Curs Management Bancar

Prof. univ. dr.
Marius Gust
- coordonator -
Dr. Camelia Vechiu Drd. Dorin Hoarcă Drd. Elena Dinculescu
MANAGEMENT ŞI
TEHNICI BANCARE
- CURS APLICATIV -
2013
Cuprins
I. INFORMAłII GENERALE _____________________ 5
a) Date de identificare a cursului __________________________________ 5
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare _____________________________ 5
c) Descrierea cursului ___________________________________________ 5
d) CompetenŃe ________________________________________________ 6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului _________________________ 7
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs _____________________ 7
g) Materiale bibliografice ________________________________________ 8
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs ______________________ 8
i) Calendarul cursului ___________________________________________ 8
j) Politica de evaluare şi notare ___________________________________ 8
k) Elemente de deontologie academică _____________________________ 9
l) Strategii de studiu recomandate _________________________________ 9
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS ___________ 10
Modulul I. Băncile şi sistemul bancar _______________________ 10
LecŃia 1. Rolul Băncilor în Economie. tipuri de sisteme bancare.
Banca Centrală___________________________________________ 11
LecŃia 2. Băncile comerciale_________________________________ 16
LecŃia 3. Cvasibăncile (Semibăncile)__________________________ 19
Modulul II. Sistemul bancar românesc ______________________ 30
LecŃia 4. Organizarea sistemului bancar românesc ______________ 31
Modulul III. OperaŃiuni de creditare ________________________ 40
LecŃia 5. Elementele creditului ______________________________ 41
LecŃia 6. Creditele pentru persoanele fizice şi întreprinderi ________ 50
LecŃia 7. Tehnicile de finanŃare hibride. Controlul şi supravegherea
creditului _______________________________________________ 56
Modulul IV. OperaŃiuni de plăŃi fără numerar________________ 64
LecŃia 8. Instrumentele de plată: cambia şi biletul la ordin ________ 65
LecŃia 9. Instrumentele de plată: cecul şi ordinul de plată_________ 70
LecŃia 10. Monetica modernă________________________________ 74
LecŃia 11. Tehnicile de decontare_____________________________ 79
LecŃia 12. Sistemul românesc de plăŃi_________________________ 85
Modulul V. OperaŃiuni bancare cu străinătatea _______________ 92
LecŃia 13. Acreditivul documentar____________________________ 93
LecŃia 14. Incassoul documentar_____________________________ 100
3
4
I. INFORMAłII GENERALE
a) Date de identificare a cursului

semestrul III nr. credite 5
a. formativă
Categoria (DF - fundamentală, DG - generală, DS - specialitate, DS
disciplinei DE - economică/managerială, DU - umanistă)
b. opŃionalitate
DI
(DI - impusă, DO – opŃională, DL - liber aleasă)
Numărul orelor de C/SI S/L/P
activităŃi didactice 28 28
Prof. univ. dr. Marius Gust
Colectivul
Conf. univ. dr. Vechiu Camelia
disciplinei:
Lect. univ. drd. Dan Micudă
b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare

Cursul de Management şi tehnici bancare nu este condiŃionat de
promovarea niciunui examen din anii anteriori, însă cunoştinŃele dobândite
prin aprofundarea disciplinelor de Teorie economică, Monedă, PieŃe de
capital sporesc considerabil accesibilitatea temelor pe care le propunem.
c) Descrierea cursului
Cursul de Management şi tehnici bancare îşi propune să formeze la
studenŃi o cultură bancară, astfel încât aceştia să fie apŃi că trateze în mod
competitiv operaŃiunile bancare, pentru ca ei sau întreprinderile în care vor
lucra să devină parteneri reali ai băncii. De asemenea cursul urmăreşte să fie un
îndrumar util studentului, viitor salariat al băncii.
Cursul a fost construit luându-se ca repere cinci coordonate:
• principalele aspecte privind rolul băncilor în economia
contemporană, precum şi tipurile de sisteme bancare şi instituŃii financiare,
aspecte care orientează studentul, în special, asupra problematici acestui
sector de activitate al economiei.
• sistemul bancar românesc, modul de organizare al societăŃilor bancare
româneşti, conducerea acestora, formele de implantare în România a băncilor
străine, rolul triadei: strategie, resurse umane, performanŃe asupra
managementului bancar. RelaŃiile agenŃilor economici cu banca (prin prisma
acreditării firmelor la bănci, conturilor pe care aceştia şi le pot deschide, a
modului de funcŃionare al acestor conturi) este o altă problemă tratată alaturi de
activitatea de reglementare bancară, condiŃiile care se pun unei bănci pentru a
5
fi autorizată, regulile de prudenŃialitate pe care ea trebuie să le respecte, şi
structurile bancare auxiliare cu rol de prevenire a riscului de sistem.
• operaŃiunile de plăŃi sunt abordate prin prisma instrumentelor de
plată clasice, pe suport de hârtie, a unor noi modalităŃi de plată utilizate pe
plan intern (standing orderul şi debitul direct), a tehnicilor de decontare
(fluxurile dintre bănci, compensarea plăŃilor interbancare şi perspectivele
operaŃiunilor de plăŃi în România). Sunt prezentate de asemenea, unele
produse bancare ce Ńin de monetica modernă, cum ar fi cardul, infrastructura
necesară utilizării acestuia şi noile canale de comunicare a agenŃilor
economici cu banca: tele-bankingul, home-bankingul, internet-bankingul,
mobile-bankingul.
• operaŃiunile de creditare, abordează această problemă pornind de la
evoluŃia istorică a creditului bancar, criteriile de clasificare a creditelor,
principiile care stau la baza acestei activităŃi, tehnica acordării creditelor,
monitorizarea creditelor acordate. Monitorizarea portofoliului de credite
acordate de bănci este văzută ca o problemă deosebit de complexă, fiind
tratată paralel cu riscul pe care îl presupune şi indicându-se şi măsurile de
protecŃie pe care banca le poate lua.
• problematica operaŃiunilor cu străinătatea este tratată cu maxim de
atenŃie ca urmare a amplificării relaŃiilor externe ale agenŃilor economici,
relaŃii mijlocite din punct de vedere bancar de bănci. De fapt, economia
viitorului, ca economie globală, presupune şi internaŃionalizarea afacerilor
bancare. Printre problemele care formează obiectul expunerii amintim:
modalităŃile de transfer a fondurilor în relaŃiile cu băncile străine,
modalităŃile de decontare în valută (acreditivul documentar şi incassoul
documentar), controlul operaŃiunilor în valută, dar şi aspecte ale
modernizării serviciilor bancare cu străinătatea.
d) CompetenŃe
- asigurarea fondului de cunoştinŃe, abilităŃi şi deprinderi precum şi
familiarizarea studenŃilor cu unele aspecte privitoare la organizarea
sistemului bancar; aspecte particulare ale băncilor în societatea românească;
elemente ale organizării şi conducerii instituŃiilor financiare şi de credit;
- înŃelegerea şi aprofundarea fluxului monetar, a tehnicilor şi
metodelor aplicative de lucru din cadrul băncilor.
- obŃinerea şi valorificarea informaŃiilor de sinteză rezultate din analiza
principalelor tehnici bancare, a elementelor de gestiune bancară şi
monitorizare a riscului bancar.
6
e) Organizarea modulelor în cadrul cursului
Cursul de Management şi tehnici bancare este structurat pe cinci module:
Modulul I. Băncile şi sistemul bancar - Rolul şi funcŃiile băncilor în
economia de piaŃă. organizarea sistemului bancar în Ńările cu economie de
piaŃă. Banca de emisiune. Băncile comerciale. OperaŃii active şi pasive.
Serviciile bancare. Băncile specializate şi universale. InstituŃii şi societăŃi
cvasibancare. Băncile de afaceri. Casele de economii.
Modulul II. Sistemul bancar românesc - Banca NaŃională a României
şi societăŃile bancare. Reglementare juridică. FuncŃii şi operaŃii
caracteristice. Acreditarea instituŃiilor şi unităŃilor bancare. Organizarea
instituŃională a societăŃilor bancare. Conducerea societăŃilor bancare.
Acreditarea clientelei la bănci. Deschiderea şi funcŃionarea agenŃilor
economici la bănci.
Modulul III. OperaŃiuni de creditare - Creditul. DefiniŃie.
ParticipanŃi. Caracteristici. FuncŃii. Creditul bancar. Elemente creditului
bancar. Promisiunea de rambursare. GaranŃia. Termenul de acordare.
Rambursarea. Costul creditului. Consemnarea creditului. Contractul de
creditare. DocumentaŃia de creditare. Decizia de creditare. Acordarea
creditelor. CompetenŃe de acordare. Controlul şi supravegherea creditului.
Modulul IV. OperaŃiuni de plăŃi fără numerar - Instrumentele de
plată. Cambia şi biletul la ordin. Cecul. Ordinul de plată. Tehnici de
decontare. SemnificaŃii. Tipuri de decontări. Decontări interne. Tipuri de
compensări. Compensarea în România. Cardul. Distribuitoarele de numerar.
Automatele bancare. Terminalele de la punctele de vânzare. Banca
electronică.
Modulul V. OperaŃiuni bancare cu străinătatea - Organizarea
evidenŃei operaŃiilor bancare cu străinătatea. Acreditivul documentar.
Incassoul documentar.
f) Formatul şi tipul activităŃilor implicate de curs
Acest silabus a fost elaborat pentru a uşura ”munca” studentului în
parcurgerea cursului de Management şi tehnici bancare. Parcurgerea
cursului presupune atât activităŃi obligatorii cât şi facultative din partea
studentului, în funcŃie de cuprinsul fiecărui modul – acest lucru va fi
precizat mai explicit la sfârşitul modulelor.
ActivităŃile facultative constau în activităŃi tutoriale, consultaŃii on-line
şi faŃă în faŃă; activităŃile obligatorii presupun prezenŃa studentului la sediul
UniversităŃii « Constantin Brâncoveanu ».
7
g) Materiale bibliografice
1. Obligatorii:
• Vechiu C., Gust M., Bogoi D., Hoarcă D., Dinculescu E. -
“Management şi tehnici bancare”, Editura “IndependenŃa
economică”, 2009
• Gust M., Vechiu C. şi colab. - “Management bancar –
Monedă, Credit. Tehnici de calcul, studii de caz şi aplicaŃii
practice”, Editura “IndependenŃa economică”, 2004
2. Facultative:
• Basno C., Dardac N. - “Management bancar”, Editura
Economică, Bucureşti, 2002
• Dardac N., Barbu T. – „Monedă, bănci şi politic monetare”
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006
• Ilie M. - “Tehnica şi managementul operaŃiunilor bancare”,
Editura Expert, Bucureşti, 2003
• Olteanu Al. - “Management bancar”, Editura Dareco,
Bucureşti, 2003
h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs

Se recomandă utilizarea următoarelor materiale, instrumente şi
echipamente:
- în cazul studiului individual studentului îi este necesar un calculator
cu legătură internet pentru accesarea cursului, cursul şi culegerea de lucrări
aplicative, calculator de birou;
- pentru desfăşurarea în condiŃii optime a activităŃilor tutoriale sunt
necesare: laptop (asigurat de facultate); videoproiector (asigurat de facultate).
i) Calendarul cursului
Studentul de la frecvenŃă redusă ca studia individual suportul de curs,
manualul, urmând ca activităŃile aplicative, cum este seminarul la disciplina
Management şi tehnici bancare va avea loc la sediul UniversităŃii “Constantin
Brâncoveanu” unde vor fi seminarizate modulele cursului. Calendarul
activităŃilor este înmânat studenŃilor la începutul fiecărui semestru.
j) Politica de evaluare şi notare

Evaluarea studenŃilor se va realiza printr-un examen examen scris
(test) în sesiunea de examene din modulele cursului, notă care va avea o
pondere de 60% din nota finală, precum şi din nota primită pentru temele de
control predate în timpul semestrului cu pondere de 40%.
8
În ceea ce priveşte modalitatea si cerinŃele pentru a intra la examenul
de mărire precum si modalitatea de notare nu există diferenŃe faŃă de
examenul iniŃial.
k) Elemente de deontologie academică

Se vor avea în vedere următoarele detalii de natură organizatorică:
• orice tentativă de fraudă sau fraudă depistată va fi sancŃionată
conform reglementărilor în vigoare;
• rezultatele finale vor fi puse la dispoziŃia studentilor prin comunicare
directă după corectarea lucrărilor şi prin afişare la sediul UniversităŃii
“Constantin Brâncoveanu” în maxim 48 ore de la examen;
• contestaŃiile pot fi adresate în maxim 24 de ore de la afişarea
rezultatelor iar soluŃionarea lor nu va depăşi 48 de ore de la
momentul depunerii.
l) Strategii de studiu recomandate

Schema modului de lucru recomandat de tutori pentru parcurgerea
cursului de Management şi tehnici bancare este următoarea:
1. ParcurgeŃi cu atenŃie modulele cursului, bibliografia obligatorie şi
informaŃiile suplimentare primite cu ocazia activităŃilor tutoriale

2. LocalizaŃi în text conceptele şi cuvintele cheie.

3. RăspundeŃi la întrebările recapitulative sub forma unor expuneri verbale
sau în scris.

4. RealizaŃi testele de autoevaluare şi temele de control, fără a apela la
răspunsuri. EvaluaŃi răspunsurile şi reluaŃi documentarea pe baza
silabusului şi al bibliografiei suplimentare.

5. RezolvaŃi aplicaŃiile, studiile de caz şi exerciŃiile consemnate cu ocazia
activităŃilor aplicative.

6. Vă documentaŃi pentru examen.
9
II. SUPORTUL DE CURS PROPRIU-ZIS
MODULUL A
Băncile şi sistemul bancar
Introducere
În cadrul modulului sunt abordate principalele aspecte privind rolul
băncilor în economia contemporană, precum şi tipurile de sisteme bancare
şi instituŃii financiare, aspecte care orientează studentul, în special, asupra
problematici acestui sector de activitate al economiei.
Obiective
- înŃelegerea rolului băncilor şi a sistemelor bancare;
- familiarizarea cu funcŃiile fundamentale ale băncii centrale;
- înŃelegerea şi aprofundarea rolului politicii monetare şi de credit;
- descrierea instrumentelor de politică monetară;
- învăŃarea, înŃelegerea şi stăpânirea instrumentelor de politică
monetară: manevrarea ratei dobânzii, sistemul rezervelor minime
obligatorii, politicile de piaŃă liberă (open market).
- înŃelegerea operaŃiunilor desfăşurate de băncile comerciale;
- lămurirea aspectelor principale privind activitatea şi
particularităŃile semibăncilor.
- înŃelegerea şi aplicarea în viaŃa reală a formulelor şi modelelor de
calcul.
Fond de timp:
6 ore studiu individual şi 6 ore activitate de seminar
Ritmul de studiu:
Temele şi lecŃiile noi sunt expuse în conexiune cu vechile cunoştinŃe.
Ele sunt grupate conform programei analitice şi se recomandă urmărindu-se
respectarea întocmai a acesteia.
Ritmul de studiu recomandat este de o lecŃie pe săptămână.
Timpul recomandabil de învăŃare este de maximum 50 de minute, cu
pauză de 10 minute.
10
Cuvinte cheie:
intermediar financiar, sistem bancar, bancă centrală, bancă
comercială, politică monetară, instrumente de politică monetară, semibănci.
Recomandări privind studiul:

Se recomandă o abordare a studiului pornind de la conceptul de
intermediar financiar şi evidenŃierea relaŃiei dintre cei care au deficite
financiare şi cei care au excedente financiare. Următorul pas îl constituie
înŃelegerea rolului băncilor şi a sistemelor bancare, mergând mai departe cu
familiarizarea cu funcŃiile fundamentale ale băncii centrale, înŃelegerea şi
aprofundarea rolului politicii monetare şi de credit, învăŃarea, înŃelegerea şi
stăpânirea instrumentelor de politică monetară, înŃelegerea operaŃiunilor
desfăşurate de băncile comerciale, lămurirea aspectelor principale privind
activitatea şi particularităŃile semibăncilor.
Însuşirea aspectelor teoretice presupune studiul individual al
prezentului material şi a bibliografiei indicate pe parcurs, suportul de curs
reprezentând numai un ghid pentru sistematizarea materialului.
De asemenea se face apel la cunoştinŃele dobândite de studenŃi pe
parcursul anilor de studiu la discipline precum Teorie economică, Monedă,
PieŃe de capital.
LECłIA 1. ROLUL BĂNCILOR ÎN ECONOMIE. TIPURI DE SISTEME BANCARE.

