Anda di halaman 1dari 124

9.

Exemplificati modul in care poate fi amenintata independenta unui cabinet, o societate sau
membrii acestora ca urmare a unor cauze datorate renuntarii la propriile convingeri.
Raspuns:
10. Exemplificati modul in care poate fi amenintata independenta unui cabinet, o societate sau
membrii acestora ca urmare a unor cauze datorate manifestarilor de familiarism.
Raspuns:
11. Considerand ca in urma misiunii de audit statutar desfasurata la societatea ABC SA care a
intocmit situatiile financiare pentru anul 2009 in conformitate cu prevederile OMFP1752/2005
ati identificat aspecte care nu afecteaza opinia auditorului, redactati un raport de audit
modificat respectand continutul acestuia conform ISA701 (Modificari ale raportului de audit ).
Raspuns:

12. Simulati o misiune de examen limitat asupra creantelor.

Raspuns:

13. Simulati o misiune de examen limitat asupra evenimentelor ulterioare.

Raspuns:

14. In calitate de auditor verificati modul in care o societate inregistreaza salarile pentru un nr de 3
salariati. Ion, salariul realizat 8.000 lei, grupa normala, Vasile salariul realizat 3.500 lei, grupa
speciala si Popescu salariul realizat 5.900 lei, grupa deosebita. Care este inregistrarea
pentru luna respectiva aferenta contributiei CAS care este suportata de asigurati?
Raspuns:
421
=
4312
760 (8000 * 9.5%)
421
=
4312
333 (3500 * 9.5%)
421
=
4312
561 (5900 * 9.5%)

181. Prezentati cel putin 7 caracteristici ale auditului statutar care-l deosebesc
de auditul contractual.

1.-numirea auditorului statutar se face de catre adunarea generala a actionarilor


sau asociatilor;

2.-orice auditor statutar e mandatat, de regula pentru o durata de 5-7 ani;


3.-auditorul statutar emite in toate cazurile un raport de audit care are un
continut strict normat;

4.-auditorului statutar îi este specifica o anumita conduita deontologica precis


stabilita prin codul etic;

5.-misiunea de audit statutar are un caracter permanent;

6.-auditul statutar se efectueaza numai prin sondaj;

7.-auditorul statutar nu poate avea imixtiuni în gestiunea societatii-client.

Auditul statutar este activitatea realizata de cenzori potrivit


dispozitiilor legale, pe baza mandatului acceptat si confirmat de AGA,
are la baza Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990 si are ca scop:

- sa supravegheze gestiunea societatilor comerciale

- sa realizeze verificari si interventii cand situatia o impune

- sa verifice casa

- sa contribuie la desfasurarea inventarierii

- sa verifice bilantul contabil

182. Prin ce se deosebeste o misiune de audit bazata pe proceduri convenite de o misiune de audit
statutar ?

Intr-o misiune de proceduri convenite, auditorul nu exprima nici o asigurare.El


întocmeste în mod simplu un raport asupra faptelor constatate iar utilizatorii
raportului sunt cei care trag propriile concluzii din lucrarile auditorului.

Intr-o astfel de misiune, auditorul aplica proceduri de audit definite de comun


acord cu clientul si cu toti beneficiarii rezultatelor acestor lucrari.

Acest raport se adreseaza exclusiv partilor care au convenit procedurile de pus în


lucru.

183. Care sunt caracteristicile unei misiuni de compilare?

Intr-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare în raport, cu toate ca


utilizatorii informatiilor beneficiaza de servicii contabile.

Procedurile aplicate în astfel de misiuni nu au drept scop sa permita furnizarea


unei asigurari asupra situatiilor financiare.
- integritatea

- obiectivitatea

- competenta profesionala si atentia cuvenita

- confidentialitatea

- conduita profesionala

- standardele tehnice

184. Care este sfera de cuprindere a misiunilor de audit speciale?

Misiunile de audit speciale se pot referi la:

- situatii financiare, stabilite dupa un referential contabil diferit de standardele


internationale de raportare financiara si de normele nationale;

- conturi sau elemente de bilant sau rubrici din situatiile financiare;

- respectarea clauzelor contractuale;

- situatii financiare condensate ( rezumate).

- revizuirile

- misiunile de compilare

- angajamentele privind procedurile agreate

185. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra respectarii clauzelor


contractuale?

Misiunea se refera exclusiv la examinarea respectarii clauzelor care vizeaza


aspecte contabile si financiare.

Opinia auditorului poate face obiectul unui raport distinct sau va fi inclusa în
raportul de audit, de baza.

186. Prin ce se caracterizeaza raportul auditorului asupra situatiilor financiare


condensate?

Auditorul nu trebuie sa emita vreun raport asupra situatiilor financiare


condensate decat în cazul unde acesta a emis un raport de audit asupra situatiilor
financiare în ansamblul lor.
187. Care sunt elementele de baza ale unui raport asupra situatiilor financiare
condensate?

1. - titlul;

2. - destinatarul;

3. - identificarea situatiilor financiare auditate din care s-au nascut situatiile


financiare condensate;

4. - o opinie care sa indice daca informatiile cuprinse în situatiile


financiare condensate sunt în concordanta cu situatiile financiare auditate, din
care acestea s-au nascut;

5. - o mentiune, sau o trimitere la o nota anexa la situatiile financiare


condensate, în care se mentioneaza ca situatiile financiare condensate
trebuiesc citite împreuna cu situatiile financiare în ansamblul lor si cu raportul
de audit asupra acestora;

6. - data raportului;

7. - adresa auditorului;

8. - semnatura auditorului.

188. Raportul asupra unor rubrici din situatiile financiare.

Auditorului i se poate cere sa exprime o opinie asupra uneia sau mai multor
rubrici din situatiile financiare ( creante, stocuri, provizioane), în cadrul misiunii
de audit de baza sau într-o misiune distincta.

Opinia auditorului se va referi numai la rubrica auditata.

Intr-o astfel de misiune trebuie tinut seama de rubricile din situatiile financiare
care sunt interdependente, susceptibile de a avea o influenta semnificativa
asupra informatiilor în legatura cu care i s-a cerut opinia.

Auditorul trebuie sa fixeze prag de semnificatie pentru rubricile din situatiile


financiare asupra carora isi va exprima opinia.

Raportul auditorului trebuie sa mentioneze referentialul contabil pe baza caruia


a fost auditata rubrica respectiva din situatiile financiare.
Daca auditorul a formulat o opinie defavorabila sau imposibilitate de exprimare
a opiniei asupra situatiilor financiare în ansamblul lor, el poate emite o astfel de
opinie în raportul asupra unei rubrici numai daca aceasta rubrica nu constituie o
parte semnificativa a acestor situatii financiare.

189. Misiunea de examinare a informatiilor financiare previzionale:


caracteristici.

Elementele probante ale unei astfel de misiuni trebuie sa permita auditorului sa


aprecieze daca:

- ipotezele cele mai plauzibile retinute ca baza a informatiilor financiare


previzionale sunt rezonabile.

- informatiile financiare previzionale sunt suficiente;

- informatiile financiare previzionale sunt corect prezentate;

- informatiile financiare previzionale sunt pregatite într-o maniera coerenta


cu situatiile financiare istorice.

190. Explicati termenii de previziuni si proiectii în audit.

Previziunile-sunt informatii financiare previzionale elaborate pe baza de ipoteze


referitoare la evenimente viitoare (ipotezele sau estimarile cele mai plauzibile).

Proiectiile – sunt informatii financiare bazate pe ipoteze teoretice referitoare la


evenimente viitoare si la actiuni ale conducerii care pot sau nu sa se produca, precum si
pe combinarea estimarilor celor mai plauzibile cu ipotezele teoretice.

191. Obiectivul si principiile generale ale unei misiuni de examen limitat


(revizuire).

Obiectivul unei misiuni de examen limitat este sa permita auditorului sa


concluzioneze ca nici un fapt semnificativ nu a fost descoperit care sa-l faca sa
creada ca situatiile financiare nu au fost stabilite în toate aspectele lor semnificative
conform unui referential contabil identificat( asigurare negativa).

Auditorul trebuie sa respecte regulile de etica: independenta, integritatea,


obiectivitatea, competenta profesionala, confidentialitate, profesionalismul si
respectful fata de normele tehnice si profesionale.

Principii generale ale misiunii de examen limitat (revizuire):


1. Auditorul trebuie sa satisfaca “Codul privind conduita etica si
profesionala in domeniul auditului financiar”

2. Auditorul trebuie sa efectueze o revizuire in conformitate cu acest


standard

3. Auditorul trebuie sa planifice si sa efectueze revizuirea cu o


atitudine de scepticism profesional, recunoscand ca pot exista
circumstante care sa aiba drept rezultat situatii financiare in mod
semnificativ eronate

4. In scopul exprimarii unei certificari negative in raportul de


revizuire, auditorul trebuie sa obtina probe adecvate suficiente, in
primul rand, prin investigatii si proceduri analitice pentru a putea sa
traga concluzii

192. Proceduri de realizare a unei misiuni de examen limitat (revizuire).

1. - cunoasterea activitatiilor întreprinderii si ale sectorului din care face parte;

2. - analiza principiilor si practicilor contabile urmate de întreprinderi;

3. - analiza procedurilor practicate de întreprindere pentru contabilizarea,


clasificarea si întocmirea documentelor de sinteza;

4 .- primirea în lucru a procedurilor analitice destinate identificarii variatiilor,


tendintelor si elementelor neobisnuite.

În cazul în care se considera ca informatiile supuse examenului limitat pot


contine anomalii semnificative, auditorul trebuie sa puna în lucru proceduri
complementare sau mai extinse.

193. Normele de raportare în cazul unei misiuni de examen limitat (revizuire).

Raportul de examen limitat trebuie sa contina o concluzie scrisa, clar


exprimata, sub forma unei asigurari negative.

Raportul trebuie sa indice daca situatiile financiare nu dau o imagine fidela,


conform unui referential contabil identificat.El trebuie sa precizeze de asemenea ca nici
o opinie de audit nu este exprimata.

194. Raportarea unei misiuni de compilare.


Într-o misiune de compilare nu se exprima nici o asigurare în raport, cu toate
ca utilizatorii beneficiaza de servicii contabile. Profesionistul contabil utilizeaza
cunostintele sale contabile si nu pe cele de auditor, în scopul strângerii, clasarii si
sintetizarii situatiilor financiare. Procedurile aplicate în astfel de misiuni nu au drept
scop sa permita furnizarea unei asigurari asupra situatiilor financiare respective;
utilizatorii acestor informatii sunt încrezatori totusi ca beneficiaza de interventia unui
profesionist care aduce cunostintele si competentele sale la elaborarea acestor situatii
financiare.

Raportul asupra misiunii de compilare trebuie sa contina elementele urmatoare:

- titlul;

- destinatarul;

- o mentiune confirmând ca misiunea s-a derulat conform cu Standardele


Internationale de Audit aplicabil misiunilor de compilare sau normelor si
practicilor nationale;

- indicarea faptului, daca este cazul, ca auditorul nu este independent de


întreprindere;

- identificarea informatiilor financiare cu precizarea ca ele rezulta din detalii


furnizate de conducerea întreprinderii;

- o mentiune indicând responsabilitatea conducerii întreprinderii pentru


informatiile financiare compilate de catre auditor;

- o mentiune ca misiunea de compilare nu reprezinta nici un audit, nici un


examen limitat si, în consecinta, nici o asigurare nu este furnizata;

- un paragraf, daca este cazul, pentru atragerea atentiei asupra diferentelor


semnificative mentionate în anexe fata de referentialul contabil utilizat;

- data raportului;

- adresa si semnatura auditorului (contabilului) pe fiecare pagina a informatiilor


financiare compilate sau pe prima pagina a situatiilor financiare compilate, se
face una din mentiunile: “neauditate” sau “compilate fara audit, nici examen
limitat”.

195. Cum explicati necesitatea unui Cod etic în audit?

Necesitatea Codului consta în :

1. necesitatea garantarii unei calitati optime a serviciilor;


2. conservarea încrederii publicului în profesie;

3. asigurarea protectiei, atat a profesionistului contabil cat si a tertilor


beneficiari sau utilizatori ai serviciilor acestuia;

4. confirmarea de autoritate a lucrarilor effectuate de profesionistii contabili;

5. necesitatea asigurarii apararii onoarei si independentei profesionistului


contabil si a organismului din care face parte.

196. Care sunt principiile fundamentale ale eticii în audit înscrise în Codul etic?

1. Integritatea si obiectivitatea;

2. Competenta profesionala, grija si sarguinta;

3. Confidentialitate;

4. Profesionalism;

5. Respectul fata de normele tehnice si profesionale.

197. Explicati principiul integritatii si obiectivitatii în audit.

Integritatea – presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie drept si cinstit


atunci cfectueaza servicii profesionale.

Obiectivitatea – presupune ca profesionistul contabil trebuie sa fie impartial,


fara prejudicii, sa nu se afle în situatii de incompatibilitate, de conflict de interese, care
sa puna la îndoiala obiectivitatea acestuia.

198. Explicati principiul competentei în audit.

Competenta profesionala presupune ca profesionistul contabil trebuie sa


furnizeze servicii profesionale cu competenta, grija si sarguinta si sa fie la
curent cu ultimele evolutii si noutati din practica profesionala, din legislatie si
tehnici de lucru.

Competenta profesionala se divide în doua componente: achizitionarea


competentei profesionale si mentinerea competentei.

199. Explicati principiulconfidentialitatii în audit.

Confidentialitatea presupune ca profesionistul contabil trebuie sa respecte


confidentialitatea informatiilor obtinute în timpul misiunilor sale si nu trebuie sa
le utilizeze sau sa le divulge fara autorizare scrisa, în afara de cazurile cand
obligatia divulgarii e prevazuta prin lege sau norme regulamentare.

Aceasta obligatie se aplica si dupa terminarea relatiilor între profesionist si


clientul sau angajatorul sau.

200. Conceptul de independenta în audit.

Principiul independentei se aplica tuturor profesionistilor contabili în practica


libera, indiferent de natura serviciului prestat. In cazul executarii unei misiuni de
audit independenta devine cea m 14514r1714o ai sigura garantie ca
profesionistul contabil si-a îndeplinit misiunea în conditii de integritate si cu
obiectivitate.

Componentele fundamentale ale independentei sunt: independenta de


spirit(rationamentul profesional) si independenta în aparenta (comportamentala).

201. Prezentati 5 situatii de amenintare la adresa independentei.

1. Cauze datorate interesului propriu;

2. Cauze legate de slabirea autocontrolului;

3. Cauze datorate renuntarii la propriile convingeri;

4. Cauze datorate manifestarilor de familiarism;

5. Cauze datorate unor misiuni de intimidare.

202. Interesul propriu – amenintare la adresa independentei.

Interesul propriu devine o amenintare la adresa independentei atunci


când un cabinet, o societate sau membrii acestora ar putea beneficia de un
interes (participare) financiar din partea clientului sau daca un interes
propriu al acestor cabinete ar intra în conflict cu clientul respectiv (exemple:
participare financiara directa sau indirecta la capitalul propriu, un împrumut
sau o garantie la sau de la un client, onorarii totale provenind de la un singur
client, relatii de afaceri cu clientul, potentiala angajare ca salariat al clientului,
onorarii neprevazute în contractul de audit).

203. Slabirea autocontrolului – amenintare la adresa independentei.


Amenintarea la adresa independentei, legata de slabirea autocontrolului, apare
atunci când unul dintre membrii cabinetului/societatii a fost anterior una din
persoanele care a gestionat patrimoniului clientului si astfel poate exercita o
influenta semnificativa directa asupra nivelului de asigurare al angajamentului
fata de client(exemple: un membru al cabinetului/societatii care este sau a fost
recent una din persoanele care a getionat patrimoniul clientului, sau care a fost
recent un angajat al clientului într-o pozitie din care poate exercita o influenta
semnificativa asupra nivelului de certitudine).

204. Renuntarea la convingeri – amenintare la adresa independentei.

Renuntarea la convingeri poate sa apara atunci când cabinetul/societatea sau


un membru al acestuia, promoveaza opinia unui client pâna la punctul în care
obiectivitatea sa este sau poate fi înteleasa ca fiind compromisa.Este cazul în
care cabinetul/societatea sau un membru al acestuia si-au subordonat
rationamentul lor profesional aceluia al clientului.

205. Manifestari de familiarism – amenintare la adresa independentei.

Manifestarile de familiarism au loc atunci când, în virtutea unor relatii strânse cu


un client, cu cei care gestioneaza patrimoniul sau cu angajatii acestuia,
cabinetul/societatea sau un membru al acestora, devine prea întelegator fata de
interesele clientului (un membru al cabinetului/societatii are un membru de
familie cu functie de raspundere în întreprinderea clientului; un fost
partener al cabinetului/societatii gestioneaza patrimoniul clientului si are
influenta importanta asupra realizarii obiectului contractului încheiat cu clientul,
acceptarea de daruri, în afara de cazul când valoarea acestora este
nesemnificativa, de catre membrii cabinetului/societatii, de la client sau de la
persoanele care gestioneaza patrimoniul clientului).

206. Actiuni de intimidare – amenintare la adresa independentei.

Actiunile de intimidare au loc atunci când un membru al cabinetului/societatii


este implicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin
amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul
sau de la angajatii clientului.

207. Protejarea independentei prin normele legale si profesionale.

Natura masurilor de protejare care urmeaza a fi aplicate va varia în functie de


împrejurari.Aceste masuri se impart în trei categorii:

- masuri de protejare create de profesie, legislatie sau reglementari;

- masuri de protejare stabilite în cadrul contractului încheiat cu clientul


beneficiar al serviciilor profesionale;
- masuri de protejare stabilite în cadrul propriilor sisteme si proceduri ale
cabinetelor/societatiilor.

208. Protejarea independentei prin clauze contractuale cu clientul.

Masurile de protejare stabilite în contractul cu clientul constau în:

- aprobarea sau ratificarea de catre Adunarea generala a clientului, a numirii


cabinetului/societatii prestatoare de servicii profesionale atunci când alte
peroane împuternicite de client au semnat contractul;

nominalizarea angajatilor competenti ai clientului, împuterniciti a lua decizii


manageriale;

- stabilirea de catre client a politicilor si procedurilor pentru o raportare


financiara corecta;

- procedurile interne ale clientului privind asigurarea delegarii obiective a


angajatilor pentru buna gestionare a bunurilor si valorilor;

- structura conducerii corporative a clientului, printer care si comitetul de audit


care asigura supravegherea procesului de validare a informatiilor si situatiilor
financiare si legatura cu cabinetul/societatea care presteaza servicii
profesionale pentru client.

209. Protejarea independentei prin masuri interne cabinetului.

Astfel de masuri constau în:

- importanta independentei acordata de conducerea cabinetului/societatii si


modalitatea de implicare a membrilor echipelor de profesionisti contabili în
audit;

- politici si proceduri de implementare si monitorizare a controlului calitatii


nivelului de asigurare al angajamentului cu clientul;

- politici de independenta privind identificarea amenintarilor la adresa


independentei, evaluarea importantei acestor amenintari si identificarea
masurilor de protejare;

- politici interne si proceduri de supraveghere a respectarii aplicarii politicilor si


procedurilor privind independenta;

- politici si proceduri care sa permita identificarea intereselor sau relatiilor


dintre cabinete/societati si membrii acestora cu clientii;
- politici si proceduri privind monitorizarea evitarii obtinerii veniturilor
cabinetului/societatii de la un singur client;

- modalitatea de folosire a diferitilor parteneri si echipe pentru prestarea unor


servicii profesionale care reprezinta parti dintr-un contract încheiat cu un client;

- politici si proceduri care sa interzica membrilor cabinetului/societatii si altor


persoane, care nu fac parte din echipa de audit si servicii conexe, sa influenteze
rezultatul nivelului de asigurare angajat;

- comunicarea sincronizata a politicilor si procedurilor cabinetului/societatii,


inclusiv orice schimbari ale acestora, tuturor colaboratorilor si angajatilor,
incluzând instruirea corespunzatoare si formarea lor continua;

- desemnarea unui membru cu experienta al managementului


cabinetului/societatii drept delegat responsabil pentru supravegherea
functionarii adecvate a sistemului de protejare a independentei;

- mijloace de a informa partenerii si personalul de conducere al clientilor si al


entitatilor lor raportoare ca trebuie sa ramâna independenti fata de
cabinetul/societatea prestatoare de servicii profesionale;

- un mecanism disciplinar, pentru a asigura conformarea cu politicile si


procedurile stabilite;

- politici si proceduri pentru a însarcina colaboratorii si angajatii


cabinetului/societatii sa comunice nivelurilor superioare orice chestiune privind
independenta si obiectivitatea care îi preocupa; acestea include si informarea
membrilor cabinetului/societatii asupra procedurilor deschise împotriva lor;

- includerea suplimentara în echipa a unui profesionist contabil care sa


supravegheze lucrarile efectuate sau pentru a da recomandarile necesare cerute.
Aceasta persoana ar putea fi angajata din afara cabinetului/societatii/grupului
sau sa fie cineva din interiorul lor, care nu a fost membru al echipei de audit si
servicii conexe;

- consultarea unei terte persoane, cum ar fi un comitet de administratori


independenti, un organism profesional de reglementare sau un alt profesionist
contabil;

- rotirea personalului cu functii de conducere;

- comentarea problemelor privind independenta cu comitetul de audit sau cu


alte persoane din conducerea clientului;
- elucidarea, cu comitetul de audit sau cu alte persoane din conducerea
clientului, a naturii serviciilor prestate si a marimilor onorariilor percepute;

- politici si proceduri care sa protejeze membrii echipelor de audit si servicii


conexe sa nu ia decizii manageriale sau sa-si asume responsabilitati care, de
drept, revin clientului;

- implicarea altui cabinet/societate pentru a realiza sau a realiza din nou o parte
din nivelul de asigurare al angajamentului;

- implicarea altui cabinet/societate pentru realizarea din nou a serviciilor care nu


necesita un nivel de asigurare acordat clientului, în masura în care acesta îsi
asuma responsabilitatea serviciilor prestate;

- eliminarea unei persoane din echipa de audit si servicii conexe, când are
participari financiare personale care pot crea o amenintare la adresa
independentei.

Când masurile de protejare a independentei, aratate mai înainte, sunt


insuficiente pentru a elimina sau reduce la un nivel acceptabil amenintarile la
adresa independentei sau când cabinetul/societatea considera necesar sa nu
elimine activitatile, situatiile sau interesele care creeaza amenintarea, atunci
singura masura utila va fi aceea de a refuza contractul privind acordarea
nivelului de asigurare angajat sau de a se retrage din acest contract.

Masuri interne ale societatii pentru protejarea independentei:

- importanta independentei acordata de conducerea societatii si


modalitatea de implicare a membrilor echipelor de profesionisti
contabili in audit, servicii conexe pentru satisfacerea interesului
public

- proceduri si politici de implementare si monitorizare a


controlului calitatii nivelului de asigurare al angajamentului
contractat cu clientul

- politici de independenta documentate privind identificarea


amenintarilor la adresa independentei, identioficarea masurilor
de protejare, evaluarea imprtantei acestora si aplicarea
masurilor pentru eliminarea sau reducerea amenintarilor

- politici interne si proceduri care sa permita identificarea


intereselor sau relatiilor dintre societate si clientii serviciilor
prestate
- politici si proceduri privind monitorizarea evitarii obtinerii
veniturilor societatii de la un singur client

- un mecanism disciplinar pentru a asigura conformarea cu


politicile si procedurile stabilite

210. Investigatii si sanctiuni pentru nerespectarea normelor de comportament.

Sanctiunile pot fi :

- avertisment

- suspendarea practicarii profesiei liberare pe o perioada de la 3 luni la un an


sau mai mult in cadrul unei abateri majore

- neacordarea vizei de practica

- retragerea calitatii de auditor.

211. Care este structura Codului etic national al profesionistilor contabili din
România?

Cele 3 parti care compun Codul se aplica dupa cum urmeaza:

- partea A – tuturor profesionistilor contabili;

- partea B – numai profesionistilor contabili liber- profesionisti;

- partea C – numai profesionistilor contabili angajati.

212. Obligatiile etice ale expertilor contabili si contabililor autorizati, salariati.

Obligatiile etice ale EC si CA, salariati sunt :

- sa aiba o conduita morala si profesionala corespunzatoare functiei si postului


care il detine.

