„Drumul e mai important decât motivul care te-a făcut să pleci.

” – Paulo Coelho

Pesach * Paștele

Una dintre sărbătorile evreiești cele

mai respectate și importante de
origine biblică care rememorează
sfârșitul sclaviei evreilor în Egipt,
acum peste 3000 de ani și nașterea
națiunii evreiești.

În calendarul iudaic, este o

sărbătoare anuală fixă care începe în
ziua de 14 Nisan. Această zi poate cădea în orice zi a săptămânii, pentru că
Nisan începe cu prima lună nouă din martie și se termină la ultima lună nouă
din aprile.

Paștele evreiesc se serbează timp de 8 zile, primele două și ultima zi, fiind
sărbătorite în mod special.

În perioada asta se gătește numai fără drojdie pentru a comemora pâinea

nedospită pe care au mâncat-o evreii când au plecat din Egipt, deoarece nu au
avut timp să lase aluatul să crească. Se consideră că drojdia folosită la
prepararea pâinii presupune o anumită degradare, impuritate,de aici folosirea
rituală de azime = pască, pâine fără drojdie, nedospită.

Încropirea acestui aluat include și ritualuri religioase legate de culesul primelor

recolte care celebrează primăvara.

În prima zi de Paște, după apusul soarelui, la sinagogă, sunt rostite rugăciunile

rituale cuprinzând psalmi și imnuri ce amintesc de eliberarea din robia
egiptului. După slujbă, în fiecare casă se servește Cina Pascală, numită Seder
(ordine). Această tradiție este foarte veche. Cina cea de Taină a fost, se pare, o
cină evreiască, după ritualul Seder.

Cuvântul Pesah (trecere), din forma bizantino-latină Pastiahae, a ajuns în limba

română ca Paște.

Numele sărbătorii provine din verbul lifsoach (a sări, a ignora), pentru că plaga
primilor născuți, a sărit peste casele evreilr, omorând numai prunci egipteni.

Sursă: Paștele la evrei, liniedreaptă.net