BANCA CENTRALĂ
Sistemul bancar se referă la - instituŃiile/întreprinderile cu funcŃii de bancă

- reglementările bancare
- tehnicile bancare
1.1. Rolul băncilor în economie

- Banca creează moneda – moneda este de două feluri: monedă
efectivă (numerar) şi monedă scripturală (banii de cont).
- Intermediar financiar – adică băncile mijlocesc relaŃiile dintre cei
care economisesc (înregistrează excedente financiare) şi cei care
investesc (înregistrează deficite financiare).
Între cele două categorii apar asimetrii de timp şi volum.
- Băncile se implică în efectuarea plăŃilor din economie.
11
Banca (intermediar financiar)
1 an 1 lună
1000 100
deficit financiar = excedent financiar

Cheltuieli >Venituri Venituri > Cheltuieli
1100 1000 1000 900
1.2. Tipuri de sisteme bancare

Se disting două categorii de sisteme bancare: sisteme de tip mono-
bancă şi sisteme duale specifice economiei de piaŃă.
Sistemele de tip mono-bancă au fost specifice economiilor pre-
capitaliste şi celor socialiste şi se caracterizează prin faptul că în economie
există fie o singură categorie de bănci (în economiile pre-capitaliste) sau o
singură bancă (în economia socialistă) care efectuează atât operaŃiuni de
emisiune monetară cât şi operaŃiuni operative/comerciale (lucrează direct cu
titularii de cont).
Sistemele duale specifice economiei de piaŃă se caracterizează
prin faptul că entităŃile componente sunt ierarhizate pe două nivele – pe
primul nivel se află o singură instituŃie, este banca centrală care coordonează
întregul sistem bancar. Tot aceeaşi bancă are şi monopolul emisiunii
monedei efective (de unde şi denumirea sinonimă de bancă de emisiune). Pe
al doilea nivel se situează celelalte bănci din economie care desfăşoară
activitatea operativă/comercială, adică lucrează direct cu titularii de cont.
I nivel Banca Centrală (coordonator al sistemelor bancare, funcŃia

de emisiune a monedei efective)
BC1 BC2 BC3 BCn

II nivel ………..
Bază . . . . . . . . . . . .
AgenŃi economici (întreprinderi + persoane fizice)
12
1.3. Banca Centrală
Banca Centrală este cea mai importantă bancă din sistem pentru că
are funcŃii cu caracter de unicitate: funcŃia de emisiune monetară, funcŃia de
creditare, funcŃia de centru valutar, funcŃia de bancă a băncilor, funcŃia de
bancă de stat.
FuncŃia de emisiune monetară – Banca centrală este singura instituŃie
care emite moneda efectivă sub forma biletelor de bancă şi a monedei
metalice. Moneda efectivă este acoperită cu următoarele valori (active): aur,
valute/devize, creditele acordate băncilor comerciale şi statului.
FuncŃia de creditare – este un derivat, un substitut al funcŃiei de
emisiune pentru că, creditul acordat de Banca centrală este o contrapartidă a
emisiunii monetare. Creditele pe care Banca centrală le acordă băncilor
comerciale pot să fie:
- pentru refinanŃare curentă;
- atunci când băncile comerciale înregistrează probleme de
solvabilitate şi Banca centrală pentru a evita un potenŃial faliment le
acordă credite.
FuncŃia de centru valutar – în virtutea acestei funcŃii Banca centrală
păstrează rezerva valutară a statului, stabileşte cursul de schimb al monedei
naŃionale şi stabileşte regulile după care se desfăşoară comerŃul cu valute
(regulamentul valutar).
FuncŃia de bancă a băncilor – sintagma „bancă a băncilor” are două
înŃelesuri:
- cea mai importantă bancă din sistem, motiv pentru care este
însărcinată cu autorizarea, reglementarea şi supravegherea bancară;
- Banca centrală are pentru băncile comerciale acelaşi rol pe care
acestea din urmă îl au pentru întreprinderi şi populaŃie, adică Banca
centrală primeşte depozite de la băncile comerciale respectiv le
acordă credite.
FuncŃia de bancă de stat – înŃelesurile acestei funcŃii sunt:
- este proprietatea statului;
- acordă credite statului;
- aplică politica statului în materie monetară.
Prin politică monetară se înŃelege acŃiunea exercitată de autoritatea
monetară (Bancă centrală) asupra agregatelor monetare (masei monetare)
pentru atingerea anumitor obiective. Obiectivul fundamental al politicii
monetare este stabilitatea preŃurilor (o inflaŃie cât mai mică).
13
AplicaŃia nr. 1.
FuncŃionarea instrumentelor de politică monetară. “Rezervele
minime obligatorii”.
În bilanŃul băncilor comerciale figurează postul bilanŃier depozite în

sumă de 20.000 u.m. Ştiind că la momentul t0 rata rezervelor este 20%,
să se calculeze ce efecte va avea reducerea acesteia la 10% sau
creşterea ei la 30% asupra creditului acordat economiei de băncile
comerciale şi asupra emisiunii monetare a băncii centrale.
Se mai dau următoarele informaŃii:

Banca de emisiune acordă băncilor comerciale credite în sumă de
10.000 u.m.;
În bilanŃul băncii de emisiune figurează posturile: Aur şi devize
10.000 u.m; Bonuri de tezaur 5.000 u.m;
Băncile comerciale au făcut plasamente în bonuri de tezaur în
sumă de 5.000 u.m.
Rezolvare:
a) Momentul T0 RR = 20%
B.E. B.C.
A + D 10.000 R/BC 4.000 BT 5.000 D 20.000
BT 5.000 EM 21.000 R/BE 4.000 C/BE 10.000
C/BC 10.000 C/E 21.000
A 25.000 P 25.000 A 30.000 P 30.000
b) Momentul T1
b1) RR = 10 %
B.E. B.C.
A + D 10.000 R/BC 2.000 BT 5.000 D 20.000
BT 5.000 EM 23.000 R/BE 2.000 C/BE 10.000
C/BC 10.000 C/E 23.000
A 25.000 P 25.000 A 30.000 P 30.000
b2) RR = 30 %
B.E. B.C.
A + D 10.000 R/BC 6.000 BT 5.000 D 20.000
BT 5.000 EM 19.000 R/BE 6.000 C/BE 10.000
C/BC 10.000 C/E 19.000
A 25.000 P 25.000 A 30.000 P 30.000
14
Indicator t0 t1 t2
Rata rezervelor 20 10 30
Rezerva 4.000 2.000 6.000
Creditul acordat
21.000 23.000 19.000
economiei
Emisiunea monetară 21.000 23.000 19.000
AplicaŃia nr. 2.
FuncŃionarea instrumentelor de politică monetară “Vânzarea de
titluri pe piaŃa liberă” – (open market)
Să se analizeze ce influenŃă exercită asupra creditului acordat de

băncile comerciale economiei şi, respectiv, asupra emisiunii monetare a
băncii centrale următoarele operaŃiuni efectuate de banca de emisiune
la momente de timp diferite:
vânzarea de către Banca centrală băncilor comerciale a unui
portofoliu de 10.000 u.m. bonuri de tezaur;
cumpărarea de către Banca centrală de la băncile comerciale a
unui volum de 10.000 u.m. bonuri de tezaur.
În situaŃia iniŃială, în raport de care se va face analiza, portofoliul
Băncii Centrale conŃinea:
• Aur şi devize 10.000 u.m.;
• Credite acordate băncilor comerciale 5.000 u.m.;
• Bonuri de tezaur 15.000 u.m.;
iar bilanŃul băncilor comerciale raporta:
♦ Depozite 50.000 u.m.;
♦ Bonuri de tezaur 10.000 u.m.;
♦ DisponibilităŃi ale băncilor comerciale păstrate în conturi la
Banca Centrală 5.000 u.m.
Rezolvare:
a) SituaŃia iniŃială
B.E. B.C.
A + D 10.000 D/BC 5.000 BT 10.000 D 50.000
C/BC 5.000 EM 25.000 D/BE 5.000 C/BE 5.000
BT 15.000 C/E 40.000
A 30.000 P 30.000 A 55.000 P 55.000
15
b) Banca Centrală vinde băncilor comerciale bonuri de tezaur în
sumă de 10.000 u.m
B.E. B.C.
A + D 10.000 D/BC 5.000 D/BE 5.000 C/BC 5.000
C/BC 5.000 EM 15.000 BT 20.000 D 50.000
BT 5.000 C/E 30.000
A 20.000 P 20.000 A 55.000 P 55.000
BT/BE = 15.000 – 10.000 = 5.000

BT/BC = 10.000 + 10.000 = 20.000
c) Banca centrală cumpără de la băncile comerciale bonuri de

tezaur în sumă de 10.000 u.m (faŃă de situaŃia iniŃială)
B.E. B.C.
A + D 10.000 D/BE 5.000 BT 0 D 50.000
C/BC 5.000 EM 35.000 D/BE 5.000 C/BE 5.000
BT 25.000 C/E 50.000
A 40.000 P 40.000 A 55.000 P 55.000
BT/BE = 15.000 + 10.000 = 25.000

BT/BC = 10.000 - 10.000 = 0
BE vinde BT
SituaŃia BE cumpără BT de
Indicator băncilor
iniŃială la băncile comerciale
comerciale
C/E 40.000 30.000 50.000
EM 25.000 15.000 35.000
LECłIA 2. BĂNCILE COMERCIALE
Băncile comerciale sunt acele entităŃi, organizaŃii din sistemul

bancar care realizează activitatea operativă, comercială (Ńin conturile
agenŃilor economici) şi emit/creează moneda scripturală sau de cont.
OperaŃiunile prestate de băncile comerciale se împart în două mari categorii:
- operaŃiuni de atragere a resurselor – operaŃiuni pasive;
- operaŃiuni de utilizare a resurselor – operaŃiuni active.
16
BilanŃul schematic al unei băncii comerciale
Activ Pasiv
OperaŃiuni de plasare OperaŃiuni de atragere
(utilizare) a resurselor a resurselor:
- numerar şi disponibilităŃi - depozite
- plasamente în titluri - împrumuturi primite
- credite acordate - capitaluri proprii
OperaŃiuni pasive – de atragere a resurselor

a) Depozitele – principala resursă, aduc 60-70% din totalul finanŃărilor unei
bănci. Ele pot fi privite din două puncte de vedere:
- sunt o formă de existenŃă a monedei (sub forma banilor de cont);
- sunt sume temporar disponibile în economie.
Depozitele au două forme: depozite la vedere şi depozite la termen.
Depozitele la vedere sunt reprezentate de conturile de disponibilităŃi
ale agenŃilor economici şi de conturile curente ale populaŃiei din care aceştia
fac plăŃi, respectiv în care se înregistrează încasări.
Si 1000 P1 - 500
500 P2 - 300
200 I + 600
800
Depozitele la vedere oscilează de la o zi la alta ca urmare a
operaŃiunilor dispuse de titular, băncile utilizând într-o proporŃie scăzută aceste
depozite în operaŃiunile aducătoare de venit, precum cele de creditare şi prin
urmare băncile vor bonifica dobânzi foarte reduse la acest tip de depozite.
Depozitele la termen sunt reprezentate de conturile de economii ale
populaŃiei sau de conturile de acumulări ale întreprinderilor. Depozitele la
termen sunt reprezentate de nişte convenŃii, contracte încheiate între depozitar
(banca) şi deponent (o firmă sau o persoană fizică) prin care deponentul pune la
dispoziŃia băncii o sumă determinată de bani, pe un anumit termen, iar banca se
obligă să restituie la scadenŃă suma şi să-i plătească o anumită dobândă.
Depozitele la termen sunt utilizate pe scară largă de către bănci în operaŃiunile
de plasament (creditare), deci încasează venituri şi pot plăti deponenŃilor o
dobândă mai mare aproape de media pieŃei. În cazul în care deponentul solicită
restituirea sumei înaintea scadenŃei, banca va onora solicitarea dar îl va penaliza
plătindu-i dobânda la vedere.
b) Împrumuturile primite – o bancă poate primi împrumuturi fie de
la Banca Centrală (a se vedea funcŃia de creditare a Băncii Centrale) sau de
la celelalte bănci comerciale din sistem.
RelaŃiile de împrumut dintre băncile comerciale formează obiectul
pieŃei monetare, piaŃă pe care operatori sunt în exclusivitate băncile.
17
Împrumuturile care se schimbă între bănci pe această piaŃă au două
caracteristici:
- au termene de acordare foarte scurte (overnight – 12h, next week - 1
săptămână);
- sunt foarte scumpe (au dobânzi foarte mari).
Ponderea împrumuturilor în totalul pasivului este de 20-30%.
c) Capitalul propriu – (6-7%) este format din capitalul social (care
provine de la acŃionari şi care în cadrul UE este de 5 milioane euro, trebuie
vărsat integral la înfiinŃare şi exclusiv în formă bănească) şi fondurile
proprii constituite din profit (fondul de rezervă, fondul de dezvoltare,
rezerva generală pentru riscul la credite).
OperaŃiunile active – de utilizare a resurselor
a) Numerar şi disponibil în conturi la alte bănci (3-5%) – banca
păstrează o parte din resurse sub formă de numerar pentru:
- a putea răspunde solicitărilor de retragere de depozite formulate de
clientelă;
- a răspunde solicitărilor de numerar ale întreprinderii (pentru plata
salariilor de exemplu).
b) Plasamentele în titluri adică în acŃiuni, obligaŃiuni, bonuri de tezaur,
alte titluri publice, hârtii de comerŃ, etc. (20-30%) Băncile preferă
plasamentele în titluri pentru că au două caracteristici importante:
- sunt rentabile – banca câştigă dividende de pe urma acŃiunilor,
respectiv dobânzi după urma obligaŃiunilor;
- sunt lichide – fiind tranzacŃionate la bursă pe pieŃele de capital, dacă
are nevoie de bani, banca le va vinde imediat.
c) Creditele acordate - reprezintă activul de bază al băncilor comerciale
pentru că reprezintă 60-70% din totalul activului. Prin credit bancar se
înŃelege o operaŃiune contractuală între bancă în calitate de creditor, pe de o
parte şi o firmă/persoană fizică în calitate de debitor pe de altă parte, prin
care banca pune la dispoziŃia debitorului o sumă de bani pe un anumit
termen, iar debitorul se obligă să ramburseze suma primită şi să-i plătească
băncii o anumită dobândă. Creditele acordate de bănci aduc acestora cele
mai mari câştiguri, dar nu sunt lichide, adică băncile nu le pot răscumpăra
înainte de scadenŃă.
În afara operaŃiunilor amintite anterior, băncile mai prestează
clientelei şi o serie de servicii precum:
- plăŃi şi decontări;
- emiteri de instrumente de plată şi instrumente monetare;
- acordă garanŃii/angajamente;
- schimb valutar;
18
- operaŃiuni cu metale preŃioase;
- administrarea, custodia şi tranzacŃionarea titlurilor de valoare;
- consultanŃă economică;
- închirieri de casete şi seifuri bancare;
- leasing, factoring (operaŃiuni moderne).
Există forte multe tipuri de bănci comerciale, acestea putând fi
clasificate în raport cu următoarele criterii:
a) operaŃiunile efectuate:
- bănci comerciale universale;
- bănci comerciale specializate – specialitate se poate face în raport cu
o categorie de operaŃiuni (creditare, depozite) sau în raport cu o
ramură economică.
b) după clientela deservită:
- bănci comerciale de retail – au ca şi clienŃi persoane fizice şi IMM-
uri (reŃea foarte largă);
- bănci comerciale angro – sunt deschise clientelei corporative
(întreprinderi mari).
LECłIA 3. CVASIBĂNCILE (SEMIBĂNCILE)
Semi-băncile sunt instituŃii financiare care prestează una sau mai

multe tipuri de operaŃiuni bancare, dar nu emit monedă, ele doar utilizează
moneda creată în sistemul bancar.
În categoria cvasi-băncilor includem: instituŃiile de economisire,
societăŃile financiare şi băncile de afaceri.
InstituŃiile de economisire - sunt instituŃii care lucrează în special
cu populaŃia şi operaŃiunea predilectă este atragerea de resurse. Aici
includem: casele de economii, băncile populare sau cooperativele de credit
şi CAR.
Casele de economii au caracter public pe când celelalte categorii au
caracter mutual – se adresează doar membrilor. Atragerea resurselor se face
fie prin instrumente neevaluate (contribuŃii periodice) sau în cazul caselor de
economii prin anumite instrumente: depozite, librete, obligaŃiuni.
Utilizarea resurselor se face în special pentru credite de consum pe
termene scurte, iar în cazul caselor de economii şi credite de investiŃii pe
termene medii şi lungi.
Cvasi-bănci (Semi-bănci) - InstituŃiile de economisire
- SocietăŃile financiare
- Băncile de afaceri
19
SocietăŃile financiare – sunt o categorie mai nouă de întreprinderi
financiare, dar a căror activitate este fie apropiată de cea bancară, fie este o
prelungire a activităŃii bancare. Concret societăŃile financiare prestează:
- operaŃiuni bancare dar preferă această formă de organizare pentru a
evita condiŃiile restrictive de acces pe piaŃa bancară. În această grupă
se includ societăŃile de credite de consum sau ipotecare.
- desfăşoară activităŃi aflate la graniŃa dintre lumea financiară şi
tehnică. În această categorie se includ firmele care emit mijloace de
plată – carduri, sau societăŃi de procesare a plăŃilor.
- desfăşoară activităŃi situate la graniŃa dintre economia financiară şi
economia reală, aici incluzându-se firmele de leasing sau factoring.
Băncile de afaceri – s-au despărŃit de lumea băncilor comerciale
după marea criză economică 1929-1933, când prin legislaŃie le-au fost
impuse o serie de restricŃii referitoare la operaŃiuni. Astfel băncile de afaceri
nu au dreptul să atragă depozite pe termene scurte, sub un an, respectiv să
acorde finanŃări, credite pe termene mai mari de 1 an, rezultă din punct de
vedere al timpului operaŃiunile băncilor de afaceri au în vedere termene
medii şi lungi.
O a doua caracteristică a băncilor de afaceri este că operaŃiunile se
fac pe pieŃele de capital la bursa de valori. De aici atrag resurse emiŃând
propriile titluri de valoare (acŃiuni, obligaŃiuni), respectiv tot pe piaŃa de
capital îşi utilizează resursele, de unde cumpără titluri emise de alte
întreprinderi.
FuncŃionarea băncilor de afaceri
Activ Pasiv
vânzarea (emisiunea)
ieşiri de resurse
de titluri proprii (acŃiuni,

