Anda di halaman 1dari 5

I.

1 Definiţia și rolul angrenajelor cu roţi dinţate

Angrenajul este mecanismul elementar format din două roţi dinţate, care - prin interme-
diul dinţilor aflaţi continuu şi succesiv în contact (angrenare) - transmite mişcarea de rotaţie şi
momentul de torsiune între arborii pe care sunt montate roţile dinţate.
Altfel spus, angrenajele sunt mecanisme formate
din două sau mai multe roţi dinţate, una antrenându-le
pe celelalte prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv în contact.

Angrenajul este format din:


• roată dinţată conducătoare;
• roată dinţată condusă;
• arbore conducător;
• arbore condus.
Dantura roții dințate reprezintă o suprafaţă profilată, constituită dintr-o succesiune de goluri şi
dinţi dispusă pe suprafaţa periferică a unei roţi de transmisie.
În angrenare,dinţii unei roţi pătrund în golurile dintre dinţii celeilalte roţi.
Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în mod regulat pe
suprafeţe teoretice, numite suprafeţe de revoluţie. Procesul continuu de contact între dinţii roţilor
conjugate ale unui angrenaj, în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate
se numeşte angrenare.
Dimensiunile lor variază de la fracţiuni de milimetru până la diametre de strunjire Ds > 10m.
Rolul funcțional al unui angrenaj este de a transmite mișcarea de rotație de la arborele
conducator la cel condus, realizand un raport de transmitere constant între viteze. Transmiterea
mișcării este totdeauna însoțită de transmisia unor momente de torsiune Mt, adică a unui lucru
mecanic L, deci a unei puteri mecanice, P.
I.2 Clasificarea angrenajelor cu roţi dinţate

Clasificarea angrenajelor cu roţi dinţate se face după mai multe criterii, şi anume:
1. după poziția relativă a arborilor:
 cu arbori paraleli;
 cu arbori concurenți;
 cu arbori ne concurenți.
2. după forma roţilor:
o cilindrice;
o conice;
o hiperboloidale;
o melcate;
o cremalieră;
o necirculare.
3. după orientarea dinţilor:
 drepţi;
 înclinaţi;
 curbi;
 în V.
3. după tipul angrenării:
o exterioară;
o interioară.
4. după specificul mișcării:
 fără transformarea mișcării de rotație;
 cu transformarea mișcării de rotație în mișcare de translație și invers.
5. după profilul dinţilor:
o liniar;
o în evolventă;
o în arc de cerc;
o în cicloidă.

I.3 Avantajele și dezavantajele utilizării angrenajelor cu roţi dinţate

Datorită avantajelor pe care le prezintă, angrenajele au o largă utilizare în sistemele


mecanice. Dintre aceste avantaje, pot fi enumerate:
 raportul de transmitere constant;
 randamentul ridicat;
 gabaritul relativ redus;
 siguranța în exploatare;
 durată de funcţionare îndelungată.;
 posibilitatea de obţinere a unei game foarte largi de rapoarte de transmitere cu viteze și
puteri diferite (de la 0,0001 kW la 10000 kW).
Dintre dezavantajele angrenajelor, pot fi menţionate:
 necesitatea unei precizii mari în execuție și montaj;
 construcţia şi controlul roţilor necesită utilaje, scule şi instrumente speciale;
 nu se poate realiza orice raport de transmitere.;
 existenţa vibraţiilor și a zgomotului în funcţionare, mai ales la viteze mari.
Domenii de utilizare:

 Transmiterea rotaţiei şi a cuplului motor între mai mulţi arbori;

 Modificarea turaţiei şi a cuplului motor;

 Puteri până la 100.000kw;

 Viteza periferică a roţilor până la 150m/s;

 Distanţe între axe până la 2m.