- sa respecte sistemul relational de subordonare impus prin ROI ( regulament de


organizare interioara ) si ROF ( regulament de organizare si functionare )

- sa respecte programul de lucru

- sa-si indeplineasca sarcinile ce ii revin prin fisa postului

Obligatii etice ale profesionistilor contabili angajati:


- sa vegheze asupra colegilor, ajutandu-i sa isi dezvolte si
pastreze rationamentul profesional referitor la probleme
contabile si de etica

- datoreaza loialitate atat angajatorului cat si profesiei lor

- profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare


angajatorul sau despre gradul de pregatire sau experineta pe
care le detine

- sa prezinte informatia financiar in intregime, cu onestitate, in


mod profesionist astfel inacat sa fie inteleasa in contextul ei

Conflictul de loialitate

15.1. Profesionistii contabili angajati datoreaza loialitatea, atat angajatorului lor, cat si
profesiei lor, si uneori pot aparea situatii conflictuale intre cei doi. Prioritatea fireasca a
unui angajat trebuie sa fie aceea de a respecta atat obiectivele legitime si etice ale
entitatii in care lucreaza, cat si regulile si procedurile redactate pentru sustinerea lor. In
orice caz, unui angajat, in mod legitim nu i se poate cere:

a. sa incalce legea;
b. sa incalce regulile si standardele profesiei;
c. sa minta sau sa induca in eroare (inclusiv prin tacere) pe cei care
actioneaza ca auditori in numele angajatorului;
d. sa isi puna numele sau sa fie asociat la o raportare care practic
denatureaza faptele.

15.2 Diferentele de opinie despre rationamentul profesional al profesionistului contabil


privind contabilitatea sau de respectare a eticii, trebuie prezentate si rezolvate in cadrul
entitatii angajatului, initial cu persoana ierarhic imediat superioara si posibil cu
urmatoarea. In cazul unor probleme semnificative de etica nerezolvate, acestea se
analizeaza cu persoanele din conducerea superioara sau cu consiliul de administratie.

15.3. Daca profesionistii contabili angajati nu pot rezolva vreo problema implicand un
conflict intre angajatorii lor si cerintele profesionale, dupa eliminarea celorlalte
posibilitati, nu pot avea alta solutie decat sa recurga la demisie. Angajatii trebuie sa
expuna angajatorului motivele acestei actiuni, dar datoria lor de confidentialitate
exclude in mod normal sa comunice problema respectiva si altora (fara o aprobare
legala sau profesionala pentru a actiona in acest fel).

15.4. Pentru alte instructiuni si consideratii, vezi Sectiunea 2, Solutionarea conflictelor


de etica.

Sprijinirea colegilor angajati


Un profesionist contabil angajat, indeosebi unul care exercita o autoritate asupra celorlalti, trebuie sa vegheze
asupra colegilor ajutandu-i sa isi dezvolte si pastreze rationamentul profesional referitor la problemele contabile
si de etica si trebuie sa analizeze in mod profesional diferentele de opinie cu acestia.

Competenta profesionala

Unui profesionist contabil angajat in industrie, comert, sectorul public sau invatamant i se poate cere sa execute
servicii semnificative pentru care insa nu are suficienta pregatire sau experienta. Cand executa asemenea
lucrari, profesionistul contabil nu trebuie sa induca in eroare angajatorul sau despre gradul de pregatire sau
experienta pe care le detine; daca este cazul, se va cere asistenta adecvata si parerea unui expert.

Prezentarea informatiilor

18.1. Se asteapta ca profesionistul contabil angajat sa prezinte informatia financiara in intregime, cu onestitate, in
mod profesionist si astfel incat sa fie inteleasa in contextul ei.

18.2. Informatia financiara si ne-financiara trebuie pastrate intr-o maniera care sa descrie clar natura adevarata a
tranzactiilor comerciale, activelor si pasivelor, sa clasifice si sa inregistreze intrarile cronologic si de o maniera
adecvata, iar profesionistii contabili trebuie sa faca tot ce le sta in putinta pentru respectarea acestei cerinte.

213. Obligatiile etice ale expertului contabil în cursul unei misiuni de


consultanta fiscala.

In cursul unei misiuni de consultanta fiscala expertul contabil trebuie:

- sa respecte principiul independetei

- sa respecte legislatia fiscala in domeniu

- sa ajute clientul la interpretarea legii in favoarea sa.

214. Cum explicati responsabilitatile etice ale altor profesionisti utilizati în


cadrul unei misiuni de audit de baza.

215. Prezentati pe scurt continutul sectiunii a 8-a din Codul etic national al
profesionistilor contabili din România.

. Sectiunea a 8-a din acest Cod stabileste cadrul general conceptual pentru conditiile privind independenta*
profesionistului contabil in cazul misiunii de audit si servicii conexe (Assurance engagemente), potrivit
standardului international; in consecinta, nici unui organism membru sau cabinet, societate, nu ii este permisa
aplicarea unor standarde mai putin riguroase decat cele prevazute in aceasta sectiune.

Introducere

8.1. Este in interesul publicului si totodata este cerut de acest Cod etic, ca membrii
echipelor de audit si servicii conexe, ai cabinetelor sau societatilor de profil si daca este
cazul, ai societatilor din cadrul grupului, sa fie independenti de clientii misiunilor de
audit si servicii conexe.

8.2. Nivelul asigurarii (certitudinii) auditului si serviciilor conexe este destinat a creste
credibilitatea informatiei privind un obiectiv oarecare, prin evaluarea faptelor care atesta
ca obiectivul examinat este conform criteriilor adecvate, sub toate aspectele sale
importante.
Pentru a obtine o intelegere completa a obiectivelor si elementelor unei misiuni privind
exprimarea unei opinii este necesara consultarea tuturor Standardelor internationale de
audit.

8.3. Misiunea de exprimare a unei opinii este o activitate speciala; ea depinde de


urmatoarele elemente:

a. - o relatie intre trei parti implicand:


b.
i. un profesionist contabil
ii. o parte responsabila; si
iii. un utilizator anume precizat.
c. - un obiectiv
d. - criterii adecvate
e. modalitatea de realizare; si
f. - o concluzie.

Partea responsabila si utilizatorul anume precizat pot fi sau nu din aceeasi entitate
clienta. De pilda, o intreprindere mama poate cere auditarea informatiilor furnizate de
catre una din filialele sale. Relatia dintre partea responsabila si utilizatorul anume
precizat este necesar a fi privita in contextul unui contract specific.

8.4. Exista o gama larga de misiuni (contracte) care furnizeaza un nivel inalt sau mediu
de certitudine (asigurare).
Acestea pot fi misiuni (contracte) care cuprind obiective privind:

· - auditarea sau revizia unei game largi de informatii financiare (situatii financiare
anuale) si informatii nefinanciare (note explicative ale situatiilor financiare)

· - atestari si raportari directe

· - raportari interne si externe

· - sectorul privat sau public.

8.5. Obiectivul unei misiuni (contract) de exprimare a unei opinii poate fi constituit din:

· - Date (de pilda, informatii financiare istorice sau prospective, informatii statistice,
indicatori de performanta);

· - Sisteme si proceduri (de pilda, controale interne) sau

· Diagnostic de comportament (de pilda: conducerea corporativa, respectarea unor


reglementari, practicile privind resursele umane).
8.6. Nu toate misiunile (contractele) profesionistilor contabili au ca finalitate exprimarea
unei opinii (asigurare) a clientului privind asertiunile conducerii entitatii.

Misiunile executate frecvent de profesionistii contabili, care nu sunt misiuni (contracte)


de audit (deci de non-audit)cuprind:

- proceduri convenite;
- compilarea situatiilor financiare sau a altor informatii financiare;
- pregatirea lucrarilor de rambursare a taxelor si impozitelor, cand nu este exprimata nici
o concluzie si consultanta fiscala;
- consultanta privind managementul;
- alte servicii de consultanta.

8.7. Aceasta sectiune a Codului etic prevede un cadru, constituit din principii, pentru
identificarea, evaluarea si masurile de preintampinare a amenintarilor la adresa
independentei.
Cadrul stabileste principiile pe care membrii echipei de profesionisti contabili in audit si
servicii conexe, cabinetele, societatile de profil si grupurile, trebuie sa le utilizeze pentru
a identifica amenintarile la adresa independentei si a evalua importanta acestor
amenintari si masurile necesare eliminarii sau reducerii lor la un nivel acceptabil. Este
necesara aplicarea rationamentului profesional pentru a determina care sunt masurile
necesare cele mai indicate.
Exemplele prezentate sunt destinate a ilustra aplicarea principiilor din aceasta sectiune,
neexistand o lista exhaustiva a tuturor circumstantelor care pot crea amenintari la adresa
independentei.
In consecinta nu este suficient ca un membru al echipei de profesionisti contabili in
audit si servicii conexe, sau membrii cabinetelor, societatilor de profil sau grupului sa
identifice situatii similare cu cele exemplificate, ci sa caute continuu sa aplice principiile
acestei sectiuni la circumstantele particulare pe care le intampina.

. Mai mult, Codul se bazeaza pe aceea ca, daca nu se prevede in mod special o limitare, obiectivele si principiile
fundamentale sunt valabile in mod egal pentru toti profesionistii contabili, indiferent daca ei practica in calitate de
liber-profesionisti sau ca angajati in industrie, comert, sectorul public sau invatamant.

Exemplele arata cum trebuie sa fie aplicate masurile de protejare de


catre societate pentru a satisface cerintele de independenta fata de
clientii de audit sau de non audit.

Societatea nu trebuie sa aiba nici o participare financiara directa sau


indirecta la capitalul propriu al clientului.

Furnizeaza ghidul conceptual pentru protejarea independentei.

PARTEA A- APLICABILA TUTUROR PROFESIONISTILOR


CONTABILI
1. Integritate si obiectivitate
1.1 Integritatea implica nu numai onestitate pur si simplu, dar si abordarea ei in mod corect si veridic. Principiul
obiectivitatii impune obligativitatea ca toti profesionistii contabili sa fie corecti, onesti si sa nu aiba conflicte de
interese.

1.2 Profesionistii contabili isi desfasoara activitatea in multe domenii diferite si trebuie sa-si demonstreze
obiectivitatea in imprejurari diferite. Liber- profesionistii contabili realizeaza rapoarte de certificare, presteaza
servicii fiscale si alte servicii de consultanta manageriala. Alti profesionisti contabili angajati intocmesc situatii
financiare fiind subordonati altora, executa serviciile de audit intern si servesc in diferite functii financiare de
conducere din industrie, comert, sectorul public si educatie. De asemenea, unii profesionisti contabili pregatesc si
instruiesc pe cei care aspira sa intre in profesie. Indiferent de pozitie sau serviciul prestat, profesionistii contabili
trebuie sa protejeze integritatea serviciilor profesionale si sa mentina obiectivitatea in rationamentul profesional.

1.3 In selectionarea situatiilor si practicilor de care se vor ocupa in mod specific potrivit cerintelor etice legate de
obiectivitate, trebuie acordata atentia corespunzatoare urmatorilor factori:

a. Profesionistii contabili sunt expusi unor situatii in care asupra lor se pot exercita presiuni ce le pot diminua
obiectivitatea.

b. Este practic imposibil sa se defineasca si sa se descrie toate situatiile in care ar exista aceste posibile
presiuni. In stabilirea standardelor pentru identificarea relatiilor care pot, ori par sa afecteze obiectivitatea
profesionistului contabil, trebuie sa domine un caracter rezonabil.

c. Trebuie evitate relatiile care permit ca idei preconcepute partinirea ori influentele altora sa incalce
obiectivitatea.

d. Profesionistii contabili au obligatia de a se asigura ca personalul angajat pentru serviciile profesionale


contabile si-au insusit principiul obiectivitatii.

Profesionistii contabili nu trebuie sa accepte sau sa ofere cadouri sau invitatii (la mese, spectacole) care pot fi
considerate a avea o influenta importanta si daunatoare asupra rationamentului lor profesional sau asupra
acelora cu care negociaza.

Sectiunea 2. Rezolvarea conflictelor de etica; asocierea

Rezolvarea conflictelor de etica

2.1 Uneori profesionistii contabili se intalnesc cu situatii care pot da nastere la conflicte
de interese. Asemenea conflicte pot aparea intr-o mare varietate de aspecte de la dilema
relativ neinsemnata, pana la cazul extrem de frauda si activitatii ilegale similare. Nu este
posibil sa se incerce intocmirea unei liste detaliate cu potentialele cazuri in care ar putea
aparea conflicte de interese. Profesionistul contabil trebuie sa fie in permanenta
constient de aceasta si sa fie prudent in fata factorilor care pot da nastere la conflicte de
interese. Trebuie notat faptul ca, o diferenta onesta de opinie intre un profesionist
contabil si o alta parte nu constituie o problema etica in sine. Oricum, faptele si
imprejurarile fiecarui caz necesita o investigatie din partea celor interesati.
2.2. Se recunoaste, totusi, ca pot exista factori specifici care intervin cand
responsabilitatile unui profesionist contabil pot intra in conflict de interese cu cerintele
interne sau externe de un tip sau altul. Prin urmare:

• Poate exista pericolul presiunii din partea unei autoritati


superioare, director sau partener; sau atunci cand exista relatii personale
sau de familie care pot da nastere posibilitatii exercitarii unei presiuni
asupra lor (vezi paragraful 8.6 urmator). Intr-adevar, trebuie descurajate
relatiile sau interesele care ar putea influenta sau ameninta integritatea
profesionistului contabil.
• Unui profesionist contabil i se poate cere sa actioneze contrar
normelor profesionale si/sau tehnice.
• Poate aparea o problema legata de loialitate care trebuie sa se
imparta intre superiorul profesionistului contabil si normele profesionale
de comportament care ii sunt impuse.
• Poate aparea un conflict cand este publicata o informatie
inselatoare, care poate fi in avantajul angajatorului sau al clientului si de
care poate beneficia sau nu profesionistul contabil, ca rezultat a acelei
publicari.

2.3. La aplicarea normelor generale de comportament etic, profesionistii contabili


angajati pot intalni situatii legate de identificarea unui comportament care nu este etic
sau de rezolvarea unui conflict etic. Cand se confrunta cu probleme etice importante,
pentru a rezolva acest conflict, profesionistii contabili trebuie sa respecte politicile
stabilite

2.3. La aplicarea normelor generale de comportament etic, profesionistii contabili


angajati pot intalni situatii legate de identificarea unui comportament care nu este etic
sau de rezolvarea unui conflict etic. Cand se confrunta cu probleme etice importante,
pentru a rezolva acest conflict, profesionistii contabili trebuie sa respecte politicile
stabilite de catre organizatia, (intreprinderea) la care este angajat. Daca asemenea
politici nu rezolva conflictul etic, trebuie sa se tina cont de urmatoarele:

• Sa se analizeze problema conflictuala cu superiorul ierarhic


imediat. Daca problema nu este rezolvata cu superiorul ierarhic imediat
si profesionistul contabil se decide sa mearga la nivelul superior urmator
de conducere, superiorul ierarhic imediat trebuie sa fie instiintat despre
aceasta decizie. Daca se descopera ca seful ierarhic superior este
implicat in problema conflictuala, profesionistul contabil trebuie sa
prezinte problema la nivelul imediat superior din conducere. Cand seful
ierarhic superior este seful compartimentului urmatoarele niveluri
superioare care pot controla activitatea urmeaza sa fie directorii de
resort, Consiliul de administratie, sau Adunarea generala (dupa caz).
• Sa se solicite consultanta sau consiliere, pe baza confidentiala, de
la un consilier independent sau de la organismul profesional contabil,
pentru a obtine o intelegere a posibilelor evolutii ale situatiei.
• Daca conflictul de etica mai exista inca dupa epuizarea completa a
tuturor posibilitatilor de control intern, in ultima instanta profesionistul
contabil nu poate avea alta solutie la unele probleme semnificative (de
ex. frauda) decat sa-si dea demisia si sa prezinte un memorandum
informativ unui reprezentant corespunzator al acelei organizatii
(intreprinderi).
2.5. Orice profesionist contabil intr-un post superior de conducere trebuie sa incerce sa
se asigure ca, in cadrul organizatiei (intreprinderii) pentru care lucreaza, sunt stabilite
anumite politici in vederea rezolvarii conflictelor.
2.6. Organismelor membre ale IFAC li se recomanda cu insistenta sa se asigure ca
membrii lor care se confrunta cu conflicte de etica au acces la activitati confidentiale de
consiliere. In acest sens in cadrul C.E.C.C.A.R. functioneaza Comisia de etica
profesionala, comisiile de apel, Tribunalul arbitral si comisiile de disciplina.

Asocierea
2.7. Membrii Corpului au dreptul sa se grupeze pentru a constitui sindicate profesionale
sau asociatii profesionale, potrivit prevederilor legale.
Aceste sindicate sau asociatii se pot reuni in grupuri sau uniuni sindicale sau de
asociatii, conform legislatiei in vigoare.
2.8. In vederea asigurarii unei stranse legaturi cu Corpul, gruparile profesionale au
obligatia sa trimita consiliului filialei pe teritoriul careia isi au sediul, in termen de o
luna de la data constituirii:

- o declaratie, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, cuprinzand numele,


prenumele, calitatea si adresa fondatorilor, indicarea sediului social si un exemplar al
statutului;
- in acelasi termen, forme si detalii, modificarile aduse celor prevazute la alineatul
precedent;
- declaratia poate fi, de asemenea, depusa la sediul consiliului filialei respective, contra
dovada de primire.

2.9. Sindicatele sau asociatiile profesionale trebuie sa respecte in mod deosebit:

- atributiile consiliilor Corpului si ale celorlalte organe de pe langa aceste consilii,


prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 65/1994;
- drepturile si obligatiile membrilor Corpului si ale societatilor comerciale recunoscute
de Corp, care rezulta din reglementarile legale si din Regulamentul de organizare si
functionare a Corpului si din prezentul Cod.

De asemenea, o actiune clara, in mod liber disciplinata si orientata catre binele comun,
nu numai al profesiei, dar mai ales al intereselor economice generale ale tarii, trebuie sa
gaseasca pe langa consiliile Corpului o larga audienta, intelegere si aplicare.
2.10. In indeplinirea obligatiilor sale statutare de membru al IFAC, CECCAR se obliga
sa stimuleze si sa patroneze libera asociere a angajatilor contabili din economie, care nu
sunt profesionisti contabili membri ai Corpului, in scopul sprijinirii acestora sa isi
mentina si dezvolte competentele profesionale prin insusirea Standardelor internationale
de contabilitate, a normelor tehnice si profesionale existente.

Sectiunea 3. Competenta profesionala

Competenta profesionala

3.1 Profesionistii contabili nu trebuie sa se defineasca ca avand cunostintele profesionale tehnice sau experienta
pe care nu le poseda.
3.2 Competenta profesionala poate fi impartita in doua parti separate.

a. Dobandirea competentei profesionale

Dobandirea competentei profesionale cere initial sa se aiba un inalt standard de pregatire generala urmat de o
instructie specifica, de practica si examinare privind teme profesionale semnificative. Acesta trebuie sa fie
modelul normal de urmat pentru un profesionist contabil.

b. Mentinerea competentei profesionale

(i) mentinerea competentei profesionale cere cunoasterea continua a evolutiilor in profesia contabila, inclusiv
reglementarile importante la nivel national si international in contabilitate, audit, precum si alte reglementari
statutare si cerinte relevante.

(ii) un profesionist contabil trebuie sa adopte un program destinat sa garanteze un control de calitate in
indeplinirea sarcinilor lui profesionale, in conformitate cu reglementarile existente pe plan national si international.

Sectiunea 4. Confidentialitatea

Confidentialitatea

4.1 Profesionistii contabili au obligatia sa respecte confidentialitatea informatiilor dobandite in timpul activitatilor
profesionale in legatura cu afacerile clientilor sau angajatorilor. Obligatia de confidentialitate continua chiar si
dupa terminarea relatiei intre profesionistul contabil si client sau patron.

4.2 Profesionistul contabil trebuie sa pastreze intotdeauna confidentialitatea, cu exceptia cazului in care a fost
autorizat in mod special sa dezvaluie o anumita informatie sau daca exista o obligatie legala sau profesionala de
a dezvalui asemenea informatii.

4.3 Profesionistii contabili au obligatia sa se asigure ca personalul aflat sub controlul lor si persoanele care le
furnizeaza consultanta sau asistenta respecta principiul confidentialitatii.

4.4 Confidentialitatea nu este numai o problema legata de dezvaluirea informatiei. Ea cere, de asemenea, ca un
profesionist contabil care dobandeste informatii in timpul executarii sarcinilor de serviciu profesionale sa nu
foloseasca, nici sa para ca foloseste informatia in avantajul personal sau in avantajul unei terte parti.

4.5 Un profesionist contabil are acces la multe informatii confidentiale in legatura cu afacerile clientului sau ale
angajatorului, care nu sunt altfel, aduse la cunostinta publicului. Prin urmare, profesionistul contabil trebuie sa fie
demn de incredere ca nu face dezvaluiri neautorizate altor persoane. Aceasta nu se aplica la divulgarea unei
astfel de informatii in scopul descarcarii de responsabilitate a profesionistului contabil conform normelor profesiei
si reglementarilor in vigoare.

4.6 Este in interesul publicului si al profesiei ca sa fie definite normele profesiei referitoare la confidentialitate si
sa se dea indrumari referitoare la natura si intinderea obligatiei de confidentialitate si la situatiile in care va fi
permisa sau ceruta dezvaluirea informatiei dobandite in timpul prestarii serviciilor profesionale. Normele
profesionale ale C.E.C.C.A.R. precizeaza referintele necesare confidentialitatii stabilite pentru fiecare tip de
misiune.

4.7 Trebuie recunoscut, totusi ca principiul confidentialitatii informatiei este o parte a normelor profesiei si deci
cerintele etice detaliate cu privire la aceasta depind de legislatia in domeniu.

4.8 Exemple de probleme care trebuie luate in considerare pentru a determina masura in care poate fi dezvaluita
informatia confidentiala:

a. Atunci cand dezvaluirea este autorizata. Atunci cand angajatorul sau clientul a dat autorizatia de a dezvalui o
informatie, trebuie sa se tina sama de interesele tuturor partilor, inclusiv de cele ale acelor terti ale caror interese
ar putea fi afectate.
b. Cand dezvaluirea este ceruta prin lege. Exemple pentru cazuri cand unui profesionist contabil i se cere prin
lege sa dezvaluie o informatie confidentiala sunt:

i. pentru a furniza probe in cursul unor proceduri judiciare; si

ii. pentru a divulga autoritatilor publice competente infractiunile dscoperite.

c. Cand exista o obligatie profesionala sau un drept de a dezvalui:

i. pentru a se conforma normelor tehnice si cerintelor etice; asemenea divulgari nu sunt contrare acestei sectiuni;

ii. pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil in cursul procedurilor judiciare;

iii. pentru a se conforma controlului sau inspectiei organismului profesional;

iv. pentru a raspunde unei cereri sau unei investigatii din partea organizatiei membre sau ale unui organism cu
atributii de reglementare

4.9 Cand profesionistul contabil a hotarat ca informatia confidentiala poate fi dezvaluita trebuie avute in vedere
urmatoarele cerinte:

· daca sunt cunoscute sau nu toate faptele semnificative si pot fi sustinute cu dovezi, in masura in care acest
lucru este posibil; cand situatia implica fapte sau opinii nedovedite, trebuie folosit rationamentul profesional
pentru a determina tipul de evidentiere care trebuie facuta, daca este cazul;

· ce tip de comunicare se asteapta si cui i se adreseaza: in particular, profesionistul contabil trebuie sa fie
convins ca partile carora li se adreseaza comunicarea sunt destinatarii adecvati si ca au responsabilitatea sa
actioneze referitor la aceasta;

· daca profesionistul contabil va fi pasibil sau nu de vreo raspundere juridica in cazul cand a facut o dezvaluire si
consecintele ce decurg din aceasta.

In toate situatiile, profesionistii contabili trebuie sa aiba in vedere necesitatea de a consulta un consilier juridic
si/sau o organizatie profesionala.

216. Explicati scopul si obiectivele controlului de calitate al serviciilor de audit.

Scopul controlului calitatii este de a stabili standarde si de afurniza


instructiuni privind:

- politicile si procedurile unei firme de audit referitoare la


activitatea de audit in general

- proceduri referitoare la munca delegata asistentilor pentru un


audit individual

Obiectivele politicilor de control al calitatii vor incorpora urmatoarele:

- cerintele profesioanle

- aptitudini si competente
- repartizare – actvitatea de audit este repartizata personalului
cu grad de instruire tehnica si experienta profesionala ceruta in
circumstantele date

- delegare – indrumare, supraveghere si revizuire la toate


nivelurile astfel incat sa se asigure rezonabilitatea activitatii
desfasurate

- consultare – consultanta ori de cate ori e necesar, in cadrul sau


in afara firemei cu persoane competente

- acceptarea si pastrarea clientilor – evaluarea potentialilor


clienti si verificarea celor existentei

- monitorizare – se monitorizeaza gradul de adecvare continuu si


eficacitatea operationala a politicilor si procedurilor de control al
calitatii

217. Controlul de calitate la nivelul organismului profesional.

Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele


profesionale, care vizeaza analiza modului de organizare si functionare a unui
cabinet si aprecierea modului de aplicare în cadrul cabinetului a standardelor
internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.