obligaŃiuni)
cumpărarea de
intrări de resurse
titluri de valoare (acŃiuni,

obligaŃiuni) ale unor
firme cotate
Bănci de afaceri: bănci de investiŃii, bănci ipotecare, societăŃi de

portofoliu, societăŃi de investiŃii, fonduri mutuale, cluburile de afaceri.
20
• Băncile de investiŃii – desfăşoară operaŃiuni precum:
- plasamentul valorilor mobiliare emise de alte întreprinderi pe piaŃă,
inclusiv subscrierea acestora;
- fuziunea şi achiziŃia de întreprinderi;
- privatizarea întreprinderilor;
- operaŃiuni de rentabilizare a întreprinderilor.
Plasamentele financiare făcute pentru operaŃiunile descrise anterior
au ca principal scop obŃinerea de profit – se cumpără o întreprindere la preŃ
mic, este restructurată şi ulterior este revândută la un preŃ superior.
• Băncile ipotecare îşi procură resursele emiŃând pe piaŃă hârtii de
valoare specifice numite obligaŃiuni ipotecare. Au termenele de emitere de
cel puŃin 10 ani. Resursele astfel colectate sunt folosite pentru a acorda
finanŃări pe termene lungi pentru realizarea unor investiŃii imobiliare
(construcŃii civile, industriale) sau cumpărarea de terenuri, aceste investiŃii
fiind garantate cu ipoteci constituite asupra bunului finanŃat.
• SocietăŃile de portofoliu îşi utilizează resursele achiziŃionând în
exclusivitate acŃiuni. Aceste întreprinderi preferă investiŃia în acŃiuni pentru
că obiectivul lor este controlul întreprinderii la care deŃin participaŃii. Ele
explică formarea holding-urilor în economie (grupurile de întreprinderi).
• SocietăŃile de investiŃii au apărut pentru a da posibilitatea micului
investitor puŃin avizat asupra tehnicilor bursiere să facă investiŃii pe piaŃa de
capital. Titlurile emise de aceste societăŃi au valori foarte mici şi au
denumiri diverse (certificat de investitor, titluri de investiŃii, acŃiuni). Banii
colectaŃi din vânzarea acestor titluri sunt utilizaŃi pentru investiŃii financiare.
Principala caracteristică a societăŃilor de investiŃii este că sunt deschise –
investitorii pot cumpăra în orice moment titlurile emise de societate,
respectiv în orice moment pot solicita răscumpărarea, des-investirea.
FuncŃionarea societăŃilor de investiŃii
ieşiri (vânzarea) de titluri proprii,

ieşiri resurse băneşti care au denumiri diverse şi valori
mici
intrări (achiziŃionarea) de titluri de

valoare ale firmelor cotate intrări de resurse băneşti
21
SocietăŃi de investiŃii deschise – principala consecinŃă a acestui fapt
este că au capital variabil (resursele lor variază în funcŃie de interesul
investitorilor).
- preŃ cumpărare – valoarea unui titlu emis de SICAV
- preŃ de vânzare – valoarea unui titlu emis de SICAV – comision
Valoare SICAV = Portofoliu (AcŃiuni şi obligaŃiuni deŃinute) = 1000000 =

Număr de titluri emise 1000
= 1000
Investitorii cumpără titluri SICAV pentru a obŃine un profit format
din două componente:
- diferenŃa de preŃ – diferenŃa dintre preŃul de răscumpărare (teoretic
mai mare) şi preŃul de vânzare (teoretic mai mic)
- dividendul şi dobânda repartizată oferite acelor investitori ce au
deŃinut titluri cel puŃin 6 luni.
Pentru că sunt deschise populaŃiei statul în scopul protecŃiei
investitorilor stabileşte anumite restricŃii pentru plasamentele pe care le face
SICAV-ul:
- SICAV-ul nu poate să-şi plaseze mai mult de 10% din resurse în
titluri emise de o singură companie (împrăştierea riscurilor);
- SICAV–ul este obligat ca o parte a resurselor să le plaseze în titluri
publice (operaŃiuni de stat).
AplicaŃia nr. 3.
La 1 ianuarie portofoliul SICAV “Beta” este structurat astfel:
1.000 acŃiuni “INDUSTRIA GREA” SA, curs 98 u.m;
2.500 acŃiuni “BERE ALUTUS” SA, curs 104 u.m;
5.000 acŃiuni “BANCA ROMÂNEASCĂ”, curs 296 u.m;
10.000 acŃiuni “CREDITUL RURAL”, curs 328 u.m;
8.000 obligaŃiuni “IMOBILIARA”, curs 59 u.m;
15.000 obligaŃiuni “BANCA DE INVESTIłII”, curs 312 u.m;
20.000 bonuri de tezaur “TREZORERIA”, curs 102 u.m.
La 1 iulie portofoliul SICAV în raport cu structura de la 1 ianuarie

cunoaşte următoarele modificări:
• Se lichidează acŃiunile INDUSTRIA GREA;
• Se achiziŃionează încă 2.000 acŃiuni CREDITUL RURAL;
• Se achiziŃionează 10.000 obligaŃiuni de stat;
• Se vând 1.000 bonuri de tezaur.
22
Cursurile la 1 iulie sunt: “BERE ALUTUS” - 121 u.m; “BANCA
ROMÂNEASCĂ” - 335 u.m; “CREDITUL RURAL” - 387 u.m;
“IMOBILIARA” – 65 u.m; “BANCA DE INVESTIłII” – 393 u.m;
“TREZORERIA” 110 u.m; “OBLIGAłIUNI DE STAT” – 205 u.m.
a) Să se calculeze preŃul de cumpărare şi răscumpărare al unui titlu
SICAV la cele două momente, cunoscând că investitorii achită la
răscumpărare un comision de 2% iar numărul de titluri emis la cele
două momente este de 1.200 la 1 ianuarie şi 1.400 la 1 iulie.
b) Să se calculeze câştigul pe care l-a obŃinut un investitor care a
deŃinut în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 20 titluri.
Notă: SICAV a colectat în primele 6 luni ale anului dividende şi
dobânzi în sumă de 1.540.000 pe care le repartizează numai acelor
investitori care au deŃinut cel puŃin 6 luni titlurile SICAV. Nr. titlurilor
deŃinute mai mult de 6 luni este de 1.100.
Rezolvare:
a) Calculăm portofoliul SICAV:

1 ianuarie 1 iulie
Titlu nr. nr.
curs Pi curs Pi
titluri titluri
INDUSTRIA GREA 1.000 98 98.000 - - -
BERE ALUTUS 2.500 104 260.000 2.500 121 302.500
BANCA
5.000 296 1.480.000 5.000 335 1.675.000
ROMÂNEASCĂ
CREDITUL RURAL 10.000 328 3.280.000 12.000 387 4.644.000
IMOBILIARA 8.000 59 472.000 8.000 65 520.000
BANCA DE
15.000 312 4.680.000 15.000 393 5.895.000
INVESTIłII
TREZORERIA 20.000 102 2.040.000 19.000 110 2.090.000
OBLIGAłIUNI DE
- - - 10.000 205 2.050.000
STAT
∑ 12.310.000 17.176.500
1 ianuarie:
12310000
Valoarea unui titlu = = 10258,33 um
1200
23
1 iulie:
1717650
Valoarea unui titlu = = 12268,93 um
1400
12.268,93 − 10.258,33
Rata de creştere = × 100 = 19,60%
10.258,33
1 ianuarie 1 iulie
PreŃ de cumpărare = valoarea titlului 10.258,33 12.268,93
Comision 2% 205,16 245,38
PreŃ de răscumpărare = valoare titlu – 10.053,17 12.023,55
comision
b)
preŃ cumpărare la 1 ianuarie = 10.258,33 um
preŃ răscumpărare la 1 iulie = 12.023,55 um
Câştig din creşterea valorii titlului = 1.765,22 um
1540000
Dividend repartizat pe titlu = = 1.400 um
1100
Câştig total pe titlu (1.765,22 + 1.400) = 3.165,22 um
Câştigul investiŃiei 3.165,22 × 20 = 63.304,44 um
Randamentul investiŃiei =
castig 20 × castig total unitate
= =
investitie 20 × pret de cumparare la 1 ian.
20 × 3 .165 , 22
= × 100 = 30 ,86 %
20 × 10 .258 ,33
• Fondurile mutuale se aseamănă cu societăŃile de investiŃii în ceea

ce priveşte atragerea resurselor, protecŃia investiŃiilor, plasarea cestora.
24
FuncŃionarea fondurilor mutuale
Societatea de administrare Societate de depozitare
Fond mutual (fără personalitate juridică)
ieşiri resurse băneşti ieşiri (vânzarea) de titluri proprii,

care au denumiri diverse şi valori
mici
intrări (achiziŃionarea) de titluri de intrări de resurse băneşti

valoare ale firmelor cotate
Deosebirile se referă la:

- nu au personalitate juridică (sunt administrate de o altă entitate
numită societate de administrare, iar resursele trebuie depozitate la o
societate depozitară care este o bancă);
- câştigul este format dintr-o singură componentă, diferenŃa de preŃ
(deşi fondul colectează dividende şi dobânzi ele nu se repartizează
investitorilor direcŃi, ci majorează activul fondului).
AplicaŃia nr. 4.
Fondul Mutual “INVESTITOR” prezintă următoarea situaŃie:
Data
31.12.n-1 31.03.n 30.06.n 30.09.n 31.12.n
Indicator
Active (mii um) 230.000 290.000 360.000 430.000 480.000
ObligaŃii (mii um) 10.000 20.000 15.000 20.000 25.000
Titluri emise (um) 9.000 10.000 10.500 11.500 12.000
a) Să se calculeze valoarea unui titlu, preŃul de cumpărare şi preŃul de

răscumpărare cunoscând că se practică comisioane de răscumpărare de
5% pentru retragerile sub 3 luni şi de 1% pentru retragerile peste 3 luni.
25
b) Să se analizeze în care trimestru plasamentul în fond a fost cel mai
avantajos ştiind următoarele:
Data
31.03.n 30.06.n 30.09.n 31.12.n
Indicator
Rata inflaŃiei (Ri) (%) 15 20 3 5
Deprecierea monetară
8 14 2 8
(DM) (%)
c) Care este câştigul total al unui investitor care achiziŃionează la 1

ianuarie 20 titluri solicită răscumpărarea lor pe 30.06.n şi investeşte
toată suma obŃinută în noi titluri la 30.09.n pentru care solicită
răscumpărarea la 31.12.n.
d) Care este pierderea investitorului ca urmare a retragerii
plasamentului în cursul trimestrului III.
Rezolvare:
a)
Indicator 31.12.n-1 31.03.n 30.06.n 30.09.n 31.12.n
Activ net (mii) = A-O 220.000 270.000 345.000 410.000 455.000
Valoare titlu (um)
Activ net 24.444 27.000 32.857 35.652 37.917
=
Titluri emise
PreŃ cumpărare (um)
24.444 27.000 32.857 35.652 37.917
= Valoare titlu
Comision 5% (um) 1.222 1.350 1.643 1.783 1.896
PreŃ de răscumpărare
(până la 3 luni)
23.222 25.650 31.214 33.869 36.021
= Valoare titlu –
comision
Comision 1% (um) 244 270 329 357 379
PreŃ de răscumpărare
(peste 3 luni)
24.200 26.730 32.528 35.295 37.538
= Valoare titlu –
comision
26
b) Se ia în considerare doar plasamentul pe 3 luni.
Indicator 31.12.n-1 31.03.n 30.06.n 30.09.n 31.12.n

Câştig în valoare
absolută
- 2.286 5.528 2.438 1.886
(preŃ răscumpărare – preŃ
cumpărare)
PreŃ cumpărare 24.444 27.000 32.857 35.652 37.917
Rata câştigului (%) - 9,35 20,47 7,42 5,29
max
31.03.n 30.06.n 30.09.n 31.12.n

1) Rata câştigului net
-5,65 + 0,47 4,42 0,29
∆ 1 = RCâştig – RI (%)
2) Rata câştigului net 2,42
- 13,65 -13,53 - 7,71
∆ 2 = RCâştig –DM (%) max
c) Suma investită la 1 ianuarie:

20 × 24.444 = 488.880 um
Suma primită la răscumpărarea titlurilor 30.06 (peste 3 luni):
20 × 32.528 = 650.560 um
Câştig: 650.560 – 488.880 = 161.680 um
Număr titluri cumpărate la 30.09:
650.560
= 18,25 deci 18 titluri
35.652
Suma primită la răscumpărarea titlurilor 31.12 (peste 3 luni):
18 × 37.538 = 675.684 um
Câştig: 675.684 – 650.560 = 25.124 um
Câştig total: 161.680 + 25.124 = 186.804 um
186.804
Rata câştigului: × 100 = 38%
488.880
d) Câştigul total dacă ar fi menŃinut plasamentele şi în trimestrul III:
20 × 37.538 = 750.760 um
750.760 – 488.880 = 261.880 (53,57%)
27
Pierderea: 261.880 – 186.804 = 75.076 um
75.076
Rata pierderii: × 100 = 15%
488.880
• Cluburile de afaceri sunt asociaŃii de 30-40 persoane care convin
periodic să cotizeze cu o sumă de bani la resursele clubului, banii colectaŃi fiind
folosiŃi pentru plasamente pe piaŃa de capital. Scopul asocierii este să faciliteze
micului investitor accesul pe piaŃa de capital, să-l iniŃieze în tehnicile bursiere,
să-i sporească veniturile şi să contribuie la reducerea riscului.
Rezumat
Sistemul bancar este format din totalitatea entităŃilor cu funcŃii
bancare, tehnicile şi operaŃiunile utilizate de acestea, instrumentele emise de
ele, precum şi normele care reglementează comerŃul de bancă.
Din punct de vedere istoric se pot identifica 2 categorii de sisteme bancare:
- sisteme bancare moniste;
- sisteme bancare duale.
Rolul băncilor în economie:
- emit monedă;
- sunt intermediari în relaŃia economie - investiŃii;
- gestionează mijloacele de plată şi efectuează plăŃile în economie.
Banca Centrală este cea mai importantă entitate bancară. ImportanŃa ei
rezultă din cele 5 funcŃii pe care le deŃine:
- funcŃia de emisiune monetară;
- funcŃia de creditare;
- funcŃia de centru valutar;
- funcŃia de bancă a băncilor;
- funcŃia de bancă de stat.
Băncile comerciale prestează clientelei o serie de operaŃiuni şi
servicii. OperaŃiunile sunt cele care se înregistrează în bilanŃul contabil al
băncilor, în funcŃie de partea de bilanŃ în care se înregistrează, aceste
operaŃiuni se împart în două categorii:
I. OperaŃiuni pasive ~ de atragere a resurselor băncilor comerciale:
• Depozitele
• Împrumuturile primite
• Capitalurile proprii
II. OperaŃiuni active ~ de utilizare a resurselor băncilor comerciale:
• Creditele acordate
• Numerarul şi disponibilităŃile în conturi din bănci
• Plasamentele în titluri
28
În afara operaŃiunilor prestate clientelei, băncile oferă şi o serie de
servicii, dar acestea nu sunt stocabile, ele nu sunt înregistrate în bilanŃ,
apărând evidenŃiate doar în contul de profit sau pierdere prin intermediul
veniturilor şi cheltuielilor generate. Dintre serviciile prestate de bănci
clientelei mentionăm: schimbul valutar şi arbitrajul valutar, emiterea de
instrumente de plată, efectuarea de plăŃi şi decontări, emiterea de garanŃii
şi acreditive, tranzacŃii cu titluri de valoare, administrarea şi custodia
portofoliilor de titluri de valoare, operaŃiuni cu numerar şi metale
preŃioase, consultanŃă economică, închirieri de seifuri şi casete bancare.
În economia fiecărui stat funcŃionează o serie de instituŃii cu funcŃii
financiare dar care nu fac parte din sistemul bancar pentru că nu au
capacitatea de a crea, de a produce moneda. Ele doar utilizează moneda
creată în sistemul bancar şi se numesc semibănci.
Semibăncile se împart în trei categorii:
A. InstituŃiile de economisire: casele de economii, cooperativele de
credit, casele de ajutor reciproc.
B. SocietăŃile financiare firmele de leasing şi factoring, centrele de
procesare a plăŃilor bancare, centrele de autorizare a plăŃilor sau casele
informatice de compensaŃie.
C. Băncile de afaceri: băncile de investiŃii, societăŃile de portofoliu,
societăŃile de investiŃii, fondurile mutuale, cluburile de afaceri.
Bibliografie
• Vechiu C., Gust M., Bogoi D., Hoarcă D., Dinculescu E. - “Management
şi tehnici bancare”, Editura “IndependenŃa economică”, 2009
• Gust M., Vechiu C. şi colab. - “Management bancar – Monedă,
Credit. Tehnici de calcul, studii de caz şi aplicaŃii practice”, Editura
“IndependenŃa economică”, 2004
Întrebări de autoevaluare:
1. Care este rolul băncilor în economie?
2. De câte feluri sunt sistemele bancare? ParticularităŃi.
3. EnumeraŃi funcŃiile băncii centrale.
4. Care sunt înŃelesurile funcŃiei de bancă de stat?
5. Ce sunt operaŃiunile bancare active şi pasive?
6. De câte feluri sunt depozitele bancare? DescrieŃi-le!
7. De ce investesc băncile comerciale în numerar şi titluri?
8. Ce sunt semibăncile (cvasibăncile). EnumeraŃi principalele tipuri şi
subtipuri de cvasibănci.
29
MODULUL II
Sistemul bancar românesc
Introducere
În cadrul modulului sunt abordate principalele aspecte privind
structura sistemului bancar românesc, operaŃiunile desfăşurate de băncile
comerciale în România, organizarea şi conducerea băncii, acreditarea
clientelei la bănci.
Obiective
- înŃelegerea modului de organizare a sistemului bancar românesc;
- familiarizarea cu principalele cerinŃe pe care trebuie să le
îndeplinească o institutie de credit pentru a putea funcŃiona;
- înŃelegerea şi aprofundarea principalelor operaŃiuni pe care le pot
desfăşura băncile;
- descrierea verigilor organizatorice ale unei bănci;
- lămurirea aspectelor principale privind activitatea de acreditare a
agenŃilor economici la bănci;
- învăŃarea şi stăpânirea elementelor de reprezentare şi de
înregistrare a operaŃiunilor în conturile pe care le deschid agenŃii
economic la bănci;
- aplicarea în viaŃa reală a formulelor şi modelelor de calcul.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Cuvinte cheie:
instituŃie de credit, centrala, sucursală, agenŃie, punct de lucru, adunarea
generala a acŃionarilor, consiliu de administraŃie, comitet director,
conturi de disponibil, conturi simple de împrumut şi conturi curente.
30
Se recomandă o abordare a studiului pornind de la principalele
aspecte legate de structura sistemului bancar românesc. In continuare se
recomandă studierea principalelor cerinŃe pe care trebuie să le îndeplinească
o institutie de credit pentru a putea funcŃiona. Se continuă cu aprofundarea
principalelor operaŃiuni pe care le pot desfăşura băncile, a verigilor
organizatorice ale unei bănci şi lămurirea aspectelor principale privind
activitatea de acreditare a agenŃilor economici la bănci. Se urmăreşte
stăpânirea elementelor de reprezentare şi de înregistrare a operaŃiunilor în
conturile pe care le deschid agenŃii economic la bănci.
PieŃe de capital.
LECłIA 4. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC
4.1. Structura sistemului bancar românesc

