Îndrumar de laborator

L1.CIRCUITE LINIARE DE FORMARE

1.1.Notiuni teoretice
1.1.a.Consideratii generale

Circuitele de impulsuri se clasifica, după natura elementelor pe care le conţin, în circuite

liniare de formare (care conţin elemente pasive R, L, C, si care permit aproximarea operaţiilor
liniare cum sunt, de exemplu, derivarea si integrarea in timp a mărimii de intrare) si circuite
neliniare de formare (cu sau fără memorie, după cum caracteristica statica este univoca sau
neunivocă, circuitele fiind realizate cu dispozitive cu caracteristici curent-tensiune neliniare:
diode, amplificatoare, comparatoare cu histerezis, etc.).
Se vor studia in continuare cîteva circuite liniare de formare.

1.1.b.Circuite de derivare

Aceste circuite realizează derivarea semnalului de intrare, care este o funcţie de timp, in
raport cu variabila timp.
Exista mai multe variante de circuite de derivare.

1.1.1.Circuit de derivare CR in tensiune

Structura acestui circuit este prezentata in schema de mai jos (Fig 1.1.1.).

Fig. 1.1.1. Structura circuitului de derivare CR în tensiune

Se pot scrie următoarele relaţii:

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 1

 Îndrumar de laborator

u1 = q/C + R*i » q/C = 1/C  i dt

0

(1.1.1)
S-a neglijat valoarea rezistentei R fata de cea a reactanţei capacitive 1/wC.
Se poate deduce in continuare expresia curentului prin circuit, derivînd relaţia anterioară.

i = C*du1/dt (1.1.2)
Expresia mărimii de ieşire este:
u2 = R*i (1.1.3)
Având in vedere expresia curentului determinata mai sus se obţine pentru mărimea de
ieşire valoarea:
u2 = R*C*du1/dt (1.1.4)
Se observa ca tensiunea de ieşire este proporţională cu derivata in raport cu timpul a
tensiunii de intrare.

1.1.2.Circuit de derivare RL in tensiune

Circuitul de derivare RL este prezentat in schema care urmează (Fig. 1.1.2).

Fig. 1.1.2 Schema circuitului de derivare RL în

tensiune

Neglijînd reactanţa inductiva wL fata de rezistenta R rezulta succesiv:

2 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

u2 = L*di/dt » L*d(u1/R)/dt (1.1.5)

In final se obţine pentru tensiunea de ieşire expresia:

u2 =L/R*du1/dt (1.1.6)

Se observa ca mărimea de ieşire este proporţională cu derivata in raport cu timpul a tensiunii de

intrare.

1.1.3.Circuit de derivare RC in curent

Circuitul este prezentat in Fig. 1.1.3.

Fig. 1.1.3. Schema circuitului de derivare RC în curent

Făcând aproximaţiile R << 1/wC, ceea ce este echivalent cu i2 << i1, se obţine:
t

1/C*  i2 dt = R*(i1 - i2) » R*i1 (1.1.7)

0

Derivind expresia de mai sus se obţine:

i2 = R*C*di1/dt (1.1.8)
adică prin condensator circula un curent proporţional cu derivata curentului de intrare.

1.1.4.Circuit de derivare RL tensiune-curent

Universitatea “Ştefan celFig.

Mare” 1.1.4.
Suceava Schema circuitului de derivare RL tensiune-curent 3
 Îndrumar de laborator

Schema este prezentata in Fig. 1.1.4.

Facând aproximaţiile R >> wL, adică i3 << i1, rezulta:
u2 = L*d(i1-i3)/dt » L*di1/dt (1.1.9)

Fig. 1.1.5 Impulsurile semnalului de

intrare

Tensiunea de iesire este proporţionala cu derivata curentului de intrare.

In cazul in care se aplica la intrare un semnal dreptunghiular, la ieşire se obţin impulsuri

pozitive, respectiv negative, corespunzător frontului crescător, respectiv descrescător al
semnalului de intrare (figura 1.1.5.)
Se constata ca in momentul saltului si in momentul căderii mărimii de intrare (u 1 sau i1),
mărimea de ieşire (u2 sau i2) înregistrează un salt după care urmează o variaţie exponenţiala spre
zero, rezultând impulsuri cu coeficient de umplere mai mic decât al celor de intrare. Forma
impulsurilor depinde de constantele de timp RC sau L/R.

