti imagina ca fiind un arc
care ţine o supapă presată în locaşul ei: dacă presiunea fluidului blocat de supapă este mai mică
decât forţa arcului, supapa nu se va deschide iar dacă presiunea fluidului depăşeşte forţa arcului,
supapa se va deschide.

Zona D. Cuprinde zona în care diodei îi este aplicată o tensiune mai mare decât V p (tot în
polarizare directă). Se observă că cu cât încercăm să-i dăm o tensiune mai mare decât Vp, cu atât
curentul prin ea creşte mai mult. Trebuie să subliniez că după ce depăşim Vp, curentul prin diodă
creşte extraordinar de repede. Asta înseamnă că dacă unei diode încercăm să îi aplicăm o
tensiune cu doar foarte puţin peste Vp, rezistenţa electrică a acesteia va scădea până foarte
aproape de 0 ohmi (adică dintr-un dispozitiv izolator devine brusc unul foarte bun cu o foarte
bună conductivitate electrică).

Ca să fiu şi mai sigur că ai înţeles, imaginează-ţi că dioda este un pahar gol şi că Vp este
înălţimea buzei paharului. Pentru orice nivel de umplere între zero şi Vp, din pahar nu va curge
nimic. Dacă însă ridici nivelul lichidului din pahar până la Vp, o să vezi că lichidul va începe să
curgă din pahar. Ghici ce se întâmplă dacă încerci să ridici nivelul lichidului din pahar peste V p ?
Va creşte nivelul lichidului ? Bineînţeles că nu ! Nivelul lichidului va rămâne doar puţin peste Vp
însă viteza cu care lichidul va curge din pahar va creşte. Asta înseamnă că practic oricât te-ai
strădui să creşti nivelul lichidului peste Vp, nu vei reuşi decât să îţi inunzi rapid casa.

Tradusă în cazul diodei, această analogie arată că în polarizare directă dioda nu te va lăsa
niciodată să îi bagi o tensiune cu mult mai mare decât Vp. Cu alte cuvinte, atâta timp cât o diodă
este deschisă, tensiunea de la bornele ei va fi ÎNTOTDEAUNA doar cu foarte foarte puţin mai
mare decât Vp.

Zona B. Este zona în care dioda este polarizată invers cu tensiuni între 0 şi Vs, unde Vs este
tensiunea de străpungere, adică tensiunea la care izolaţia diodei polarizare invers cedează. Nu
cred că este nevoie să detaliez mai mult decât că în această zonă dioda nu lasă practic să treacă
nici un curent.

Zona A. Este zona în care diodei polarizate invers i se aplică tensiuni mai mari decât poate ea
suporta (Vs). Ce se întâmplă în această situaţie ? Cu cât încercăm să băgăm tensiuni mai mari
decât Vs, cu atât curentul prin diodă va fi mai mare. Curentul provocat de depăşirea Vs creşte la
fel ca şi în cazul lui Vp, adică extraordinar de repede. Asta înseamnă că în polarizare înversă, nu
putem depăşi decât cu foarte puţin tensiunea Vs.

Notarea generală a diodelor

Prin notarea generală vreau să înţelegi cum anume recunoşti o diodă într-un cablaj imprimat sau
într-o cutie cu piese electronice culese de cine ştie unde.

Pentru cele de mare putere este cel mai simplu: indiferet de capsula sub care le întâlneşti,
indiferent de tipul ei, mereu vei găsi pictat pe ea simbolul general al diodei (cel din figura 1).
În cazul celor de mică putere, nu prea este spaţiu pentru pictarea simbolului diodei. De aceea, în
cazul lor singurul indiciu că avem de a face cu o diodă este un inel plasat la unul din capetele
piesei, inel care are evident altă culoare decât restul suprafeţei. În plus, acest inel îţi arată că
borna din imediata lui apropiere este catodul diodei (vezi figura 4).

Figura 4. Indicarea catodului pe diodele de mică putere

La LED-uri şi fotodiode nu mai este valabilă regula cu inelul. Nu mă îndoiesc că ştii deja cum
arată capsula unui led, aşa că dacă ai unul nou şi vrei să-i afli care-i sunt anodul şi catodul, află
că piciorul mai lung este de regulă anodul. Dacă este vorba de un led mai vechi, cel mai bine îl
controlezi cu un ohmetru (presupunând că acesta poate da tensiuni cel puţin egale cu V p-ul LED-
ului).