BNR – Banca Centrală a Statului
- instituŃie publică independentă care răspunde doar în faŃa
Parlamentului;
- se află în relaŃii de colaborare şi nu subordonare faŃă de Guvernul
României;
AtribuŃii legale:
- elaborează şi aplică politica monetară şi valutară a statului;
- autorizează, reglementează şi supraveghează instituŃiile de credit din
România;
- emite bancnotele şi moneda metalică;
- administrează rezerva internaŃională a României;
- este casier general al statului (Ńine în evidenŃele sale contul general al
Trezoreriei).
BNR este condusă de un Consiliu de administraŃie format din 9
membrii aleşi de Parlament pe un mandat de 5 ani ce poate fi reînnoit.
Conducerea curentă revine guvernatorului.
InstituŃiile de credit – sunt întreprinderi ce desfăşoară în mod
profesional acŃiunea de atragere a depozitelor şi de acordare de credite.
31
Pentru a funcŃiona ca instituŃie de credit o întreprindere trebuie să
satisfacă următoarele cerinŃe:
- capital social minim 5 milioane euro;
- formă de organizare juridică SA;
- sediul social în România;
- doi conducători cu experienŃă şi reputaŃie în domeniu;
- acŃionarii care deŃin participaŃii calificate (10% din capital) să fie
aprobaŃi de BNR;
- să depună un plan de activitate din care să rezulte activităŃile care
vor fi întreprinse şi că acestea nu vor fi riscante.
O instituŃie de credit se poate institui în România în una din
următoarele forme:
- bancă;
- cooperativă de credit;
- bancă de economisire – creditare în domeniul locativ;
- bancă ipotecară;
- instituŃie emitentă de monedă electronică.
• Băncile sunt considerate a fi instituŃii cu vocaŃie universală (au voie
să efectueze toate operaŃiunile bancare). O bancă în România poate efectua
următoarele operaŃiuni:
1. atragerea de depozite şi alte fonduri cu caracter rambursabil de la
public;
2. acordarea de credite (credite de consum, credite ipotecare, factoring
cu sau fără regres, finanŃarea tranzacŃiilor comerciale inclusiv
forfetare);
3. leasing financiar;
4. plăŃi şi decontări;
5. emiterea de mijloace de plată (cecuri de călătorie, carduri, monedă
electronică);
6. emiterea de garanŃii şi asumarea de angajamente;
7. tranzacŃii pe cont propriu sau pe contul clienŃilor cu instrumente
monetare (cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit),
valută, instrumente având la bază cursul de schimb şi rata dobânzii,
contracte futures şi opŃiuni, valori mobiliare;
8. emisiunea de valori mobiliare (subscrierea şi plasamentul acestora);
9. consultanŃă economică;
10. administrarea de portofolii financiare;
11. custodia şi administrarea de portofolii financiare;
12. tranzacŃii pe piaŃa interbancară;
13. furnizarea de date şi referinŃe în domeniul creditării;
32
14. închirierea de casete de siguranŃă;
15. operaŃiuni cu metale şi pietre preŃioase;
16. dobândirea de participaŃii la capitalul altor întreprinderi;
17. alte servicii circumscrise domeniului financiar.
• Băncile ipotecare sunt instituŃii financiare care finanŃează realizarea
de lucrări edilitare, finanŃările acordate fiind garantate cu ipoteci. Resursele
acestor instituŃii sunt atrase de pe piaŃa de capital prin emisiunea de
obligaŃiuni ipotecare.
• Băncile de economisire creditare pentru domeniul locativ
finanŃează construcŃiile şi cumpărarea de terenuri. Deosebirea faŃă de
băncile ipotecare constă în aceea că accesarea unei finanŃări este
condiŃionată de economisirea de către solicitant a unei părŃi din valoarea
finanŃată, care de regulă ajunge la jumătate.
• Cooperativele de credit sunt nişte asociaŃii de persoane fizice care
convin să-şi satisfacă împreună, reciproc anumite nevoi financiare. O
cooperativă de credit se poate înfiinŃa dacă are măcar 1000 de membri.
Cooperativele de credit funcŃionează în reŃea. Pentru constituirea unei reŃele
trebuie să se asocieze minim 30 de cooperative. O reŃea este condusă de o
casă centrală a cooperativelor de credit.
• InstituŃiile emitente de monedă electronică sunt acele instituŃii
care atrag numerar de la public transformându-l în monedă electronică prin
stocarea acesteia pe cipuri, carduri, alte memorii externe.
Începând cu 01 ianuarie 2007, în România pot să-şi desfăşoare activitatea
fără să fie autorizate de BNR instituŃiile de creditare din UE. Aceste
instituŃii de credit din UE pot să-şi desfăşoare activitatea:
- fie în mod direct (înfiinŃând agenŃii, puncte de lucru);
- fie sub formă de sucursale;
- fie ca reprezentanŃe (în acest caz nu pot desfăşura activităŃi operative
– nu pot deschide conturi).
În ceea ce priveşte instituŃiile de credit din Ńările terŃe acestea pot funcŃiona
în România sub formă de sucursală, fiind necesară autorizaŃia de funcŃionare
a BNR şi înscrierea în Registrul Bancar.
4.2. Organizarea şi conducerea unei bănci

Verigile organizatorice ale unei bănci sunt:
1. centrala – funcŃionează la nivel naŃional, de regulă în capitală. Are
activitate de coordonare şi îndrumare a tuturor operaŃiunilor derulate
de bancă. Nu are activitate operativă. La nivelul centralei se
organizează direcŃii de specialitate (credite, plăŃi, trezorerie) şi
direcŃii funcŃionale (contabilitate, resurse umane, marketing).
33
2. sucursala – funcŃionează de regulă în reşedinŃele de judeŃ.
Sucursalele au activitate dublă, pe de o parte coordonează activitatea
băncii în acel judeŃ, iar pe de altă parte au activitate operativă.
Activitatea sucursalei se realizează prin servicii de specialitate
(credite de retail, corporaŃii) şi servicii funcŃionale.
3. agenŃia – are în exclusivitate activitate operativă şi funcŃionează de
regulă în localităŃile importante din punct de vedere economic.
4. punctul de lucru – are activitate operativă dar de dimensiuni mult
mai reduse în raport cu agenŃiile. Uneori punctele de lucru au
activitate restricŃionată (nu pot acorda credite) şi caracter temporar.
Verigile care au activitate operativă îşi împart sectorul de activitate
(zona de lucru) în două părŃi:
- front office - zona în care clientele ia contact cu personalul bancar;
- back office - zona în care se desfăşoară evidenŃa operaŃiunilor şi
managementul activităŃii.
În condiŃiile dezvoltării tehnicilor informatice şi aplicării lor pe scară
largă, în bănci, zonele de front office au tendinŃa de creştere iar cele de back
office de restrângere şi de mutare a lor către verigile de nivel superior,
sucursale respectiv centrală.
Conducerea unei bănci este asigurată prin următoarele verigi:
- Adunarea Generală a AcŃionarilor - AGA se întruneşte o dată pe
an, hotărăşte în privinŃa majorării/micşorării capitalului, fuziunii,
divizării, lichidării băncii, împărŃirea profitului, strategii de
dezvoltare.
- Consiliul de AdministraŃie (CA) este format din reprezentanŃii
acŃionarilor, hotărăşte în ceea ce priveşte politica de creditare, de
atragere a resurselor/depozitelor, politica de dobânzi şi comisioane,
politica comercială, de investiŃii şi cea salarială, supraveghează
managementul băncii.
- Comitetul director gestionează activitatea curentă a băncii.
Sucursala unei bănci este condusă de un comitet director format din
directorul sucursalei, contabilul şef şi şefii compartimentelor credite. În ceea
ce priveşte agenŃiile şi punctele de lucru, ele sunt conduse de un şef de
agenŃie/şef de punct de lucru.
34
Verigile organizatorice ale unei bănci
CENTRALA
DIRECłII DE DIRECłII
SPECIALITATE FUNCłIONALE
SUCURSALA
SERVICII DE AGENłIA SERVICII

SPECIALITATE FUNCłIONALE
PUNCT DE LUCRU
4.3. Acreditarea clientelei la bănci. Deschiderea conturilor

Pentru a deveni clientul unei bănci o întreprindere trebuie să depună
o documentaŃie formată din următoarele elemente:
- cererea de deschidere a contului;
- actul de înfiinŃare a firmei;
- contractul de societate sau statutul;
- certificatul de înmatriculare la Registrul ComerŃului;
- certificatul de înregistrare la Ministerul finanŃelor (codul unic de
înregistrare);
- decizia organelor de conducere prin care sunt numite persoanele care
au dreptul să facă plăŃi din cont;
- o listă cu specimenele de semnătură şi amprenta ştampilei;
- certificat constatator de la Registrul ComerŃului .
Băncile pot deschide clientelei trei tipuri de conturi: conturi de disponibil,
conturi simple de împrumut şi conturi curente.
Contul de disponibil se utilizează pentru a evidenŃia operaŃiunile de încasări
şi plăŃi ale agenŃilor economici.
A BANCA P A AGENłI ECONOMICI P
D Cont disponibil C Cont disponibil C
-P +Î +Î - P
SC – disp. SD – disp.
ag. ec.
35
Regula conturilor de disponibil este că din acestea nu se pot face
plăŃi mai mari faŃă de sold.
Conturile simple de împrumut funcŃionează pentru a evidenŃia
operaŃiunile de creditare (împrumuturi acordate de bănci firmelor).
A AGENłI ECONOMICI P A BANCA P
D Cont de împr. C D Cont de împr. C
- RC + AC + AC - RC
SC – împr. SD – credite
încă neramb. cordate şi neramb.
RC – rambursări credite
AC – acordări credite
Regula conturilor simple de împrumut – funcŃionează în paralel cu
conturile de disponibil (acordarea de credite înseamnă creşterea
disponibilului după cum rambursarea înseamnă scăderea disponibilului).
Conturile curente sunt un amestec între:
- conturile de disponibil de la care vor prelua rulajul (pe credit
încasările şi pe debit plăŃile) şi soldul creditor reprezentând
disponibilul la bancă;
- conturile simple de împrumut de la care vor prelua soldul debitor
reprezentând creditul acordat de bancă şi încă nerambursat de
agentul economic.
Adică din aceste conturi se pot face plăŃi mai mari faŃă de disponibil cu
condiŃia să existe un plafon de creditare aprobat de bancă.
D CONT CURENT C
-P +Î
SD – credite SC – disp.
acordate şi neramb.
36
AplicaŃia nr. 1:
Să se înregistreze în contul unui agent economic deschis la banca “X”
următoarele operaŃiuni efectuate de acesta:
11.01. - Depunere în cont 40.000 u.m

21.01. - Plată salarii 15.000 u.m
20.02. - Virament din cont 20.000 u.m
1.03. - Încasare în favoarea titularului 30.000 u.m
16.03. - Plată din cont 10.000 u.m
21.03 - Retragere din cont 20.000 u.m
Data închiderii contului (epoca) este 31.03. Dobânzile sunt reciproce

(dobânzile creditoare sunt egale cu cele debitoare) respectiv de 10%.
A. Metoda directă:
D C
Data ExplicaŃii Rulaj Zile Numere Data ExplicaŃii Rulaj Zile Numere
21.01 Plata 15.000 71 1.065.000 11.01 Dep/Nume 40.000 81 3.240.000
salariilor rar
20.02 Virament 20.000 41 820.000 1.03 Încasare 30.000 31 930.000
16.03 Plata CEC 10.000 16 160.000
21.03 Retragere 20.000 11 220.000
numerar
2.265.000 4.170.000
21.03 Sold numere 1.905.000
21.03 Dobânda 557
∑ 65.000 ∑ 70.557
Sold creditor 5.557
70.557 4.170.000 70.557 4.170.000
Dd =
∑ Nd
=
2265000
= 629 lei Dc =
∑ Nc 41700000
= = 1158 lei
Df 3.600 Df 3.600
360 × 100
Df = = 3.600
10
Dc > Dd ⇒ Dincasat = Dc − Dd = 1158 − 629 = 529 lei

37
31.03
Rd = 65.000 Rc = 70.557
Sc = 5.557
70.557 70.557
B. Metoda în scară (hamburgheză)
Rulaj Numere
Data ExplicaŃie D C Sold D/C Zile D C
11.01 Depunere numerar - 40.000 40.000 C 10 - 400.000
21.01 Plată salarii 15.000 - 25.000 C 30 - 750.000
20.02 Virament 20.000 - 5.000 C 10 - 50.000
1.03 Încasare - 30.000 35.000 C 15 - 525.000
16.03 Plată CEC 10.000 - 25.000 C 5 - 125.000
21.03 Retragere 20.000 - 5.000 C 11 - 55.000
31.03 Dobândă - 529 5529 C - - 1.905.000
Total 65.000 70.529 5.529 C
∑ N c 1.905.000
Dc = = = 529
Df c 3.600
360 × 100
Df = = 3.600
10
Rezumat
Structura sistemului bancar românesc
- BNR – Banca Centrală a Statului
- InstituŃiile de credit – sunt întreprinderi ce desfăşoară în mod
profesional acŃiunea de atragere a depozitelor şi de acordare de credite.
• Băncile ipotecare sunt instituŃii financiare care finanŃează realizarea
de lucrări edilitare, finanŃările acordate fiind garantate cu ipoteci.
• Băncile de economisire creditare pentru domeniul locativ
finanŃează construcŃiile şi cumpărarea de terenuri.
• Cooperativele de credit sunt nişte asociaŃii de persoane fizice care
convin să-şi satisfacă împreună, reciproc anumite nevoi financiare.
38
• InstituŃiile emitente de monedă electronică sunt acele instituŃii
care atrag numerar de la public transformându-l în monedă electronică prin
stocarea acesteia pe cipuri, carduri, alte memorii externe.
Verigile organizatorice ale unei bănci sunt:
• centrala
• sucursala
• agenŃia
• punctul de lucru
Verigile care au activitate operativă îşi împart sectorul de activitate
(zona de lucru) în două părŃi:
- front office
- back office
Conducerea unei bănci este asigurată prin următoarele verigi:
- Adunarea Generală a AcŃionarilor - AGA
- Consiliul de AdministraŃie (CA)
- Comitetul director
Băncile pot deschide clientelei trei tipuri de conturi: conturi de
disponibil, conturi simple de împrumut şi conturi curente.
Bibliografie
economică”, 2009
1. Care sunt instituŃiile de credit în România şi în ce constă
activitatea fiecărui tip de instituŃie?
2. Care sunt operaŃiunile desfăşurate de băncile comerciale
româneşti.
3. EnumeraŃi principalele structuri organizatorice ale unei societăŃi
bancare. Cum funcŃionează, cu ce se ocupă şi cum sunt ele
organizate?
4. Care sunt principalele tipuri de conturi pe care şi le pot deschide
agenŃii economici la bănci?
39
Modulul 3
OperaŃiuni de creditare
Introducere
caracterizarea generală a creditului, oferta de credite pentru persoane
fizice, creditele pentru întreprinderi, documentaŃia de creditare, tehnicile de
finanŃare hibride (leasing şi factoring), riscul de credit, controlul şi
supravegherea creditului.
Obiective
- înŃelegerea rolului şi importanŃei creditului bancar;
- familiarizarea cu principalele elemente componente ale creditului;
- înŃelegerea şi aprofundarea noŃiunii de garanŃie a creditului;
- descrierea şi intelegerea schemelor de rambursare a creditelor;
- învăŃarea, înŃelegerea şi stăpânirea formulelor de calcul şi a
metodologiei de aplicare în cazul dobânzii simple sau compuse;
- lămurirea aspectelor principale privind oferta de credite pentru
persoanele fizice;
- studierea şi înŃelegerea documentaŃiei aferente creditelor acordate
întreprinderilor;
- înŃelegerea particularităŃilor tehnicilor de finanŃare hibride;
- înŃelegerea importanŃei controlului şi monitorizării creditelor.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Cuvinte cheie:
credit, transfer financiar, promisiune de rambursare, garanŃie, schemă
de rambursare, costul creditului, consemnarea creditului, angajament
bancar, plafon de creditare, scoring, leasing, factoring, performanŃă
financiară.
40
Se recomandă o abordare a studiului pornind de la înŃelegerea rolului
şi importanŃei creditului bancar, familiarizarea cu principalele elemente
componente ale creditului, înŃelegerea şi aprofundarea noŃiunii de garanŃie a
creditului. Se continuă cu întelegerea schemelor de rambursare a creditelor,
învăŃarea, înŃelegerea şi stăpânirea formulelor de calcul şi a metodologiei de
aplicare în cazul dobânzii simple sau compuse, lămurirea aspectelor
principale privind oferta de credite pentru persoanele fizice, studierea şi
înŃelegerea documentaŃiei aferente creditelor acordate întreprinderilor,
înŃelegerea particularităŃilor tehnicilor de finanŃare hibride şi înŃelegerea
importanŃei controlului şi monitorizării creditelor.
PieŃe de capital.
LECłIA 5. ELEMENTELE CREDITULUI
Prin credit se înŃelege operaŃiunea contractuală la care participă