Obiective urmarite prin controlul de calitate se refera la:

- oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;

- armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor;

- contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de


lucru;

- aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;

- dezvoltarea solidaritatii în rândul profesiei, prin favorizarea contactelor dintre


colegi, apropierea si respectul profesionistilor fata de organismul profesional.

Principiile fundamentale care stau la baza organizarii controlului de calitate


sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului si
urmarirea.

Activitatea de control al calitatii poate fi organizata si exercitata în doua


metode: controale colegiale si controale prin personal angajat, ambele metode
fiind echivalente.
218. Controlul de calitate la nivelul cabinetului de audit.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 220 stabileste procedurile si


principiile fundamentale precum si modalitatile lor de aplicare cu privire la
controlul de calitate si în mod deosebit, la politicile si procedurile folosite de
unn cabinet în lucrarile de audit si la procedurile referitoare la lucrarile
încredintate unor colaboratori ai auditorului.

Natura, calendarul si întinderea politicilor si procedurilor de control de calitate


ale unui cabinet sau societate depind de numerosi factori ca: felul si importanta
activitatii sale, dispersia geografica, nivelul de organizare, costuri etc.

Obiectivele politicilor de control de calitate adoptate de catre un cabinet sau o


societate sunt urmatoarele:

- exigentele profesionale: personalul cabinetului sau al societatii trebuie sa se


conformeze principiilor de independenta, integritate, obiectivitate,
confidentialitate si profesionalism, înscrise în Codul etic;

- aptitudini si competente: nivelul de instruire si formare al personalului


cabinetului sau societatii permite acestuia sa se achite în mod corect si complet
de sarcinile pe care le primeste în cadrul unei misiuni de audit;

- repartizarea lucrarilor: lucrarile de audit vor fi încredintate personalului care


dispune de pregatirea si experienta necesara;

- delegarea : conducerea, supervizarea si revederea lucrarilor realizate la toate


esantioanele permit obtinerea unei asigurari rezonabile ca lucrarile efectuate
raspund normelor de calitate stabilite.

219. Rolul si importanta dosarului exercitiului.

Dosarul exercitiului cuprinde toate elementele unei misiuni, a caror utilitate nu


depaseste exercitiul controlat; el permite ansamblarea tuturor lucrarilor, de la
organizarea misiunii la sinteza si formularea raportului.

Dosarul exercitiului este indispensabil pentru:

- mai buna organizare si control ale misiunii;

- documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul


s-a derulat fara omisiuni;

- înlesnirea muncii în echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori;

- justificarea opiniei emise si redactarea raportului.


220. Rolul si importanta dosarului permanent.

Unele informatii si documente primite sau analizate în cursul diferitelor etape ale
misiunii pot fi folosite pe toata durata mandatului. Ele nu au deci nevoie sa fie
cercetate în fiecare an. Clasarea lor într-un dosar separat, dosarul permanent,
permite utilizarea lor ulterioara dupa aducerea sa la zi.

Dosarul permanent permite deci evitarea repetarii în fiecare an a unor lucrari si


transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de recunoastere a
intreprinderii.

221. Structura dosarului exercitiului.

Dosarul exercitiului este bine sa fie împartit pe sectiuni (parti) pentru a usura
utilizarea sa. În general se foloseste o împartire în 10 sectiuni (parti) simbolizate
de la A la J, astfel:

- EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata “Acceptarea misiunii”;

- EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata “Sinteza misiunii si


rapoarte”;

- EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata “Orientare si planificare”;

- ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata “Evaluarea riscului legat de


control”;

- EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata “Controale substantive”;

- EF (dosarul exercitiului, Sectiunea F) intitulata “Utilizarea lucrarilor altor


profesionisti”;

- EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata “Verificari si informatii


specifice”;

- EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata “Lucrarile de sfârsit de


misiune”;

- EI (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata “Interventii cerute prin


reglementari diverse”;

- EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata “Controlul conturilor


consolidate”;

222. Structura dosarului permanent.


Dosarul permanent se organizeaza în sectiuni (parti) care usureaza clasarea
documentelor si consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un
despartitor comportând un sumar al continutului. Ţinerea la zi se efectueaza pe
sumar, indicând data introducerii documentului.

Dosarul permanent se subdivide în sapte sectiuni pentru a facilita lectura si


controlul din partea organismului profesional, dupa cum urmeaza:

- PA (dosarul permanent, Sectiunea A) intitulata “Generalitati”;

- PB (dosarul permanent, Sectiunea B) intitulata “Documente privind controlul


intern”;

- PC (dosarul permanent, Sectiunea C) intitulata “Situatii financiare si rapoarte


privind exercitiile precedente”;

- PD (dosarul permanent, Sectiunea D) intitulata “Analize permanente”;

- PE (dosarul permanent, Sectiunea E) intitulata “Fiscal si social”;

- PF (dosarul permanent, Sectiunea F) intitulata “Juridice”;

- PG (dosarul permanent, Sectiunea G) intitulata “Interventii externi”;

223. Elementele de baza ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar.

Raportul unei misiuni de audit de baza trebuie sa contina în mod obligatoriu


urmatoarele elemente de baza: titlul, destinatarul, paragraful introductiv,
paragraful cuprinzând natura si întinderea lucrarilor de audit, paragraful opiniei,
semnatura, adresa si data raportului.

224. Opinia defavorabila: motive, mod de prezentare.

O astfel de opinie datorata de exemplu dezacordului asupra principiilor


contabile, se poate prezenta astfel:

“Astfel, cum este explicat în nota “X”, nu s-au constatat amortismente în


situatiile financiare. Aceasta practica nu este, în opinia noastra, în acord cu
Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile
aferente, pe baza unui amortisment linear si a unei cote de …. pentru cladiri si
…. pentru utilaje, trebuia sa se ridice la suma de …., pentru exercitiul încheiat
la 31 decembrie 200… . În consecinta, amortismentele cumulate trebuiau sa se
ridice la …. mil. lei, iar pierderea exercitiului si pierderile cumulate la …. mil.
lei.
Dupa parerea noastra, datorita incidentei faptelor mentionate în paragraful
precedent, situatiile financiare nu dau o imagine fidela situatiei financiare a
societatii la 31 decembrie 200…, contului de profit si pierdere, pentru exercitiul
încheiat la aceasta data, si nu sunt conforme cu prevederile legale si statutare.”

225. Explicati semnificatia datarii raportului de audit.

Raportul auditorului trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit.


Cititorul este astfel informat ca auditorul a apreciat efectele asupra situatiilor
financiare si asupra raportului sau, evenimentelor si tranzactiilor intervenite, de
care el a avut cunostinta pâna la aceasta data.

Întrucât responsabilitatea auditorului consta în emiterea unui raport asupra


situatiilor financiare pregatite si prezentate de conducerea societatii, raportul
sau nu trebuie sa poarte o data anterioara celei la care situatiile financiare au
fost închise si aprobate.

226. Imposibilitatea exprimarii unei opinii: motive, mod de prezentare.

O astfel de opinie datorata limitarii întinderii lucrarilor se poate prezenta astfel:

“Noi nu am fost în masura sa asistam la inventarul fizic, nici sa procedam la


confirmarea directa a conturilor de clienti, din cauza limitarii întinderii
lucrarilor noastre, impusa de catre directiune.

Având în vedere importanta faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimam


opinia asupra conturilor anuale.”

227. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare.

Rezervele se prezinta înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri,


paragraful opiniei se formuleaza astfel:

Exemplu de rezerve datorate limitarii întinderii lucrarilor:

“Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200…, caci noi am
fost desemnati auditori ulterior acestei date. Ţinând seama de natura
documentelor contabile ale societatii, noi am putut controla cantitatile prin alte
proceduri.

Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei ajustarilor care ar fi putut fi


necesare, daca noi am fi putut efectua controlul fizic al cantitatilor, situatiilor
financiare dau o imagine fidela pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31
decembrie 200…, cât si contului de profit si pierdere pentru exercitiul încheiat
la aceasta data si sunt conforme cu prevederile legale si statutare”.
Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entitatii auditate:

“Astfel, cum este explicat în nota “X” anexata, nu s-au constatat amortismente
în situatiile financiare. Aceasta practica nu este, în opinia noastra, în acord cu
Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile
aferente, pe baza unui amortisment linear si al unei cote de …. pentru cladiri si
…. pentru utilaje, trebuie sa se ridice la suma de …. pentru exercitiul încheiat la
31 decembrie 200… . În consecinta, amortismentele cumulate trebuie sa se
ridice la …. mil. lei, iar pierderile exercitiului si pierderile cumulate la …. mil.
lei.

Dupa parerea noastra, cu exceptia incidentei asupra conturilor anuale, a faptelor


mentionate în paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidela
pozitiei si situatiei financiare a societatii la 31 decembrie 200…, cât si contului
de profit si pierdere pentru exercitiul încheiat la aceasta data, si sunt conforme
cu prevederile legale si statutare.”

228. Opinia fara rezerve: semnificatie, mod de prezentare.

“Dupa parerea noastra, conturile anuale dau o imagine fidela (sau prezinta în
mod sincer, în toate aspectele lor semnificative), pozitiei si situatiei financiare a
societatii la 31 decembrie 200… precum si rezultatelor acestor operatii si
fluxurilor de trezorerie pentru exercitiul închis la aceasta data, în conformitate
cu normele internationale (sau nationale) de contabilitate”.

229. Opinia fara rezerve dar cu un paragraf de observatii: semnificatie, mod de


prezentare.

În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adaugând un paragraf de


observatii al carui obiectiv este de a lamuri cititorul asupra unui punct privind
conturile anuale, expus de o maniera detaliata în anexa. Adaugarea unui astfel
de paragraf nu afecteaza opinia auditorului; aceasta se situeaza de preferinta
dupa paragraful de opinie si precizeaza, în general, ca acesta nu constituie o
rezerva.

Acest tip de opinie se formuleaza atunci când apar elemente care însa nu
afecteaza opinia auditorului; paragraful de observatii se situeaza, de regula,
dupa paragraful de opinie.

Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este urmatoarea:

“Fara sa exprimam o rezerva asupra situatiil;or financiare, noi atragem atentia


asupra notei “X” din anexa. Societatea face obiectul unui proces în care este
acuzata de infractiune în utilizarea brevetelor si în care i se pretinde varsarea
redeventelor si daunelor de interese; societatea a angajat o contra-actiune si
audierile preliminare, cât si procedurile juridico-administrative ale celor doua
actiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, sa fie
determinatsi, în consecinta, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea
cheltuielilor care ar putea sa rezulte”.

230. Paragraful opiniei: tipuri de opinie.

Într-o misiune de audit de baza exista doua forme de exprimare a opiniei asupra
situatiilor financiare care au aceeasi valoare: “dau o imagine fidela” sau
“prezinta în mod sincer în toate aspectele lor semnificative”.

Exizta 4 tipuri de opinie:

- opinia fara rezerve;

- opinia cu rezerve;

- opinia defavorabila;

- imposibilitatea de a exprima o opinie.

231. Paragraful privind natura si întinderea lucrarilor de audit.

Acest paragraf cuprinde referentialul de audit utilizat, respectiv Standardele


Internationale de Audit sau norme si practici nationale, precum si descrierea
lucrarilor de catre auditor.

Raportul auditorului trebuie sa descrie întinderea lucrarilor de audit, indicând ca


ele au fost îndeplinite conform Standardelor Internationale de Audit sau
conform normelor sau practicilor nationale.

“Întinderea lucrarilor” da posibilitatea pentru auditor sa puna în opera


procedurile de audit judecate ca necesare în conditiile concrete date. Cititorul
are în fapt nevoie sa se asigure ca auditul a fost facut conform normelor si
practicilor în materie; daca aceasta nu rezulta în mod clar, se presupune ca
normele si practicile utilizate sunt cele din tara indicata prin adresa auditorului.

Raportul trebuie sa precizeze ca auditul a fost planificat si executat de o


maniera care sa asigure în mod rezonabil ca situatiile financiare nu comporta
anomalii semnificative.

Raportul de audit trebuie sa descrie auditul, ca presupunând:

- examenul, pe baza de sondaje, a elementelor probante care justifica sumele si


informatiile continute în situatiile financiare;
- evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite pentru elaborarea
situatiilor financiare;

- evaluarea estimarilor semnificative facute de conducere pentru a stabili


situatiile financiare;

- revederea prezentarii de ansamblu a situatiilor financiare.

Raportul trebuie sa indice ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a


expresiei de opinie.

Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:

“Noi am realizat auditul conform Standardelor Internationale de Audit (sau se


poate face referire la normele sau practicile nationale).

Aceste standarde (norme) precizeaza ca auditul nostru trebuie sa fie planificat si


realizat în scopul de a obtine o asigurare rezonabila ca, situatiile financiare nu
comporta anomalii semnificative. Un audit consta în a exprima, pe baza de
sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile continute
în situatiile financiare; el consta, de asemenea, în a evalua principiile si
metodele contabile folosite si estimarile semnificative facute de catre
conducerea entitatii, pentru închiderea situatiilor financiare, cât si în a efectua o
revedere a prezentarii de ansamblu a acestora.

Estimam ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila a exprimarii opiniei


noastre.”

232. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar.

Acest paragraf cuprinde identificarea situatiilor financiare auditate precum si o


mentiune a responsabilitatilor conducerii entitatii auditate si ale auditorului.

Raportul de audit trebuie sa identifice situatiile financiare ale entitatii, care au


facut obiectul auditului, cât si data si perioada acoperite prin aceste documente.

Raportul trebuie sa mentioneze ca situatiile financiare sunt în sarcina


(responsabilitatea) conducerii entitatii si ca responsabilitatea auditorului este ca,
pe baza auditului efectuat, sa exprime o opinie asupra acestor situatii financiare.

Situatiile financiare constituie reprezentarea faptelor de catre conducere.


Pregatirea lor presupune ca directiunea face estimari contabile si aduce judecati
care au o incidenta semnificativa, ca ea stabileste principiile si metodele
contabile potrivite, care trebuie sa fie utilizate pentru pregatirea situatiilor
financiare. Dimpotriva, responsabilitatea auditorului este de a audita aceste
situatii financiare, încât sa poata exprima asupra acestora o opinie.
Acest paragraf poate, de exemplu, avea formularea urmatoare:

“Noi am procedat la auditarea situatiilor financiare ale societatii “X”, încheiate


la 31 decembrie 200…, asa cum sunt prezentate în anexele la prezentul Raport.
Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii
entitatii. Responsabilitatea noastra este, ca pe baza auditului nostru, sa
exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale”.

233. Situatii care conduc la formularea altei opinii decât opinie fara rezerve.

De fiecare data când auditorul emite un raport, altul decât un raport fara
rezerva, el trebuie sa includa în raportul sau o descriere clara a tuturor motivelor
care justifica decizia sa si, de fiecare data când poate, sa cifreze (sa estimeze)
incidenta posibila asupra situatiilor financiare. Aceste informatii trebuie sa fie
date, de preferinta într-un paragraf distinct care sa preceada pe cel care
cuprinde exprimarea opiniei sau imposibilitatea de a exprima o opinie si pot, de
asemenea, sa faca trimitere la o nota anexa mai aprofundata.

234. Cazuri de dezacord cu conducerea intreprinderii-client.

Auditorul, folosind mijloacele pe care le-a considerat necesare, a constatat o


iregularitate contabila pe care conducerea întreprinderii refuza sa o corecteze.
Acest dezacord poate fi important si sa influenteze certificarea. Pot fi, de
exemplu, dezacorduri privind:

- insuficienta provizioanelor pentru deprecierile de stocuri si creante;

- stocuri supraevaluate sau subevaluate datorita unor erori în calculul costurilor


productiei sau în determinarea marimii stocului (cantitatilor)

- nerespectarea principiului independentei exercitiului;

- neluarea în considerare a evenimentelor posterioare care confirma sau infirma


o situatie existenta la data închiderii exercitiului;

- neluarea în considerare a principiului prudentei prin supraevaluarea activelor;

- erori în clasarea tertilor (clienti incerti mentinuti ca clienti obisnuiti).

Auditorul certifica “cu rezerva” atunci când iregularitatea este semnificativa,


dar importanta ei nu este suficienta pentru a considera ca situatiile financiare nu
sunt corecte si sincere si ca nu dau o imagine fidela asupra pozitiei si situatiei
financiare precum si rezultatului exercitiului.

Oricare ar fi natura neregularitatilor, auditorul îsi prezinta în raport opinia,


precizand:
- natura dezacordului;

- postul si suma respectiva;

- influenta asupra rezultatului net.

235. Continutul raportului de audit.

Raportul de audit trebuie sa contina:

- relatia contractuala de executare a misiunii de audit;

- observatiile reiesite din diverse verificari;

- informatiile a caror mentiune în raport este prevazuta expres de lege;

- oferirea garantiei pentru actionari si terti ca un personal calificat a obtinut


asigurarea ca situatiile financiare ofera o imagine fidela, clara si completa
pozitiei financiare, performantelor si situatiei financiare generale a
intreprinderii;

- mentiunea ca situatiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audit.

Din raportul de audit trebuie sa rezulte în mod clar:

- mentionarea responsabilitatilor pentru auditor si pentru conducerea


intreprinderii;

- descrierea obiectivelor si natura misiunii de audit;

- situatiile care fac sa apara incertitudini;

- natura si locul observatiilor în raport.

236. Rolul raportului de audit.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 700 stabileste procedurile si


principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare cu privire la forma si
continutul raportului auditorului independent emis pe baza concluziilor rezultate
din auditarea situatiilor financiare ale unei entitati (misiunea de baza). Cele mai
multe din prevederile acestui standard pot fi adaptate la rapoartele emise si în
cazul unor misiuni de audit diferite de misiunea de baza.

Raportul de audit are un triplu rol:


- instrument de comiunicare cu utilizatorii situatiilor financiare emise de
entitatea auditata, respectiv cu publicul, precum si cu actionarii pentru decizii
economice;

- instrument de confirmare a încrederii publicului si actionarilor în situatiilor


financiare prezentate de o entitate;

- instrument de identificare a responsabilitatilor pentru auditor si pentru


conducerea entitatii auditate.

Raspunderea conducerii entitatii auditate se refera la întocmirea si prezentarea


situatiilor financiare.

Responsabilitatile auditorului sunt de trei naturi:

• responsabilitatea de baza; pentru opinia sa în legatura cu situatiile financiare


auditate;

• responsabilitati secundare care au urmatoarele caracteristici: rezulta din texte


de legi, reglementari diverse sau norme ale organismului profesional; nu
necesita tehnici si proceduri diferite de cele folosite pentru misiunea de audit de
baza; nu presupune exprimarea unei opinii distincte (opinia este implicita ca, de
exemplu, raspunsul la obligatia legala de verificare daca registrele contabile au
fost tinute corect si la zi);

• responsabilitati aditionale care au urmatoarele caracteristicii: rezulta din texte


de legi si alte reglementari, pot fi abordate tehnici si proceduri care nu sunt
obligatorii pentru misiunea de baza; presupun exprimarea în mod explicit a unei
opinii sau concluzii; raportarea se poate face separat sau poate fi integrata în
raportul de audit (în cuprins sau în anexe la acesta). De exemplu, conformitatea
cu unele reglementari specifice (piata de capital, banci, asigurari etc.) sau
raportul asupra controlului intern.

237. Rolul si continutul notei de sinteza.

Pentru a permite auditorului sa-si faca o parere definitva asupra situatiilor


financiare, este util sa-si stabileasca o “nota de sinteza” care recapituleaza toate
puncyele importante ale lucrarii, care pot avea o incidenta asupra deciziei
finale.

Nota de sinteza este stabilita pe o foaie de lucru care presupune:

- o referire la foaia de lucru în care punctul retinut ca important este dezvoltat;

- o descriere sumara a punctului respectiv;


- pozitia auditorului (punctul sau de vedere).

Descrierea punctelor respective se va referi la toate elementele importante ale


desfasurarii lucrarilor si în special la:

- problemele tehnice întâlnite si maniera în care au fost rezolvate;

- punctele în suspensie care necesita primirea unei informatii complementarea;

- domeniile care necesita o luare de pozitie si o decizie finala a auditorului;

- o lista a modificarilor propuse, evidentiindu-le pe cele care au fost


contabilizate si separat pe cele care înca nu au fost acceptate de întreprindere.

Poate fi utila, de asemenea, realizarea unui scurt rezumat al evenimentelor


semnificative care au marcat viata întreprinderii în timpul exercitiului ca, de
exemplu:

- evolutia principalelor elemente din situatiile financiare;

- produse (activitati) noi;

- schimbari în strategia întreprinderii.

238. Rolul si continutul chestionarului de sfârsit de misiune.

Chestionarul sfârsitului lucrarilor permite asigurarea ca toate elementele au fost


reunite, ca normele au fost respectate si ca dosarele sunt complete.

Întrebarile din chestionar trebuie sa recapituleze toate lucrarile ce trebuie


efectuate potrivit standardelor normelor de audit si procedurilor interne ale
cabinetului si se pot grupa dupa cum urmeaza:

-întinderea lucrarilor;

- delegarea lucrarilor catre membrii echipei si supervizarea activitatii lor;

- continutul bilantului contabil;

- raportarile;

- comunicarile cu conducerea întreprinderii;

- latura administrativa.

239. Rolul si continutul scrisorii de afirmare.


Auditorul poate consemna în foile sale de lucru proba afirmatiilor primite de la
conducatori, efectuând o sinteza a convorbirilor sale obtinând o scrisoare de
afirmare, care poate imbraca forma:

- fie a unei scrisori emanând de la conducatori;

- fie a unei scrisori a auditorilor amintind termenii afirmatiei verbale primite de


la conducatori, recunoscute cum se cuvine si confirmate de ei.

Daca conducatorii refuza sa ateste printr-o scrisoare de afirmare afirmatiile pe


care auditorul le considera necesare, acest refuz va constitui o limitare a
întinderii lucrarilor sale.

Scrisoarea de afirmare permite:

- clarificarea raspunderilor ce revin conducatorilor întreprinderii si auditorului;

- înstiintarea conducerii întreprinderii asupra modului de influentare a


situatiilor financiare de catre informatiile pe care numai ea le detine.

Aceasta scrisoare de afirmare nu înlocuieste procedurile de verificare ce trebuie


efectuate de catre auditori.

240. Utilizarea lucrarilor unui alt auditor.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 600 stabileste procedurile si


principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare referitoare la utilizarea
de catre un auditor, în cadrul unei misiuni de audit de baza, la o entitate a
lucrarilor realizate de catre un alt auditor, asupra situatiilor financiare ale unuia
sau mai multor sub-grupuri incluse în situatiile financiare ale acelei entitati. El
nu se aplica în cazul când doi sau mai multi auditori sunt numiti coauditori si
nici relatiilor auditorului cu auditorul precedent.

Când auditorul principal utilizeaza lucrarile unui alt auditor, auditorul principal
trebuie sa determine incidenta acestor lucrari asupra propriului sau audit.

Auditorul principal este auditorul responsabil de examenul situatiilor financiare


ale unei entitati. Expresia alt auditor, desemneaza auditorul – altul decât
auditorul principal – responsabil de examenul informatiilor financiare ale unui
subgrup, incluse în situatiile financiare auditate de catre auditorul principal.

a) Acceptarea misiunii de auditor principal

Auditorul trebuie sa stabileasca daca participarea sa la lucrarile de audit pe


ansamblu este suficienta pentru a-i permite sa actioneze ca auditor principal.
b) Proceduri puse în lucru de catre auditorul principal

- evaluarea competentei profesionale a altui auditor;

- obtinerea de elemente probante care dovedesc ca lucrarile acelui alt auditor


raspund obiectivelor auditorului principal în cadrul misiunii sale de audit.

Cunoscând contextul în care auditorul principal va folosi lucrarile sale, celalalt


auditor trebuie sa coopereze cu auditorul principal. De exemplu, acest alt
auditor va aduce la cunostinta auditorului principal orice aspect al activitatii sale
care nu se poate realiza conform modalitatilor stabilite; la rândul sau celalalt
auditor va fi informat despre orice problema aparuta în activitatea auditorului
principal care poate avea o incidenta importanta asupra propriei sale activitati.

241. Utilizarea lucrarilor auditorului intern.

Auditorul trebuie sa analizeze activitatile auditorului intern si incidentele


potentiale asupra procedurilor de audit ale sale.

Auditorul intern, facând parte din structurile intreprinderii, are printre obiectele
sale examenul, evaluarea si controlul pertinentei si eficacitatii sistemelor
contabile si de control intern; anumite aspecte ale lucrarilor sale pot fi utile
auditorului extern.