Observaţie:

4 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

Circuite de derivare se pot obţine, cu performante superioare, folosind amplificatoare

operaţionale aşa cum se observa in continuare (Fig. 1.1.6)

Fig. 1.1.6 Circuite de derivare folosind amplificatoare

operaţionale

Considerând AO ideal si condiţii iniţiale nule, funcţionarea circuitului se poate descrie prin
relaţiile:
ic = ir (1.1.10)

u0= -ic*R = -R*C*dUi/dt (1.1.11)

1.1.c.Circuite de integrare

Circuitele de integrare sunt circuite care generează la ieşire semnale proporţionale cu

integrala in domeniul timp a semnalului de intrare.
Exista mai multe tipuri de circuite de integrare.

1.1.5.Circuit de integrare RC in tensiune

Schema unui astfel de circuit este prezentata in Fig. 1.1.7.

Fig. 1.1.7. Schema circuitului de integrare RC in tensiune

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 5

 Îndrumar de laborator

Deoarece R >> 1/wC se poate neglija reactanţa capacitiva fata de rezistenta. Se obţine:
t t
u2 = 1/C*  idt » 1/C*  u1 / Rdt
0 0

(1.1.12)
t

sau u2 » 1/RC*  u1dt

0

(1.1.13)
Tensiunea de ieşire este proporţională cu integrala in domeniul timp a tensiunii de intrare.

1.1.6.Circuit de integrare RL in tensiune

In circuitul de mai jos (Fig. 1.1.8) se admite R << wL si se obţine:

u1
= R*i +
L*di/dt »
L*di/dt
(1.1.14)

Fig. 1.1.8. Schema circuitului de integrare RL in tensiune

t

După integrare se obţine i: i = 1/L*  u1dt (1.1.15)

0

Rezulta expresia tensiunii de ieşire:

t
u2 = R*i sau u2 = R/L*  u1dt (1.1.16)
0

1.1.7.Circuit de integrare RL in curent

Acest circuit este exemplificat in Fig. 1.1.9.

6 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Fig. 1.1.9. Schema circuitului de integrare RL in curent

 Îndrumar de laborator

Considerând R << wL si admiţând deci i2 << i1, rezulta imediat:

L*di2/dt = R*(i1-i2) » R*i1
in final se obţine:
t

i2 = R/L* 0 i1dt (1.1.17)

Curentul de ieşire este proporţional cu integrala in domeniul timp a curentului de

intrare.

1.1.8.Circuit de integrare RC tensiune-curent

Circuitul este prezentat in Fig. 1.1.10.

Fig. 1.1.10 Schema circuitului de integrare RC tensiune-curent

Admiţând R >> 1/wC, se deduce i3 << i1. Rezulta:

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 7

 Îndrumar de laborator

t t
u2 = 1/C *  (i1  ir ) dt » 1/C*  i1dt (1.1.18)
0 0

Tensiunea de ieşire este proporţională cu derivata curentului de intrare.

Fig. 1.1.11. Forma de unda la ieşire

Se constata ca semnalul de ieşire (u 2 sau i2) este proporţional cu integrala mărimii de

intrare (u1 sau i1). Pentru semnal de intrare dreptunghiular se obţine la ieşire forma de unda din
Fig. 1.1.11, forma care depinde de constanta de timp T0
Daca T0 >> T, mărimea de ieşire variază foarte strâns in jurul valorii medii u 2 = u1 (sau
i2 = i1) iar circuitul se numeşte filtru de netezire, filtru de mediere, sau filtru trece jos.
Daca T0 este comparabil cu T, atunci mărimea de ieşire variază exponenţial periodic.

Observaţie:
Se poate obţine un circuit de integrare cu performante superioare folosind amplificatoare
operaţionale (Fig. 1.1.12).

