Versete Biblice
„Eu sunt pâinea vieţii: cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va
înseta niciodată... Eu sunt pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit.
Pâinea care se coboară din cer este 1 Idem, LaEfeseni, 23, BPG, 21, 308-312 Dumnezeiasca
Euharistie, Taina Tainelor 17 aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare. Eu sunt pâinea
cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar pâinea
pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii, este Trupul Meu. . . Adevărat, adevărat zic vouă, dacă
nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel
ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, are viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua cea
de apoi. Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu adevărata băutură. Cel ce
mănâncă Trupul M eu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el. Precum M-a
trimis pe M ine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine, va trăi
prin Mine. Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri
mană şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine, va trăi în veac” (Ioan 6,35,48-58). Domnul
însă, mai înainte de a rosti aceste cuvinte ce vestesc Dumnezeiasca Euharistie, săturase în
mod minunat mulţimile în pustiu. Cele două minuni, prin care înmulţeşte pâinile şi peştii,
constituie preludiul marii minuni, care va urma, puţin mai târziu, la Cina cea de Taină. La
acestea, Hristos şi mulţumeşte lui DumnezeuTatăl şi binecuvântează elementele materiale,
hrana. „Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau;
asemenea şi din peşti, cât au voit” (Ioan 6,11). La aceste cuvinte ale Sfântului Evanghelist
Ioan, Sfântul Evanghelist Matei adaugă: „Şi luând cele cinci pâini şi doi peşti şi privind la cer,
a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Si au mâncat toti
si s-au săturat si * 5 i * y au strâns rămăşiţele de farâmiţuri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei
ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii” (Matei 14,19-21).
Acelaşi Evanghelist, la a doua minune asemănătoare, spune: „A luat cele şapte pâini şi peştii
şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Si au mâncat toti si s- 1 » * »
1 au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de 18 Arlw n. H ristofor Sta vropulos
fărâmituri. Iar cei ce an mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei”
(Matei 15,36-38). Această mulţumire a Domnului Iisus şi binecuvântarea elementelor
materiale depăşeşte realităţile simbolice ale Vechiului Testament. Pregăteşte darul cel unic,
adevărata pâine, ce a coborât din cer. Mai înainte, pregăteşte Marea Cină, care se va săvârşi în
curând. Prevede Cina mesianică şi agapa care zugrăveşte în penel icoana fericirii cereşti şi a
împărăţiei. Despre acestă sărbătoare mesianică veşnică, Hristos a spus: „Mulţi de la răsărit şi
de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, în împărăţia cerurilor”
(Matei 8,11). Şi în Apocalipsă, Sfântul Ioan Evanghelistul zice: „Iată, stau la uşă şi bat; de va
auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine”
(Apocalipsa 3,20). Ca şi: „Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii Mielului” (Apocalipsa 19,9).
Deosebită, caracteristică şi prin excelenţă importantă este parabola Cinei celei mari, pe care o
învaţă Domnul. Cuvintele lui Hristos, la care ne-am referit mai înainte: „Eu sunt pâinea vieţii”
şi parabola aceasta ne dau toate elementele şi imaginea generală a Cinei celei de Taină, care
trebuie să se săvârşească, deci a întemeierii Tainei celei unice şi universale, a Dumnezeieştii
Euharistii. Sfântul Evanghelist Luca ne-a redat parabola astfel: „Unul dintre cei ce şedeau cu
El la masă I-a zis: fericit este cel ce va prânzi în împărăţia lui Dumnezeu! Iar El i-a zis: Un
om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; Şi a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să
spună celor chemaţi: Veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început toţi, câte unul, să-şi ceară
iertare. Cel dintâi a zis: Ţarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi
altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea
a zis: Femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său
acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieşi îndată în pieţele şi Dumnezeiasca
Euharistie, Taina Tainelor 19 uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe
şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a fäcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a
zis stăpânul către slugă: Ieşi la drumuri1'şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa,
căci zic vouă: Nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea”
(Luca 14,15-24).