banca în calitate de creditor şi o persoană fizică sau juridică în calitate de
debitor, prin care banca pune la dispoziŃia debitorului o sumă determinată de
bani pe un anumit termen, iar debitorul se obligă să ramburseze suma
împrumutată la scadenŃă şi să plătească a anumită dobândă care să
remunereze banca creditoare.
Caracterizarea generală a creditului

1. Transfer financiar (relaŃie financiară) dar rambursabil, adică suma
de bani se întoarce la persoana de la care a plecat.
2. SubiecŃii sunt creditorul (banca) - avansează suma de bani şi
încasează dobânda, şi debitorul (persoană fizică sau juridică)-
primeşte banii, îi rambursează şi plăteşte dobânda.
3. Subiectul creditului – suma de bani.
4. Scopul creditului pentru creditor - maximizarea profitului, pentru
debitor – completarea resurselor financiare.
5. Îndeplineşte trei funcŃii:
- funcŃia de mobilizare prin care banca creditoare colectează de pe
piaŃă resursele financiare pe care le va utiliza în operaŃiunile de
creditare (capitaluri proprii, depozite, resurse de la alte bănci);
41
- funcŃia de distribuŃie (repartizare) se suprapune peste procesul de
acordare a creditelor;
- funcŃia de control (de management) banca supraveghează modul în
care debitorul utilizează suma împrumutată.
6. Creditul se compune din şase elemente:
- promisiunea de rambursare;
- garanŃia creditului;
- termenul de acordare;
- schema de rambursare;
- costul creditului;
- consemnarea creditului.
a) Promisiunea de rambursare este elementul central, fundamental
al relaŃiei de creditare. Dacă debitorii nu ar rambursa sumele împrumutate
atunci băncile s-ar confrunta cu două riscuri: riscul de imobilizare respectiv
riscul de insolvabilitate.
Riscul de imobilizare conduce la întreruperea continuităŃii procesului
de creditare, reducerea veniturilor pentru bancă, scăderea profitului sau
chiar pierderi.
Depozit 1000 / an
Dobânda 100 / an (R d = 10%)
1000
o C1 1000/3luni C2 1000/3luni C3 1000/3luni C4 1000/3luni n

V1 30 V2 30 V3 30 V4 30
V = 30 + 30 + 30 + 30 + 30 = 120 30
Ch 100 100
P 20 - 70
Riscul de insolvabilitate se manifestă atunci când un număr foarte
mare din creditele acordate de bancă nu sunt rambursate de debitori, băncile
nu vor mai putea să returneze depozitele (sursa de finanŃare a creditelor) iar
următorul pas va fi falimentul băncii.
Pentru a evita cele două riscuri băncile solicită de la debitori garanŃii.
b) GaranŃia creditului – garanŃia este reprezentată de un bun (activ)
din patrimoniul debitorului sau un angajament din patrimoniul debitorului
sau un angajament de plată asumat de un terŃ, pe care le poate valorifica
când debitorii nu fac plăŃile şi astfel pot să-şi recupereze creanŃele.
42
GaranŃii personale - angajamente de plată asumate de terŃi
(giranŃi, poliŃe (nemateriale) de asigurare, poliŃe de risc
financiar)
GaranŃia
creditului Gaj - bunuri mobile
GaranŃii reale - active din

(materiale) patrimoniul debitorilor
Ipoteca – bunuri
imobile
Pentru a fi garanŃii bunurile trebuie să îndeplinească anumite condiŃii:

- să fie în stare de funcŃionare;
- să nu fie grevate de creanŃe anterioare;
- să fie înregistrate (gajurile la Arhiva Electronică de Valori Reale
Mobiliare şi ipotecile la Cartea Funciară) pentru a nu fi înstrăinate;
- să fie asigurate şi cesionat dreptul de despăgubire în favoarea băncii.
AplicaŃia nr. 1
Se dau următoarele date:
angajament bancar - varianta I 19.000
(A.B.) - varianta II 21.000
A (48.000) – P(28.000) – GM (20.000)
Se compară angajamentul bancar adică creditele folosite în prezent de

debitor cu garanŃia materială calculată anterior (garanŃia materială fiind
tocmai valorile care servesc drept garanŃie pentru creditele folosite în
prezent de debitor).
A.B. 19.000 
varianta 1  GM > A.B. ⇒ + de garanŃie materială
G.M . 20.000
G.M.(20.000) − AB(19.000) = +GM(1.000)
43
A.B. 21.000 
varianta 2  GM < A.B. ⇒ - de garanŃie materială
G.M . 20.000
G.M.(20.000 ) − AB(21.000 ) = −GM(1.000 )
Plusul de garanŃie materială este considerat un lucru pozitiv din punct

de vedere al băncii şi poate fi folosit (dacă debitorul îndeplineşte
celelalte condiŃii) pentru suplimentarea creditului iniŃial.
Minusul de garanŃie este nefavorabil debitorului din punct de vedere al
băncii. Astfel, dacă debitorul nu înlocuieşte garanŃiile banca îi va
reduce angajamentul bancar şi plafonul de creditare până la nivelul
garanŃiei oferite.
Astfel creditul negarantat trebuie rambursat sau dacă debitorul nu are
disponibilităŃi este trecut la “credite nerambursate la scadenŃă”.
c) Termenul de acordare
perioada de acordare
perioada de tragere perioada de rambursare
0 n
Acordarea creditului perioada de graŃie Finalizarea rambursării
Perioada de graŃie este perioada în care nu se fac rambursări.

Dobânzile pot fi plătite sau nu, dar în acest din urmă caz ele vor fi calculate,
dobânda mărind cuantumul datoriei.
C - 1000
PG - 1 an
Rd - 10%
Dobânda calculată = 1000 x 10% = 100
Datoria după an I = C + Dobânda calculată = 1000 + 100 = 1100
Băncile acordă credite pe termen scurt – până la 1 an (în acest caz
scopul lor este finanŃarea activităŃii curente), credite pe termene medii -
între 1 şi 5 ani (obiectivul îl constituie investiŃiile de mică amploare) şi
credite pe termen lung – peste 5 ani (investiŃii de mare amploare).
d) Schema de rambursare – creditul se rambursează şi dobânzile se
plătesc după una din următoarele scheme:
44
- atât creditul cât şi dobânda se rambursează/plăteşte într-o singură
tranşă la scadenŃă;
C 1 an RC + D
0 n
- dobânda se plăteşte eşalonat pe parcursul perioadei de creditare, iar
creditul într-o singură tranşă la scadenŃă;
D1 D2 D3 Dn + RC
0 1 2 3 n
- creditul se rambursează eşalonat, iar dobânda se plăteşte tot eşalonat;
C D1+RC1 D2+RC2 D3+RC3 Dn + RCn
0 1 2 3 n
- dobânda se plăteşte anticipat la acordare, iar creditul se rambursează
eşalonat.
C,D R1 R2 R3 RCn
0 1 2 3 n
AplicaŃia nr. 2
Se dă un credit în valoare de 10.000 lei acordat pe 4 ani de zile cu o
dobândă de 10% pe an.
Se cere:
a) Să se întocmească scadenŃare ştiind că rambursările se fac anual,
amortismentele sunt egale şi nu se acordă perioadă de graŃie; Se va utiliza
varianta în care anuităŃile sunt descrescătoare, crescătoare, egale.
b) Să se întocmească un scadenŃar ştiind că se acordă o perioadă de graŃie de
2 ani de zile, rambursările sunt anuale şi amortismentele sunt egale.
a) Ratele scadente ale unui credit se numesc amortismente. Amortismentul

(rata) şi dobânda aferentă în funcŃie de perioada de timp la care au loc plăŃile
se numesc anuităŃi (dacă au loc o singură dată pe an) semestrialităŃi (dacă au
loc după fiecare semestru).
45
Rezolvare:
Rata (Amortismentul) =
∑ creditului =
10.000.
= 2500lei.
Nr. rambursari 4
1. AnuităŃi descrescătoare. (În acest caz dobânda se calculează asupra

creditului nerambursat – neajuns la scadenŃă).
Creditul la Anuitate Creditul la

Rata
An începutul Dobânda (Rata + sfârşitul
(Amortismentul)
perioadei Dobânda) perioadei
1 10.000 2.500 1.000 3.500 7.500
2 7.500 2.500 750 3.250 5.000
3 5.000 2.500 500 3.000 2.500
4 2.500 2.500 250 2.750 -
Total - 10.000 2.500 12.500 -
2. AnuităŃi crescătoare (Dobânda se calculează asupra ratei scadente

Ńinându-se cont de perioada cât a fost utilizată rata respectivă).

An începutul Amortismentul Dobânda (Rata + sfârşitul
1 10.000 2.500 250 2.750 7.500
2 7.500 2.500 500 3.000 5.000
3 5.000 2.500 750 3.250 2.500
4 2.500 2.500 1.000 3.500 -
Total - 10.000 2.500 12.500 -
3. AnuităŃi egale
PC PDR 4 1
PI PC =PG + + = 0 + + = 2,5 ani
2 2 2 2
C × PC × r 10.000 × 2,5 × 360 × 10
P II Calc. D totale Dt = = = 2.500
360 × 100 360 × 100
Dtotala 2500
P III Calc. D medii D = = = 625
Nr total ramb 4
46
An începutul Amortismentul Dobânda (Rata + sfârşitul
1 10.000 2.500 625 3.125 7.500
2 7.500 2.500 625 3.125 5.000
3 5.000 2.500 625 3.125 2.500
4 2.500 2.500 625 3.125 -
Total - 10.000 2.500 12.500 -
b) Perioada de graŃie
Anuitate Creditul
Creditul la
(Rata + la
An începutul Amortismentul Dobânda
Dobânda sfârşitul
perioadei
) perioadei
PG [ 1
2
10.000
11.000
-
-
1.000
1.100
-
-
11.000
12.100
3 12.100 6.050 1.210 7.260 6.050
PR [ 4 6.050 6.050 605 6,655 0
Total - 12.100 1.815 13.915 -
Creditul la sfarsitul perioadei/gratie 12100

Amortismentul = = = 6050
Nr. ramb 2
e) Costul creditului este format din dobânda plătită băncii (termenul

uzual pentru această dobândă este dobânda percepută) şi comisioanele la
credit. Dobânda este elementul principal al costului şi se formează astfel: la
costul resurselor de creditare (dobânda plătită la depozit) banca va adăuga
cheltuielile de funcŃionare şi o marjă de cheltuieli considerată normală. Se
obŃine astfel nivelul de dobândă standard utilizată de bancă în relaŃiile cu cei
mai buni clienŃi ai săi. Pentru clienŃii noi, pentru cei ocazionali sau pentru
cei cu standard financiar mai scăzut dobânda poate creşte la nivele cu mult
superioare.
Dobândă credit = Dobândă depozit + Cheltuieli de funcŃionare + Marjă profit
15 % = 7% + 5 % + 3%
Factorii care determină creşterea dobânzii la credite sunt:
- riscul;
- costul resurselor de finanŃare ale băncii;
- inflaŃia;
47
- raportul cerere – ofertă pe piaŃa fondurilor de împrumut.
C x T x rd
Dobânda la credite se calculează după următoarea relaŃie: D = ,
360 x 100
unde C = credit,
T = termenul în zile, rd = rata dobânzii.
C = 1000
1000 x180 x10
T = 180 D= = 50
360 x100
rd = 10%
AplicaŃia nr. 3
Se acordă un credit de 10.000 lei unui agent economic pe un termen de
60 de zile. Ştiind că rata dobânzii este de 6% pe an, se cere să se calculeze
dobânda plătită de debitor băncii şi suma totală achitată de acesta băncii.
C × T × rd 10000 × 60 × 6
D= = = 100 lei
360 × 100 360 × 100
K=C+D; K=10.000 + 100 =10.100 lei
AplicaŃia nr. 4
Să se determine valoarea creditului ce a fost acordat unui agent
economic de către o bancă, ştiind că la sfârşitul perioadei de creditare de 90
de zile, debitorul a plătit băncii o dobândă de 2.000 lei. Rata dobânzii – 8%.
D × 360 × 100 2000 × 360 × 100
C= = = 100000 lei
rd × T 8 × 90
AplicaŃia nr. 5
Se acordă un credit de 2.000.000 lei pe un termen de 120 zile cu un
procent de dobândă “X”. Ştiind că dobânda achitată a fost de 40.000 lei, se
cere să se stabilească procentul de dobândă cu care a fost acordat creditul.
D × 360 × 100 40.000 × 360 × 100
rd = = = 6%
C ×T 2.000.000 × 120
AplicaŃia nr. 6
Se acordă un credit în sumă de 20.000 lei cu o rată a dobânzii de 6%.
Ştiind că dobânda plătită de debitor este de 600 lei să se calculeze termenul
pe care a fost acordat creditul.
48
D × 360 × 100 600 × 360 × 100
T= = = 180 zile
C × rd 20.000 × 6
AplicaŃia nr. 7
Să se calculeze valoarea creditului ce a fost acordat de o bancă unui
agent economic pentru o perioadă de 60 de zile cu o rată a dobânzii de 6%,
ştiind că la scadenŃă debitorul a făcut plăŃi către bancă în sumă de 1.200.000
lei
C + D = 1.200.000
C × T × rD  T × rD  1.200.000
C+ = C1 +  = 1.200.000 ⇒ C = =
36.000  36.000  60 × 6
1+
36.000
1.200.000 1.200.000
= = 1.188.119
1 1,01
1+
100
D = 1.200.000 – 1.188.199 = 11.881
AplicaŃia nr. 8
Se acordă un credit de 1.000.000 lei, pe un termen de 3 ani cu o
dobândă de 10% pe an. Se cere să se calculeze suma totală plătită de debitor
şi dobânda plătită de acesta băncii.
1.000.000 × 360 × 10
D1 = = 100.000 ⇒ K 1 = 1.000.000 + 100.000 = 1.100.000
100 × 360
1.100.000 × 360 × 10
D2 = = 110.000 ⇒ K 2 = 1.000.000 + 110.000 = 1.210.000
100 × 360
1.210.000 × 360 ×10

D3 = = 121.000 ⇒ K 3 = 1.210.000 + 121.000 = 1.331.000 ⇒
100
⇒ D = 331.000
n
 r 
K = C 1 + D  ⇒ K = 1.000.000(1 + 0,1) = 1.000.000 × 1,13 =
3
 100 
= 1.000.000 ×1,331 = 1.331.000
D = K − C = 1.331.000 − 1.000.000 = 331.000
49
Comisioanele plătite la credit se justifică prin acoperirea unor cheltuieli
pe care le face banca pentru acordarea şi administrarea creditului:
- comision de analiză a dosarului de credit;
- comision de acordare a creditului;
- comisioane de gestionare (administrare) pe parcursul perioadei de
acordare;
- comisioane pentru rambursare anticipată;
- comision de neutilizare.
f) Consemnarea creditului înseamnă materializarea acestuia într-un contract
sau o convenŃie. Acest contract de credit conŃine elemente precum:
- participanŃii (banca şi debitorul);
- obiectul contractului;
- suma împrumutată;
- termenul;
- nivelul dobânzii;
- garanŃiile;
- modul de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii;
- riscurile pe care banca nu şi le asumă;
- modul de utilizare a sumei împrumutate;
- modul de tragere a sumei (numerar sau prin virament);
- alte clauze.
LECłIA 6. CREDITELE PENTRU PERSOANELE FIZICE ŞI ÎNTREPRINDERI
6.1. Creditarea persoanelor fizice