Fig. 1.1.12. Circuit de integrare cu amplificatoare

8 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
operaţionale
 Îndrumar de laborator

Considerând AO ideal si condiţii iniţiale nule, se pot scrie relaţiile:

ui = ii*R (1.1.19)
ie = ii (1.1.20)
t t

u0 = - 1/C*  ii dt = - 1/RC*  ui dt
0 0

(1.1.21)

1.2. Desfăsurarea lucrării

1. Se identifica pe macheta de laborator componentele existente si se realizează pe rând

montajele propuse.
2. Se conectează generatorul de semnal.
3. Cu ajutorul osciloscopului se vizualizează forma de unda aplicata la intrare, respectiv
cea obţinută la ieşire. Se desenează formele de unda obţinute.
4. Modificând frecventa semnalului de intrare se va observa comportarea circuitului in
diverse situaţii (la frecvente mici, medii, mari). Se vor nota parametrii semnalului de intrare si a
celui obţinut si se vor desena formele de unda vizualizate.
5. Folosind diverse valori de componente se studiază influenta valorii acestora asupra
comportării circuitului (influenta constantei de timp). Se calculează constanta de timp si se
desenează formele de unda corespunzătoare.
6. Se reiau determinările si pentru alte scheme de derivare, respectiv integrare.

1.3. Întrebări

1.Care sunt formele de unda pentru circuitul de derivare ideal? Explicaţi.

2.Cum influenţează constanta de timp forma semnalului de ieşire la circuitele de derivare?
Discuţie.
3.Care sunt formele de unda pentru circuitul de integrare ideal? Explicaţi.
4.Cum influenţează constanta de timp forma semnalului de ieşire la circuitele de
integrare? Discuţie.
5.Apreciati teoretic care sunt frecventele optime de lucru pentru fiecare din circuitele
prezentate (frecventele le care circuitele se comporta aproape ideal).
6.Enumerati câteva aplicaţii practice ale circuitelor liniare de formare.

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 9

 Îndrumar de laborator

1.4. Conţinutul referatului

- formele de unda obţinute

- condiţiile in care a avut loc determinarea (valori ale componentelor, constanta de timp,
frecventa semnalului de intrare, amplitudine, etc.)
- justificarea teoretica a rezultatelor obţinute
- răspunsurile la întrebările de mai sus
- observaţii personale

Bibliografie

Ceanga E. - Electronica industriala, s.a. E.D.P., Bucuresti, 1981

Manolescu A. - Circuite integrate liniare s.a. E.D.P., Bucureşti, 1983
Mitrofan I. - Generatoare de impulsuri şi de tensiune liniar variabila, E.D.P,
Bucuresti,1980

L2. CIRCUITE DE LIMITARE

2.1. Noţiuni teoretice

2.1.a. Introducere

Se numeºte limitator, un cuadripol la ieºirea cãruia tensiunea Uieº( t ) rãmîne practic

constantã cînd tensiunea de intrare, Uin ( t ), fie depãºeºte o anumitã valoare de prag U ’pr ,

10 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

determinînd o “limitare sus”, sau de maxim, fie rãmîne sub o valoare de prag U’’pr, determinînd o
“limitare jos”, sau de minim, fie iese dintre limitile nivelelor de prag U ’pr ºi U’’pr, determinînd o
limitare bilateralã.Cît timp semnalul se aflã între nivelele de prag, rãspunsul reproduce fãrã
distorsiuni semnalul.
Pentru limitarea semnalelor se folosesc comutatoare electronice realizate cu diode sau
tranzistoare, conectate fie în serie cu sarcina, fie în paralel cu aceasta. În Fig. 2.1.1. a,b s-au
reprezentat principial situaþiile în care comutatorul este în serie cu sarcina, respectiv în paralel
cu aceasta.

Fig. 2.1.1. Situaţiile în care se poate afla comutatorul

2.1.b. Limitatoare cu diode

În Fig. 2.1.2. este reprezentatã schema unui limitator paralel de maxim cu o diodã.

Fig. 2.1.2. Schema unui limitator paralel de maxim cu o

diodă

Caracteristica de transfer Uieº=f (Uin) a limitatorului (Fig. 2.1.2. a) a fost trasatã

considerînd caracteristica liniarizatã a diodei (Fig. 2.1.3. b). Caracteristica de transfer este de
forma unei linii frînte, “punctul de frîngere “ avînd loc pentru Uin= U’pr+Ur .Se deosebesc
urmãtoarele situaþii :

a) Uin < U’pr+Ur ; dioda este blocatã ºi tensiunea Uin va fi reprodusã la ieºire cu distorsiuni
cu atît mai mici cu cît rezistenþa de sarcinã va fi mai mare ;

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 11

 Îndrumar de laborator

b) Uin > U’pr+Ur ; dioda va conduce, variaþiile tensiunii la ieºire DUe determinîndu-se
funcþie de variþiile tensiunii de intrare DUi cu relaþia :
Rd
DU e   DU i
R  Rd
Dacã Rd << R, atunci DUe<< DUi,
adicã se obþine o limitare superioarã a
rãspunsului. De obicei U’pr>>Ur , caz în
care se poate considera caã nivelul de
limitare este chiar U’pr .