Printre activitatile auditorului intern care pot fi utile auditorului extern se pot
mentiona:

- examenul sistemelor contabile de control intern;

- examenul informatiilor financiare si de gestiune;

- evaluarea costurilor, rentabilitatea si eficienta unor tranzactii si operatiuni;

- examenul modului de respectare a textelor legislative precum si al politicilor


si directivelor stabilite de conducerea intreprinderii.

Auditorul extern are obligatia sa obtina o cunoastere suficienta a activitatilor


auditului intern pentru a planifica si aborda în mod eficient auditul.

În evaluarea lucrarilor auditorului intern, auditorul extern va tine seama de


urmatoarele criterii:

- statutul auditorului intern în cadrul intreprinderii;

- natura si întinderea lucrarilor de audit intern efectuate;


- competente tehnice; pregatire tehnica adaptata si o experienta ca auditor
intern;

- organizarea profesionala; planificarea, supravegherea, controlul si


documentarea corecta a lucrarilor, existenta manualelor de audit, programarea
de lucru si a dosarelor de lucru corespunzatoare

242. Utilizarea lucrarilor unui expert.

Standardul International de Audit (ISA) nr.620 stabileste procedurile si


principiile fundamentale si modalitatile lor de aplicare în cazul utilizarii
lucrarilor unui expert ca si elemente probante.

Prin expert se întelege o persoana sau un cabinet care poseda competente,


cunostinte si o experienta specifica într-un domeniu specific, altul decât cel care
presupune cunostinte de contabilitate si audit.

Expertul poate fi angajat de catre intreprindere, angajat de catre auditor, salariat


al intreprinderii sau salariat al auditorului.

În primul rând auditorul trebuie sa reuneasca elemente probante suficiente si


adecvate care sa demonstreze ca pot fi utilizate lucrarile unui anume expert în
cadrul misiunii sale de audit.

Utilizarea lucrarilor unui expert se face în urmatoarele situatii:

- evaluarea unor anumite active: cladiri, constructii, terenuri, echipamente,


opere de arta, pietre pretioase;

- evaluarea starii fizice a unor active precum minereuri, zacaminte, resurse


petroliere sau stabilirea duratei de viata ramasa a unor active corporale;

- evaluari actuariale;

- evaluarea stadiului de avansare în realizarea fizica a unor produse sau lucrari


de constructii;

- avize juridice în ce priveste interpretarea unor acorduri, statute sau


reglementari.

Când are în vedere sa foloseasca lucrarile unui expert, auditorul trebuie sa tina
cont de:

- caracterul semnificativ al elementului respectiv din situatiile financiare;


- riscul de eroare datorat naturii si complexitatii elementului respectiv din
situatiile financiare;

- volumului si calitatii altor elemente probante disponibile.

În al doilea rând auditorul trebuie sa verifice competenta profesionala a


expertului: calificarile profesionale, diplome, înscrierea ca membru într-un
organism profesional, experienta si reputatia sa în domeniul în care se
intentioneaza a fi folosit.

În al treilea rând auditorul trebuie sa evalueze obiectivitatea expertului. Riscul


unei lipse de obiectivitate este mai ridicat în cazul expertului angajat al
intreprinderii si al expertului legat într-un fel sau altul de intreprinderea
auditata.

În al patrulea rând auditorul trebuie sa strânga elemente probante suficiente si


adecvate care sa demonstreze ca întinderea lucrarilor expertului raspunde
obiectivelor auditului. Aceasta se poate realiza examinând instructiunile scrise
date de catre intreprindere expertului, instructiuni care se pot referi la teme
precum:

- obiectivele si întinderea lucrarilor expertului;

- o deschidere generala a problemelor specifice care vor fi tratate în raportul


expertului;

- conditiile de acces ale expertului la informatii;

- confidentialitatea informatiilor despre intreprindere;

- informatii referitoare la ipotezele si metodele de lucru pe care le va folosi


expertul.

Auditorul trebuie sa stabileasca daca lucrarile expertului pot constitui un


element probant cu privire la aprecierea criteriilor ce trebuiesc îndeplinite de
situatiile financiare; el va stabili în mod deosebit daca rezultatele la care a ajuns
expertul au fost corect luate în seama la elaborarea situatiilor financiare; daca el
va stabili ca lucrarile expertului nu permit reunirea elementelor probante, poate
angaja un alt expert sau va emite o opinie calificata.

Când auditorul nu modifica raportul sau, el nu trebuie sa faca mentiune de


utilizarea lucrarilor expertului.

243. Elementele posterioare închiderii exercitiului.


Standardul International de Contabilitate (IAS) nr. 10 stabileste tratamentul în
situatiile financiare a evenimentelor favorabile si nefavorabile care survin dupa
data închiderii exercitiului, care pot fi de doua tipuri:

- evenimente care furnizeaza informatii în legatura cu fapte care existau la data


închiderii exercitiului; sunt acele evenimente care aduc o mai ampla confirmare
a circumstantelor existente la data închiderii;

- evenimente care furnizeaza informatii bazate pe fapte survenite dupa data


închiderii exercitiului; sunt evenimente care indica circumstante noi, aparute
dupa data închiderii.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 560 stabileste obligatiile pentru


auditor de a lua în considerare incidentele evenimentelor posterioare închiderii
exercitiului, atât asupra situatiilor financiare cât si asupra raportului sau,
distingându-se trei etape:

- fapte descoperite pâna la data raportului de audit;

- fapte descoperite dupa data raportului de audit, dar înaintea publicarii


situatiilor financiare;

- fapte descoperite dupa publicarea situatiilor financiare.

244. Faptele descoperite pâna la data raportului de audit.

Auditorul trebuie sa puna în lucru proceduri care urmaresc strângerea de


elemente probante suficiente si adecvate care sa justifice faptul ca au fost
identificate toate evenimentele care pot necesita ajustari ale situatiilor financiare
sau informatii suplimentare în anexe, pâna la data raportului sau.

Procedurile menite sa identifice evenimentele care pot face obiectul unei


ajustari a situatiilor financiare sau unei informatii în anexe, vor fi puse în lucru
la o data cât mai apropiata de data raportului de audit si vor cuprinde actiunile
urmatoare:

- examinarea facturilor de cumparari, de vânzari, a avizelor de expeditie sau a


notelor de intrare-receptie ale perioadei posterioare închiderii exercitiului,
pentru a verifica daca operatiile respective nu sunt aferente exercitiului închis
(controlul principiului independentei exercitiului);

- examinarea încasarilor posterioare închiderii pentru a verifica reactivarea


creantelor;
- cercetarea facturilor de vânzare posterioare închiderii pentru a se încredinta ca
stocurile nu sunt evaluate la o suma superioara valorii lor de realizare sau
invers;

- analiza procedurilor stabilite de conducerea intreprinderii pentru a se asigura


ca evenimentele posterioare închiderii au fost bine identificate;

- consultarea proceselor verbale ale adunarii generale a actionarilor, ale


consiliului de administratie, ale comitetului de audit, ale comitetului de directie,
care au avut loc dupa data închiderii exercitiului;

- analiza altor informatii financiare luate, previziuni de trezorerie si alte


rapoarte ale conducerii intreprinderii;

- cereri, sau cereri suplimentare de informatii de la oficiul juridic sau de la


avocatii intreprinderii în legatura cu procesele pe rol;

- corespondenta înregistrata la conducerea intreprinderii în legatura cu subiecte,


cum ar fi:

• situatia actuala a unor elemente contabilizate pe baza unor date


preliminare sau neconcludente;

• noi angajamente, împrumuturi, garantii acordate sau primite;

• vânzari de active realizate sau avute în vedere;

• noi actiuni sau obligatiuni emise sau prevazute a fi emise, proiecte de


fuziune, sau alte cai de restructurari;

• active care fac obiectul unor pretentii de proprietate, distruse din diferite
cauze (incendii, inundatii etc.);

• evolutia unor riscuri;

• alte evenimente care ar pune în discutii continuitatea exploatarii.

Daca, prin aplicarea procedurilor de mai sus, auditorul descopera ca


evenimentele posterioare au o incidenta semnificativa asupra situatiilor
financiare, el trebuie sa determine daca acestea au fost corect avute în vedere
si au facut obiectul unei informatii corespunzatoare în notele anexe la situatiile
financiare.

Când un subgrup, filiala sau sucursala face obiectul unui audit din partea altui
auditor, auditorul va examina procedurile acestui alt auditor referitoare la
evenimentele posterioare, precum si necesitatea de a-l informa de data
prevazuta pentru semnarea propriului sau raport de audit.

245. Fapte descoperite dupa data raportului de audit dar înaintea publicarii
situatiilor financiare.

Auditorul nu este tinut sa aplice proceduri sau sa faca investigatii referitoare la


situatiile financiare, dupa data raportului de audit. Conducerea intreprinderii,
însa, trebuie sa informeze auditorul asupra evenimentelor suvenite între data
raportului de audit si data publicarii situatiilor financiare si care sunt
susceptibile sa aiba o influenta asupra acestora.

Când auditorul a luat la cunostinta, dupa data raportului sau dar înaintea
publicarii situatiilor financiare, de evenimente care risca sa aiba o incidenta
semnificativa asupra acestora, auditorul trebuie sa stabileasca daca trebuie sa
ceara cercetarea situatiilor financiare si sa discute aspectele în cauza cu
conducerea intreprinderii pentru a stabili masurile care se impun.

Daca conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare, auditorul va


pune în lucru procedurile necesare si va furniza conducerii intreprinderii un alt
raport de audit, în nici un caz data noului raport nu va putea fi anterioara datei
semnarii sau aprobarii situatiilor financiare si, în consecinta, procedurile
mentionate mai sus se vor prelungi pâna la data noului raport de audit.

Daca conducerea intreprinderii refuza sa corecteze situatiile financiare iar


auditorul considera necesare aceste corecturi, el trebuie sa exprime o opinie cu
rezerve sau o opinie defavorabila; daca raportul de audit apucase sa fie depus,
auditorul cere conducerii intreprinderii sa nu publice, catre terti, situatiile
financiare si raportul de audit iar, daca aceasta decide totusi publicarea,
auditorul va lua masurile adecvate pentru a evita ca tertii sa utilizeze raportul
sau.

246. Fapte descoperite dupa data publicarii situatiilor financiare.

Dupa publicarea situatiilor financiare auditorul nu este tinut sa procedeze la


vreo investigatie.

Daca însa auditorul a luat la cunostinta, dupa publicarea situatiilor financiare,


de existenta unui eveniment care, daca ar fi fost cunoscut la data semnarii
raportului sau, l-ar fi condus la modificarea opiniei, el trebuie sa stabileasca
daca este cazul corectarii situatiilor financiare si sa discute aspectele respective
cu conducerea intreprinderii.

În cazul în care conducerea intreprinderii corecteaza situatiile financiare,


auditorul va controla masurile luate de conducerea intreprinderii pentru a se
asigura ca toate persoanele care sunt în posesia situatiilor financiare
nemodificate au luat cunostinta de corectarea acestora si va întocmi un nou
raport de audit asupra situatiilor financiare. Acest nou raport de audit trebuie sa
cuprinda un paragraf de observatii facând trimitere la o nota anexa la situatiile
financiare care cuprinde motivele corectiei situatiilor financiare publicate
anterior. Data noului raport de audit nu va fi anterioara celei de aprobare a
situatiilor financiare corectate.

În cazul în care conducerea intreprinderii nu ia masurile necesare pentru a se


asigura ca toate persoanele care au în posesie situatiile financiare si raportul de
audit publicate anterior au fost corect informate de situatie si nu corecteaza
situatiile financiare chiar daca auditorul a solicitat corectarea, auditorul va face
cunoscut conducerii intreprinderii ca va lua toate masurile pentru a evita ca
tertii sa utilizeze raportul sau de audit.

Nu este necesara corectarea situatiilor financiare si stabilirea unui nou raport de


audit atunci când situatiile financiare ale exercitiului urmator sunt pe punctul de
a fi publicate, cu conditia ca o informatie corespunzatoare despre situatia
existenta sa fie furnizata în notele anexate la aceste situatii financiare.

247. Examenul situatiilor financiare: solduri de deschidere.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 510 reglementeaza procedurile si


principiile fundamentale si modul lor de aplicare în ce priveste soldurile de
deschidere. În misiunile initiale de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente
probante suficiente si adecvate care sa-i permita sa se asigure ca:

- soldurile de deschidere nu contin anomalii care sa aiba o influenta


semnificativa asupra situatiilor financiare ale exercitiului în curs;

- soldurile de închidere ale exercitiului precedent au fost corect preluate sau, în


cazuri deosebite, au fost ajustate retroactiv;

- politicile de închidere a conturilor si metodelor de evaluare folosite au fost


aplicate în mod constant, sau modificarea acestora a fost corect înregistrata si
descrisa în notele anexe.

Când situatiile financiare ale exercitiului precededent au fost auditate de un alt


auditor, auditorul actual poate gasi elementele probante examinând dosarele de
lucru ale auditorul precedent.

Daca situatiile financiare precedente nu au fost auditate acesta va pune în lucru


alte proceduri.

Daca prin aplicarea procedurilor specifice nu se obtin elemente probante suficiente si adecvate cu privire la
soldurile de deschidere, auditorul trebuie sa emita o opinie cu rezerve sau se va afla în imposibilitatea de a
emite o opinie.
248. Examenul situatiilor financiare.

Situatiile financiare (bilant, contul de profit si pierdere si celelalte componente)


constituie documente de sinteza a contabilitatii asupra carora auditorul îsi
exprima opinia.

Controalele efectuate asupra conturilor i-au permis auditorului sa obtina unele


elemente probante pe baza carora sa traga concluzii cu privire la diferite posturi
si rubrici din situatiile financiare.

Pentru a-si putea exprima opinia, auditorului trebuie sa confirme ca situatiile


financiare sunt în acord cu concluziile sale si ca ele reflecta corect deciziile
conducerii intreprinderii si dau o imagine fidela activitatii si situatiei financiare
a intreprinderii.

Examenul situatiilor financiare are ca obiect verificarea:

- faptului ca bilantul, contul de profit si pierdere si celelalte componente ale


situatiilor financiare sunt coerente, concorda cu datele din contabilitate, sunt
prezentate conform principiilor contabile si reglementarilor în vigoare si tin
cont de evenimentele posterioare datei de închidere;

- faptului ca anexele comporta toate informatiile de importanta semnificativa


asupra situatiei patrimoniale, financiare si rezultatele obtinute.

Tehnicile de examinare se bazeaza pe:

- stabilirea ratiourilor obisnuite de analiza financiara si compararea lor cu cele ale exercitiilor precedente si
ale sectorului de activitate;

- comparatiile între datele reiesite din situatiile financiare si datele anterioare,


posterioare si previziunile intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;

- compararea în procent fata de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul


de profit si pierdere.

Un obiectiv central al examinarii situatiilor financiare îl constituie verificarea


daca acestea dau o imagine fidela clara si completa:

- pozitiei financiare intreprinderii;

- rezultatelor financiare;

- situatiei financiare.

În cadrul actiunilor de verificare a bilantului contabil, auditorul îsi divizeaza


diligentele verificând si satisfacerea unor reguli generale si particulare.
Reguli generale:

- bilantul contabil este întocmit conform normelor contabile în vigoare;

- bilantul contabil este întocmit sub o forma comparativa;

- elementele de activ si pasiv sunt evaluate separat fara sa se opereze


compensatii;

- bilantul de deschidere corespunde cu bilantul de închidere al exercitiului


precedent.

Reguli particulare. Auditorul verifica modul de înregistrare a:

- capitalurilor proprii;

- împrumuturi si datorii asimilate;

- imobilizari;

- stocuri si productie în curs de executie;

- conturile de terti;

- conturile de provizioane;

- conturile de trezorerie.

În legatura cu rezultatul exercitiului, auditorul :

- examineaza unele conturi de cheltuieli;

- examineaza bazele de impozitare stabilite în materie de taxe si impozite


asupra conturilor de venituri;

- examineaza situatia comparativa a diverselor conturi de venituri si cheltuieli.

ÎIn legatura cu anexele la situatiile financiare, auditorul examineaza informatiile


furnizate de acestea, analizând în mod deosebit:

- evolutia conturilor prezentate de aceste anexe;

- respectarea modului si metodelor de evaluare a posturilor din bilant si din


contul de profit si pierdere;
- metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor si
fundamentarea lor.

249. Particularitati privind partile afiliate (legate) în audit.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 550 stabileste procedurile si


principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare în ce priveste
responsabilitatile auditorului referitoare la tranzactiile între parti legate
(afiliate), asa cum sunt ele definite prin Standardul International de
Contabilitate nr. 24 “Parti legate”.

Auditorul trebuie sa puna în lucru proceduri de audit în vederea reuniunii de


elemente probante referitoare la identificarea de catre conducerea intreprinderii
a partilor legate (afiliate), precum si la informatiile prezentate în anexe privind
efectele tranzactiilor si operatiilor între partile legate, care au o influenta
semnificativa asupra situatiilor financiare.

În timpul lucrarilor de audit, auditorul da atentie operatiilor care par neobisnuite


si care pot indica existenta partilor legate pâna atunci necunoscute ca, de
exemplu:

- operatiuni efectuate în conditii comerciale anormale, mai ales în ce priveste


pretul, rata dobânzii, garantii si conditii de rambursare neobisnuite;

- operatii a caror existenta nu pare justificata prin nici o motivatie logica;

- operatii a caror substanta difera de forma acestora;

- operatii efectuate pe cai neobisnuite;

- volum prea ridicat sau operatii importante realizate cu unii clienti sau
furnizori, în raport cu altii;

- operatii neânregistrate.

Printre procedurile puse în lucru de auditor se pot folosi:

- controalele detaliate asupra unor operatii, tranzactii, rulaje sau solduri;

- consultarea proceselor verbale ale adunarilor generale ale actionarilor si ale


consiliului de administratie;

- acordarea unei atentii deosebite unor operatii de la sfârsitul perioadei;

- acordarea contractelor si conventiilor de împrumut;


- examenul operatiilor de cumparari sau vânzari pe parti ale unei societati în
participatie;

- examenul operattiilor si tranzactiilor între parti legate identificate;

- obtinerea unei declaratii de la conducerea intreprinderii prin care sa ateste ca


informatiile prezentate cu privire la identificarea partilor legate sunt exhaustive
si au fost corect descrise în anexele la situatiile financiare.

250. Ipoteza continuitatii activitatii în auditul situatiilor financiare.

În timpul planificarii si realizarii misiunii de audit, auditorul trebuie sa


aprecieze temeinicia utilizarii de catre conducerea intreprinderii a conventiei
contabile de baza de continuare a activitatii, la elaborarea situatiilor financiare.

Exemple de fapte sau evenimente care, luate izolat sau împreuna, constituie
semne de întrebare asupra valabilitatii conventiei contabile de baza de
continuare a exploatarii, fara a fi exhaustive, sunt:

- capitaluri proprii sau fond de rulment negative;

- împrumuturi care ajung la scadenta, fara perspectiva realizata de rambursare


sau reesalonare, sau recurgerea excesiva la credite pe termen scurt pentru a
finanta active pe termen lung;

- indicii privind retragerea suportului financiar de catre creditori;

- marje bruta de autofinantare negativa;

- indicatori financiari cheie, nefavorabili;

- pierderi din exploatare sau degradari importante ale activelor;

- stoparea politicii de distribuire de dividende;

- insuficienta trezoreriei pentru a face platile la scadenta;

- refuzul creditelor – furnizori;

- parasirea intreprinderii de catre cadrele de conducere;

- pierderea unor piete importante, a unor licente importante sau furnizori


principali;

- miscari sociale, sau lipsa materiilor prime de baza;


- proceduri judiciare în curs care, daca sunt pierdute, pot avea consecinte
financiare grave;

- schimbari legislative sau politici guvernamentale care risca sa aiba efecte


nefavorabile asupra intreprinderii.

Responsabilitatea auditorului consta în aprecierea modului în care conducerea


intreprinderii a utilizat conventia contabila de baza a continuitatii activitatii si
daca exista incertitudini semnificative în ce priveste capacitatea intreprinderii
de a continua activitatea si care ar fi trebuit sa fie prezentate în anexe. El trebuie
sa colecteze elemente probante suficiente si adecvate pentru a confirma
existenta unei incertitudini semnificative referitoare la continuitatea exploatarii.

Auditorul se poate gasi în una din urmatoarele situatii:

a)a fost aplicata conventia contabila de baza a continuitatii activitatii dar exista
o incertitudine semnificativa. În acest caz se verifica daca în notele anexe au
fost descrise corect faptele susceptibile de a pune în discutie continuitatea
activitatii; în caz afirmativ, el va emite o opinie fara rezerve dar va introduce
un paragraf de observatii; în caz negativ, el va emite o opinie cu rezerve sau o
opinie defavorabila;

b) situatiile financiare au fost stabilite în conditii de continuitate a


activitatii dar în rationamentul sau profesional, auditorul retine ca
intreprinderea nu va fi în masura sa continue activitatea; în acest caz, el va
emite o opinie defavorabila;

c)conducerea intreprinderii refuza sa faca sau sa completeze analizele sale


pentru a evalua de o maniera completa aspectele legate de continuitatea
activitatii; auditorul poate introduce o rezerva în raportul sau, ca urmare a
limitarii întinderii lucrarilor sale.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 570 stabileste procedurile si


principiile fundamentale, cât si modul lor de aplicare în ce priveste
responsabilitatile auditorului în legatura cu aplicarea conventiei contabile de
baza a continuarii activitatii la elaborarea situatiilor financiare ale intreprinderii.

251. Auditul estimarilor contabile.

Estimarea contabila desemneaza o evaluare aproximativa a sumei unui element


în absenta unei metode precise de masurare (determinare). Cele mai frecvente
estimari contabile se refera la:

- provizioane pentru deprecierea stocurilor si creantelor;

- amortizarea imobilizarilor asupra duratei lor de viata estimata;


- venituri anticipate;

- impozite amânate;

- provizioane pentru riscuri privind procesele în curs;

- pierderi asupra unor contracte pe termen lung;

- provizioane pentru garantii.

Auditorul trebuie sa reuneasca elementele probante suficiente si adecvate


asupra estimarilor contabile cuprinse în situatiile financiare: caracterul
rezonabil al acestor estimari si corecta si completa prezentare a informatiilor în
anexe.

În acest scop, auditorul poate:

- examina si testa procedurile urmate de conducerea intreprinderii pentru


efectuarea estimarii;

- utiliza o estimare independenta pentru a o compara cu cea efectuata de


conducerea intreprinderii;

- revedea evenimentele posterioare închiderii exercitiului pentru a stabili daca


estimarea se confirma.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 540 stabileste procedurile si


principiile fundamentale cât si modul lor de aplicare în ce priveste auditul
estimarilor contabile continute în situatiile financiare.

252. Procedurile analitice în auditul situatiilor financiare.

Procedurile analitice cuprind compararea informatiilor financiare ale


intreprinderii:

- cu informatiile comparabile ale exercitiilor precedente;

- cu rezultatele stabilite de intreprindere – bazate pe bugete sau pe previziuni –


sau estimate de auditor (cum ar fi cele privind cheltuielile cu amortizarile);

- cu informatiile similare din sectorul de activitate din care face parte


intreprinderea.

Procedurile analitice sunt utilizate în diferite etape ale misiunii de audit si


anume:
- pentru a ajuta auditorul sa planifice natura, calendarul si întinderea altor
proceduri de audit (etapele anterioare);

- în controalele substantive pentru gasirea elementelor probante;

- ca mijloc de revizuire a coerentei de ansamblu a situatiilor financiare (etapa V


- urmatoare).

Atunci când auditorul foloseste procedurile analitice ca si controalele


substantive, trebuie sa tina seama de unii factori precum:

- obiectivele procedurilor analitice si gradul de fiabilitate al lor;

- disponibilitatea informatiilor si fiabilitatea lor;

- sursele informatiilor disponibile; sursele externe independente sunt în general


mai fiabile decât sursele interne;

- caracterul comparabil al surselor disponibile;

- cunostintele dobândite cu auditurile precedente etc.

tehnica procedurilor analitice este reglementata prin Standardul International de


audit (ISA) nr. 520.

253. Confirmarea externa (directa).

Este o procedura care consta în a cere unui tert având legaturi de afacere cu
intreprinderea verificata, sa confirme direct auditorului informatiile privind
existenta operatiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina
conditiile si întinderea acestei proceduri.

