naliza modurilor de defectare și a efectelor lor (AMDE) este o procedură sistematică pentru

analiza unui sistem (a întregului sistem sau doar a unui ansamblu, subansamblu sau a unei
componente ) în scopul identificării modurilor de defectare potențiale, a cauzelor și efectelor fiecărei
defectări asupra funcționării sistemului. O definiție întrucâtva diferită a fost formulată de Goddard
Space Flight Center (USA)[1] : FMEA este o procedură prin care fiecare mod credibil de defectare a
fiecărui item de la nivelul inferior de descompunere până la cel mai înalt nivel este analizat pentru a
determina efectele asupra sistemului și a clasifica fiecare mod potențial de defectare, în conformitate
cu severitatea efectului său. Echivalențele acestei proceduri sunt: în engleză Failure mode, and
effects analysis -FMEA; în franceză Analyse des modes de défaillance et de leurs effets -AMDE.
Această procedură a fost elaborată de inginerii experți în fiabilitate în anii '50-'60 pentru a studia
problemele care pot apare din defectele de funcționare ale sistemelor militare și în proiectele NASA
de asigurare a unei disponibilități maxime a echipamentelor militare strategice. Programele NASA
care au folosit variante FMEA au fost: Apollo, Viking, Voyager, Magellan și Skylab. Ulterior, această
procedură/metodă începe să fie aplicată și în alte domenii, mai ales în industria de automobile, la
mijlocul anilor '70. În prezent este folosită în procesarea semiconductoarelor, în industria agro-
alimentară, chimie, în industria materialelor plastice, software, în spitale, laboratoare medicale,
sisteme școlare etc.