Pentru accesarea creditelor o persoană fizică trebuie să depună la
bancă o documentaŃie formată din următoarele elemente:
- cererea de creditare;
- copii ale actelor de identitate;
- documente din care să rezulte veniturile (adeverinŃă de salariu);
- documente din care să rezulte periodicitatea venitului (copii ale cărŃii
de muncă, copii ale contractului de muncă sau contract de
colaborare, copii ale actelor de proprietate);
- documente justificative din care să rezulte destinaŃia creditului
(numai pentru creditele nominalizate, iar ca documente justificative
exemplificăm facturi pro-forma pentru bunurile de folosinŃă
îndelungată, vouchere de la agenŃiile de turism, contracte de
şcolarizare);
- declaraŃii privitoare la angajamentele de plată;
50
- acte de proprietate asupra bunurilor ce pot servi drept garanŃie;
- acordul de consultare a bazelor de date referitoare la credite şi
debitori (Biroul de Credite, Centrala Riscurilor Bancare);
- alte documente solicitate de bancă.
Oferta de credite pentru persoanele fizice a băncilor româneşti:
Credite revolving
(linii de credite)
Credite de Credite nenominalizate
Credite pentru consum
persoane fizice Credite nominalizate
(cu destinaŃie specială)
Credite pentru investiŃii imobiliare
1) Creditele de consum se referă la consumul de subzistenŃă şi

achiziŃionarea de bunuri de consum de folosinŃă îndelungată.
a) Liniile de credite se mai numesc şi credite revolving sau credite
reîncărcabile – sunt creditele care permit trageri şi rambursări multiple fără
a se depăşi plafonul maxim aprobat de bancă. Mărimea acestora este de 1-6
salarii, se acordă pentru 1-2 an, garanŃia o reprezintă adeverinŃa de salariu.
b) Creditele nenominalizate nu au destinaŃie precisă stabilită de bancă, au
dobânzi mai ridicate. Se mai numesc credite pentru nevoi personale si sunt:
- credite de valori mici sub 10000 euro, pentru 5 maxim 10 ani,
garanŃia este personală – poliŃă de asigurare şi/sau giranŃi;
- credite de valori mari peste 10000 euro, pentru 25-30 ani, garanŃia –
ipotecă.
c) Creditele nominalizate au destinaŃie precisă stabilită prin contractele de
credite. DestinaŃiile pot fi: achiziŃionarea unor bunuri de consum de
folosinŃă îndelungată, cumpărarea de automobile, finanŃarea studiilor,
finanŃarea unor tratamente medicale, finanŃarea unor voiaj turistice. Perioada
de creditare depinde de suma finanŃată, minima fiind de 1 an la creditele de
consum şi cele de turism şi maxima de 10 ani la cele auto. GaranŃia lor este
fie garanŃie personală, fie gaj asupra bunurilor cumpărate din credit.
2) Creditele pentru investiŃiile imobiliare au ca destinaŃie achiziŃionarea sau
construcŃia de locuinŃe, consolidarea şi modernizarea locuinŃelor sau
cumpărarea de terenuri locative, etc. Perioada de creditare poate să ajungă la
30-35 ani. GaranŃia este reprezentată de ipoteca asupra bunurilor cumpărate
din credit sau asupra altui bun imobil din patrimoniul debitorului.
51
DocumentaŃia depusă de solicitant va fi supusă unei analize de către
bancă, care are două etape:
- analiza/evaluarea bonităŃii solicitantului;
- analiza/evaluarea capacităŃii de rambursare.
Analiza/evaluarea bonităŃii solicitantului – se apreciază situaŃia
financiară a debitorului printr-o tehnică numită scoring (acordarea de
puncte), adică băncile stabilesc un set de indicatori (nivelul veniturilor
solicitantului, angajamente de plată, persoanele aflate în întreŃinere,
existenŃa unor referinŃe bancare, etc.), acordarea de note pentru fiecare
indicator şi apoi totalizarea notelor şi obŃinerea unui scor general. Scorurile
mari implică ca persoana să fie creditabilă.
Analiza/evaluarea capacităŃii de rambursare – în această a doua etapă
banca întocmeşte un buget care va lua în considerare:
- veniturile care trebuie ajustate în funcŃie de certitudine şi
permanenŃă;
- cheltuielile care vor cuprinde cheltuielile de subzistenŃă precum şi
angajamentele de plată altele decât cele decurgând din credite.
După balansarea veniturilor cu cheltuielile se va obŃine venitul disponibil pe
baza căruia se va calcula gradul de îndatorare.
V Ch
Venituri permanente Cheltuieli de subzistenŃă
(salarii) 1000 510
Venituri nepermanente Angajamente
(dividende) 10 100
(120:12)
∑V 1010 ∑ Ch 610 → Venit disponibil 400 → grad de
îndatorare
6.2. Creditele pentru întreprinderi

DocumentaŃia de creditare:
- cererea de credit;
- documentele contabile (bilanŃ, cont de profit şi pierdere, balanŃă de
verificare);
- documente financiare (situaŃia fluxului de numerar – cash flow,
bugetul de venituri şi cheltuieli);
- documente justificative privind destinaŃia creditului (pentru creditele
nominalizate);
52
- situaŃii ale stocurilor sau cheltuielilor ce se doreşte a fi finanŃate,
contractele cu furnizorii externi, creanŃe comerciale, planul de
afaceri;
- un studiu de fezabilitate (numai pentru creditele de investiŃii);
- o listă cu bunurile ce pot servi drept garanŃie şi acte de proprietate
asupra cestora;
- acord de consultare a bazelor de date referitoare la credite şi debitor;
- alte documente solicitate de bancă.
Linii de credite
Nenominalizate Credite globale de exploatare
Pentru FacilităŃi de cont/overdraft
Credite
activitatea Stocuri şi cheltuieli temporare
pentru curentă Nominalizate
ActivităŃi sezoniere
întreprinderi (cu destinaŃie
Documente remise spre încasare
specială)
Export
Pentru activitatea de investiŃii
1) Creditele pentru activităŃi curente se acordă pentru finanŃarea

activităŃii de exploatare (producŃie, comercializare).
Liniile de credit se acordă pentru 1 an, ele pot fi reînnoite prin
intermediul conturilor curente sau de disponibil.
Creditele globale sau de exploatare se aseamănă cu liniile de credit
numai că nu permit trageri multiple, se acordă prin conturi separate de
împrumut.
FacilităŃile de casă sau avansurile în cont au perioadă foarte scurtă
de acordare cuprinsă între 7-90 zile şi au în vedere traversarea unor perioade
în care firma înregistrează un deficit de lichiditate.
Creditele nominalizate finanŃează constituirea de stocuri şi cheltuieli
temporare, credite de export/de pre-finanŃare a exporturilor (de
comercializare a mărfurilor pe pieŃele externe), credite sezoniere sau pentru
agricultură, credite pe documentele remise spre încasare (credite pentru
mobilizarea creanŃelor comerciale). Creditele nominalizate se acordă prin
conturi separate de împrumut pe perioade de maxim 1 an, precizându-se
cauzele pentru care se solicită finanŃarea.
2) Creditele de investiŃii finanŃează cumpărarea de noi mijloace fixe,
modernizarea celor existente, realizarea unor capacităŃi de producŃie,
achiziŃionarea de terenuri, etc. Termenul de acordare depăşeşte 1an.
Analiza solicitărilor de credite ale întreprinderilor are trei etape:
1. Analiza economico – financiară în care banca va calcula o serie de
indicatori necuantificabili (modul de organizare juridică a firmei,
53
calitatea managerilor, dependenŃa de clienŃi sau furnizori, relaŃia
dintre patronat şi sindicate) şi indicatori cuantificabili (rentabilitate,
lichiditate, solvabilitate, grad de îndatorare). Valorile indicatorilor
vor fi apreciate prin note (performanŃe ridicate echivalent note mari).
Are la bază documentele contabile.
2. Analiza capacităŃii de rambursare - are în vedere stabilirea capacităŃii
firmei de a produce în viitor venituri din care să se ramburseze
creditul şi să se plătească dobânda. Are la bază documente
financiare.
3. Selectarea şi evaluarea garanŃiilor materiale – în această etapă banca
va trebui să aibă în vedere aspectele clasice referitoare la garanŃii şi
modul de evaluare al bunurilor cu care se garantează creditul,
plecându-se de la valoarea pieŃei actuale din care se va deduce o
marjă (marjă de risc) care să prevină bunul de riscul scăderii
preŃurilor în viitor.
AplicaŃia nr. 9:
Se dă următoarea situaŃie patrimonială:
SituaŃia patrimonială a firmei “X”

la data / mil. lei
Varianta I Varianta II
Activ
• Active circulante pe total societate (rd. 37) – Ac – 26,8 21,0
• Total activ (rd. 43) – Ta – 44,7 40,0
Pasiv
• Capitaluri proprii (rd. 67) – Cp – 32,2 19,0
• capital social (rd. 52) – Cs – 21,1 14,0
• pierderi (rd. 61) – Pi – 0,0 1,5
• Datorii totale 11,7 20,0
• obligaŃii pe total societate (rd. 72 – 74) – Ob – 10,0 10,0
• credite şi împrumuturi (rd. 71) – C + I – 1,7 10,0
Alte informaŃii
• Stocuri fără posibilitate de valorificare 0,5 1,5
(constatate de inspector) – Sfpv –
• Profit net – Pn – 0,6 0,0
• Costuri – Qc – 5,0 7,5
• Active patrimoniale pe termen scurt – Apts – 26,3 18,0
(Ac – Pi – Sfpv)
54
• Pasive patrimoniale pe termen scurt – Ppts – 11,7 20,0
(Ob + C + I)
• GaranŃii: bunuri achiziŃionate din credite
• Dobânzi aferente creditelor – D – 0,6 1,0
• PlăŃi prognozate 42 12
• Încasări prognozate 30 30
AnalizaŃi bonitatea firmei “X”.
Rezolvare:
I. Indicatorii de lichiditate
1. Lichiditatea imediată în mărime absolută (La)
Calculul se face pe baza următoarelor date:
La = Apts – Ppts = 26,3 – 11,7 = 14,6 mil. lei/ > 0
2. Lichiditatea imediată în mărime relativă
Ac − Pi − Sfpv Apts 26,3
Lp = × 100 = × 100 = × 100 = 224,8% > 100%
Ob + C + I Ppts 11,7
3. Lichiditatea la o anumită dată
Disponibilitati + Incasari + Credite (in perioada respectiva)
Lr =
Plati exigibile (in perioada respectiva)
II. Solvabilitatea (S)

Cp 32,2
S = × 100 = × 100 = 72% > 50%
Tp 44,7
III. Indicatorii de rentabilitate

5. Rentabilitatea capitalului social (Rcs)
Pn 0,6
Rcs = ×100 = ×100 = 2,84%
Cs 21,1
6. Rentabilitatea capitalului propriu (Rcp)
Pn 0,6
Rcp = × 100 = × 100 = 1,86%
Cp 32,2
7. Rentabilitatea în funcŃie de costuri (Rc)
Pn 0,6
Rc = × 100 = × 100 = 12%
∑ Qc 5, 0
55
IV. Indicatorii de echilibru
Gradul de îndatorare (GI)
Ob + C + I + D 10 + 1,7 + 0,6
Gi = × 100 = × 100 = 27,52% < 60%
Ta 44,7
LECłIA 7. TEHNICILE DE FINANłARE HIBRIDE. CONTROLUL ŞI

SUPRAVEGHEREA CREDITULUI
7.1. Tehnici de finanŃare hibride

Leasingul – se defineşte ca fiind operaŃiunea prin care o persoană
numită finanŃator (banca sau instituŃie financiară specializată) pune la
dispoziŃia unei a doua persoane numită utilizator, dreptul de folosinŃă asupra
unui bun al cărui proprietar este, pe o perioadă determinată, contra unor plăŃi
periodice numite rate de leasing.
La operaŃiunea de leasing participă trei persoane: utilizatorul,
finanŃatorul (proprietarul bunului) şi furnizorul. La sfârşitul contractului de
leasing utilizatorul are dreptul să cumpere bunul, să solicite reînnoirea
contractului pentru încă o perioadă de timp, să renunŃe la bunul respectiv.
Întreprinderile financiare, deci şi băncile, practică operaŃiunile de leasing
financiar. OperaŃiunile de leasing financiar sunt cele care au prevăzut în
contract una din următoarele opŃiuni:
- riscurile şi beneficiile ce decurg din utilizarea bunului trec la
utilizator la momentul încheierii contractului;
- contractul de leasing se încheie pentru cel puŃin 75% din durata
normală de funcŃionare a bunului;
- posibilitatea ca utilizatorul să cumpere bunul respectiv la expirarea
contractului de leasing.
Contractul de leasing financiar are în vedere bunuri imobile şi bunuri
de consum de folosinŃă îndelungată. Costurile contractului de leasing sunt
formate din ratele de leasing (care trebuie să acopere amortizarea bunului şi
o dobândă pentru finanŃator), prime de asigurare şi alte comisioane.
Factoringul – este o tehnică de finanŃare pe termen scurt de până la 6
luni, mai rar până la 1 an şi care constă în vânzarea facturilor încă ne-
încasate aflate în portofoliul unei întreprinderi numită aderent către o
instituŃie financiară sau bancă numită factor. În contractele de factoring se
prevede ca factorul (finanŃatorul operaŃiunii) să-i presteze aderentului
următoarele servicii:
- finanŃarea creanŃelor comerciale – la cumpărarea facturilor, factorul
îi plăteşte aderentului până la 80% din valoarea facturii, restul
achitându-se atunci când factorul va încasa creanŃele respective;
56
- urmărirea şi încasarea creanŃelor comerciale – aderentul face
economie pentru că o serie de cheltuieli legate de urmărirea
creanŃelor (salarii, cheltuieli poştale) nu mai cad în sarcina lui;
- evitarea riscurilor d neîncasare – dacă aderentul apelează la factoring, el
evită consecinŃele unui eventual faliment al clientului său prin faptul că
şi-a încasat creanŃa de la factor imediat după livrare.
Costurile presupuse de factoring constau în:
- comisionul de factoring (1-2% din valoarea finanŃată) plătit la
încheierea contractului;
- comisionul de finanŃare – identic cu dobânda la credite dar mai
mare pentru că trebuie să aibă în vedre şi riscul de ne-încasare;
- primele de asigurare.
În practică factoringul se întâlneşte sub două forme:
- factoring cu regres – în caz de ne-încasare a facturilor de la client,
factorul se îndreaptă pentru a-şi recupera pierderea către aderent;
- factoring fără regres – factorul suportă orice pagubă rezultată din
ne-încasarea creanŃelor.
7.2. Controlul şi supravegherea creditului. Riscul la credite

Cele mai riscante operaŃiuni bancare sunt cele de creditare şi pentru
a evita pierderile legate de aceste operaŃiuni băncile folosesc următoarele
tehnici şi proceduri:
- analiza economico-financiară a solicitantului – prin care banca selectează
pe acei solicitanŃi solvabili şi care vor genera venituri şi în viitor;
- garantarea creditului – în spatele fiecărui credit acordat stă un colateral/o
garanŃie pe care banca o valorifică dacă debitorul nu-şi achită obligaŃiile;
- clasificarea şi provizionarea portofoliului de credite;
- folosirea unor informaŃii din bazele de date referitoare la creditele
acordate debitorului şi debitorii băncilor.
Clasificarea şi provizionarea creditelor este o procedură obligatorie
pentru toate băncile. Se execută lunar şi are în vedere toate creditele
acordate de bancă. În urma aplicării procedurii creditele vor fi clasificate în
una din următoarele grupe:
- credite standard;
- credite în observaŃie;
- credite sub standard;
- credite îndoielnice;
- credite pierdere.
57
Criteriile utilizate de bancă pentru clasificarea creditelor sunt:
- serviciul datoriei debitorului – adică întârzierile măsurate în zile de
la graficele de rambursare şi în funcŃie de care avem întârzieri între:
0 – 15 zile, 16 – 30 zile, 31 – 60 zile, 61 – 90 zile, peste 90 zile.
- performanŃa financiară a debitorului – rezultată din calculul unor
indicatori cantitativi (rentabilitate, lichiditate, solvabilitate) şi
calitativi (despre managementul firmei, organizare, etc.) şi în funcŃie
de care debitorii se grupează pe cinci clase codificate de la A la E în
ordinea descrescândă a performanŃei;
- iniŃierea de proceduri de execuŃie silită a debitorului sau de
declararea falimentului. Dacă s-au iniŃiat astfel de proceduri creditul
este considerat a fi pierdere.
Spunem că cele trei criterii sunt incluse într-o matrice din care rezultă
categoria creditului.
Criteriile de încadrare pe categorii de clasificare a creditelor acordate

clienŃilor din afara sectorului instituŃiilor de credit
PerformanŃa A B C D E
financiară
Serviciul
datoriei
standard în observaŃie substandard îndoielnic pierdere Nu s-au
0 – 15 zile iniŃiat
proceduri
pierdere pierdere pierdere pierdere pierdere judiciare
în observaŃie substandard îndoielnic pierdere pierdere
16 – 30 zile
pierdere pierdere pierdere pierdere pierdere

substandard îndoielnic pierdere pierdere pierdere
31 – 60 zile
pierdere pierdere pierdere pierdere pierdere S-au