I.4 Materialele angrenajelor cu roţi dinţate


Principalele grupe de materiale din care se confecţionează roţile dinţate utilizate în
construcţia de maşini sunt: oţelurile, fontele cenuşii, materialele neferoase (alama, bronzul etc.)
şi anumite materiale nemetalice (textolit, bachelita, poliamida, lignofol şi alte sortimente de mase
plastice).
Oţelurile sunt utilizate, în general, pentru angrenajele de lucru, la care uzura trebuie să fie
cât mai mică. Din această grupă, mai frecvent utilizate sunt: oţelul carbon de calitate (pentru
cementare şi îmbunătăţire) şi oţelurile aliate.
Aceste materiale se supun tratamentelor termice în scopul măririi caracteristicilor de rezistenţă
cât şi pentru a îmbunătăţi comportarea flancurilor dinţilor la diverse forme de uzură. Duritatea
flancurilor pinionului trebuie să fie ceva mai mare decât duritatea roţilor conduse, pentru a
preveni pericolul gripării flancurilor active ale angrenajelor şi pentru a asigura pinionului o
durată de funcţionare apropiată de cea a roţii cu care angrenează.
Oțelurile de cementare utilizate pentru execuția roților dințate sunt oțelurile carbon de
calitate (OLC15, OLC20), pentru roți puțin solicitate și care lucrează la viteze moderate (6…12
m/s) și oțeluri aliate: 15Cr08, 18MoCr10, 20Mn35, 21MoMnCr12 pentru roțile dințate supuse
unor solicitări medii și mari, precum și 22MoCrNi05, 20MoCrNi06, 18MoCrNi13, 20MnNi35,
13CrNi30, în cazul solicitărilor mari și foarte mari sau cu șocuri.
Ca tratament termic se aplică călirea superficială care poate asigura creșteri ale rezistenței la
presiune de contact de circa cinci ori mai mari comparativ cu cea a oțelurilor îmbunatățite, dar
tensiunile care apar la baza dintelui pot reduce, pentru anumite forme și dimensiuni ale roții
dințate, rezistența la rupere prin oboseala la piciorul dintelui, chiar sub cea asigurată de oțelurile
îmbunatățite.
Fontele se utilizează pentru angrenajele de dimensiuni mari, cu viteze periferice relativ
scăzute. Roţile dinţate rezistă bine la uzură dar sunt mai puţin recomandate pentru solicitările de
încovoiere. Din categoria fontelor se utilizează: fonta maleabilă, fonta cu grafit nodular (Fgn600-
2, Fgn700-2); fonta cenușie (Fc200, Fc400) și fonta antifricţiune.
Fonta cenușie are rezistențele la presiune de contact și la încovoiere, mult inferioare oțelurilor,
spre deosebire de fonta cu grafit nodular, care permite și călirea flancurilor, prin înducție sau cu
flacară, situându-se din punctul de vedere al rezistențelor admisibile la nivelul oțelurilor netratate
termic.
Dintre metalele neferoase: bronzul, aliaj neferos cu largă aplicabilitate în construcția
transmisiilor mecanice, datorită caracteristicilor antifricțiune pe care le are, contribuind la
evitarea gripării.
Cuplul de materiale oţel-bronz realizează o bună comportare la uzură şi randament superior, de
aceea se utilizează în cazul angrenajelor melc-roată melcată.
In scopul reducerii preţului, a zgomotului şi vibraţiilor, se extinde utilizarea materialelor
nemetalice. Din această categorie fac parte: textolitul, bachelita, poliamida, poliesterii etc.
Masele plastice sunt higroscopice şi deci sensibile la umiditate (care le modifică dimensiunile) şi
pot fi folosite la temperaturi ce nu depăşesc (80-100)°C.
Deși au caracteristici mecanice mult sub cele ale materialelor metalice, fapt ce le recomandă
doar pentru realizarea angrenajelor încărcate cu sarcini mici, angrenajele din materiale plastice
au domeniu extins de aplicabilitate datorită proprietăițlor de silențiozitate și anticorozive în medii
corozive pentru materialele metalice.
De asemenea, datorită faptului că aceste angrenaje nu necesită ungere, sunt preferate în acele
sectoare în care ungerea cu uleiuri minerale nu este posibilă (mașini și instalații din industriile
alimentară, textilă, a aparatelor de birou, de uz casnic).
Executia roților dințate din materiale plastice, prin așchiere, prin presare sau injectare, este
relativ comodă, iar costul execuției, în special în cazul producției de serie mare, este redus.
Vitezele periferice și sarcinile transmise de angrenajele din materiale plastice sunt limitate la
valori reduse, din cauza domeniul restrâns de temperaturi (t <100°C), la care aceste transmisii
pot funcționa.