Fig. 2.1.3. Caracteristica de transfer a

limitatorului

Caracteristica de transfer din Fig. 2.1.2.a a fost trasatã în ipoteza cã rezistenþa inversã a
diodei (Ri) este infinit de mare. Dacã se þine cont de valoarea finitã a acestei rezistenþe, panta
Ri
egalã cu unu a caracteristicii, trebuie corectatã la valoarea .
Ri  R

Pentru îndeplinirea condiþiilor R>>Rd, R<<Ri se recomandã dimensionarea rezistenþei R

cu relaþia R  Rd  Ri .
În mod analog pot fi analizate funcþionãrile limitatorului paralel de minim, precum ºi a
limitatoarelor serie de maxim ºi minim din Fig. 2.1.4. a,b,c, precum ºi a limitatorului bilateral cu
diode din Fig. 2.1.5.

Fig. 2.1.4. şi 2.1.5. Funcţionările limitatorului paralel de minim şi serie

12 de maxim şi minim, şi limitatorul bilateral cu două diode“Ştefan cel Mare” Suceava
Universitatea
 Îndrumar de laborator

2.1.c. Limitator cu tranzistoare

Caracteristica de ieºire a unui tranzistor prezintã douã neliniaritãþi pronunþate care pot fi
folosite în scopuri de limitare: la trecerea din regiunea blocatã în regiunea activã ºi la trecerea din
regiunea activã în regiunea saturatã. Dacã semnalul se modificã astfel încît deplaseazã punctul de
funcþionare al tranzistorului între regiunile amintite se realizeazã o limitare bilateralã. În Fig.
2.1.6. este datã schema unui limitator simplu cu un tranzistor.
Rezistorul R poate reprezenta rezistenþa
interioarã a generatorului de semnal, sau un rezistor
conectat deliberat, de valoare mare în comparaþie
cu rezistenþa de intrare a tranzistorului. În acest
caz, curentul de bazã ib va avea aproximativ aceeaºi
formã:

Fig. 2.1.6. Schema unui limitator simplu

cu un tranzistor
Ui U
Ib  » i
R  Rint r R
Dacã se presupune cã semnalul are o variaþie liniarã, cînd aceasta atinge tensiunea de
deschidere bazã-emitor UBEd , tranzistorul se deschide, apãrînd curent de bazã ( ib ) ºi de colector
( ic). Cînd curentul de colector atinge valoarea aproximativã de E c/Rc , tranzistorul se satureazã.
Tensiunea de ieºire are valoarea aproximativ egalã cu E c cînd tranzistorul este blocat ºi o valoare
egalã cu tensiunea colector-emitor la saturaþie (U CE sat ) cînd tranzistorul se satureazã. În
concluzie circuitul funcþioneazã ca un limitator bilateral.

Fig. 3.3.2. Funcţionarea limitatorului cu

tranzistoare

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 13

 Îndrumar de laborator

2.2. Întrebări

1) Ce este un limitator?
2) Analizaţi şi discutaţi schema unui limitator cu diode (+ caracteristici);
3) Analizaţi şi discutaţi schema unui limitator cu tranzistoare (+ caracteristici);

L3. CIRCUITE PENTRU FIXAREA NIVELULUI

3.1. Consideraţii generale

3.1.a. Notiuni teoretice

Circuitele pentru fixarea nivelului (sau circuite de axare, sau circuite pentru restabilirea
componentei continui) sînt cuadripoli cu ajutorul cãrora nivelul extrem al unor impulsuri, sau
valoarea lor continuã se fixeazã la o valoare doritã. Studiul propietãþilor acestor circuite este
important din douã motive:
a) datoritã fenomenului de “ polarizare dinamicã “ pe care îl produc nedorit ;
b) datoritã aplicaþilor lor utile.
Transmiterea semnalelor alternative de la ieşirea unui etaj al unui amplificator la intrarea
unui alt etaj se realizezã de multe ori prin cuplaj RC (Fig. 3.1.1.).