îndoielnic pierdere pierdere pierdere pierdere iniŃiat
61 – 90 zile proceduri
judiciare
pierdere pierdere pierdere pierdere pierdere
58
După ce băncile şi-au clasificat creditele trec la constituirea de
provizioane. Aceste provizioane sunt nişte sume care măresc cheltuielile
băncii şi care au ca rol acoperirea pierderilor pe care banca le-ar înregistra
din operaŃiunile de creditare.
Cotele de provizionare sunt: 0% pentru creditele standard, 5% pentru
creditele în observaŃie, 20% pentru creditele sub standard, 50% pentru
creditele îndoielnice şi 100% pentru creditele pierdere.
Folosirea unor informaŃii din bazele de date – la nivelul sistemului
bancar se organizează baze de date în care se strâng informaŃii despre
debitorii băncilor şi istoricul bancar al acestora şi care sunt folosite de bănci
atunci când acordă credite. În România funcŃionează două astfel de baze de
date utilizate de bănci: (CRB) şi Biroul de Credite (BC).
Centrala Riscurilor Bancare este o structură care funcŃionează pe
lângă BNR, specializată în colectarea, stocarea şi centralizarea informaŃiilor
de risc bancar. Concret CRB este format din patru registre:
- Registrul central al creditorilor – în care se înregistrează informaŃii
despre toate creditele acordate de bănci indiferent de creditor şi a
căror valoare individuală depăşeşte 20000 RON. Registrul primeşte
informaŃii lunar.
- Registrul creditelor restante – în care se strâng informaŃii despre
debitorii ale căror întârzieri faŃă de graficele de rambursare depăşesc
30 zile. Acest registru se aprovizionează cu informaŃii lunar şi
informaŃiile se păstrează timp de 7ani.
- Registrul grupurilor de întreprinderi – în care se menŃionează
legăturile dintre întreprinderi
(prin prisma acŃionariatului).
- registrul fraudelor cu carduri – înregistrarea se face online la
momentul descoperirii fraudei.
Biroul de Credite este un proiect privat realizat la iniŃiativa unor
bănci comerciale care funcŃionează în România. Spunem că dezvoltarea BC
a fost prevăzută a se realiza în trei etape:
- prima etapă a avut în vedere colectarea informaŃiilor negative despre
debitori, adică întârzierile faŃă de graficele de rambursare. Se
raportează întârzierile care depăşesc 30 zile. În prezent valoarea
minimă de raportare este de 10 RON. InformaŃia se menŃine timp de
7 ani.
- a doua etapă a avut în vedere colectarea informaŃiilor pozitive despre
debitori (numărul total de credite contractate de o persoană) şi
extinderea colectării de informaŃii şi de la alte întreprinderi
financiare şi o serie de prestatori de servicii.
59
- a treia etapă avea în vedere stabilirea unui scoring (a unei note)
pentru fiecare debitor, care să evalueze istoricul bancar al acestuia şi
care să fie folosit de bancă în acordarea creditelor.
AplicaŃia nr. 10:

CorelaŃii angajamente bancare, plafoane de creditare şi garanŃii
materiale
Angajamentul bancar reprezintă creditul pe care îl foloseşte la un

moment dat un agent economic; plafonul de creditare reprezintă valoarea
maximă a creditului stabilit de bancă pentru debitor sau suma maximă pe
care o poate apela într-o perioadă de timp un agent economic din resurse
bancare iar garanŃia materială reprezintă valoarea activelor ce asigură
banca că îşi va recupera prejudiciul în caz de incapacitate de rambursare a
debitorului la scadenŃă a creditului.
În urma analizei inspectorului asupra situaŃiei creditului la cinci agenŃi
economici rezultă următoarele date:
Indicator D1 D2 D3 D4 D5
GaranŃie materială (G.M.) 8.100 8.100 8.100 8.100 8.100
Angajament bancar (A.B.) 8.000 8.000 8.080 8.115 8.200
Plafon de creditare (P.C) 8.300 8.090 8.075 8.200 8.000
Să se analizeze cele cinci cazuri şi să se determine poziŃiile: “credite

noi” şi respectiv “rambursarea creditelor”.
Pasul 1
- stabilim indicatorii “plus de garanŃie” (+GM) şi “minus de garanŃie”
(-GM) prin compararea poziŃiilor “garanŃie materială” cu cea la care
este trecut “angajamentul bancar”.
+ GM (plus de garanŃie) + 100 + 100 + 20 - -
- GM (minus de garanŃie) - - - - 15 - 100
Pasul 2
- stabilim indicatorii “plafon disponibil” (PD) şi respectiv “depăşire
plafon de creditare” (DP) prin compararea poziŃiilor “angajamentul
bancar” (AB) cu “plafon creditare”.(PC)
60
PD (plafon disponibil) 300 90 - 85 -
DP (depăşire plafon) - - 5 - 200
Pasul 3
- stabilim poziŃia “credite noi” (CN) şi respectiv “rambursări de
credite” (RC) prin compararea indicatorilor “plus sau minus de
garanŃie” cu “plafon disponibil” şi respectiv “depăşire plafon”.
C.N. (credite noi) 100 90 - - -
R.C. (rambursări credite) - - 5 15 200
Deşi agentul D1 are drept de apel pentru noi credite în sumă de 300, el
mai poate oferi garanŃii doar pentru 100 unităŃi monetare. Rezultă noul
credit 100 u.m.
Agentul D2 deşi are garanŃii pentru 100 u.m. el nu poate primi decât 90
de u.m. credite noi pentru că contractul de credit nu-i mai dă dreptul
decât la un rest de 90 u.m. Nu este exclusă contractarea unui supliment
de credit dacă şi alte condiŃii sunt îndeplinite.
Agentul D3. Are garanŃii în plus de 20 de u.m. dar are şi o depăşire de
plafon disponibil de 5 unităŃi deci va trebui să ramburseze 5 unităŃi
credit.
Agentul D4 Deşi are un plafon disponibil de 85 u.m. el trebuie să
ramburseze 15 u.m. credit întrucât el nu are garanŃii materiale pentru această
parte din credit. De asemenea, el nu mai poate contracta un nou credit. S-au
dacă reconstituie garanŃiile el nu va mai trebui să ramburseze creditul.
Debitorul D5 are un minus de garanŃie de 100 de unităŃi dar şi o
depăşire de plafon de 200 unităŃi. Deci nu se pune problema unor noi
credite ci a rambursării atât a creditului corespunzător minusului de
garanŃie cât şi a depăşirii de plafon adică 200 u.m.
Rezumat
Creditul se compune din şase elemente:
- promisiunea de rambursare;
- garanŃia creditului;
- termenul de acordare;
- schema de rambursare;
- costul creditului;
- consemnarea creditului.
61
Oferta de credite pentru persoanele fizice a băncilor româneşti:
Credite revolving
(linii de credite)
Credite de Credite nenominalizate
Credite pentru consum
persoane fizice Credite nominalizate
(cu destinaŃie specială)
Credite pentru investiŃii imobiliare
Creditele pentru întreprinderi:

Linii de credite
Nenominalizate Credite globale de exploatare
Pentru FacilităŃi de cont/overdraft
Credite
activitatea Stocuri şi cheltuieli temporare
pentru Nominalizate
curentă ActivităŃi sezoniere
întreprinderi (cu destinaŃie
Documente remise spre încasare
specială)
Export
Pentru activitatea de investiŃii
Leasingul – operaŃiunea prin care o persoană numită finanŃator

(banca sau instituŃie financiară specializată) pune la dispoziŃia unei
a doua persoane numită utilizator, dreptul de folosinŃă asupra unui
bun al cărui proprietar este, pe o perioadă determinată, contra unor
plăŃi periodice numite rate de leasing.
Factoringul –tehnică de finanŃare pe termen scurt de până la 6
luni, mai rar până la 1 an şi care constă în vânzarea facturilor încă
ne-încasate aflate în portofoliul unei întreprinderi numită aderent
către o instituŃie financiară sau bancă numită factor.
Creditele vor fi clasificate în una din următoarele grupe:
- credite standard;
- credite în observaŃie;
- credite sub standard;
- credite îndoielnice;
- credite pierdere.
62
Bibliografie
economică”, 2009
1. Ce este creditul? Cine participă la credit? Ce atribuŃii au participanŃii? Care
este scopul pentru care recurg la credit?
2. Ce este garanŃia creditului? Cum se clasifică acestea şi care sunt
principalele particularităŃi ale fiecărei categorii de garanŃii?
3. Care sunt termenele de acordare ale creditelor bancare şi destinaŃia
fiecărui tip de credit? Ce este promisiunea de rambursare şi în ce
constă?
4. Cum se pot rambursa creditele şi plăti dobânzile? Care sunt
schemele de rambursare şi care sunt principalele avantaje şi
dezavantaje pentru bancă?
5. Din ce se compune costul creditului? În ce constă fiecare element?
Cum se calculează dobânda?
6. EnumeraŃi elementele contractului de credit.
7. Care sunt componentele documentaŃiei de creditare pentru firme şi,
respectiv, persoane fizice?
8. Care este tipologia creditelor acordate populaŃiei?
9. Care este tipologia creditelor acordate firmelor?
10. Cum se analizează cererilor de creditare ale populaŃiei?
11. EnumeraŃi şi caracterizaŃi etapele deciziei de creditare.
12. ClasificaŃi creditele din punct de vedere al controlului şi
supravegherii? Care sunt criteriile care stau la baza acestei
clasificări?
13. Ce este leasingul? Care sunt participanŃii? Care sunt opŃiunile în
cadrul operaŃiunilor de leasing?
14. Ce este factoringul? Care sunt participanŃii? Care sunt costurile şi în
ce constau acestea?
63
Modulul IV
OperaŃiuni de plăŃi fără numerar
Introducere
instrumentele de plată (cecul, cambia, biletul la ordin, ordinul de plată),
monetica modernă, cardul, banca electronică şi elementele de bază ale
tehnicilor de decontare şi sistemului românesc de plăŃi.
Obiective
- înŃelegerea importanŃei şi a particularităŃilor fiecărui instrument
de plată;
- înŃelegerea tipologiei cardurilor, a echipamentelor de utilizare a
acestora;
- descrierea elementelor principale legate de banca electronică;
- înŃelegerea tehnicilor de decontare;
- lămurirea aspectelor principale privind activitatea şi
particularităŃile în cadrul sistemului românesc de plăŃi.
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Cuvinte cheie:
instrument de plată, cec, bilet la ordin, ordin de plată, cambie, scont,
gir, card, bancă electronică, decontare, sistem de plată

Se recomandă o abordare a studiului pornind de la întelegerea rolului
şi particularităŃilor fiecărui instrument de plată (cec, cambie, bilet la ordin,
64
ordin de plată). Se continuă studiul cu abordarea problematicii legate de
carduri, importanŃă rol, tipologie, principalele forme ale băncii electrnice cu
particularităŃi şi caracteristici. După înŃelegerea acestor probleme se va trece
la studierea tehnicilor de decontare şi a sistemului românesc de plăŃi cu
principalele subsisteme.
PieŃe de capital.
LECłIA 8. INSTRUMENTELE DE PLATĂ: CAMBIA ŞI BILETUL LA ORDIN
Instrumentele de plată sunt suporŃii mesajelor prin care clientela

ordonă băncilor efectuarea plăŃilor sau încasărilor. Instrumentele de plată
sunt: cambia, biletul la ordin, cecul şi ordinul de plată.
8.1. CAMBIA – este ordinul scris, necondiŃionat, de plată a
unei sume determinate de bani la o anumită scadenŃă, dat de o persoană
numită trăgător unei a doua persoane numită tras, prin care i se cere să
achite suma de bani înscrisă în instrument în favoarea unei a treia
persoane numită beneficiar.
Mecanismul unei plăŃi prin cambie
65
1 – Banca A acordă un credit SC „Star” SA;
2 – Între SC STAR SA şi SC ASTRA SA se încheie un contract de
vânzare cumpărare de mărfuri/servicii;
3 – SC STAR SA trage o cambie asupra SC ASTRA SA;
4 – SC STAR SA remite cambia trasă băncii sale (de la care a primit
anterior creditul);
5 – La scadenŃă SC ASTRA SA achită suma înscrisă în cambie Băncii
A şi, concomitent, se stinge şi creanŃa Băncii A asupra SC STAR
SA, dar şi creanŃa SC STAR asupra SC ASTRA SA.
• PARTICIPANłI:
- Trăgătorul – este persoana care întocmeşte cambia, dă ordinul de
plată a sumei de bani înscrisă în instrument. Din punct de vedere juridic este
creditor şi are corespondent în economia reală pe vânzătorul mărfii.
- Trasul – este persoana căreia îi este destinată cambia, trebuie să
plătească suma de bani din cambie. Din punct de vedere juridic este debitor
şi în economia reală este cumpărător.
- Beneficiarul – trebuie să încaseze suma de bani din cambie şi
concret poate fi fie un furnizor all trăgătorului sau poate să fie chiar
trăgătorul însuşi.
• ELEMENTELE OBLIGATORII ALE CAMBIEI SUNT:
- numele de cambie; ordinul de plată a sumei determinate de bani;
numele trasului; numele beneficiarului; scadenŃa; locul plăŃii; data şi locul
emiterii; semnătura trăgătorului/emitentului.
• OPERAłIUNI CU CAMBII
1) ACCEPTAREA – este operaŃiunea prin care trasul îşi
recunoaşte/asumă obligaŃia de plată a sumei de bani din cambie. Acceptarea nu
este obligatorie, dar dacă trasul a acceptat cambia devine obligat principal şi va
66
trebui la scadenŃă să plătească suma din cambie. Concret operaŃiunea de acceptare
constă într-o semnătură pe care trasul o depune pe faŃa/aversul cambiei.
2) AVALIZAREA – înseamnă operaŃiunea de garantare a cambiei,
în sensul că dacă trasul nu va plăti suma de bani din cambie, acest lucru
(plata) va fi făcut de persoana care a garantat plata, persoană numită avalist
şi care întotdeauna este o bancă. OperaŃiunea de avalizare constă într-o
semnătură pe care banca avalizatoare o depune pe faŃa cambiei.
3) CIRCULAłIA CAMBIEI – cambia poate circula între agenŃii
economici prin două proceduri: prin gir şi, respectiv, prin cesiune de creanŃă.
GIRUL – dacă o persoană are o datorie faŃă de un terŃ din economie şi
are în portofoliu o cambie, ea poate să-şi stingă datoria faŃă de terŃ, remiŃând
în contul acesteia cambia de care dispune. Posesorul cambiei, numit girant,
transmite terŃului, numit giratar, numai drepturile izvorâte din cambie (dreptul
de a încasa suma înscrisă în aceasta) nu şi obligaŃiile, adică, dacă noul posesor
nu va putea încasa, la scadenŃă, cambia de la tras, el se va îndrepta pentru a-şi
recupera creanŃa către vechiul posesor (către girant). O cambie deja girată mai
poate face obiectul şi al altor giruri. Acest lucru conduce la creşterea
siguranŃei cambiei pentru că numărul obligaŃilor cambiali va creşte (mai mulŃi
giranŃi). Aşa că, dacă la scadenŃă cambia nu va putea fi încasată de la tras,
ultimul posesor al ei are posibilitatea să ceară plata de la mai multe persoane.
Concret operaŃiunea de gir constă într-o semnătură, cu menŃionarea numelui
noului posesor şi a datei la care are loc transmiterea, înscrieri care se fac pe
spatele cambiei, de unde şi denumirea de andosare pentru această operaŃiune.
CESIUNEA DE CREANłĂ – înseamnă vânzarea efectivă a cambiei,
adică vechiul posesor a transmis atât drepturile cât şi obligaŃiile. Deci la
scadenŃă, dacă trasul nu plăteşte suma de bani din cambie, cumpărătorul
acesteia nu se mai poate îndrepta pentru a-şi recupera creanŃa către vechiul
posesor, cel care i-a vândut cambia.
4) SCONTAREA – reprezintă transformarea cambiei în lichidităŃi,
în numerar. Dacă un posesor al cambiei, care nu a ajuns încă la scadenŃă, are
nevoie de numerar, se va adresa unei bănci, căreia îi va gira cambia de care
dispune. Posesorul cambiei va primi de la bancă o sumă de bani numită
valoare actuală (VA), care este mai mică decât suma înscrisă în cambie,
numită valoare nominală (VN) cu o sumă numită scont (S) şi care reprezintă
remunerarea băncii pentru că a primit cambia înainte de maturitate (scadenŃă).
VN = 1000000; ts = 12%
VN x T x ts 1000000 x 30 x 12
S= = = 10000, unde T – numărul de zile de la
360 x 100 360 x 100
scontare la scadenŃă, iar ts – taxă scont
VA = VN – S; VA = 1000000 – 10000 = 990000
67
Cambia mai poate fi transformată în lichidităŃi înainte de scadenŃă şi prin
operaŃiunea de FORFETARE, dari în acest caz cambia va fi transmisă băncii
prin cesiune de creanŃă.
5) PLATA CAMBIEI – cambia va fi plătită la scadenŃă de către
tras, acesta din urmă solicitând beneficiarului sau ultimului posesor
exemplarul original al cambiei, pe care va trebui înscrisă menŃiunea
plătit/achitat. În cazul cambiilor se obişnuiesc următoarele tipuri de scadenŃe:
- la vedere, adică la prezentarea instrumentului;
- la un anumit număr de zile de la vedere – în acest caz este
obligatorie procedura de acceptare;
- la termen – acesta putând fi indicat fie printr-o dată fixă, fie printr-un
număr de zile care trebuie să curgă de la emitere şi până la prezentarea la plată.
6) PROTESTUL DE NEPLATĂ ŞI REGRESUL– dacă trasul nu
plăteşte suma din cambie, beneficiarul sau ultimul posesor al cambiei va
trebuie să apeleze la un protest de neplată. Acesta înseamnă constatarea
(recunoaşterea) refuzului de plată al trasului, care se poate face fie de acesta,
prin menŃiunea refuzului de plată pe cambie, fie de un organ judecătoresc sau
notarial, care va trebui să constate refuzul de plată. ExistenŃa protestului de
neplată dă posibilitatea beneficiarului să deschidă acŃiune în justiŃie în
REGRES (RECURS) împotriva celorlalŃi obligaŃi cambiali (toate persoanele
care au deŃinut şi semnat cambia înaintea sa: trăgător, tras, avalist, giranŃi)
pentru a-şi recupera creanŃa.
8.2. BILETUL LA ORDIN (CAMBIE SIMPLIFICATĂ) - se

