- Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi
"bucuria" asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune.
A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte
vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de urgenţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa
că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul
cu interferon, care este un medicament extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să
strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui degeaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la
mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioada aceea,
întâmplarea, care niciodată nu e întâmplătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că
m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am
ajuns să-mi planific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.
17.1K 11
- Am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am hotărât să caut şi alte
metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am
folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi
şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, "să vorbesc"
cu el. Pe orice organ poţi să-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l mângâi, să
râzi cu el. Aşadar, am urmat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în paralel, am aplicat tehnici orientale de
echilibrare, de energizare, de setare a ficatului. Se spune că există o ierarhie a organelor. De exemplu, stomacului poţi
să-i ordoni să se alinieze la un standard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te porţi frumos. Inima este regele,
plămânii - statul major, vezica biliară este tribunalul, ficatul e consiliul de miniştri, stomacul este ariergarda,
aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii filtrează sângele, au o muncă de salahor.
Poate nu le-am spus pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la boala mea, eu am vorbit cu
ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi i-am făcut o carapace de apărare, ca aceea a unei
broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am pus o plasă, care să-i permită respiraţia, dar prin care viruşii, care îl
înconjurau să nu mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage
nasurile alungite prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai aveam eu nişte
"oameni" ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale viruşilor.
Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau,
măi, nu mai veniţi şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu mai vin alţii, că nu se mai
apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de viruşii
care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După alte 3 săptămâni au venit din
Scoţia rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în asemenea boli, şi scria negru pe alb: "Virus hepatic
nedetectabil". Doctoriţa alopată care mă îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea.
Am spus că vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să planifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi aşa va
fi. Aşadar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, programul acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg
occidentalii şi medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai vorbit şi cu alţi oameni care mi-au
spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul
vindecat.
- Să ştii că i-am pus la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât în cazul ficatului, dar
nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că mulţi nu pricep şi batjocoresc metoda. Este o vindecare cu
lumină violetă care este binefăcătoare. Lumina violetă fiind la marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte
şi vindecă. De altfel, eu am practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul alfa. Concret, am rugat-o pe
doctoriţă să-mi arate o imagine interioară a chistului. "Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai vindecă, tot o să se
mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el." Am insistat să mi-l arate. "Domnişoară, i-am zis, numa' arată-mi-l, vorba
ciobanului, că de restul mă ocup eu." Mi-a arătat radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi o linie albă,
unde era localizat chistul. M-am dus acasă şi mi-am imaginat că pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină
violetă, că aceasta se ridică treptat, acoperă tot genunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a chistului. A doua zi,
am făcut acelaşi exerciţiu, îmi imaginam genunchiul tot violet, a treia zi, la fel, a patra, la fel şi în a cincea zi chistul a
dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund aşa cum mi-au spus şi mie alţii, mult mai specializaţi decât
mine în asemenea metode de tratare. Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în
partea aceea a corpului, (prin imaginarea culorii violete vindecătoare) celulele genunchiului au făcut o întrebare la
creier. "Şefule, aici s-a dat ordin că-i vindecat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce facem?" "Vindecaţi!" a zis
creierul. Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presupune să depăşeşti emoţiile negative, să te
concentrezi şi să te autocontrolezi în orice moment. Eu pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede,
pentru că le practic de multă vreme. Nici nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti
bolnav. Niciodată să nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a
existenţei. Să spui mereu, chiar dacă nu e chiar aşa, "sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt fericit, sunt mulţumit".