Fig. 3.1.1. Transmiterea semnalelor alternative prin cuplaj RC

Circuitul reprezentat în Fig. 3.1.1., nu permite trecerea componentei continue a tensiunii
Ui ºi de aceea se mai numeºte ºi circuit de separare. Procesul tranzitoriu care apare dupã
conectarea la intrarea sa a unei surse de tensiune este ilustrat în Fig. 3.1.2.a,b.

14 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

Fig. 3.1.2.Procesul tranzitoriu ce apare după conectarea la

intrare a unei surse de tensiune

3.2. Polarizarea dinamicã

Dupã un anumit numãr de perioade din momentul conectãrii tensiunii de intrare se

stabileºte o stare de echilibru dinamic, astfel încît creºterea tensiunii la bornele capacitãþii în
timpul încãrcãrii sale este egalã cu scãderea tensiunii în timpul descãrcãrii. Într-un astfel de regim
staþionar, condensatorul se încarcã la o valoare egalã cu componenta continuã a semnalului (U o),
tensiunea de ieºire avînd componentã continuã nulã.
Un circuit de separare ideal nu trebuie sã permitã trecerea componentei continue, în timp
ce componenta alternativã a tensiunii de ieºire trebuie sã aibã aceeai formã de variaþie ca a
semnalului. Pentru aceasta componenta alternativã a tensiunii la bornele capacitãþii trebuie sã fie
neglijabilã, lucru care se poate realiza practic prin alegerea unei constante de timp a circuitului

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 15

 Îndrumar de laborator

de separare mult mai mare decît durata încãrcãrii sau descãrcãrii capacitãþii. Neîndeplinirea
acestei condiþii conduce la apariþia unei componente alternative a tensiunii la bornele
capacitãþii, ceea ce are ca efect distorsionarea tensiunii de ieºire. În cazul cel mai important al
transmiterii unei tensiuni de formã dreptunghiularã prin circuitul de separare se vor constata
distorsiuni sub forma unei denivelãri a impulsurilor de la ieºire. Sã calculãm pentru început
distorsiunile care apar.
Du
Distorsiunile introduse se pot evalua prin marimea relativã a denivelãrii D  ,unde
Um
Du reprezintã valoarea absolutã a variaþiei tensiunii de ieºire în timpul încãrcãrii sau descãrcãrii
capacitãþii, iar Um amplitudinea impulsurilor.Pentru determinarea denivelãrii se þine seama cã
portiunea BC reprezintã porþiunea iniþialã a unei tensiuni cu variaþii exponenþiale deci poate fi
consideratã apriximativ liniarã.
Din asemãnarea triunghiurilor ABF ºi DBC rezultã:
BD t i
 ,   RC (3.2.1.)
AB 
Pe de altã parte aria trapezului ABCM ºi atrapezului MNPQ sînt egalã deoarece
componenta continuã a tensiunii de ieºire este nulã, deci:

AB  BC MN  QP
 ti  (T  t i )
2 2
Deoarece Du<<Um se poate considera cu bunã aproximaþie cã :
AB  MC MN  PQ
» AB , » U m  AB .
2 2
În aceste condiþii rezultã:
ti
AB  t i » (U m  AB)(T  t i ) , de unde A B » U m (1  ) (3.2.2.)
T

Din relaþiile (3.2.1.), (3.2.2.) ºi luînd în consideraþie cã BD=Du, rezultã:

t t
D » i (1  i ) (3.2.3.)
 T
t t
La valori mici ale coeficientului de umplere i : D » i (3.2.4.)
T 

Evident, dacã semnalul are componentã continuã nulã, valoarea medie pe o perioadã a
tensiunii la bornele condensatorului este egalã cu zero, dacã încãrcarea condensatorului în
decursul unei pãrþi a perioadei ºi descãrcarea sa în decursul celeilalte pãrþi au aceeaºi constatã
de timp. În anumite situaþii, existeþa unui element neliniar la bornele de ieºire al grupului de
cuplaj RC, de exemplu dioda echivalentã joncþiunii bazã-emitor a tranzistorului din etajul
urmãtor, poate determina apariþia unei componente continue la bornele condensatorului, chiar în
absenþa unei componente continue a semnalului. Acest fenomen poartã denumirea de polarizare
dinamicã ºi el determinã deplasarea punctului de funcþionare al etajukui urmãtor, datoritã
componentei continue de pe condensator. Polarizarea se numeºte dinamicã deoarece aceasta
lipseºte în repaus, apãrînd numai la aplicarea semnalelor ce urmeazã sã fie amplificate.
Pentru a determina valoarea tensiunii de încãrcare (U o) a condensatorului în cazul unui
semnal cu componentã continuã nulã se considerã Fig. 3.2.1., a,b.

