In cadrul fiecarei organizatii, comunicarea reprezinta un proces esential prin care are loc

schimbul de mesaje si informatii in vederea realizarii scopului si obiectivelor planificate. De

asemenea, comunicarea este elementul fundamental care sta la baza functiei de coordonare,
facilitand interventia managerului in vederea sincronizarii si armonizarii actiunilor membrilor
organizatiei. Mesajele si informatiile comunicate sunt supuse unui proces de interpretare si
prelucrare din partea fiecarui membru al organizatiei-personal didactic, didactic-auxiliar,
nedidactic-care urmareste evaluarea si selectarea datelor relevante, pentru a se obtine o
reducere a incertitudinii in ceea ce priveste intelegerea si cunoasterea misiunii si obiectivelor
promovate de organizatie.
Sursa majoritatii problemelor de comunicare o constituie diferenta dintre continutul
mesajului sau impactul pe care managerul intentioneaza sa-l transmita si modul in care
ceilalti membri ai organizatiei receptioneaza mesajul.
In conditiile activitatii zilnice ale unitatilor scolare, foarte multe cadre didactice, personal
didactic-auxiliar, personal nedidactic, au invatat sa isi mascheze si sa-si ascunda sentimentele,
in special fata de cei care ocupa pozitii ierarhice inalte. De aceea,este dificil de stiut care este
adevaratul impact al mesajului asupra celorlalti. Rezultatul poate fi un zambet politicos,
acordul verbal sau consensul aparent, managerul presupunand, in mod eronat,ca aceste semne
de feedback extern din partea celorlalti reprezentand adevarul. Managerul scolar trebuie sa fie
o persoana care dispune de bune abilitati de comunicare interpersonala, sa fie capabila sa
determine si sa verifice impactul real pe care l-au avut spusele sale, putand stabili daca
eventuala problema deriva dintr-o inabilitate de comunicare sau este cauzata de sistemul de
filtrare al celorlalti.Prin crearea unui climat organizational in care ceilalti sa se simta in
siguranta sau sa se simta valorizati prin impartasirea de informatii, este mai probabila
primirea unui feedback obiectiv.
La nivel local (unitate de învăţământ) un rol important în motivarea cadrelor didactice
poate să îl aibă directorul de unitate şcolară.
Un manager bun nu îşi va trata subordonaţii în stil autoritar, dar nici în stilul „laissez-
faire” şi pentru a se adapta diferitelor stiluri trebuie să evite să devină prizonierul propriului
birou. Imaginea salariaţilor despre directorul ideal este pe cât de complexă, pe atât de vagă şi
cu aşteptări dintre cele mai diverse care sunt greu de identificat. Cadrele didactice, nu sunt
încântate să lucreze sub comanda unui manager care nu are personalitate, care nu poate etala
puterea exemplului şi distribuie sarcini pe care ar trebui să le îndeplinească el însuşi.
Comunicarea defectuoasă sau lipsa acesteia este rod al faptului că uneori directorul nu are
o strategie clară asupra obiectivelor, iar astfel, angajaţii vor fi confuzi în ceea ce priveşte
rolurile lor. Deciziile luate pe baza unor presupuneri, în locul unor consultări cu cei implicaţi
sau cele dictate de factorul emoţional vor favoriza o parte a angajaţilor şi îi vor defavoriza pe
ceilalţi; lipsa de fermitate în cazul adoptării unor decizii sau o atitudine contradictorie poate
transforma un manager bun într-unul mediocru. Evident, aceste situatii, atitudini,
comportamente pot genera stari de nemultumire la nivelul colectivelor.
Factorii care au generat actuala stare de fapt ( nemultumire )în sistemul de învăţământ
românesc, au legătură, în primul rând, cu sfera economică. De-a lungul anilor, domeniul
managementului resurselor umane în sistemul educaţional prezintă disfuncţionalităţi – anual
sunt angajate persoane care nu au aptitudini pedagogice, anumiţi directori de şcoală nu ştiu să
gestioneze problemele profesionale ale angajaţilor pe care îi au în subordine şi au o atitudine
autoritară, neproductivă, nu au abilităţile necesare liderilor autentici şi nu reuşesc să motiveze
angajaţii. Comportamentul neadecvat al unor directori (manageri) sau inspectori, consumul
intelectual specific muncii la catedră asociat interesului redus faţă de studiu al elevilor,
posibilităţile reduse de promovare în comparaţie cu domeniul privat determină migrarea
absolvenţilor valoroşi ai învăţământului superior, dar şi al cadrelor didactice cu experienţă
spre alte domenii ale economiei, mai ales spre firmele particulare.
Nu putem nega faptul că, de-a lungul timpului, sistemul educaţional a beneficiat de sume
consistente, destinate în primul rând reabilitărilor şi dotării tehnico-materiale, însă, ne
întrebăm dacă şcolile moderne, bine dotate, pot avea rezultate fără profesori motivaţi,
dedicaţi muncii lor?! Răspunsul este fără echivoc, nu.
Directorul poate acţiona asupra factorilor care cresc motivaţia salariaţilor, sau asupra
factorilor care îi fac pe oameni să muncească mai mult şi să aibă o atitudine mai bună faţă de
activitatea pe care o depun. În acest sens, un real ajutor îl oferă cunoaşterea principiilor
managementului resurselor umane.
Indiferent de modalitatea de comunicare pe care decidem sa o folosim, prin intalniri
directe, prin sedinte sau pur si simplu de la distanta, trebuie sa avem in vedere ca, bazata pe
respect reciproc, comunicarea este construita din cunostinte, abilitati, experienta si fler.
Intotdeauna trebuie sa ne fie clar de ce comunicam, iar stilul de comunicare trebuie adaptat la
mediul in care lucram, intern si extern, si pana la urma la partenerul de dialog. Cel mai
important aspect al unui proces este informatia, iar comunicarea este modalitatea prin care o
obtinem.
Se spune, iar realitatea sociala o confirma, ca o comunitate umana poate supravietui
multor vitregii, incercari si situatii de criza. In schimb, disparitia fizica a comunitatii
respective este invariabil de disparitia scolii-inima comunitatii- si de disparitia Bisericii-
sufletul ei. Iata de ce atat liderii, cat si membrii unei comunitati trebuie sa respecte, sa sustina
si sa dezvolte scoala ca institutie fundamentala a comunitatii din care fac parte.
.

Bibliografie:

Alois Ghergut, Management general si strategic in educatie, Ed. Polirom,2007

Ion- Ovidiu Panisoara, Comunicarea eficienta.Metode de interactiune educationala,
Ed.Polirom, 2007