Procedura se demareaza cu acordul conducerii intreprinderii supusa controlului;


daca aceasta nu se arata favorabila pentru o astfel de procedura, auditorul se
poate gasi în una din urmatoarele doua situatii:

- sau considera ca tehnicile compensatorii de control îi aduc elemente


suficiente de proba;

- sau considera ca alte controale nu-l conduc la elemente probante fata de


limitele impuse de conducerea intreprinderii, care va suporta consecintele
necesare cu privire la certificare.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 505 defineste principalele cazuri în


care auditorul are obligatia sa procedeze la folosirea tehnicii confirmarii directe:
- confirmarea unor cauze în baza carora s-au realizat unele tranzactii;

- confirmarea de catre banci a soldurilor conturilor si alte informatii considerate


necesare;

- confirmarea conturilor de clienti si debitori;

- confirmarea stocurilor în depozite vamale, în consignatie si alte stocuri la


terti;

- valori imobiliare cumparate prin intermediari financiari;

- împrumuturi de la terti;

- confirmarea soldurilor costurilor de furnizori si creditori.

Confirmarea poate sa fie pozitiva, atunci când tertul solicitat îsi exprima acordul
asupra informatiei primita sau furnizeaza chiar el informatia, sau negativa,
atunci când tertului solicitat I se cere sa nu raspunda decât în cazul în care nu
este de acord cu informatia care i s-a prezentat.

Auditorul trebuie sa ia în consideratie orice fapt de natura sa puna în discutie


fiabilitatea raspunsului obtinut la cererea de confirmare externa (directa).

Procedurile si principiile fundamentale, precum si modalitatile lor de aplicare,


în legatura cu utilizarea de catre auditor a procedurii confirmarii externe
(directe) ca mijloc de obtinere a elementelor probante, sunt reglementate prin
Standardul International de Audit (ISA) nr.505, aplicabil începand cu auditul
situatiilor financiare ale anului 2001.

254. Tehnica observarii fizice.

Observarea fizica este mijlocul cel mai eficace de verificare a existentei unui
activ, însa ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare si anume
numai existenta bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea
asupra bunului,valoarea atribuita etc. trebuie verificate prin alte tehnici.

Actiunile întreprinse de auditor pe linia controlului stocurilor, de exemplu, au


ca obiectiv asigurarea ca:

- intreprinderea a prevazut mijloace corespunzatoare care permit recenzarea


activelor în conditii de fiabilitate; aceasta faza a interventiei consta în studierea
procedurilor de inventariere si se situeaza deci înaintea inventarierii
propriuzise;
- aceste mijloace sunt puse în aplicare în mod satisfacator; aceasta faza consta
în verificarea faptului ca persoanele însarcinate cu inventarierea aplica în mod
corect procedurile si se situeaza în timpul inventarierii propriu-zise;

- lucrarile de inventariere au fost corect exploatate (valorificate); aceasta faza


consta în a controla daca cantitatile recente sunt cele utilizate pentru evaluarea
sumei stocurilor si se situeaza deci dupa inventarierea propriu-zisa.

255. Tehnica sondajului.

Ţinând seama de numarul de operatii efectuate de intreprindere, auditorul nu


poate verifica integral, de exemplu, rulajele sau soldurile unui cont. El cauta
elementele probante pe un esantion adecvat, utilizând tehnica sondajului cel
mai bine adaptat fiecarei situatii.

Sondajul este definit ca o tehnica ce consta în selectionarea unui anumit numar


sau parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a
elementelor probante si extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la
întreaga masa sau multime. Tehnica sondajului este reglementata de
Standardul International de Audit (ISA) nr. 530.

Sondajele pe care le realizeaza auditorul în cursul misiunii sale sunt de doua


naturi diferite;

- în unele cazuri, în general cu ocazia verificarii functionarii controlului intern,


auditorul cauta sa demonstreze ca elementele care constituie masa, multimea,
prezinta o caracteristica comuna (de exemplu, vizarea sau aprofundarea
comenzilor cu ocazia cumpararilor); sondajele efectuate în astfel de cazuri sunt
sondaje asupra atributiilor;

- în alte cazuri, în general cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa


verifice valoarea data unei multimi sau unei mase; acestea sunt sondaje asupra
valorilor.

Auditorul poate folosi în general doua tipuri de sondaje: sondajul statistic si


sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala; acesta din
urma, însa, nu permite o extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra
esantionului la întreaga masa sau multime. Alegerea între cele doua tipuri de
sondaje depinde de pregatirea profesionala a auditorului si de gradul de
credibilitate pe care acesta doreste sa îl dea concluziilor sale.

Oricare ar fi însa tipul de sondaj, este important sa fie respectate câteva reguli
riguroase privind decizia asupra esantionului si parcurgerea unor etape
obligatorii.

Deciziile prealabile executarii sondajului pot fi prezentate schematic astfel:


Contro
lul
întregii
mase
sau
multim
i
N
u N Sondaj
u e
asupra
ansam
blului
multim
ii
Definirea obiectelor si Este Multi Verificare
alegerea multimii (masei) → sufici D mea D a Da Contro
ent a contin a elementel lul
un e or cheie → tuturor
contr → eleme → este elemen
ol nte suficienta telor
prin cheie? ? cheie
sonda
j?
Nu Contro
lul
tuturor
elemen
telor
cheie
plus
sondaj
ele
asupra
restulu
i
multim
ii

256. Elementele probante: definitie, rol, criterii de apreciere.

Potrivit Standardelor Internationale de Audit, elementele probante într-o


misiune de audit (“audit evidence” sau “eléments probants”) reprezinta
informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îsi
fondeaza opinia; aceste informatii constau în documente justificative si
documente contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt
coroborate cu informatii din alte surse.

Elementele probante sunt obtinute printr-o combinare adecvata a testelor de


procedura cu controalele substantive sau numai prin controalele substantive.
Testele de procedura sunt testele care permit obtinerea de elemente probante
privind eficacitatea conceperii si functionarii sistemelor contabile si de control
intern. Controalele substantive sunt controale proprii ale auditorului în
contabilitatea intreprinderii si constau în proceduri care urmaresc obtinerea
elementelor probante prin care sunt detectate anomalii semnificative în situatiile
financiare; ele sunt de doua tipuri:

- controale privind tranzactiile, operatiile si soldurile conturilor;

- proceduri analitice care constau în analiza tendintelor si ratiourilor


(rapoartelor) semnificative, examenul variatiilor si examene de coerenta cu alte
informatii.

În functie de credibilitatea informatiilor obtinute în etapele precedente, auditorul


stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata obtine
elementele probante necesare fundamentarii opiniei sale.

Aceasta etapa a misiunii are, deci, ca obiectiv reunirea elementelor probante


pentru a putea exprima o opinie motivata asupra conturilor anuale, ceea ce
presupune asigurarea respectarii regulilor legale si regulamentare de catre
intreprindere si anume:

- regulile de prezentare si de evaluare stipulate în normele legale si în cele


profesionale;

- reguli de prudenta;

- regulile referitoare la inventarieri;

- reguli de tinere a registrelor si a contabilitatii;

- existenta activelor si faptul ca acestea apartin intreprinderii;

- pasivele patrimoniale, veniturile si cheltuielile privesc intreprinderea în cauza.

Elementele probante trebuie sa îndeplinesca cumulativ doua conditii de calitate


pentru a putea sa stea la baza fondarii unei opinii: sa fie suficiente si sa fie juste
(adecvate).

Caracterul suficient se stabileste în raport cu numarul de elemente probante


colectate; caracterul just se apreciaza în raport cu gradul de adecvare, cu
pertinenta, fiabilitatea lor. În mod normal, auditorul considera necesar sa se
sprijine pe elemente probante care nu sunt concludente prin ele însele, dar care
contribuie la elaborarea convingerii sale. El poate deseori sa fie determinat sa
caute elemente probante de sursa sau natura diferita pentru a corobora o aceeasi
afirmatie.

Elementele probante trebuie, în ansamblul lor, sa permita auditorului sa-si faca


o opinie cu privire la situatiile financiare. În general, auditorul nu examineaza
totalitatea informatiilor la care are acces pentru a-si forma opinia, în masura în
care el poate ajunge la o concluzie cu privire la soldul unui cont, o categorie de
operatii sau un control intern, aplicând tehnici de sondaj bazate pe rationament
profesional sau esantion statistic.

Factorii care influenteaza rationamentul auditorului în legatura cu ceea ce


constituie elemente probante suficiente cuprind:

- Importanta riscului de inexactitate; acest risc poate depinde de:

• natura elementelor în cauza;

• adecvarea controlului intern;

• natura activitatilor realizate;

• existenta unor situatii susceptibile de a exercita o influenta


neobisnuita asupra conducerii intreprinderii;

• situatia financiara a intreprinderii.

- Importanta relativa a elementului avut în vedere, tinând seama de ansamblul


informatiilor bilantului contabil.

- Experienta capatata în cursul unor auditari anterioare.

- Concluziile procedurilor de audit, în special descoperirea eventuala a unor


fraude sau erori.

- Tipul de informatie disponibila.

În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la testele de procedura,


aspectele sistemelor contabile si de control intern asupra carora auditorul va
strânge elemente probante se refera la:

- conceperea sistemelor contabile si de control intern; sunt aceste sisteme


concepute de o maniera care sa previna sau sa detecteze si corecteze anomalii
semnificative?
- functionarea sistemelor contabile si de control intern; aceste sisteme au
functionat de o maniera satisfacatoare pe toata perioada?

În colectarea elementelor probante pornind de la procedurile de conformitate,


auditorul se asigura de posibilitatea obtinerii unor afirmatii în materie:

 de existenta: controlul intern exista?

 de eficacitate: controlul intern functioneaza eficace?

 de permanenta: controlul a functionat eficace pe toata perioada în cursul


careia auditorul întelege sa se sprijine pe el?

În cazul obtinerii de elemente probante pornind de la controalele substantive,


auditorul trebuie sa determinedaca elementele rezultate din aceste controale
precum si din testele de procedura sunt suficiente si adecvate pentru a stabili
daca la elaborarea situatiilor financiare de catre conducerea întreprinderii au
fost întrunite criteriile urmatoare:

 de existenta: un element al activului sau pasivului exista la un moment dat;

 de drepturi si obligatii: un element de activ este un drept al intreprinderii iar


un element de pasiv este o obligatie pentru intreprinderea data, la un
moment dat;

 de apartenenta (de realitate) tranzactiile sau evenimentele se refera la


intreprinderea data si s-au produs în cursul perioadei respective;

 de exhaustivitate: activele, datoriile, tranzactiile sau evenimentele au fost


înregistrate si toate faptele importante au fost mentionate;

 de evaluare: înregistrarea unui activ sau a unei datorii s-a facut la valoarea
lor de inventar;

 de masurare: o operatie sau un eveniment este înregistrata la valoarea sa de


tranzactionare si un venit sau o cheltuiala apartin perioadei;

 de prezentare si publicitate: o informatie este prezentata, clasata si descrisa


conform referentialului contabil aplicabil.

Obtinerea de elemente probante privind o informatie data, de exemplu,


existenta de stocuri, nu scuteste obtinerea de elemente probante pentru o alta
afirmatie, de exemplu, evaluarea lor.

Auditorul poate obtine un grad de certitudine mai ridicat atunci când elementele
probante adunate, de origine si de natura diferite, sunt concordante. În acest caz,
auditorul poate obtine un grad de certitudine global superior celui pe care îl
obtine din fiecare din elementele probante luate izolat. Invers, atunci când
elementele probante obtinute din surse diferite nu sunt concordante între ele,
poate fi necesara folosirea unor proceduri suplimentare în scopul rezolvarii
contradictiei.

Trebuie sa existe un raport rezonabil între costul pentru obtinerea unor elemente
probante si utilitatea informatiei obtinute. Cu toate acestea, dificultatile si
costurile suportate pentru a controla un element deosebit nu pot justifica valabil,
prin ele însele, omisiunea unei proceduri.

Atunci când auditorul are dubii legitime cu privire la o informatie care prezinta
o importanta semnificativa, el trebuie sa se straduiasca sa obtina elemente
probante suficiente pentru a elimina aceste dubii. Daca nu este în masura sa
obtina aceste elemente probante suficiente, el nu trebuie sa formuleze o opinie
fara rezerva.

257. Programul de control: rol, continut, forme de prezentare.

Nu exista un program standard de control al conturilor deoarece acest program


depinde exclusiv de rezultatele etapelor precedente si de caracteristicile fiecarei
intreprinderi.

Dupa cum s-a vazut, etapa de cunoastere a intreprinderii a permis determinarea


domeniilor semnificative, a zonelor de risc si a naturii operatiilor; în etapa
referitoare la aprecierea controlului intern, auditorul a avut posibilitatea
identificarii existentei controlului intern pe care se poate sprijini si verificarii
modului de functionare a acestuia. Numai în functie de aceste fluxuri de
informatii si de gradul de fiabilitate al lor auditorul îsi stabileste programul de
control al conturilor care, asa cum s-a mai amintit, poate fi restrâns sau extins.

Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune


si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura
cu etapele precedente.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine


rubricile urmatoare:

- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare;


aceste controale trebuie cât mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat
documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;

- întinderea esantionului: tinând seama de pragul de semnificatie si de


evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca în aceasta coloana sa se
mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;
- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, având în
vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta
coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce
permite urmarirea cronologica a lucrarilor;

- o referinta pentru foaia de lucru;

- probleme întâlnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor


si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.

Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel:

Program de control Ref:


Dosar Pag:
- controlul imobilizarilor -
Exercitiu Auditor: Data:
Data crearii:
Viza responsabilului:
Data actualizarii:
Marimea Facut de ……… Referinta Probleme
Controale de efectuat esantionului
la data de ……. (Foaia de lucru) întâlnite
Verificarea achizitiilor Sume mai mari Ionescu A6 Nimic
exercitiului pe baza de de 75.000 mii lei
comenzi, facturi si 16/03/95
receptii

258. Continutul unui raport asupra controlului intern.

Auditorul semnaleaza conducerii intreprinderii-client observatiile pe care acesta


le are asupra controlului intern, oral sau în scris. Daca descopera lacune grave,
el apreciaza daca refuza certificarea sau o face cu rezerve. El poate sugera
ameliorarea sistemului existent.

Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un “Raport asupra controlului


intern”, al carui continut trebuie sa respecte urmatoarele principii:

- prezentarea unei scurte sinteze asupra a ceea ce este esential pentru a folosi
conducerii societatii;

- prezentarea detaliata a problemelor pe servicii sau subunitati ale societatii


pentru a putea fi usor difuzate;

- analiza fiecarei probleme în mod logic, de o maniera constructiva, pentru a


permite societatii sa utilizeze raportul ca un instrument de ameliorare a
procedurilor în patru parti: introducere si sinteza, sumar, detalii si anexe.

Nota de introducere si sinteza poate cuprinde:


- o amintire rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a
controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate;

- concluziile raportului (cu eventuale trimiteri la partile din raport care


detaliaza problema);

- data si semnatura.

Nota de introducere si sinteza are ca scop sa permita destinatarilor principali


(conducerea societatii) sa aiba rapid cunostinta de concluziile esentiale.

Sumarul raportului poate figura imediat dupa nota de introducere si sinteza si


poate fi prezentat în diferite feluri: recapitularea diferitelor titluri si puncte care
vor fi reluate în partea de “Detalii”, reluarea rapida a tuturor slabiciunilor
constatate.

Detaliile raportului corespund la ceea ce a fost anuntat în Sumar; structurarea


detaliilor se face urmarindu-se anumite principii:

- prezentarea punctelor în ordinea importantei;

- recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupa de conturi;

- o parte poate fi avuta în vedere pentru sfaturi mai putin importante;

- o parte separata poate fi destinata punctelor care pot avea o incidenta asupra
certificarii (însa atentie ca aceasta parte sa nu infirme opinia emisa asupra
situatiilor financiare în raportul general);

- sfaturile date în cursul exercitiului precedent pot fi reluate aici daca acestora
nu li s-a dat curs.

Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina informatiile urmatoare:

- descrierea punctelor slabe constatate;

- consecinte si incidente asupra situatiilor financiare;

- sfaturi si masuri care permit ameliorarea situatiei.

259. Ce sunt testele de conformitate.

Sunt testele pe care auditorul le face în etapa de confirmare a întelegerii


sistemului contabil si de control intern. Auditorul selectioneaza un mumar
limitat de tranzactii carora le urmareste circuitul si retine daca controalele
prevazute au fost efectuate.
Testele de conformitate pot fi realizate dupa diferite modalitati:

- observare directa;

- confirmare verbala a celor ce utilizeaza procedura respectiva;

- existenta mijloacelor utizate (stampile, vize, fisiere etc.);

- observarea ulterioara, constând din reluarea în întregime a circuitului plecând


de la origine, pentru a-l testa.

260. Ce sunt testele de permanenta.

Sunt testele pe care auditorul le face în etapa de evaluare preliminara a


modului de functionare a sistemului contabil si de control intern. Acestae au ca
obiect verificarae daca punctele forte si cele slabe identificate în sistemul
contabil fac obiectul unei aplicari efective si constante. Aceste teste trebuie sa fie
suficient de ample pentru a convinge ca procedurile controlate sunt aplicate într-
o maniera permenenta si fara defectiuni.

261. Evaluarea controlului intern: continut, etape.

Când estimeaza ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern pentru a


limita intinderea sondajelor sale si a controalelor proprii asupra conturilor,
auditorul va verifica functionarea acestui control intern. Auditorul efectueaza
un studiu si o evaluare a sistemelor considerate semnificative în scopul
identificarii controalelor interne pe care doreste sa se sprijine, pe de o parte,
precum si riscurile de eroare în tratarea datelor si informatiilor pe de alta parte.
Toate actiunile intreprinse de auditor în aceasta etapa sunt concentrate asupra a
trei întrebari care furnizeaza baza de apreciere a sistemului de control intern:

- care sunt procedurile efective, în functiune, care au ca obiectiv realizarea unui


control intern eficient?

- aceste proceduri sunt aplicate?

- în ce masura aceste proceduri satisfac realizarea unui bun control intern si


deci pot conduce la elaborarea de documente financiar-contabile corecte?

Auditorul nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele


elemente ale acestuia pe care vor sa se sprijine, alcatuind în acest sens un
program de verificare a controlului intern.

Obiectivul urmarit prin aprecierea controlului intern este de a determina în ce


masura auditorul se poate sprijini pe acest control pentru a-si putea defini
natura, întinderea si calendarul lucrarilor si interventiilor sale.
Etapele aprecierii controlului intern:

a) întelegerea si descrierea sistemelor semnificative;

b) confirmarea întelegerii sistemului; testele de conformitate;

c) evaluarea riscurilor de eroare;

d) verificarea functionarii controlului intern;

e) evaluarea preliminara; teste de permanenta;

f) evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.

262. Planul de misiune: continut, rol.

Dupa cunoasterea particularitatilor intreprinderii, profesionistul contabil are


posibilitatea sa îsi orienteze misiunea în functie de domeniile si sistemele
semnificative; aceasta orientare are ca obiectiv identificarea riscurilor care pot
avea o incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare si deci asupra
programarii si planificarii misiunii de audit, permitând:

- determinarea naturii si întinderii controalelor în raport cu pragul de


semnificatie ales;

- organizarea lucrarilor de audit astfel încât sa fie atins obiectivul de a certifica


situatiile financiare în mod rational, cu maxim de eficacitate si în cadrul
termenelor convenite cu clientul.

Planul de misiune este în fapt programul general de munca în care sunt


sintetizate toate informatiile obtinute pe baza carora sa poata fi orientata si
planificata misiunea de audit. Este documentul care serveste ca instrument de
baza pentru toti intervenantii de-a lungul întregii misiuni de audit.

Redactarea planului de misiune si pe aceasta baza a programului de munca


presupune:

- alegerea membrilor echipei în functie de experienta si cunostintele lor în


sectorul de activitate al intreprinderii;

- repartizarea lucrarilor pe oameni, în timp si în spatiu (subunitati, filiale în tara


si în strainatate etc.);

- utilizarea lucrarilor realizate de auditorul intern al intreprinderii de alti auditori


externi sau experti;
- coordonarea cu auditorii de la societatile-surori si de la societatea-mama;

- solicitarea de specialisti pentru studierea sistemelor si datelor informatizate în


orice alte domenii (juridic, fiscal, tehnic etc.);

- calendarul sedintelor AGA si CA;

- termenul de depunere a raportului.

Planul de misiune este deci un instrument de lucru care permite luarea de


decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele
interventiilor în teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile
angajate.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 300 intitulat “Planificarea lucrarilor de


audit” prevede obligatia planificarii activitatii de audit ca o masura de asigurare
ca aceasta activitate se realizeaza de o maniera eficienta.

IAS nu prevede un anumit model al planului de misiune (planului de audit),


forma si fondul acestuia variind în functie de talia intreprinderii, complexitatea
auditului, metodologia si tehnologia specificata utilizata de auditor; din planul de
misiune nu pot lipsi informatii care se refera la: cunoasterea activitatilor
intreprinderii, întelegerea sistemului contabil si de control intern, riscul si pragul
de semnificatie, natura calendarului si întinderea procedurilor de audit si
coordonarea, conducerea, supravegherea si revizuirea lucrarilor.

263. Orientarea si planificarea auditului.

În aceasta etapa profesionistul contabil obtine informatii cu privire la


particularitatile intreprinderii, zonele sale de risc, domeniile si sistemele
semnificative, informatii care sa-I permita orientarea si planificarea controalelor
astfel încât sa fie prevenite lucrari inutile sau care nu vor servi realizarii
obiectivelor misiunii de audit.

Principalele lucrari din aceasta etapa sunt:

1. Culegerea de informatii generale asupra intreprinderii

2. Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative

3. Redactarea Planului de misiune (planului de audit)

4. Elaborarea programului de munca

264. Programul de munca.


Pentru realizarea prevederilor Planului de misiune, ISA 300 prevede obligatia
pentru auditor de a elabora si documenta un Program de munca în care sunt
definite natura, calendarul si întinderea procedurilor de audit necesare.

Programul de munca este un ansamblu de instructiuni puse în atentia tuturor


participantilor la misiunea de audit care permit controlul bunei executii a
lucrarilor pe tot parcursul misiunii de audit. Programul de munca poate, de
asemenea, sa detalieze obiectivele auditului, precum si bugetul de timp pentru
fiecare rubrica si pentru fiecare procedura de audit folosita.

Pentru elaborarea programului de munca auditorul va aprecia evaluarea


specifica a riscurilor inerente si a riscurilor legate de control, cât si nivelul de
asigurare care ar urma sa fie furnizata de controalele substantive (controalele
proprii ale auditorului).

Altfel spus, Programul de munca este o detaliere a tuturor elementelor continute


în Planul de audit (de misiune), în vederea asigurarii îndeplinirii acestuia din
urma.

Continutul tip al unui Plan de misiune este prezentat în continuare cu titlu de


exemplu.

PLANUL DE MISIUNE

- continut tip -

I. Prezentarea intreprinderii:

- Denumirea

- Sediul social

- Capital social si actionari

- Înregistrare

- Scurt istoric

- Consideratii succinte privind obiectivul de activitate, piata,


concurenta

II. Informatii contabile:

- Bugete si conturi previzionale

- Particularitatile sistemului contabil


- Principiile contabile; permanente;comparabilitati plurianuale

III. Definirea misiunii:

- Natura misiunii: conturi anuale; conturi consolidate; previziuni


etc.

- Alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni în intreprindere

IV. Sisteme si domenii semnificative:

- Prag de semnificatie

- Functii si conturi semnificative

- Zone de risc identificate

- Controale semnificative pe care ne putem sprijini

V. Orientarea programului de lucru:

- Aprecierea controlului intern

- Lucrari deosebite

- Confirmari de obtinut (interne si externe)

- Inventare fizice

- Asistenta de specialitate necesara (informatica, fiscalitate etc.)

- Documente de obtinut

VI. Echipa si bugetul;

VII. Planificarea:

- Repartizarea lucrarilor

- Datele interventiilor pe etape

- Lista rapoartelor, scrisorilor de confirmare si alte documente ce


urmeaza a fi emise (cu datele limita).

265. Faze si etape în executarea unei misiuni de audit de baza.


Toate activitatile si lucrarile ocazionate de realizarea unei misiuni de audit de
baza asupra situatiilor financiare ale unei entitati pot fi grupate în trei faze si
zece etape care, în succesiunea lor logica si practica, asa cum se pot identifica
în Standardele Internationale de Audit, se prezinta astfel:

Faze Etape
- acceptarea mandatului si contractarea
lucrarilor de audit
Faza initiala
- orientarea si planificarea auditului
- aprecierea controlului intern
Faza executarii
- controlul conturilor
lucrarilor
- examenul situatiilor financiare
- evenimente posterioare închiderii
exercitiului

- utilizarea lucrarilor altor profesionisti


Faza finala
- alte lucrari necesare închiderii

- raportul de audit

- documentarea lucrarilor de audit

266. Acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit.

Înainte de a contracta o lucrare de audit a situatiilor financiare ale unei entitati,


auditorul trebuie sa aprecieze posibilitatea de a îndeplini aceasta misiune;
trebuie sa tina seama de unele reguli profesionale si de deontologie.