16 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

Fig. 3.2.1. Schemă pentru determinarea tensiunii de încărcare

Se considerã cazul cel mai simplu cînd tranzistorul din etajul urmãtor nu este polarizat
static ºi rezistenþa internã a sursei ce genereazã semnalul Ui este neglijabilã. Pe intervalul t 1,t2
dioda D (joncþiunea bazã-emitor) conduce, încãrcarea condensatorului realizîndu-se prin
rezistenþa:
R î = R !! (r + RD) » R!!r (3.2.5.),

unde RD este rezistenþa în sens direct a diodei mult mai micã decît r. Pe intervalul t 2,t3 dioda este
blocatã, descãrcarea condensatorului realizîndu-se prin rezistorul :

R d = R !! (r + Ri) » R (3.2.6.),
unde Ri este rezistenþa în sens invers a diodei, de valoare mult mai mare decît r sau R. Curenþii
de încãrcare ( iî ) ºi descãrcare ( id ) ai condensatorului nefiind egali, regimul staþionar va avea
loc atunci cînd condensatorul se va încãrca cu o tensiune U o, astfel încît creºterea de tensiune
Du+C la bornele condensatorului în timpul încãrcãrii este egalã cu scãderea de tensiune Du-C în
timpul descãrcãrii. Dar :
t t
1 2 1 2 S1
D u C    ii  d t 

 (U i  U o ) d t  ,
C t1 C  R i t1 C  Ri

unde S1 este suprafaþa haºuratã orizontalã în Fig. 3.2.1.b. Analog

t t
1 3 1 3
S
Du   id  dt 

  (U i  U o ) dt   2
C
C t2 C  Rd t 2 C  Rd

unde S2 este suprafaþa haºuratã vertical din Fig. 3.2.1.b.

Condiþia de existenþã a regimului permanent, din care se determinã valoarea U o , se scrie
S1 S 2
sub forma DuC  DuC sau :  , sau þinînd cont de relaþiile (3.2.5.), (3.2.6.).
Ri Rd

S2  S1 R
 (3.2.7.)
S1 r

Trebuie subliniat faptul cã toate rezultatele au fost obþinute în ipoteza cã valoarea

capacitãþii C a fost aleasã suficient de mare încît forma semnalului sã nu fie distorsionatã la
ieºire. (În relaþia (3.2.4.), mic, ceea ce determinã D mare). Pentru micºorarea lui U o trebuie

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 17

 Îndrumar de laborator

micºorat raportul R/r. Micºorarea exageratã a lui R mãreºte încãrcarea etajului anterior, iar
mãrirea rezistorului r duce la creºterea distorsiunilor datoritã efectului capacitaþilor de la intrarea
etajului urmãtor. Polarizarea dinamicã poate fi înlãturatã dacã rezistenþele circuitelor de
încãrcare ºi de descãrcare a condensatorului sînt egale.Aceasta se poate obþine prin conectarea
unei diode suplimentare D1 ºi satisfacerea condiþiei R=r,aºa cum se aratã în Fig. 3.2.2.

Fig. 3.2.2.

3.3. Circuite pentru fixarea nivelului.

Pe de altã parte, efectul polarizãrii dinamicii se utilizeazã deseori pentru fixarea unui
semnal la un nivel dorit. Cel mai simplu circuit de fixare a nivelului se obþine din circuitul din
Fig. 3.3.2.,a prin ºuntarea rezistorului r, obþinîndu-se circuitul din figura 3.3.1.. Dacã semnalul
are forma din Fig. 3.3.2.a, prin alegerea unei rezistenþe R mult mai mari decît rezistenþa în sens
direct RD a diodei, condensatorul se încarcã practic la valoarea UC = U1 cu polaritatea din figurã,
(descãrcarea prin R fiind neglijabilã). În felul acesta se poate scrie :

ue=ui-uC=Ui-U1

Figura 3.3.1. Figura 3.3.2.

18 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

rezultînd rãspunsul din Fig. 3.3.2.b. Dacã se foloseºte circuitul din Fig. 3.3.1. ºi semnalul este cel
reprezentat în Fig. 3.3.4.,a, atunci condensatorul se va încãrca la tensiunea U2 cu polaritatea din
figurã, rezultînd : ue=Ui - UC=Ui + U2 (Fig. 3.3.4.b).

