Peste tot trecut-a Iancu, peste tot a fost un Horea;
Sfin�ii Neamului �i-ai Pietrei �i-au facut din mun�i o �ara, Apele-au sculptat cetate, mo�ii -linguri �i ciubara. Brazi de s�nge �i colinde au c�ntat �n vremi durerea Mo�ilor zdrobi�i de ura �i de aurul din ei. Iarba taie ca securea, �n pam�nt ard focuri vii, Pe podi�uri transilvane r�urile-s argintii. Ne-au calcat copite multe, mul�i �ar�na au ramas; �i din mun�i crescut-au mo�ii, fala m�ndrului Ardeal; Tulnicau vaile toate, dintr-un deal �nspre alt deal ... II Tulnicele suna iara, curg pe Cri�uri amintiri, Satele-s muzee grele, cu pere�i de codru-ad�nc. Intra �n strafund izvoara, pe sub nori trec turme albe, Roua-i aurul de ziua din lumina rece-a lunii �i �n Apuseni rasuna fluierele din strabuni. De sub ziduri iese fierul- cel de plug �i cel de spada � Pe�terile-s catedrale cu potire de zapada. Pe cararile spre Vidra �i spre �ebea, spre Abrud, Urca dorurile toate �i se-ncing p�na-n amurg. Peste Podi� toaca brazii, umpl�nd inima de lini�ti, De-l auzi horind pe Iancu horea Celui frant pe roata .... III Lin coline vin spre tine, umbra �i ram�ne-n paji�ti- Cu pecetea cea de suflet imprimata-n ��RI DE PIATRA.