Actiunile intreprinse în aceasta etapa permit auditorului sa colecteze


informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si acestea
se refera la:

- cunoasterea globala a intreprinderii (existenta riscurilor nu presupune ca


auditorul refuza mandatul, însa decizia sa de a accepta este luata în cunostinta
de cauza, urmând sa ia toate masurile necesare, în consecinta);

- examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor;

- examenul competentei;

- contactul cu fostul auditor sau cenzor;


- decizia de acceptare a mandatului;

- fisa de acceptare a mandatului.

Contractarea lucrarilor de audit

Normele legale românesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor


contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii fara a se face
vreo distinctie între misiunile de audit legal – care presupun desemnarea acestor
profesionisti de catre adunarea generala a intreprinderii auditate si misiunile de
audit contractual.

Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul


trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor
fi consemnati intr-o “Scrisoare de misiune de audit” (“Lettre de mission
d’audit” sau “Angajament letter”) sau în orice alt tip de contract adecvat.

Auditorul poate sa decida sa nu trimita o noua “scrisoare de misiune” pentru


fiecarer din exercitiile viitoare. La primirea solicitarii din partea intreprinderii-
client, auditorul trebuie sa aprecieze daca unii termeni din “scrisoarea de
misiune” ar trebui modificati, tinând seama de evolutia semnificativa a naturii
sau importantei activitatilor clientului sau.

267. Ce este si ce contine scrisoarea de misiune (de angajament)?

Standardul International de Audit (ISA) nr. 210 prevede ca auditorul si clientul


trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor
fi consemnati într-o “Scrisoare de misiune de audit”.

Indiferent de forma pe care o îmbraca relatia contractuala, din documentul


respectiv nu trebuie sa lipseasca termenii si conditiile urmatoare:

- obiectivul auditului situatiilor financiare;

- responsabilitatea conducerii intreprinderii cu privire la pregatirea si


prezentarea situatiilor financiare;

- întinderea lucrarilor de audit, facând referire la legislatia aplicabila, la


reglementarile sau recomandarea organismelor profesionale al caror membru
este auditorul;

- forma oricarui raport sau alte comunicari în legatura cu rezultatele misiunii de


audit;

- riscul inevitabil de nedetectare a unor anomalii semnificative, ca urmare a


sondajelor si a altor limite inerente oricarui sistem contabil si de control intern;
- necesitatea de a avea acces fara restrictii la orice document contabil, piese
justificative sau alte informatii solicitate.

Auditorul poate sa decida sa nu trimita o noua “scrisoare de misiune” pentru


fiecare din exercitiile viitoare.

268. Care sunt prevederile de baza ale contractului de prestari de servicii de


audit?

Prevederile de baza ale contractului de prestari de servicii de audit sunt:

- partile contractante;
- obiectul contractului;
- durata prestarii serviciilor;
- descrierea auditului financiar si rapoarte;
- utilizarea raportului de audit financiar;
- tariful prestatorului si plata acestuia;
- obligatiile partilor;
- limitarea raspunderii prestatorului;
- raspunderea beneficiarului;
- limitari ale auditului financiar;
- drepturi de proprietate intelectuala;
- confidentialitatea;
- prelungirea contractului;
- modificarea contractului;
- incetarea contractului;
- forta majora;
- comunicarea pe suport electronic;
- legea contractului; arbitrajul;
- dispozitii finale.

269. Ce este expertul contabil?

Expertul contabil este un profesionist contabil abilitat sa exercite profesia


contabila în conditiile fixate prin normele internationale si prin O.G. nr. 65/1994,
aprobata prin Legea nr. 42/1995 cu modificarile si completarile ulterioare;
aceste norme definesc expertul contabil ca fiind profesionistul abilitat sa
revizuiasca si sa aprecieze contabilitatea entitatilor de care nu este legat printr-
un contract de munca, si sa ateste regularitatea si sinceritatea situatiilor
financiare ale unei entitati.

270. Care sunt normele de referinta în auditul situatiilor financiare?

În auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de
norme de referinta: norme contabile si norme de audit.
271. Ce sunt si ce rol joaca normele de audit?

Normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o


autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale.
Acestea pot fi:

- Standardele Internationale de Audit (ISA), Practicile Internationale de Audit


(IAPS), Standardele Internationale privind Angajamentele de Revizuire (ISRE),
Standardele Internationale privind Angajamentele de Asigurare (ISAE),
Standardele Internationale pentru Misiuni Conexe (ISRS) emise de Consiliul
pentru Standarde de Audit si Asigurari (IAASB) din cadrul Federtiei
Internationale a Contabililor (IFAC);

- normele nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind


autoritate în domeniu.

Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi


emisa în functie de criterii de calitate omogene; ele permit însa si auditorului sa
defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea în lucru a celor mai
potrivite tehnici.

Normele de audit se clasifica în trei categorii, acoperind întreaga activitate a


auditorului:

- norme profesionale de lucru;

- norme de raportare;

- norme generale de comportament.

NORME DE
REFERINŢĂ ÎN AUDIT

I. Norme NORME DE AUDIT


profesionale
de lucru
• orientarea si Ansamblu de reguli
planificarea definite de o autoritate
profesionala la care se
• aprecierea refera auditorul, pentru
controlului calificarea muncii sale
intern

• obtinerea
elementelor
probante


documentarea
lucrarilor

• etc.
NORME CONTABILE
Sunt comune la toti cei care: II. Norme
de
raporta
re
• opinii fara
rezerve
• opinii cu
conturil rezerve
• stabilesc
e • opinie
defavorabila
• controleaza

• utilizeaza imposibilitatea
exprimarii unei
opinii
Tertilor Auditorulu
i
III. Norme De a avea Definirea
genera scopurilor
le de asigurare de
a ca
comport
ament
profesional
• independenta opinia va atins prin
fi
• competenta emisa în punerea în
• secret functie de lucru a
profesional
• calitatea criterii de tehnicilor
muncii
• acceptarea si calitate potrivite
respectarea
misiunilor
• etc. omogene

Normele (standardele) contabile reprezinta un ansamblu de reguli definite de o


autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii
sale.

Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi


emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit auditorului si sa
defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai
potrivite tehnici.

272. Ce sunt si ce rol au normele contabile?

Normele (standarde) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare


din domeniul contabilitatii care sunt, de regula, organisme de interes public,
autonome.

Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc,
controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a
stabili situatii financiare sunt cele prevazute la art. 1 din Legea Contabilitatii.
Cei care controleaza sunt prevazuti prin legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori)
si au ca referinta în activitatea lor normele contabile.

Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale


unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori aceste situatii financiare
constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca
nevoile.

Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora
din referintele urmatoare:

- standarde internationale de raportare financiara;

- standarde sau norme contabile nationale;

- alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru


elaborarea si prezentarea situatiilor financiare.

Normele contabile internationale sunt stabilite de IASCF (Fundatia Comitetului


pentru Standarde Internationale de Contabilitate) si sunt denumite generic
Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS) care cuprind:
- Standardele Internationale de Raportare Financiara emise de IASB (IFRS);

- Standardele Internationale de Contabilitate (IAS);

- standardele de interpretare emise de SIC sau IFRIC;

- alte documente emise de IASB, SIC sau IFRIC.

R: Norma contabila reprezinta o regula sau mai multe reguli


constituite ca sistem de referinta pentru productia de informatii
contabile si validarea sociala a situatiilor financiare (rapoarte
financiare, doc. ctb de sinteza sau bilant contabil).

Rolul normelor contabile: este de a asigura comparabilitatea in timp si


spatiu a relevantei si credibilitatii a informatiilor contabile.

273. Ce este si cum se determina pragul de semnificatie?

În general, prin prag de semnificatie se întelege nivelul, marimea unei sume


peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate
afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, cât si imaginea fidela a
rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii.

Altfel spus, pragul de semnificatie reprezinta ceea ce în contabilitatea anglo-


saxona poarta denumirea de materialitate, adica nivelul de eroare sub care
întelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate semnificativ.
De exemplu, diferenta dintre un profit net de 499mii lei si unul de 500 mii lei
nu pare sa influenteze evaluarea unei societati comerciale, în timp ce doua cifre
alternative de 250 mii lei si 500 mii lei par sa fie substantial diferite si probabil
vor duce la o evaluare destul de diferita a societatii.

La începutul misiunii, stabilirea unui prag global de semnificatie este necesar


pentru a determina domeniile si sistemele semnificative.

În cursul misiunii, pragurile de semnificatie determinate pentru controlul


fiecarei sectiuni din situatiile financiare permite orientarea programelor de
munca spre riscurile existente, prin stabilirea mai corecta a esantioanelor de
control; aceasta evita angajarea în lucrari care nu vor servi la fundamentarea
opiniei asupra situatiilor financiare. Aceste praguri sunt, în general, inferioare
pragului global pentru a tine cont de cumulul posibil al erorilor constatate.

La sfârsitul misiunii, pragul global permite auditorului sa aprecieze daca erorile


constatate trebuie sa fie corijate sau sa faca obiectul unei mentiuni în raport,
daca intreprinderea refuza sa le corijeze.

Ca urmare, stabilirea unor praguri de semnificatie permite:


- orientarea mai buna si planificarea misiunii;

- evitarea lucrarilor inutile;

- justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.

Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de


referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc.

Definirea pragului de semnificatie permite auditorului înca de la începutul


activitatii (misiunii) sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile
susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfârsitul
misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie
corectate în cadrul exercitiului, în scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.

Unele circumstante particulare trebuie avute în vedere la determinarea pragului


de semnificatie:

- existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;

- evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;

- capitaluri proprii sau rezultate anormale.

informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor


eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate
pe baza situatiilor financiare.

R: Pragul de semnificatie: “ depinde de marimea elementului sau a


erorii, judecate in imprejurarile specifice ale omisiunii sau declararii
eronate. Pragul de semnificatie ofera mai degraba o limita, decat sa
reprezinte o carecteristica calitativa primara pe care informatia
trebuie sa o aiba pentru a fi utila”.

Auditorul impune un nivel acceptabil al pragului de semnificatie astfel


incat sa poata detecta din punct de vedere cantitativ informatiile
eronate semnificative.

Pragul de semnificatie trebuie luat in considerare de auditor atunci


cand:

 se determina natura, durata si intinderea procedurilor de


audit, si

 se evalueaza efectele informatiilor eronate.


274. Ce este si cum se calculeaza eroarea estimata prin extrapolare directa?

Cand in cursul testarilor auditorul gaseste intr-un esantion de articole un numar


de erori , acestea sunt utilizate pentru a se estima valoarea totala a erorilor pe segmentul
respectiv, prin extrapolare la intraga populatie, deoarece auditorul nu a verificat decat un
esantion.

Calculul erorilor estimate prin extrapolare directa : =

Valoarea neta a erorilor din esantion/Valoarea totala a esantionului x Valoarea


totala a populatiei

275. Ce este si cum se estimeaza eroarea tolerabila?

Eroarea tolerabila este o eroare maximala într-o populatie selectionata pe care


auditorul poate sa o accepte tragând concluzii ca rezultatele sondajului au atins
obiectivul auditului.

Auditorul trebuie sa utilizeze rationamentul profesional la stabilirea


erorii tolerabile.

276. Riscul de audit: componente si relatiile între acestea.

Riscul de audit reprezinta riscul ca auditorul sa exprime o opinie incorecta prin


faptul ca erori semnificative exista în situatiile financiare. El se divide în trei:
riscul inerent (RI), riscul legat de control (RC) si riscul de nedetectare (RN).
Relatia dintre acestea se poate prezenta sub forma urmatoare:

RA = Ri x RC x RN

Def: Riscul de audit este riscul ca auditorul sa exprime o opinie de


audit incorecta atunci cand exista erori semnificative in sit. fin.

Riscul de audit cuprinde trei componente: riscul inerent, riscul de


control si riscul de nedetectare.

Atunci cand se dezvolta modul de abordare al auditului, auditorul


considera evaluarea preliminara a riscului de control ( impreuna cu
evaluarea riscului inerent), pentru a determina riscul de nedetectare
adecvat la acceptarea asertiunilor privind situatiile financiare si pentru
a determina natura, durata si intinderea procedurilor de fond in cazul
unor astfel de asertiuni.

277. Ce este riscul legat de control?


Riscul legat de control consta în faptul ca o eroare semnificativa în cont sau
într-o categorie de operatiuni, izolata sau împreuna cu alte solduri de cont sau
categorii de operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin
sistemul contabil si de control intern utilizate.

Riscul legat de control nu poate fi în întregime eliminat, având în vedere


limitele inerente oricarui sistem contabil si de control intern.

În general, auditorul fixeaza un nivel ridicat al riscului legat de control, atunci


când:

- sistemele contabile si de control intern nu sunt aplicate corect;

- sistemul contabil si de control intern al intreprinderii sunt considerate ca


insuficiente.

Când evaluarea riscului legat de control se face la un nivel redus, auditorul va


trebui sa documenteze elementele pe care se sprijina în concluziile sale.

Riscul legat de control reprezinta riscul ca o eroare aparuta in soldul


unui cont sau intr-o categorie de tranzactii, si care poate fi
semnificativa fie in cazul in care este izolata, fie daca este cumulata
cu erori din alte solduri sau categorii sa nu fie prevenita, detectata
sau corectata la timp prin intermediul sistemului contabil si de control
intern.

278. Ce este riscul inerent?

Riscul inerent consta în posibilitatea ca soldul unui cont sau ca o categorie de


operatiuni sa comporte erori semnificative, izolate sau împreuna cu erorile din
alte conturi sau categorii de operatiuni, datorita unui control intern insuficient.
Pentru a evalua riscul inerent, auditorul recurge la judecati profesionale bazate
pe evaluarea unor factori ca:

- experienta si cunostintele cadrelor de conducere, eventualele schimbari


intervenite în cursul exercitiului la nivelul conducerii;

- presiuni exercitate asupra conducerii si alte împrejurari de natura a incita la


prezentarea unor situatii financiare inexacte (numar mare de intreprinderi falite
în sectorul de activitate);

- natura activitatilor desfasurate de intreprindere (uzura morala a tehnologiei,


echipamentelor, produselor si serviciilor, structuri neadecvate);
- factori influentând sectorul din care face parte intreprinderea: conditii
economice si concurentiale, inovatii tehnologice, evolutia cererii si practicile
contabile;

- situatii financiare care pot sa contina anomalii: conturi continând ajustari


privind exercitiile anterioare sau estimari;

- vulnerabilitatea activelor la pierderi sau deturnari;

- înregistrarea unor operatiuni neobisnuite si complexe, mai ales la sfârsitul


exercitiului.

Riscul inerent reprezinta posibilitatea ca soldul unui cont sau o


categorie de tranzactii sa comporte erori ce pot fi semnificative, fie ca
sunt luate in considerare in mod individual, fie cumulate cu erori din
alte solduri sau categorii de tranzactii, presupunand ca nu a existat
un sistem de control intern.

279. Ce este riscul de nedetectare?

Riscul de nedescoperire consta în faptul ca controalele declansate de auditori


nu reusesc sa descopere o eroare semnificativa în soldul unui cont sau într-o
categorie de operatiuni, izolata sau împreuna cu alte solduri sau categorii de
operatiuni.

Nivelul riscului de nedetectare depinde de controalele proprii ale auditorului;


riscul de nedetectare nu poate fi eliminat în totalitate, oricare ar fi tehnicile si
procedurile folosite de auditor.

Exista anumite relatii între cele trei componente ale riscului de audit.

Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si


riscurile legate de control. De exemplu, daca riscurile inerente si cele legate de
control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al riscului de nedetectare redus,
astfel încât sa fie redus cât mai mult riscul de audit si, invers, daca riscurile
inerente si cele legate de control sunt slabe, auditorul va accepta un nivel al
riscului de nedetectare mai ridicat, reducând astfel riscul de audit.

Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers-proportionalitate: dintre


caracterul semnificativ si riscul de audit; cu cât pragul de semnificatie este mai
mare cu atât riscul de audit este mai mic si invers. Daca, de exemplu, auditorul
constata ca pragul de semnificatie acceptabil este redus, riscul de audit creste;
atunci auditorul va putea:

- sa reduca nivelul riscului legat de control prin compensarea cu teste de


proceduri mai dezvoltate sau suplimentare;
- sa reduca riscul de nedescoperire modificând natura, calendarul si întinderea
controalelor proprii.

Riscul de nedetectare este riscul ca procedurile fundamentale de


control utilizate de auditori sa nu detecteze o eroare existenta intr-un
sold sau categorie de tranzactii, eroare ce poate fi semnificativa.

280. Ce este si ce semnificatie are importanta relativa?

Importanta relativa se defineste in raport cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau
inexactitati figurand in informatia financiara (inclusiv o omisiune), care, singura sau adaugata
altora, tinand seama de circumstantele spetei, ar avea probabil drept consecinta influentarea
rationamentului sau deciziei unei persoane rezonabile care se sprijina pe aceasta informatie.
Prin iregularitati se inteleg toate actiunile omisiunile care incalca:
• fie legea sau reglementarile aplicabile soc com
• fie disp statutare
• fie hot AGA
• fie deciziile CA

Prin inexatitati se inteleg prelucrarile si interpretarile contabile sau juridice ale unui fapt, in
neconcordanta cu realitatea cum ar fi:
• calcule eronate
• erori de inregistrare
• cifre inexacte

Importanta relativa neconstituind un risc in sine, se refera in principal la valoarea operatiilor


prelucrate sau prelucrabile, dar care ia in calcul si anumite elemente cantitative (rezultat:
profit sau pierdere, capital social redus sub limita legala)
Auditorul, in demersul sau va trebui sa tina cont de notiunea importantei relative , in care
scop va determina:
• conturile semnificative – pe care le va examina mai riguros decat pe celelalte
• pragul de semnificatie – care va permite sa aprecieze daca inexactitatie constatate este
necesar sa fie corectate sau nu

Un factor important care permite auditorilor sa aprecieze amploarea


riscurilor il constituie “importanta relativa” care se defineste in raport
cu valoarea sau cu natura unei iregularitati sau inexactitati care
figureaza in informatia financiara ( inclusive o omisiune), care, tinand
seama de circustantele spetei, ar avea drept consecinta influentarea
rationamentului sau deciziei unei persoane care se sprijina pe
aceasta informatie.

281. Dati definitia auditului în general si elementele principale ale acesteia.

Notiunea de audit în general semnifica revizia conturilor realizata de experti


independenti în vederea exprimarii unei opinii asupra regularitatii si sinceritatii
acestora.
Prin audit, în general, se întelege examinarea profesionala a unei informatii în
vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la
un criteriu (standard, norma) de calitate.

Obiectivul oricarui tip de audit îl constituie îmbunatatirea utilizarii informatiei.

Elementele principale care definesc auditul:

- examinarea unei informatii trebuie sa fie exclusiv o examinare profesionala;

- scopul examinariiunei informatii este acela de a exprima o opinie asupra


acesteia;

- opinia exprimata asupra unei informatii trebuie sa fie responsabila si


independenta, ceea ce presupune ca persoana care face aceasta examinare
are anumite responsabilitati pentru activitatea sa si trebuie sa fie o persoana
independenta;

- examinarea trebuie sa se faca nu oricum ci dupa anumite reguli dinainte


stabilite, cuprinse într-un standard sau norma legala sau profesionala care
constituie criteriu de calitate.

282. Dati definitia auditului statutar si elementele principale ale acesteia.

Prin audit statutar se întelege examinarea efectuata de un profesionist contabil


competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati în
vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete
a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor)
obtinute de acesta.

Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari
care examineaza si certifica în totalitatea lor situatiile financiare, potrivit
normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate,
în virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor
comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din
partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati).

Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt:

- profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau


persoana juridica;

- obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil îl constituie situatiile


financiare ale entitatii, în totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si
celelalte componente ale situatiilor financiare,, în functie de referentialul
contabil aplicabil;
- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea
fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei
financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata;

- criteriul de calitate în functie de care se face examinarea si se exprima opinia


îl constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile.

Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile


utilizatorilor, în masura în care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea
auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari.

Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol în protejarea intereselor


sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la:

- acuratetea declaratiilor financiare;

- continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei;

- existenta unor fraude;

- respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale;

- comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si


probleme sociale.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un


profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor
financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei
financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.

283. Ce este auditul financiar? Dar auditul statutar?

Semnificatia auditului financiar: daca este vorba de “audit financiar care


conduce la certificarea situatiilor financiare”, fara nici o îndoiala este vorba de o
parte din auditul legal, controlul legal sau auditul statutar.

Denumirea simpla de “audit financiar” poate fi folosita pentru a desemna


numeroase alte misiuni ca, de exemplu:

- auditul financiar al procedurilor informatizate de tinere a contabilitatii;

- auditul financiar al operatiunilor de schimb pentru a verifica prezentarea


regulamentara a acestora în situatiile financiare;
- auditul financiar al contabilizarii cheltuielilor sociale pentru a verifica
respectarea legislatiei sociale;

- auditul financiar asupra situatiei fiscale;

- auditul financiar asupra conturilor de clienti pentru a verifica daca evaluarea


creantelor îndoielnice s-a facut de o maniera prudenta etc.

Altfel spus, orice analiza, orice control, orice verificare si orice studiu asupra
unei sectiuni sau a unei parti din contabilitate sau din situatiile financiare ale
unei entitati poate fi calificata ca “audit financiar”.

O misiune de audit financiar poate fi prealabila unei misiuni de audit operational


sau unei misiuni de audit de gestiune.

Din cele prezentate rezulta ca sintagma “audit financiar” este mult mai
cuprinzatoare decât cea de “audit statutar”. Reglementarea europeana
(Directiva a VIII-a) si reglementarile nationale se refera numai la auditul statutar,
adica auditul asupra situatiilor financiare ale entitatii. Din acest punct de vedere,
consideram ca folosirea sintagmei “audit financiar” în legislatia româneasca în
vigoare în locul celei de “audit statutar” folosita în legislatia europeana este de
natura a crea confuzii.

Prin audit statutar se întelege examinarea efectuata de un profesionist contabil


competent si independent asupra situatiilor financiare ale unei entitati în
vederea exprimarii unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare si complete
a pozitiei si situatiei financiare precum si a rezultatelor (performantelor)
obtinute de acesta.

Altfel spus, auditul statutar este auditul financiar efectuat de auditori statutari
care examineaza si certifica în totalitatea lor situatiile financiare, potrivit
normelor de audit, inclusiv activitati si operatii specifice intreprinderii auditate,
în virtutea unor dispozitii legale (legea contabilitatii, legea societatilor
comerciale, legea pietelor de capital etc.), ca urmare a mandatului primit din
partea proprietarilor intreprinderii (actionari, asociati).

Elementele de baza ale conceptului de audit statutar sunt:

- profesionistul competent si independent care poate fi o persoana fizica sau


persoana juridica;

- obiectul examinarii efectuata de profesionistul contabil îl constituie situatiile


financiare ale entitatii, în totalitatea lor: bilant, cont de profit si pierdere si
celelalte componente ale situatiilor financiare,, în functie de referentialul
contabil aplicabil;
- scopul examinarii: exprimarea unei opinii motivate cu privire la imaginea
fidela, clara si completa a pozitiei financiare (patrimoniului), a situatiei
financiare si a rezultatelor obtinute de entitatea auditata;

- criteriul de calitate în functie de care se face examinarea si se exprima opinia


îl constituie standardele (normele) de audit si standardele (normele) contabile.

Orice definitie a auditului statutar trebuie sa tina cont de nevoile si asteptarile


utilizatorilor, în masura în care acestea sunt rezonabile, precum si de capacitatea
auditorului statutar de a raspunde la aceste nevoi si asteptari.

Publicul se asteapta ca auditorul statutar sa joace un rol în protejarea intereselor


sale, prin oferirea unei resigurari referitoare la:

- acuratetea declaratiilor financiare;

- continuitatea exploatarii si solvabilitatea firmei;

- existenta unor fraude;

- respectarea de catre firma a obligatiilor sale legale;

- comportamentul responsabil al firmei fata de problemele legate de mediu si


probleme sociale.

Auditul financiar este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si


exprima opinia, daca situatiile financiare sunt intocmite, sub toare
aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru general
identificat de raportare financiara. Pentru exprimarea acestei opinii,
auditorul va folosi formula “ofera o imagine fidela” sau “ prezinta in
mod corect sub toate aspectele semnificative”, aceste expresii fiind
echivalente.

Prin audit statutar se intelege examinarea efectuata de un


profesionist contabil competent si independent asupra situatiilor
financiare ale unei entitati in vederea exprimarii unei opinii motivate
asupra imaginii fidele, clare si complete a pozitiei si situatiei
financiare precum si a rezultatelor obtinute de aceasta.