Parametrii diodei

O foaie de catalog a unei diode poate conţine chiar şi zeci de parametri, însă doar puţini dintre ei
au o importanţă critică în practică. Dintre aceştia amintesc:

 tensiunea de prag (pe care eu am notat-o cu Vp). Este tensiunea de deschidere a diodei. În
cazul celor fabricate din oxid de siliciu (adică cele mai întâlnite la ora actuală) Vp=~0,6 –
0,7V;
 tensiunea de străpungere (pe care eu am notat-o cu Vs). Pentru o diodă polarizată invers,
este tensiunea la care izolaţia acesteia cedează;
 curentul diodei. Este intensitatea maximă a curentului pe care dioda îl poate suporta în
mod continuu (fără să se distrugă). Uneori foile de catalog arată şi valorile maxime ale
curentului instantaneu, adică valoarea curentului maxim pe care dioda îl poate suporta
pentru un timp foarte scurt;
 timpul de revenire. Reducerea tensiunii unei diode polarizate direct sub Vp nu opreşte
instantaneu curentul electric prin diodă. Timpul de revenire arată tocmai timpul necesar
unei diode să treacă din starea de conducţie în starea blocată. Este un parametru
important doar în aplicaţii de înaltă frecvenţă;
 capacitatea electrică.

Principalele tipuri de diode

Parametrii diodelor pot fi dictaţi într-o anumită măsură prin procesul de fabricaţie şi astfel de-a
lungul timpului au fost dezvoltate mai multe categorii de diode. În figura 5 este prezentată
simbolizarea principalelor tipuri de diode iar mai jos ai o scurtă descriere a fiecăreia din acestea.

Figura 5. Simbolizarea principalelor categorii de diode

Dioda redresoare

Este cel mai întâlnit tip de diodă. Este folosită în principal la redresarea curentului alternativ,
adică la obţinerea curentului continuu din curent alternativ.

Dioda Zenner

Singura diferenţă funcţională a diodei Zenner faţă de o diodă obişnuită este faptul că diodele
Zenner sunt construite în aşa fel încât tensiunea de străpungere să aibă valori foarte precise.
Astfel putem găsi diode Zenner de 1,2V, 2,7V, 3,3V, 5V, 10V, 12V, 15V şi tot aşa mai departe.
În rest, funcţionează la fel ca o diodă redresoare, adică în polarizare directă tot la tensiunea Vp se
deschide. Principala lor aplicaţie este ca “etalon de tensiune” în construcţia stabilizatoarelor de
tensiune.

Dioda varicap

Varicap vine de la Variable Capacitor (condensator variabil). Atunci când sunt polarizate invers,
capacitatea electrică a diodelor variază odată cu tensiunea. Asta înseamnă că, în polarizare
inversă, diodele pot fi folosite ca şi condensatoare variabile controlate nu de vreun buton
mecanic ci de o tensiune electrică (ce poate veni de exemplu de la un microprocesor). Diodele
varicap sunt optimizate acestui scop. Acum nu-ţi închipui că este vorba de cine ştie ce capacitate
– este vorba de valori mici, însă iscusit folosite pot de exemplu să înlocuiască funcţia
condensatorului variabil cu care acum 20 de ani căutai frecvenţa postului radio dorit.

Dioda Shottky

Ca şi dioda redresoare, dioda Shottky este o diodă frecvent folosită la redresarea curentului
alternativ. Cu ce e mai bună dioda Shottky decât cea redresoare ? Cu faptul că are tensiunea de
deschidere (Vp) şi timpul de revenire de valori mult mai mici. Asta înseamnă că pe ele se pierde
mai puţină putere electrică şi că pot fi folosite la redresarea curenţilor de frecvenţe ridicate. Ah,
şi evident că sunt şi ceva mai scumpe :D.

Dioda Tunnel

Este o diodă cu care nu am avut de-a face practic până acum însă pentru că este şi ea destul de
celebră am făcut o mică documentare pentru amândoi. Pe scurt, am aflat că nu are tensiune de
prag (Vp), adică dacă o polarizezi direct, începe să conducă curent imediat după de ai depăşit 0V.
Principale ei aplicaţii sunt în domeniul curenţilor cu frecvenţe de ordinul miliardelor de herţi.

Fotodioda

Este o diodă a cărei capsulă are o mică fereastră prin care poate intra lumină. Particularitatea ei
este aceea că dacă primeşte suficientă lumină, permite trecerea curentului electric chiar şi în
polarizare inversă. Are o destinaţie clară: senzor optic.

LED-ul

Sunt sigur că ştii deja cum arată. Ce poate ştii mai puţin este faptul că este de fapt o diodă, că
graficul tensiune-curent prezentat mai sus i se aplică şi lui şi că o parte din energia electrică pe
care o consumă o transformă în lumină. Un lucru interesant la el este faptul că tensiunea de
deschidere (Vp) depinde de culoarea led-ului (roşu are undeva între 1 şi 2 V, verdele vreo 3V,
albastrul 4V şi ceva etc.). Pe lângă aplicabilitatea sa ca sursă de lumină, am observat că este des
folosit în locul diodelor Zenner ca şi “etalon de tensiune”. De ce ? Sincer să fiu, încă nu ştiu :P.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie-l mai departe în grupul tău de prieteni !