Figura 3.3.3. Figura 3.3.4.

Nivelul de fixare poate fi ºi diferit de zero prin introducerea unei tensiuni de polarizare E
(E³0). Aºa de exemplu, dacã se doreºte fixarea nivelului la tensiunea - E se foloseºte circuitul din
Fig. 3.3.5., reprezentãrile semnalului ºi rãspunsului fiind date în Fig. 3.3.6.a,b.
3.4.
Întrebări:

Figura 3.3.5. Figura 3.3.6.

1) Ce sunt circuitele pentru fixarea nivelului?

2) Care este condiţia pentru ca un circuit de separare ideal să nu permită trecerea
componentei continue şi componenta alternativă a tensiunii de ieşire să aibă aceeaşi formă de
variaţie a semnalului? Care sunt urmările neîndeplinirii acestei condiţii?
3) Ce este fenomenul de polarizare dinamică şi care sunt cauzele apariţiei acestuia?
4) Cum poate fi înlăturată polarizarea dinamică?
5) La ce se foloseşte efectul de polarizare dinamică?

3.5. Probleme
t
1) La intrarea unui circuit RC trece-sus se aplicã semnalul U ( t )  U (1  e  T ) .
i

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 19

 Îndrumar de laborator

Sã se determinetimpul la care rãspunsul atinge valoarea maximã.

2) Semnalul ui ( t ) ºi rãspunsul ue ( t ) în regim permanent a unui circuit RC trece-jos

sînt reprezentate în figura alãturatã. Sã se determine tensiunile U1 ºi U2 funcþii de E1,E2,T1,T2,R ºi
C.
3) Sã se determine caracteristica de transfer a
circuitului de limitare bilateralã cu

Figura P2
diode din figura alãturatã, determinîndu-se rãspunsul pentru Ui ( t )<E1, E<Ui ( t ) <E2 ºi Ui( t ) >
E2 în urmãtoarele cazuri :
a) se vor considera diodele ideale (Rd=0; Ri=¥; Ur=0);
b) se va considera Rd ¹0; Ri ¹0 ºi Ur =0.

4) Pentru circuitul din figura alãturatã se dau

Rg=Rd=100W, R=10KW ºi C=1mF

Figura P3
Dacã semnalul este o succesiune de impulsuri pozitive simetrice de amplitudine
U=10V ºi frecvenþa f=5KHz, sã se determine rãspunsul circuitului pe un interval de trei perioade
1 3
a semnalului.(Se va considera condensatorul C iniþial descãrcat,  »
e 2 5

ºi descãrcarea capacitãþii C , cînd dioda este blocatã, neglijabilã).

20 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

Figura P4
5) Se dã circuitul de axare din figura de mai jos. Sã se determine valoare
rezistorului r, astfel încît tensiunea la bornele condensatorului în regim permanent sã fie egalã cu
A/2, dacã semnalul este de forma Ui ( t )=A coswt (Se va considera capacitatea C de valoare
suficient de mare astfel încît în regim permanent tensiunea la bornele sale sã fie practic
constantã ºi dioda idealã).

6) Se dã circuitul ºi semnalul din figura alãturatã. Sã se determine componenta de regim

permanent a rãspunsului.

Figura P5

Figura P6
7) Sã se repete problema 6) dacã semnalul este reprezentat în figura alãturatã.

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 21

 Îndrumar de laborator

Figura P7 Figura P8
8) La intrarea unui circuit de integrare se aplicã semnalulu reprezentat în figura alãturatã.
Sã se determine rãspunsul circuitului.

9)Sã se determine rãspunsul circuitului din figura alãturatã la semnalul treaptã unitate. În
calcule se vor face notaþiile:

Figura P9
CR g  R ( C  C p )

2  CC p RR g
1
w 02 
CC pRRg
m  2  w 02

Figura P10

10) Se considerã circuitul din figura alãturatã.

La momentul t=0, se închide întrerupãtorul K1. La momentul t 1>0, se închide întrerupãtorul K2 .
La momentul t2>t1, se deschide întrerupãtorul K1, iar la momentul t3>t2, se deschide
întrerupãtorul K2. Sã se determine legea de variaþie a tensiunii la bornele condensatorului C în
ficare interval de timp.

22 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

 Îndrumar de laborator

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava 23