284. Auditul contractual: caracteristici si obiect.

Caracteristicile : - se realizeaza exclusiv prin firme de specialitate


- independenta si responsabilitatea ( acoperita prin asigurare) conduce la un inalt grad de credibilitate a situatiilor
finaciare auditate
Obictive: - poate realiza toate obiectivele auditului intern sau statutar( in anumite conditii de deontologie, stabilite
de organismul profesional)
- poate realiza orice misiune ade audit
Auditul contractual reprezinta relatia contractuala privind executarea
lucrarilor specifice de audit cu privire la atestarea informatiei
contabile cuprinsa in situatiile financiare.

Aceasta activitate are ca obiective:

 certificarea unor elemente din bilant;

 certificarea unor situatii financiare destinate tertilor;

 evaluarea privind achizitiile sau restructurarile de


intreprinderi;

 proiecte financiare, planuri, nugete, date sau informatii care


necesita confirmarea credibilitatii acestora;

 auditul bilantului contabil.

Auditul contractual este realizat de experti contabili si contabili


autorizati cu studii economice superioare.

285. Societatea Alfa, auditata de dumneavoastra, a achizitionat la 5 aprilie 2002 un


ansamblu imobiliar spre renovare si a efectuat urmatoarele cheltuieli:

– pret cumparare teren:

– pret cumparare constructie:

– taxe înregistrare:

– cheltuieli cu actele:

– onorarii notar:

(din care TVA 2.744.000 lei)

– comisioane:

(din care TVA 4.900.000 lei)

– cheltuieli arhitecti:

(din care TVA 3.920.000 lei)


– reparatii:

(din care TVA 43.120.000 lei)

90 mil. lei

410 mil. lei

83 mil. lei

3,5 mil. lei

14.744 mil. lei

29.900 mil. lei

23.920 mil. lei

263.120 mii lei


Societatea a înregistrat în cheltuielile perioadei suma de 18.244.000 lei.

Care sunt sumele ce trebuiau contabilizate în cheltuielile perioadei, în contul


terenului si în contul constructii?

costul de achizitie include pretul de cumparare, taxele nerecuperabile, cheltuieli de


transport aprovizionare si alte cheltuieli de punere in stare de utilitate

Raspuns: 0 (toate cheltuielile ocazionate de achizitia si punerea în functiune a


imobilizarilor corporale se înregistreaza în valoarea de intrare a imobilizarilor).

Se calculeaza cat reprez terenul din total 90/500=18%


Constructia =82%
Ch ptr teren 18%*(taxa de inreg+ch cu actele+ch notar+ch comis)
Ch constructie 82%* (taxa de inreg+ch cu actele+ch notar+ch comis)+ch arhitecti+ch
reparatii
Ch perioadei nu exista

Valoarea totala a cheltuielilor ce se pot capilatiza = 90.000.000


+410.000.000
+83.000.000 + 3.500.000
+14.744.000 +29.900.000
+ 23.920.000 =
655.064.000 lei

21X = % 655.064.000

404 500.000.000

446 155.064.000

Obs: nu au fost capitalizate cheltuielile cu reparatiile. Aceste cheltuieli


sunt inregistrate in contabilitate atunci cand au loc.

286. În calitate de auditor al intreprinderii Omega SA ati constatat ca la 31 decembrie


stocul la produsul X este contabilizat pentru 6.500.000 lei.

Care este valoarea stocului la 31 decembrie, cunoscând ca intreprinderea


foloseste metoda FIFO, ca stocul la 1 decembrie a fost de 500 unitati a 10.000
lei fiecare, ca în 10 decembrie s-au cumparat 500 unitati a 12.000 lei fiecare si
ca în 20 decembrie au iesit 400 unitati?
Rezolvare:

data explicatii cantitate pret valoare


01.12. stoc 500 10.000 5.000.000
10.12 intrare 500 12.000 6.000.000
20.12. iesire (400) 10.000 (4.000.000)
31.12 stoc 100 10.000 1.000.000
31.12 stoc 500 12.000 6.000.000
Total stoc la 31.12 600 7.000.000

287. Societatea Alfa a evaluat la 1 decembrie anul N – 4 un ansamblu imobiliar


achizitionat în anul N – 11 cu 400.000.000 lei (din care 80.000.000 lei pentru teren),
amortizabil în 20 de ani; cu aceasta ocazie a eliminat amortismentele din valoarea
contabila. Valoarea de utilitate a ansamblului imobiliar a fost stabilita cu aceasta ocazie
la 450.000.000 lei (din care 150.000.000 lei terenul); durata de vita nu a fost modificata.

La 1 iulie anul N, ansamblul imobiliar a fost vândut cu 500.000.000 lei.

Care sunt:

– diferenta din reevaluare ce trebuia înregistrata;

– suma amortizarii în anul N;

– suma plusvalorii înregistrata cu ocazia vânzarii.

Rezolvare:

dat explicatii cladire teren total


a
N- achizitie 320.000.000 80.000.000 400.000.00
11 0
durata 20 ani -
normala
amortizare 320.000.000 / 20=16.000.000 -
anuala
N-4 amortizare 16.000.000*8=128.000.000
în 8 ani
Valoare 320.000.000- 80.000.000 272.000.00
ramasa 128.000.000=192.000.000 0
neamortizat
a
Valoare de 300.000.000 150.000.00 450.000.00
utilitate 0 0
Diferenta 300.000.000- 70.000.000 178.000.00
din 192.000.000=108.000.000 0
reevaluare
Durata 20 - 8 = 12 ani -
ramasa de
amortizat
Amortizare 300.000.000 / 12 = 25.000.000 -
anuala
Amortizare 25.000.000 / 2 = 12.500.000 -
în N la 1
iulie
Amortizare 3*25.000.0000+12.500.000=87.500.00 -
pâna la 0
vânzare
Val.ramasa 300.000.000 – 150.000.00 362.500.00
neamort.la 87.500.000=212.500.000 0 0
vânzare
Valoarea de 500.000.00
vânzare 0
Câstigul 137.500.00
din vânzare 0

288. Enumerati si explicati 8 diferente între auditul extern si auditul intern.

Diferente intre auditul extern si auditul intern:

Auditul intern Auditul extern


Statutul entitate independenta prestator de servicii
auditorului juridic independent din punct
de vedere juridic
Beneficiarii conducerea conducerea, actionarii,
auditului bancile, autoritatile de
stat, partenerii
Obiectivele aprecierea controlului certificarea
auditului asupra activitatii regularitatii, sinceritatii
intreprinderii si si a imaginii fidele a
formularea de conturilor, rezultatelor
recomandari pentru si situatiilor financiare
imbunatatirea acestuia
Domeniul de toate functiile functiile intreprinderii
aplicare intreprinderii, in toate care participa la
dimensiunile si determinarea
aspectele lor rezultatului
Prevenirea fraudei orice tip de frauda care orice frauda care are
implica intreprinderea, sau se presupune ca ar
sub aspect patrimonial putea avea influenta
sau al oricarui alt asupra rezultatelor
aspect
Independenta independenta independenta
auditorilor profesionala, juridica si profesionala, juridica si
statutara statutara
Periodicitatea permanent, conform intermitent, in
auditarilor unui plan anual momente propice
certificarii conturilor

289. Care sunt principalele lucrari de efectuat când examinati conturile de


imobilizari corporale?

Lucrari de efectuat:
• De procurat lista imobilizarilor indicand valoarea bruta si totalul cumulat al
amortizarilor si de detrminat daca ea corespunde cu soldul conturilor din balanta
• De informat despre politica de amortizari aplicata pentru calculul cheltuielii anuale cu
amortizarea
• De determinat daca imibilizarile au suportat o pierdere de valoare semnificativa si
durabila
• De discutat cu conducerea despre achizitie si retragerile efectuate in conturile de de
imobilizari si despre inregistrarile castigurilor si pierderilor cu ocazia cesiunilor sau a
trecerii pe rebuturi
• De cercetat daca numite imobilizari au fost ipotecate
• De disutat despre permanenta metodelor si a ratelor de amortizare si de comparat
cheltuiala cu amortizarea cu cea din anii precedeti
• De determinat daca contractele de inchiriere au fost corect luate in cont in situatiile
financiare

conform normelor contabile

• De verificat detinerea de catre intreprindere a titlurilor de proprietate asupra


imobilizarilor

• De verificat daca pentru pierderile de valoare care nu sunt datorate uzurii s-au
constituit provizioane

• De verificat daca se tine o evidenta a imobilizarilor iesite temporar


din intreprindere

1. Obtinerea de informatii cu privire la costurile imobilizarilor, cu amortizarea


cumulata si cu valorile nete ramase.
2. Obtinerea informatiilor cu privire la intrarile de imobilizari corporale in cursul
exercitiului auditat. Verificarea fizica a imobilizarilor corporale. Se verifica imobilizarile
semnificative care au fost achizitionate in numele societatii si daca valorile lor de intrare
au fost in mod corect inregistrate in contabiliate.
3. Verificarea documentelor de proprietate.
4. Verificarea iesirilor de imobilizari (in vederea stabilirii corecte a datoriei constituita
de TVA a societatii si orice alte solduri cu bugetul de stat). Calcularea corecta a profitului
sau piederii la instrainarea imobilizarilor poate avea un efect semnificativ asupra profitului
sau pierderii raportate pe intreaga activitate.
5. Verificarea valorii amortizarilor si a deprecierilor activelor.
6. Verificarea informatiilor privind reevaluarile imobilizarilor. Reevaluarea este
permisa in conformitate cu regulile contabile alternative conform legislatiei in vigoare.
7. Obtinerea unui tabel al angajamentelor de capital. O revizuire dupa data bilantului
poate evidentia efectele angajamentelor semnificative contractate inainte de sfarsitul
anului.
8. Daca au fost primite subventii guvernamentale pentru imobilizari corporale,
tratmentul contabil si al subventiilor guvernamentale trebuie sa fie in conformitate cu IAS
20 “ Contabilizarea subventiilor guvernamentale si prezentarea informatiilor legate de
asistenta guvernamentala”.
9. Veficarea capitalizarii propriei activitati. Daca o societate produce imobilizari
corporale pentru propria utilizare, aceste active trebuie incluse in situatiile financiare, la
cost.

290. Prezentati 10 lucrari de efectuat când examinati conturile de imobilizari


financiare.

Lucrari de efectuat:
• De obtinut lista portofoliului – titluri la data bilantului si de determinat daca ea
corespunde cu soldul contului in balanta generala
• De verificat evidentierea analitica si sintetica
• De informat despre metoda de evaluare a titlurilor aplicata portofoliilor – titluri
la inchiderea conturilor
• De intebat conducerea despre valoarea contabila a titlurilor
• De intrebat conducerea despre diferenta dintre valoarea contabila si valoarea
de tranzactionare
• De revazut eventualele probleme ale valorii de realizare
• De determinat daca castigurile, pierderile si veniturile din plasamente au fost
corect inregistrate
• De informat despre clasificarea titlurilor de participare si despre titlurile de
plasament

• De urmarit daca s-au respectat regulile de autorizare a operatiunilor de


cumparare sau vanzare de titluri efectuate in cursul exercitiului

• De analizat tranzactiile intra-grup pt. a vedea daca s-au eliminat


operatiunile reciproce cand societatea este membra a unui grup
1. Obtineti un tabel cu variatia valorii de intrare, a imobilizarilor financiare si
investitiilor financiare pe termen scurt, a provizioanelor constituite si a valorii
contabile nete la sfarsitul exercitiului financiar auditat.
2. Decideti pentru care conturi este necesara verificarea detaliata.

3. Verificati corespondenta posturilor bilantiere cu balanta de verificare.


4. Obtineti o lista a plasamentelor si asigurati-va ca sunt corect clasificate in filiale,
firme

asociate, asocieri in participatie, alte active fixe sau curente.


5. Verificati costul activelor noi si al celor cedate cu documentele justificative aferente
si

asigurati-va ca variatiile importante au fost autorizate.


6. Verificarea intrarilor de investitii financiare.
7. Verificarea iesirilor de investitii financiare.
8. Verificarea intrarilor si iesirilor de creante imobilizate.
9. Confirmati soldurile conturilor de credite intragrup si asigurati-
va ca sunt corect prezentate.
10. Asigurati-va ca veniturile din plasamente sunt inregistrate in
contabilitate pe o baza adecvata si consecventa.Verificati
cheltuielile provenite din investitii.
11.Asigurati-va ca profitul/pierderea din cedari este calculat(a)
corect. De asemenea procedati la verificarea tratamentului fiscal
fata de pierderea neta.
12.Obtineti confirmari de la tertii ce detin certificate de
proprietate, amanunte privind conditiile contractuale ale asocierii in
participatie.
13.Verificati fizic un esantion din certificatele detinute de entitatea
auditata.

291. Prezentati 10 lucrari de efectuat când examinati conturile de stocuri.

Lucrari de efectuat:
• De procurat listele de inventar si de detrminat daca totalul
corespunde cu soldul balantei generale si daca listele de inventar sunt
bazate pe inventarierea fizica a stocurilor
• De informat despre metoda de inventariere fizica
• De verificat daca este utilizat un sistem de inventar permanent si
daca periodic se fac comparatii la cantitatile fizice
• De discutat despre ajustarile efectuate la iesirea ultimului inventar
fizic al stocurilor
• De informat despre metodele de evaluare pentru fiecare categorie
de stocuri si in special de eliminare a profiturilor intre societati
• De discutat despre permanenta metodelor in evaluarea stocurilor
tinand seama de toate componentele
• De comparat rotatia stocurilor cu cea a exercitiilor precedente
• De informat despre metoda utilizata pentru identificarea stocurilor
cu rotatie lenta si uzate moral

• De cercetat daca anumite stocuri au fost trecute in depozit


de catre entitate si daca acesta este cazul cand aceste marfuri
au fost incluse in inventar

• De comparat totalurile pricipalelor categorii de stocuri cu cele ale


exercitiilor precedente si cu cele asteptate pentru exercitiul in curs.

1.Obtineti un tabel sintetic cu stocurile si contractele pe termen lung


aferente exercitiului curent si anterior.
2. Revizuiti fisele de inventar finale ale stocurilor, verificand
adunarea pe verticala si orizontala, precum si elementele
neobisnuite.
3. Asigurati-va ca in lista contractelor s-a facut deosebirea intre
contractele pe termen lung si cele pe termen scurt, iar prezentarea
lor este in concordanta cu standardele contabile relevante.
4. Examinarea analitica. Comparati viteza de rotatie a stocurilor,
precum si clasificarea stocurilor si a contractelor din exercitiul auditat
cu cele din exercitiul anterior.
5. Inventarierea stocurilor si participarea la inventariere.
6. Selectati un esantion de stocuri din fisele de inventar preliminare
si verificati existenta stocurilor respective, apoi procedati invers.
7. Identificati stocurile tertilor detinute de societate.
8. Obtineti detalii privind bunurile in tranzit sau cele aflate in alte
locatii.
9.Revizuiti fisele de inventar ale tuturor stocurilor finale.
10.Comparati constatarile testelor de numarare a stocurilor realizate
in cursul participarii la inventariere cu fisele de inventar finale.
11.Pentru un esantion de stocuri verificati cantitatile din fisele de
inventar finale cu cele din din fisele preliminare si obtineti explicatii
pentru modificari.

292. Prezentati 10 lucrari de efectuat când examinati conturile de trezorerie.

• De procurat extrasele bancare si de intrebat personalul clientului


despre orice extras, vechi sau neobisnuit
• De determinat daca conturile de trezorerie constituie obiectul unor
restrictii speciale
• De informat daca au fost garantate, cedate sau scontate creanta
• De procurat balanta clienti si de verificat daca totalul corespunde
cu soldul contului din balanta generala
• De cerut si analizat explicatiile despre variatiile importante ale
soldului contului client cu cel al exercitiilor precedente sau despre nivelul
asteptat
• De informat despre transferurile interbancare in timpul perioadei
anterioare si posterioare datei de inchidere
• De informat despre procedurile aplicate pentru a se asigura o buna
cenzura intre exercitii pentru vanzari si returul vanzarilor

• De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea


vanzarilor si de determinat daca ele

fac obiectul unor remize sau ristorno

• De informat despre metode de identificare a conturilor care


depasesc scadenta de plata si de evaluare a provizioanelor pentru
creantele incerte, de determinat daca aceasta este adecvata si corecta
• De cercetat daca exista conturi de marfuri expediate si nefacturate
sau in consignatie si daca acesta este cazul, daca au fost efectuate
ajustari pentru a regulariza aceste tranzactii si de inclus marfurile
corespunzatoare in stocuri

293. Prezentati 10 lucrari de efectuat când examinati conturile de capitaluri


proprii.

• De obtinut si de analizat lista operatiilor care afecteaza capitalurile


proprii, privind in special noile emisiuni, rascumpararile de actiuni
• De cercetat restrictiile care ating distribuirea beneficiilor
nedistribuite sau a conturilor de capitaluri proprii
• De informat daca s-au produs schimbari semnificative in entitate
inraport cu anul precedent in ce priveste detinerea sau structura de
capital
• In caz de pierderi trebuie verificata existenta unei capacitati de
finantare suficiente continuarii activitatii
• De analizat orice modificare a capitalului social prin prisma
respectarii reglementarilor legale si statutare
• De verificat respectarea egalitatii : Capitaluri proprii inainte de
repartizare = capitaluri proprii dupa repartizare + distribuiri de capital
(dividende)
• De analizat operatiile care privesc miscarile ce au loc in cadrul
capitalurilor proprii , in special cele ce au loc ca urmare a afectarii
rezultatului net al exercitiului
• De analizat , in cadrul grupurilor de societati, interesele minoritare,
operatiunile intra-grup
• De consultat procesele verbale ale adunarii actionarilor, ale
consiliilor de administratie in ceea ce priveste masurile stabilite
referitoare la capitalurile proprii
• De evaluat fundamentarea informatiilor date in notele anexe la
situatiile financiare privind capitalurile proprii

294. Prezentati 10 lucrari de efectuat când examinati conturile de vânzari si de


clienti.

• De verificat daca creantele clienti care figureaza in bilant reprezinta


sumele datorate intrprinderii la sfarsitul exercitiului
• De verificat daca nici o creanta nu a fost omisa
• De verificat daca provizioanele pentru clienti dubiosi sunt corect
calculate
• De verificat daca provizioanele pentru riscuri au fost constituite
pentru eventualele litigii cu clientii sau pentru garantia serviciilor sau a
bunurilor facturate clientilor
• De verificat daca in anexa sunt prezentate distinct creantele avand
termenul de incasare sub un an de cele avand termenul de incasare sub
5 ani, dar mai mare de un an
• De urmarit daca toate veniturile sunt corect contabilizate si daca
soldurile conturilor de clienti reprezinta venituri neancasate
• De obtinut balanta clientilor si de determinat daca totalul
corespunde cu soldul contului din balanta generala
• De analizat variatiile importante ale soldului contului clienti cu cel al
exercitiilor precedente sau al nivelului asteptat si de obtinut explicatiile
despre aceste variatii
• De verificat daca separarea exercitiului este respectata

• De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea


vanzarilor si de determinat daca ele

fac obiectul unor remize sau ristorno

295. Prezentati 10 lucrari de efectuat când examinati conturile de cumparari si de


furnizori.

• De informat despre principiile contabile utilizate la inregistrarea


cumparaturilor si de determinat daca ele au constituit obiectul unor
remize sau ristorno

• De analizat variatiile importante ale soldului contului furnizori cu cel


al exercitiilor precedente sau al nivelului asteptat si de obtinut explicatiile
despre aceste variatii
• De obtinut balanta furnizorilor si de determinat daca totalul
corespunde cu soldul contului din balanta generala

• De informat pentru a sti daca soldurile sunt comparate cu extrasele


de cont ale furnizorilor si de comparat cu soldurile perioadei precedente
• De cercetat despre existenta datoriilor neanregistrate
• De determinat daca datoriile fata de actionari, administratori si alta
parti legate sunt prezentate separat
• De cercetat cauzele si justificarile intarzierilor la plata
• De examinat soldurile vechi si a celor ce par prea mari
• De verificat corecta contabilizare a datoriilor, in special a celor
exprimate in devize
• De analizat corecta regularizare a avansurilor acordate furnizorilor

296. Enumerati 8 diferente între auditul extern si auditul intern.

1. Audit intern:

- face parte din controlul intern al entitatii

- se realizeaza de regula prin angajati independenti de celelalte structuri


executive

- nu are obligatii extra entitate

- independenta e limitata la nivelul intelegerii conducerii executive

- are ca obiect respectarea procedurilor interne stabilite de conducerea entitatii

- poate realiza alte comenzi sau solicitari ale conducerii

- este o functie de asistenta

2. Audit extern :

- se realizeaza de firme de specialitate sau prin persoane fizice sau juridice


stabilite de actionari

- se respecta normele unui organism profesional

- asigura credibilitatea necesara pentru terti asupra situatiilor financiare ale


entitatii

- independenta este principiul de baza pentru credibilitate

- are ca obiect auditarea situatiilor financiare

- poate realiza orice misiune de audit

-
297. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entitati?

Obiectivele controlului intern sunt

A. protejarea activelor intreprinderii :


1. definirea responsabilitatilor
2. separarea sarcinilor si functiilor
3. descrierea functiilor
4. procedura acordarii imputernicirilor
B. asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile
1. modalitatea de intocmire si circulatie a documentelor
justificative
2. organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii
3. organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si a
valorificarii acestuia
4. respectarea regulilor de intocmire a bilanturilor contabile
5. controalele de baza ale activitatii contabile
C. asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii
D. promovarea eficacitatii exploatarii

298. Care sunt elementele de baza ale controlului intern al unei entitati?

Elementele de baza ale controlului intern sunt:

a) existentea unui plan de organizare, cuprinzand :

- definirea cat mai precisa a sarcinilor

- definirea limitelor de competenta si a raspunderilor

- circulatia informatiilor

b) competenta si integritatea personalului sunt esentiale la nivelul directiunii

c) existenta unei documentatii satisfacatoare se refera la :

- producerea informatiilor

- arhivarea informatiilor

299. Explicati importanta separarii sarcinilor în organizarea controlului intern al


unei entitati.

Separarea sarcinilor este necesar a fi facuta astfel încât sa permita controlul


reciproc al executiei lor. Este de dorit sa se evite ca una si aceeasi persoana sa
poata comite o eroare sau o inexactitate – iregularitate - având posibilitatea de a
o ascunde sau fara ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o ascunde sau fara
ca alta persoana sa aiba posibilitatea de a o descoperi.

Separarea functiilor, daca ele sunt mai mult sau mai putin numeroase, în functie
de marimea intreprinderii, trebuie sa asigure întotdeauna separarea a trei functii
care, de regula, se regasesc în mai toate intreprinderile, respectiv cele privind:

- realizarea obiectivelor intreprinderii;

- protejarea sau conservarea patrimoniului;

- înregistrarea operatiilor sau contabilizarea lor.

300. Definiti auditul intern si controlul intern si relatia dintre acestea.

Auditul intern reprezinta acea componenta a auditului financiar care consta în


examinarea profesionala efecutata de un profesionist contabil competent si
independent în vederea exprimarii unei opinii motivate în legatura cu validitatea
si corecta aplicare a procedurilor interne stabilite de conducerea intreprinderii
(entitatii).

Auditul intern reprezinta un compartiment de control din cadrul entitatii care


efectueaza verificari pentru aceasta; face parte din controlul intern al entitatii si
are ca obiective de baza verificarea eficacitatii sistemelor contabile si de control
intern.

Auditul intern la o entitate se poate realiza prin compartimente distincte


ale acesteia si, în acest caz, auditorul intern face parte din structurile
functionale ale entitatii economice sau sociale; auditul intern se poate
realiza si pe baze contractuale cu o firma de audit alta decât cea care
efectueaza auditul asupra situatiilor financiare ale acestei entitati.

Controlul intern. Sistemul de control intern reperezinta un ansamblu de


politici si proceduri puse în aplicare de conducerea unei entitati în vederea
asigurarii, în masura posibilului, a unei gestionari riguroase si eficiente a
activitatilor acesteia; implica respectarea politicilor de gestiune, protejarea
activelor, prevenirea si detectarea fraudelor si erorilor, exactitatea si
exhaustivitatea înregistrarilor contabile si stabilirea la timp a informatiilor
financiare.

Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat


constituie o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a
concordantei dintre datele contabilitatii si realitate.
301. Care sunt principalele obiective ale auditului intern?