Prin instituirea Tainei Dumnezeieştii Euharistii, de către Domnul nostru Iisus Hristos,
ni se oferă Pastele şi vinul cel nou. Pe acestea le va gusta Hristos, împreună cu ucenicii Săi, în
împărăţia lui Dumnezeu. De aceea le pregăteşte la ultima Sa cină. Aici dă pâinii şi vinului
semnificaţia noii realităţi a Trupului şi a Sângelui Său. El nu explică semnificaţia pâinii şi a
vinului, ci le preface. Harul Său divin atotputernic şi binecuvântarea hotărăsc: „Acesta este
Trupul Meu, Acesta este Sângele Meu”. Acum nu învaţă prin parabole, care ar ajuta la
înţelegerea unei realităţi abstracte. Acum conduce la această unică şi sfântă Cină, unde
mulţumeşte, sfinţeşte, binecuvântează şi preface pâinea şi vinul în preasfântul, preacuratul şi
de viaţă făcătorul Său Trup şi Sânge, în care se cuprind întruparea şi M oartea Sa eliberatoare,
ce prin intermediul învierii conduc la viaţa ce va urma. Nouă realitate va oferi ucenicilor
credincioşi din toate timpurile Pastele cel desăvârşit, pâinea cea nouă şi 22 Arhim . H ristoîor
Sta vropulos vinul vieţii, împărăţia dumnezeiască. „Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest
Paşte, mai înainte de Patima M ea” (Luca 22,15). Şi „Adevărat grăiesc vouă că de acum nu
voi mai bea din rodul viţei, până în ziua aceea, când îl voi bea nou în împărăţia lui
Dumnezeu” (Marcu 14,25). „Obişnuinţa Domnului era de a numi împărăţia cerurilor ca pe un
drept al omului, pe care i-1 dă viaţa în credinţă, chemarea care i se oferă prin Sfântul Botez,
împreună-participarea la Botez şi puterea pe care i-o dăruieşte cultul duhovnicesc. Deci nu voi
vedea, spune, un asemenea Paşte, de care ne-a vorbit în „tipuri” Moise, până nu se va împlini
în împărăţia lui Dumnezeu. Aşadar, până când vine vremea potrivită, când se arată împărăţia
cerurilor. El se concretizează la noi, care cinstim Pastele cel adevărat şi nu trecerea mării.
Acest Paşte este cel ce sfinţeşte pe cei ce aparţin lui Hristos, iar nu mielul care provine de la
vreo turmă de oi. Dar Însuşi Hristos sfinţeşte, slujind cu binecuvântarea cea tainică, după care
suntem binecuvântaţi. Mai mult, pentru noi Hristos S-a făcut pâinea cea care a coborât din cer
şi dă viaţă lumii’**. Sfântul Grigorie Teologul spune: „Potirul cel nou este descoperirea
tuturor sensurilor şi promisiunilor pe care ni le-a făcut, privind împărăţia cea viitoare şi
sperată a cerurilor. Atunci vor dispărea oglinzile şi ghiciturile, Se va vedea Dumnezeu faţă
către faţă, precum spune dumnezeiescul Apostol”2. în continuare, ucenicii şi ucenicii
ucenicilor Săi, Biserica şi credincioşii din toate veacurile, iau binecuvântarea, harul şi porunca
de a săvârşi această Sfântă Taină, ca Taină a Tainelor. Vor repeta cuvintele de instituire, o vor
săvârşi în amintirea Mântuitorului şi se vor împărtăşi cu Trupul şi cu Sângele Său, pentru a 1
Titus Bostron, Despre Paşte, Tălcuire la Evanghelia după Luca, CATENAE, 2, 154 2 Cuvânt
la Paşte, 2,156 participa împreună la viaţa Sa şi a prim i iertarea păcatelor şi viaţa veşnică.