Obiectivele auditului intern sunt:

1.protejarea activelor intreprinderii;

2.asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile;

3.asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii;

4.promovarea eficacitatii exploatarii.

a) verificarea conformitatii activitatilor din entitatea auditata cu


politicile, programele si managementul acestuia, în conformitate cu
prevederile legale;

b) evaluarea gradului de adecvare si aplicare a controalelor


financiare si nefinanciare dispuse si efectuate de catre conducerea
unitatii în scopul cresterii eficientei activitatii entitatii;

c) evaluarea gradului de adecvare a datelor/informatiilor financiare


si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoasterea realitatii din
entitate:

d) protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere


si identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de
orice fel.

302. Care sunt cele 4 categorii de audit intern în functie de natura?

Auditul de conformitate (de regularitate)

Se refera la demersul simplu si traditional al auditorului de a verifica


buna aplicare a regulilor, procedurilor, atributiilor, organigramelor.
Auditorul va lucra pe baza unui sistem de referinta (“ceea ce ar trebui
sa fie”) si semnaleaza autoritatii responsabile dezechilibrele, operatiile
care nu s-au efectuat, interpretarile eronate ale dispozitiilor. In urma
unei analize a cauzelor si consecintelor, auditorul elaboreaza
recomandari pentru aplicarea pe viitor a regulilor.

Auditul de eficacitate (de performanta)

Sistemul de referinta la care se raporteaza activitatea auditata este


rezultat al aprecierii auditorului intern, care se bazeaza pe
rationamente privind cea mai eficienta, mai productiva, mai sigura
solutie posibila.

Auditorul intern este cu atat mai eficient cu cat profesionalismul,


cunosterea intreprinderii, priceperea sa in functia auditata sunt mai
importante, schitandu-se astfel modul de impartire a sarcinilor in
cadrul compartimentului: auditorilor mai noi le revin ca sarcina
auditurile de conformitate, iar celor mai experimentati cele de
performanta.

Auditul de sistem

Auditul de sistem este un audit de management si de strategie.

Auditul intern trebuie sa solicite responsabililor sectoarelor auditate o


expunere a politicilor care guverneaza activitatea respectiva, pentru a
se asigura ca exista o astfel de politica si pentru a determina in ce
masura aceasta, atunci cand exista, corespunde obiectivelor de
ansamblu ale intreprinderii.

Auditul de strategie este conceput ca o confruntare a tuturor


politicilor si strategiilor intreprinderii cu mediul in care aceasta se afla,
pentru a verifica coerenta globala

303.Prezentati o clasificare a misiunilor de audit intern.

304.Care sunt principalele etape de realizare a unei misiuni de audit intern?

305.Continutul si structura planurilor de control al conturilor.

Pentru stabilirea programului de control, auditorul va utiliza planul de misiune


si foaia de sinteza a aprecierii controlului intern, documente ce asigura legatura
cu etapele precedente.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine


rubricile urmatoare:

- lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile situatiilor financiare;


aceste controale trebuie cât mai bine detaliate pentru a fi usor de identificat
documentele si informatiile necesare a se solicita intreprinderii;

- întinderea esantionului: tinând seama de pragul de semnificatie si de


evenimentele erori ce pot fi descoperite, este indicat ca în aceasta coloana sa se
mentioneze volumul sondajelor de efectuat pentru controlul respectiv;
- indicarea datei la care a fost efectuat controlul este foarte importanta, având în
vedere ca, calitatea unui control depinde de data la care s-a efectuat. Aceasta
coloana va fi completata pe masura avansarii programului de control, ceea ce
permite urmarirea cronologica a lucrarilor;

- o referinta pentru foaia de lucru;

- probleme întâlnite: aceasta coloana se foloseste pentru supervizarea lucrarilor


si pentru a stabili sinteza rezultatelor controalelor.

Un exemplu de structura a unui program de control se prezinta astfel:

Program de control Ref:


Dosar Pag:
- controlul imobilizarilor -
Exercitiu Auditor: Data:
Data crearii:
Viza responsabilului:
Data actualizarii:
Marimea Facut de Referinta Probleme
esantionului ………
Controale de
(Foaia de întâlnite
efectuat
la data de lucru)
…….
Verificarea Sume mai Ionescu A6 Nimic
achizitiilor mari de
exercitiului pe baza 75.000 mii lei 16/03/95
de comenzi, facturi
si receptii
V. Evaluarea intreprinderii (3 intrebari)
1. Care este valoarea unei intreprinderi daca are o capacitate beneficiara exprimata prin profitul net
de 10.000, iar costul capitalului acestei intreprinderi este de 15%?
Raspuns :
667
,
66
%
15000
.
10
=
=
=
i
CB
V

2. Care este inversul ratei de capitalizare aplicabile unor beneficii constante sau care cresc cu o rata
constanta pe o perioada nedeterminata (infinita) de timp?
Raspuns :
Inversul ratei de capitalizare aplicabile unor beneficii constante sau care cresc cu o rata constanta
pe o perioada nedeterminata (infinita) in timp este:
=

+
1
)
1
(
n
aa
factorul fondului de reducere.
3. Se dau urmatoarele informatii: imobilizari corporale 29.000; fond de comert 1.000; stocuri
20.000; creante 50.000; disponibilitati 5.000; capitaluri proprii 50.000; diferente din
reevaluare 25.000; obligatii nefinanciare 25.000 si imprumuturi bancare 5.000; rata de
remunerare a valorii substantiale brute este de 15%; capacitatea beneficiara exprimata prin
profitul previzional net 1.000/an; rata de actualizare este de 12%.
Se cere sa evaluati intreprinderea calculand o renta a goodwillului redusa la 5 ani.
Raspuns:
t = 15%
i = 12%
n = 5 ani
an = anuitati
ANC = Capitaluri proprii ± Diferente din evaluare = 50.000 - 1.000 = 49.000
950
.
2
%)
12
000
.
49
5
000
.
1
(
35
,
3
)
(
)
1
(
1
1
)
(

=
×

×
×
=
=
×

×
+

=
×

×
=
i
ANC
CB
t
t
i
ANC
CB
an
V
n

VI. Administrarea si lichidarea intreprinderii (4 intrebari)

1. Societatea „X” nu mai face fata datoriilor sale exigibile. Societatea intra in faliment avand la
baza cererea introdusa la tribunal de catre unul dintre creditori. Situatia patrimoniului conform
bilantului contabil de incepere a lichidarii se prezinta astfel:
Echipamente tehnologice 30.000 lei
Amortizarea echipamentelor tehnologice 15.000 lei
Marfuri 900 lei
Ajustari pentru deprecierea marfurilor 100 lei
Conturi la banci in lei 2.000 lei
Cheltuieli in avans 1.000 lei
Furnizori 12.000 lei
Venituri in avans 1.250 lei
Capital subscris varsat 2.500 lei
Rezerve legale 200 lei
Alte rezerve 4.000 lei
Rezultatul reportat 1.150 lei
Aportul asociatilor la capitalul social in baza statutului si contractului de societate se prezinta dupa
cum urmeaza:
- asociatul A :1.750 lei (70% din capitalul social)
- asociatul B: 750 lei (30% din capitalul social)
Operatiile de lichidare efectuate de lichidator au fost:
a) Vanzarea echipamentelor tehnologice la pretul de 7.000 lei, TVA 19%;
b) Vanzarea marfurilor la pretul de 1.200 lei, TVA 19%;
c) Incasarea chiriei platite in avans in suma de 1.000 lei;
d) Restituirea chiriei incasate anticipat in suma de 1.250 lei;
e) Stabilirea sumelor de acoperit de catre cei doi asociati pentru plata datoriei fata de
furnizori;
f) Achitarea datoriei fata de furnizori.
Se cere:
a) Inregistrarile contabile aferente operatiilor de lichidare.
b) Intocmirea bilantului inainte de partaj.
c) Inregistrarile contabile aferente operatiilor de partaj la asociati.
Raspuns :
a) Inregistrarile contabile aferente operatiilor de lichidare.
- vanzarea echipamentului:
7000 x 19% = 1330 TVA
7000 + 1330 = 8330
461
=
%
8330
7583
7000
4427
1330
- scoaterea din evidenta a echipamentului:
%
= 213
30000
2813
15000
6583
15000
- incasarea contravalorii echipamentului:
5121
= 461
8330
- inchiderea contului 7583:

7583
= 121
7000
- inchiderea contului 6583:
121
= 6583
15000
- vanzarea marfurilor:
411
=
%
1428
707
1200
4427
228
- incasarea contravalorii marfurilor:
5121
=
411
1428
- scaderea din gestiune a marfurilor vandute:
607
=
371
800
378
=
371
100
- inchiderea contului 707:
707
=
121
1200
- inchiderea contului 607:
121
=
607
800
- incasarea chiriei platite in avans:
5121
=
471
1000
- restituirea chiriei incasate anticipat:
472
=
5121
1250
- inregistrarea TVA si achitarea acestuia:
4427
=
4423
1558 ( 1330 lei-228 lei)
4423
=
5121

1558

- situatia conturilor 121 si 5121 inainte de efectuarea partajului:

D
121
____C
D_______5121__________C
15000
2000
800
7000
8330
1250
1200
1428
1558
________________________
1000____________________
15800
8200
12758
2808
Sold D – 7600
Sold D – 9950
Datorii furnizori
12000
Disponibilitati
9950
Diferenta de acoperit de asociati
2050
Din care,
Asociatul A (70%)
1435
Asociatul B (30%)
615
b) Intocmirea bilantului inainte de partaj :

Elemente
Sold
B. Active circulante
Casa si conturi la banci
Active circulante total
9950
9950
D. Datorii ce trebuie platite pana la un an
12000
E. Active circulante nete
- 2050
F. Total active minus datorii
- 2050
J. Capital
- Capital subscris varsat
- rezerve (ct. 1061 + 1068)
- rezultatul exercitiului ct. 121
Sold D, din care
- din exercitiul curent
- din lichidare
Total capitaluri proprii
Total capitaluri
2500
4200
1150
7600
- 2050
- 2050
- Determinarea capitalului propriu ( activul net)
CP (AN) = 9950 – 12000 = - 2050
Rezulta ca pentru achitarea furnizorilor in suma de 12000 lei capitalul propriu
( activul net) este insuficient, astfel judecatorul sindic pentru plata datoriilor va recurge la
procedura de executare silita impotriva asociatilor.
In continuare se trece la calcularea si varsarea impozitului pe profit si a
impozitului pe
dividende:
- Decontarea rezervelor legale:
1061
=
456
200
- Impozitul pe profit aferent rezervelor legale 200 lei x 16% = 32 lei
456
=
441
32
441
= 5121
32
- Decontarea altor rezerve:
1068
=
456
4000
- Impozitul pe dividende: (4000 + 200 – 32 = 4168) x 10% = 417
456
=
446
417
446
=
5121
417
- Situatia partajului capitalului propriu ( activul net) si a datoriilor pe asociati:
Capitalul propriu (activul net) repartizat , Pierderi si furnizori
0
Asociatul A
(70%)
Asociatul B
(30%)
Total
Capital social
1
1750
750
2500
Rezerve legale
2
140
60
200
Alte rezerve
3
2800
1200
4000
Total rd (1+2+3)
4
4690
2010
6700
Pierderi din
exercitiul curent
5
805
345
1150
Pierderi din
lichidare
6
5320
2280
7600
Furnizori
7
8400
3600
12000
Total rd (5+6+7)
8
14525
6225
20750
Diferente rd (8-4)
9
9835
4215
14050
c) Inregistrarile contabile aferente operatiilor de partaj la asociati:
Inregistrari privind partajul capitalului propriu ( activul net) si a sumelor depuse
de asociati
pentru plata furnizorilor:
- capitalul social de restituit asociatilor:
1012
=
456
2500
- pierderea curenta si pierderea din lichidare:
456
=
121
8750
- depunerea de catre asociati a sumelor necesare achitarii furnizorilor, ct. 456 (D-
C): 9199
– 6700 = 2499
5121
=
456
2499
Asociatul A (70%)
1749
Asociatul B (30%)
750
- achitarea furnizorilor:
401
=
5121

12000

- situatia conturilor 456 si 5121 dupa lichidare:

D
456
____C
D_______5121__________C
32
200
9950
32
417
4000
2499
417
8750
2500
12000
____________________2499
________________________
9199
9199
12449
12449
Sold Ø
Sold Ø
2. Care este termenul in care lichidatorul va convoca adunarea generala a
creditorilor de la sedinta
comitetului creditorilor?
Raspuns:
Conform art.117 alin.3 din Legea nr.85 / 2006 privind procedura insolventei:
“Lichidatorul va
convoca adunarea generala a creditorilor in termen de maximum 20 de zile de la data
sedintei comitetului creditorilor, instiintandu-i pe creditori despre posibilitatea studierii
raportului si a procesului-verbal al sedintei comitetului creditorilor privind raportul.”
3. Rolul administratorului special si atributiile sale.
Raspuns:
Conform art.18 din Legea nr. 85/ 2006 privind procedura insolventei:
“ (1) Dupa deschiderea procedurii, adunarea generala a actionarilor/asociatilor debitorului,
persoana juridica, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoana fizica sau
juridica, administrator special, care sa reprezinte interesele societatii si ale acestora si sa
participe la procedura, pe seama debitorului. Dupa ridicarea dreptului de administrare,
debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care ii conduce si activitatea
comerciala, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele
actionarilor/asociatilor. (2) Administratorul special are urmatoarele atributii:
a) exprima intentia debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit.
h), coroborat cu
art. 33 alin. (2);
b) participa, in calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea actiunilor
prevazute la art. 79
si 80;
c) formuleaza contestatii in cadrul procedurii reglementate de prezenta lege
d) propune un plan de reorganizare;
e) administreaza activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului
judiciar, dupa
confirmarea planului;
f) dupa intrarea in faliment, participa la inventar, semnand actul, primeste raportul final si
bilantul de inchidere si participa la sedinta convocata pentru solutionarea obiectiunilor si
aprobarea raportului;
g) primeste notificarea inchiderii procedurii. “
4. Care sunt cazurile cand judecatorul sindic va decide prin sentinta intrarea in
faliment?
Raspuns:
Conform art.107 din Legea nr. 85/ 2006 privind procedura insolventei:
“ (1) Judecatorul-sindic va decide, prin sentinta sau, dupa caz, prin incheiere, in conditiile art.
32,
intrarea in faliment in urmatoarele cazuri:
A. a) debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;
b) debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de
deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost
respinsa de judecatorul-sindic;
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de
reorganizare, in conditiile prevazute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost
acceptat si confirmat;
B. debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de
reorganizare ori
planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;
C. obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin
planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce
pierderi averii sale;
D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dupa
caz, intrarea
debitorului in faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3). “
VII. Studii de fezabilitate (8 intrebari)
1.Din punct de vedere strategic, ce presupune o investitie de modernizare?
Raspuns:
2.Prin prisma strategica, ce presupune o investitie de inlocuire?
Raspuns:
3.Potrivit legislatiei autohtone, care sunt principalele parti ale unui studiu de
fezabilitate, piese
scrise?
Raspuns:
Partile scrise sunt reprezentate de:

date generale despre investitie


date tehnice despre investitie


durata de realizare a investitiei si etape principale


costul estimativ al investitiei



analiza economico-financiara

finantarea investitiei

estimari privind forta de munca ocupata prin realizarea investitiei


avize si acorduri emise de organele in drept, potrivit legislatiei in vigoare,


necesare
realizarii constructiei in cauza.
4.Ce reprezinta durata de viata a unui proiect investitional?
Raspuns :
5.Care sunt metodele prin care se pot evalua, prin prisma fezabilitatii economico-
financiare,
proiectele investitionale? Dezvoltati pe scurt.
Raspuns:
Evaluarea financiara a proiectelor investitionale de investitii urmareste in general doua
obiective. In primul rand se urmareste asigurarea unei comparatii intre proiectele
concurente, intre care trebuie sa se stabileasca ordinea de prioritate. In al doile a rand se
urmareste formularea unei aprecieri asupra valorii intrinseci a proiectului.
Evaluarea financiara a proiectelor de investitii se realizeaza, fie prin metode care
pun accentul pe
rentabilitatea medie a proiectelor, fie prin metode fondate pe actualizare.
1.Metode traditionale - fondate pe rentabilitatea medie
1.1.Rata medie de rentabilitate in exploatare
1.2.Termenul de recuperare a cheluielilor
2.Metode bazate pe actualizarea cash-flow-urilor
2.1.Utilizarea notiunii de actualizare
2.2.Valoarea actuala neta (VAN)
2.3.Rata interna de rentabilitate(RIR)
6.
Un proiect investitional, cu o valoare totala a investitiei de 11.445 lei, prezinta
urmatoarea
structura a fluxurilor de numerar:
An
Cost
investitie
Costuri de
exploatare
Total cost Total incasari Cash-flow anual net
0
11.445 lei
6.420 lei
17.865 lei 8.520 lei
-9.345 lei
1
6.420 lei
6.420 lei
9.440 lei
3.020 lei
2
6.420 lei
6.420 lei
9.440 lei
3.020 lei
3
6.500 lei
6.500 lei
9.700 lei
3.200 lei
4
6.500 lei
6.500 lei
9.700 lei
3.200 lei
5
6.500 lei
6.500 lei
9.700 lei
3.200 lei
Total 11.445 lei
38.760 lei 50.205 lei 56.500 lei
6.295 lei
Calculati termenul de recuperare a investitiei neactualizate.
Raspuns:
Termenul de recuperare al investitiei neactualizat se calculeaza ca si raport intre
investitia totala si
cash –flow-ul mediu anual.
Tr = It / CF mediu anual
It = 11.455 lei
CF mediu anual = (CF0 + CF1 + CF2 + CF3 + CF4 + CF5) / 6 = (-9345 + 11445 +
3020 + 3020 +
3200 + 3200 + 3200 )/6 = 17740/ 6 = 2957
Tr = 11445 / 2957 = 3,87
Termenul de recuperare al investitiei neactualizate este de 3,8.
7.
Un proiect investitional, cu o valoare totala a investitiei de 11.445 lei si cu o rata
de
actualizare de 20% prezinta urmatoarea structura a fluxurilor de numerar:
An
Cost
investitie
Costuri de
exploatare
Total cost Total incasari Cash-flow anual net
0
11.445 lei
6.420 lei
17.865 lei 8.520 lei
-9.345 lei
1
6.420 lei
6.420 lei
9.440 lei
3.020 lei
2
6.420 lei
6.420 lei
9.440 lei
3.020 lei
3
6.500 lei
6.500 lei
9.700 lei
3.200 lei
4
6.500 lei
6.500 lei
9.700 lei
3.200 lei
5
6.500 lei
6.500 lei
9.700 lei
3.200 lei
Total 11.445 lei
38.760 lei 50.205 lei 56.500 lei
6.295 lei
Calculati valoarea actualizata neta si apreciati fezabilitatea investitionala prin
intermediul acestui
indicator.
Raspuns:
VAN = -I+ ∑ CFt / (1+r)t + Vrez / (1+r)n
I = costul investitiei;
CFt = cash-flow-ul aferent anului t;
Vrez = valoarea reziduala;
r=rata de actualizare(13.5%);
n=durata de viata a proiectului exprimata in ani.
VAN determina urmatoarele optiuni de decizie:
Productia vanduta
25000
Productia stocata
2000
Cheltuieli cu materii prime
13000
Costul marfurilor vandute
2200
Cheltuieli salariale
15000
Cheltuieli cu amortizarea
2000
Cheltuieli cu chirii
500
Venituri din dobanzi
100
Cheltuieli cu dobanzi
1400
Impozit pe profit
1500
Raspuns:
Indicator
u.m.
Venituri din vanzarea marfurilor
1
3.000
Costul marfurilor vandute
2
2.200
MARJA COMERCIALA(1-2)
3
800
Productia vanduta
4
25.000
Productia stocata
5
2.000
PRODUCTIA EXERCITIULUI
(4+5)
6
27.000
Marja comerciala (3)
800
Productia exercitiului (6)
27.000
Cheltuielile exercitiului de la terti
7
13.500
VALOAREA ADAUGATA(3+ 6-7)
8
14.300
Valoarea adaugata (8)
14.300
Subventii de exploatare
1.000
Cheltuieli salariale
9
15.000
EXCEDENT BRUT DIN
EXPLOATARE(8-9)
10
300
Excedent brut din exploatare (10)
300
Cheltuieli cu amortizarea
11
2.000
REZULTATUL EXPLOATARII(10-
11)
12
-1.700
Rezultatul exploatarii (12)
-1.700
Venituri financiare
13
100
Cheltuieli finanicare
14
1.400
REZULTATUL CURENT INAINTE
DE IMPOZITARE(12+13-14)
15
-3.000
Impozit pe profit
16
1.500
PROFIT DUPA IMPOZIT(15-16)
17
-4.500
4. O intreprindere produce anual un numar de 150000 de produse la un pret
unitar de 5 u.m.
intreprinderea inregistreaza cheltuieli cu materii prime si materiale in valoare de 250000
u.m., cheltuieli de personal de 200000 u.m. din care 75% reprezinta salariile personalului
direct productiv, cheltuieli cu utilitati si chirii in cuantum de 40000 u.m., cheltuieli cu
amortizarea de 50000 u.m. si cheltuieli cu dobanzi de 50000 u.m.
Sa se calculeze si sa se interpreteze pragul de rentabilitate financiar si
operational exprimat in
unitati fizice si valorice.
Raspuns:
5. Sa se calculeze fluxul de numerar de gestiune si cel disponibil in cazul unei
intreprinderi pentru
care se cunosc urmatoarele elemente: cifra de afaceri 40000 u.m., cheltuieli materiale 20000
u.m., cheltuieli salariale 10000, cheltuieli cu amortizarea 1500 u.m., cheltuieli cu dobanzi 800
u.m., impozit pe profit 1000 u.m., imobilizarila inceputul anului 2000 u.m., imobilizari la
sfarsitul anului 2100 u.m., cresterea activului circulant net 100 u.m.
Raspuns:
6. Din contul de profit si pierderi al societatii din exercitiul precedent se cunosc
urmatoarele
informatii:
Indicator
u.m.
Cheltuieli de exploatare platibile
2700
Amortizare
300
Cheltuieli cu dobanzi
150
Impozit pe profit
200
Sa se calculeze si sa se interpreteze ratele de solvabilitate si cele de rentabilitate
pentru
intreprindere.
Raspuns:
Solvabilitatea exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile pe
termen mediu si lung,
de a asigura sursele banesti capabile sa sustina continuitatea exploatarii pe
termen lung.
In perioada de criza valoarea de lichidare este frecvent inferioara valorii
contabile a activelor,
antrenand pierderi exceptionale.
Solvabilitatea mai inseamna asigurarea unor fonduri banesti, a unor disponibilitati capabile
sa sustina continuitatea exploatarii, sa permita un flux normal al fondurilor. Solvabilitatea
exprima gradul in care capitalul social asigura acoperirea creditelor pe termen mediu si lung
(autonomie financiara).
Solvabilitatea patrimoniala (SP) este egala cu:
SP =
capital propriu
x 100
Credite pe termen mediu si lung + capitalul social
Capitalul social este cel varsat nu cel subscris.
Creditele (datoriile) pe termen mediu si lung cuprind atat pe cele in termen cat si
pe cele
nerambursabile la scadenta, amanate.
Indicatorul solvabilitatii patrimoniale se apreciaza ca fiind pozitiv pentru valori
intre 40-60%.
Limita minima este apreciata ca fiind 30%.
solvabilitatea generala = active totale > 2
datorii totale

rata solvabilitatii generale =


activ circulant
obligatii pe termen scurt
Ratele de solvabilitate realizeaza o raportare a activelor realizate la obligatiile
exigibile in vederea
evaluarii riscului de faliment.
Rata solvabilitatii generale permite aprecierea gradului de acoperire a obligatiilor
pe termen scurt
de catre activul circulant.
Ra tele de rentabilitate
impozit pe profit = 200
profit inaintea impozitarii = 200 / 0,16 = 1250
Rata rentabilitatii economice masoara performantele patrimoniului total al
intreprinderii, reflecatnd
performanta economica a acestuia independent de modul de finantare si de
sistemul fiscal.
rata rentabilitatii economice =
rezultatul exploatarii x 100
activ total
Rata rentabilitatii financiare exprima capacitatea intreprinderii de a degaja profit net din
capitalul propriu angajat in activitatea sa. Rentabilitatea financiara este un indicator prin
prisma caruia posesorii de capital apreciaza eficienta investitiei lor, respectiv oportunitatea
mentinerii acesteia in afacere.
rata rentabilitatii financiare = profit net
x 100
capital propriu
Rentabilitatea financiara mai poate fi masurata si cu urmatoarele rate:
-

rata rentabilitatii financiare inainte de impozit


rfi = rezultat curent inainte de impozit
capital propiru
are avantajul ca elimina incidenta activitatii exceptionale
-

randamentul capitalului propriu


rf = dividende
capital propriu