defineşte ca fiind promisiunea de plată a unei sume determinate de bani
la o anumită scadenŃă, dată de o persoană numită emitent în favoarea
unei a doua persoane numită beneficiar.
PARTICIPANłI:
- Emitentul – este persoana care întocmeşte biletul la ordin şi promite
să plătească la scadenŃă suma de bani înscrisă în el. Din punct de vedere
juridic este debitor şi are corespondent în economia reală pe cumpărătorul
mărfii.
- Beneficiarul – lui îi este adresat biletul la ordin, trebuie să încaseze
la scadenŃă suma de bani din înscris. Este în poziŃie juridică de creditor şi lui
îi corespunde în economia reală vânzătorul mărfii.
68
ELEMENTELE OBLIGATORII ALE BILETULUI LA ORDIN
SUNT: numele de bilet la ordin; promisiunea de plată a unei sume
determinate de bani; numele beneficiarului; scadenŃa; locul plăŃii; data şi locul
emiterii; semnătura emitentului.
OPERAłIUNI CU BILETE LA ORDIN – pentru că este o cambie

simplificată, toate operaŃiunile de la cambie sunt operaŃionale şi în cazul
biletului la ordin, excepŃie făcând acceptarea.
69
LECłIA 9. INSTRUMENTELE DE PLATĂ: CECUL ŞI ORDINUL DE PLATĂ
9.1. CECUL. Cecul este instrumentul de plata prin care o persoană
numita tragator, posesoare a unui cont deschis la o banca in care se gasesc resurse
financiare suficiente, da ordin unei a doua persoane, numită tras şi care este chiar
banca la care îşi are deschis contul, să plătească suma de bani înscrisă în acesta, la
prezentarea inscrisului, unei a treia persoane numita beneficiar.
ParticipanŃi. (1) Trăgătorul, persoana care emite înscrisul, da ordin
trasului sa plateasca suma inscrisa în acesta şi care prin emiterea cec–ului
doreste sa-si achite anumite obligatii comerciala sau non-comerciale fata de
beneficiar. Tragatorul, trebuie sa fie titularul unui cont deschis la banca, in care
se gasesc suficiente disponibilitaŃi din care să fie achitată suma înscrisă in cec.
În baza disponibilului existent la banca trasa, trăgătorul a solicitat acesteia
eliberarea unui carnet de cecuri, pe care il va utiliza pentru efectuarea de plăŃi.
(2) Trasul este persoana care plateste instrumentul si este intotdeauna o banca
(banca la care isi are deschis contul tragatorul). (3) Beneficiarul este persoana
care trebuie sa incaseze suma inscrisa in instrument si poate fi un tert din
economie, creditor al tragatorului (de exemplu un furnizor de marfuri al
tragatorului), sau poate fi chiar tragatorul însuşi (de exemplu, atunci când ridica
de la banca numerar pentru plata salariilor).
70
Mentiuni obligatorii la cec: (a) numele de cec; b) ordinul de plata a
unei sume determinate de bani; (c) numele bancii trase; (d) numele
beneficiarului; (e) locul platii; (f) data si locul emiterii;
(g) semnatura tragatorului emitent.
Caracteristicile cecului: (1) nu are scadenta - nu materializeaza

credite, el fiind platit la vedere (prezentare); (2) are la baza un provizion –
tragatorul emitent al cec-ului, pentru a putea emite un astfel de instrument,
va trebui sa aiba disponibilitati suficiente la banca. Emiterea unui cec fara
existenta unui provizion suficient se pedepseste civil – prin interdicŃie
bancară - si penal.
Operatiuni cu cecuri: 1. Plata cecului. Cecul este platit la prezentare.
B.N.R. a stabilit termene maximale in care cecul trebuie prezentate la banca
trasa pt a fi platit, în caz contrar beneficiarul pierzând dreptul de regres asupra
persoanelor obligate la cec, acestea fiind până în aprilie 2008 de: * 8 zile –
daca cecul se plateste in aceeasi localitate unde a fost emis; * 15 zile – daca se
plateste in alte localitati; * 30-60 zile – pt cecurile ce trebuie platite in
străinătate. Începând cu aprilie 2008 toate cecurile emise şi plătile în
România trebuie prezentate la bancă în cel mult 15 zile.
Circulatia cecului. Cecul poate sa circule prin trei proceduri: (a)
remitere libera – in cazul cecului la purtator (care nu are inscris numele
beneficiarului), transmiterea cecului catre un alt agent economic nu
presupune inscrieri suplimentare pe acest act; (b) gir – se utilizeaza in cazul
cecurilor nominative (care au inscris numele beneficiarului) si suplimentar
contin clauza la ordin (numele noului posesor va fi inscris pe spatele cecului
precizandu-se si data la care are loc transmiterea, alaturi de semnatura
71
girantului – a se vedea operatiune de gir de la cambie); (c) cesiune de
creanta – in cazul cecurilor nominative şi care nu au inscrise clauza la ordin.
Pe aceste nu se pot face mentiuni in legatura cu schimbarea beneficiarului.
Tipuri de cecuri: 1. după natura lor (după modul de circulaŃie),
cecurile pot fi: (a) - la purtator (nu au înscris pe ele numele
beneficiarulului); (b) la ordin (se poate schimba numele beneficiarulului
printr-o mentiune pe cec, transmiterea cecului facându-se prin gir); (c)
nominative (nu se poate schimba numele beneficiarulului decat printr-un act
separat, transmiterea facându-se prin cesiune de creanta). 2. dupa modul de
plata: (a) cecuri barate (contin pe fata cec 2 bare oblice sau verticale si
aceasta inseamna ca pot fi incasate numai prin conturi bancare. Daca intre
bare este prevazut si numele unei banci, se numesc cecuri cu barare speciala
şi înseamnă că trebuie prezentate numai la banca indicata intre bare pt a fi
incasate); (b) cecuri certificate (contin o semnatura/viză a bancii trase pe ele,
aceasta insemnând ca tragatorul are suficiente disponibilitati din care sa fie
onorat instrumentul); (c) cecuri circulare (la care toti participantii sunt
banci); (d) cecuri de voiaj sau calatorie (sunt destinate persoanelor fizice, au
valori fixe, pot fi folosite pentru plata prestatiilor turistice sau pentru
preschimbarea in numerar in timpul voiajelor. Elementul de siguranta il
constituie semnatura cumparatoruluj/trăgătorului, depusă pe cec, prima data,
la cumpararea acestuia şi, a doua oara, la utilizare).
9.2. ORDINUL DE PLATA. Ordinul de plata se defineste ca fiind

dispozitia data de o persoana numita emitent bancii sale, de a plati suma
înscrisă în el unei alte persoane numita beneficiar.
ParticipanŃi. (1) emitentul – intocmeste documentul; (2) plătitorul –
persoana din al carui cont de la banca se provizioneaza suma care urmează
sa fie plătită (plătitorul poate fi emitentul ordinului de plata sau o alta
persoana). (3) beneficiarul – incaseaza instrumentul; (4) banca emitentului –
tine contul emitentului si introduce in circuitul bancar ordinul de plata; (5)
banca beneficiarului – tine contul beneficiarului si finalizeaza circuitul
bancar al ordinului de plata; (6) banca intermediara – apare atunci cand intre
cele 2 banci nu sunt relatii directe.
72
Mentiuni obligatorii la ordinul de plata: (1) numele de ordin de
plata; (2) ordinul de plata a unei sume determinate de bani; (3) numele
emitentului si contul la banca; (4) numele bancii emitente; (5) numele
beneficiarului si contul la banca; (6) numele bancii beneficiarului; (7) data si
locul emiterii; (8) semnatura emitentului.
73
Circuitul ordinului de plata. OperaŃiuni. Alte caracteristici
Circuitul ordinului de plată de la emitent la beneficiar se numeste
transfer credit. O banca cand primeste ordinul de plata se numeste banca
receptoare si cand transmite in circuit ordinul de plata se numeste banca
emiŃătoare. La primire unui ordin de plata banca va efectua
următoarele operatiuni: (1) receptia ordinului de plata, adica primirea
acestuia; (2) autentificare emitentului, identificarea acestuia ca si client al
băncii, prin semnătura de pe ordin, care trebuie să concorde cu cea din lista
cu specimenele de semnături; (3) acceptarea sau refuzul, adică verificarea ca
provizionul din contul de la bancă să fie acoperitoare pentru suma de plată;
(4) executarea, transmiterea ordinului de plata în circuit bancar. Ordinul de
plata este irevocabil. Costurile sunt suportate de emitent.
LECłIA 10. MONETICA MODERNĂ
10.1. CARDUL
Cardul reprezintă un instrument de plată fără numerar care permite plata
mărfurilor cumpărate de la comercianŃi precum şi retragerea de numerar de la
automatele bancare. O definiŃie mai exactă a cardului este aceea că el reprezintă
o cheie de acces (un cod) a utilizatorului autorizat la disponibilităŃile sale din
contul de la bancă.
Pe faŃa cardului se găsesc menŃionate următoarele elemente: (1) numele
cardului– acest element nu este obligatoriu, el putând lipsi la unele carduri; (2)
banca emitentă; (3) numărul cardului, format dintr-un sir de 12-16 cifre; (3)
valabilitatea cardului, care este indicată prin patru cifre (LL/AA), primele două
pentru luna în care expiră şi următoarele două pentru anul în care expiră; (4)
numele utilizatorului autorizat; (5) mediul (locul) unde poate fi utilizat cardul
(de ex.: „electronic use only” – aceasta însemnând ca el poate fi utilizată numai
la echipamentele electronice (ATM, POS) conectate la centrele electronice de
procesare şi autorizare a plăŃilor; (6) holograma, adică emblema organizaŃiei
emitente de carduri; (7) un logotip (o emblemă) sub care este emis cardul şi
care dă informaŃii asupra tipului de card şi asupra locului unde poate fi utilizat
cardul (a se vedea oferta de carduri a organizaŃiilor bancare emitente de carduri.
Pe spatele cardului se disting patru zone cu conŃinut informaŃional: (1) zona in
care se înmagazinează informaŃia cuprinsă în card şi, care poate fi, o bandă
magnetică (pentru cardurile clasice) sau o pastilă electronică (un circuit
integrat) pentru cardurile din ultimele generaŃii; (2) o zonă rezervată semnăturii
posesorului autorizat; (3) o zonă în care se cuprind o serie de instrucŃiuni ale
băncii emitente; (4) alte logotipuri sub care este emis cardul. Cardul poate fi
privit ca un instrument bancar complex, pentru că el reuneşte: (a) operaŃiuni de
74
plăŃi şi decontări, atunci când este utilizat la comercianŃi pentru achitarea
mărfurilor achiziŃionate; (b) operaŃiuni cu numerar, atunci când este folosit de
utilizator pentru retragerea de numerar de la automatele bancare; (c) operaŃiuni
de creditare, atunci când sursa retragerilor de numerar sau a plăŃilor către
comercianŃi, făcute de utilizatorul autorizat, o reprezintă un credit acordat de
bancă. Totodată, cardul reprezintă un instrument sigur, care materializează o
serie de elemente de siguranŃă. Elementele de siguranŃă ale cardului sunt
următoarele: (1) numele utilizatorului autorizat; (2) semnătura utilizatorului
autorizat; (3) codul PIN (personal identification number). PiaŃa cardurilor a
cunoscut în ultimii ani o dezvoltarea şi o diversificare deosebită a acestor
instrumente, ele putând fi clasificate după mai multe criterii:
I. După tehnologia ce stă la baza construcŃiei lor, în funcŃie de care
se disting cardurile cu bandă magnetică şi cardurile cu cip (cu microprocesor,
cu circuit integrat) numite carduri inteligente (smart carduri).
(a) Cardurile cu bandă magnetică. Acestea au informaŃia de pe ele
cuprinsă într-o bandă magnetică dispusă pe spatele cardului. Urmare a
memoriei limitate a acestei benzi magnetice, informaŃia cuprinsă pe aceste
carduri este redusă, ca dimensiune şi se referă: utilizator, emitent şi cheile prin
care se validează codul PIN introdus de utilizator. Ele nu au pe ele disponibile
informaŃii despre soldul disponibil al utilizatorului de card, aceste informaŃii
fiind păstrate numai la băncile emitente.
(b) Smart cardurile (cardurile inteligente) reprezintă ultima generaŃie de
carduri. Ele au memoria înmagazinată într-un cip (microcircuit, circuit integrat).
Cip-ul are memoria mult mai mare decât cea cuprinsă în banda magnetică a
cardurilor clasice. InformaŃia înmagazinată în cip se structurează pe patru nivele:
o zonă rezervată informaŃiei non-confidenŃiale (referitoare la utilizatorul de card,
emitentul cardului., tipul de card), o a doua zonă rezervată informaŃiei cu caracter
confidenŃial (cum ar fi soldul disponibil pe card), o zonă rezervată cheilor de
codificare a informaŃiei (ce permit autentificarea utilizatorului autorizat) şi o a
patra zonă rezervată unei agende (în care se înscriu toate tranzacŃiile efectuate cu
cardul şi pe baza cărora se poate stabilii soldul disponibil pe card). Smart-
cardurile funcŃionează pe principiul portofelului electronic, în sensul că sunt
încărcate cu o anumită sumă de bani, care se consumă pe măsură ce utilizatorul
cumpără mărfuri sau servicii. Unele smart-carduri sunt consumabile (după
consumarea disponibilităŃilor de pe ele nu mai pot fi utilizate), iar altele pot fi
reutilizabile (reîncărcate), putând fi, astfel, utilizate de mai multe ori.
II. După natura disponibilităŃilor din care se fac plăŃile,
cardurile pot fi:
(a) de debit sunt cele la care plăŃile pentru mărfurile cumpărate de la
comercianŃi sau retragerile de numerar de la automatele bancare au la bază
75
disponibilităŃile utilizatorului, provenite din venituri personale (salarii, încasări de
mărfuri). Altfel spus, cardul de debit permite utilizatorului autorizat să facă plăŃi
cu acest instrument numai atâta vreme cât are disponibilităŃi în contul de la
bancă. O varietate a acestui tip de card este cardul de debit cu facilitate de
overdraft, prin care deŃinătorul poate dispune, pe lângă disponibilităŃile băneşti
proprii existente într-un cont deschis la emitent, şi de o anumită sumă, asimilată
unui credit, în limita unui plafon predeterminat;
(b) Cardul de credit este acela la care sursa plăŃilor pe care le face
utilizatorul autorizat are la bază un credit acordat de bancă. Creditul acordat prin
intermediul acestor carduri este în sistem revolving - se numesc CHARGE. Banca
emitentă a cardului, care este şi cea care a acordat creditul poate fixa termene sau
cuantumuri de rambursare temporară a împrumutului acordat (de ex se poate
stabilii ca rambursarea să fie făcută lunar, în rate de 5-20% din creditului utilizat.
III. După organizaŃia emitentă a cardului deosebim:
(a) Cardurile emise de asociaŃii ale băncilor sunt considerate a fi
universale, pentru că:
(1) pot fi utilizate într-o multitudine de locaŃii (sunt interoperabile),
la automatele bancare, pentru retrageri de numerar, la echipamentele
electronice de la comercianŃi, indiferent de proprietarul echipamentului
respectiv şi indiferent cu ce bancă are comerciantul încheiat contract de
acceptare a cardului, cu condiŃia ca banca emitentă a cardului să facă
parte din aceiaşi organizaŃie emitentă;
(2) permit o diversitate de operaŃiuni financiare: retrageri de numerar,
plata mărfurilor către comercianŃi, operaŃiuni de creditare etc. Băncile
pot emite carduri şi în sistem privat (adică fără a beneficia de
caracteristica interoperabilităŃii, care se manifestă atunci când cardurile
sunt emise sub emblema unei asociaŃii de bănci). Cardurile emise de
bănci în sistem privat pot fi utilizate numai la comercianŃi agreaŃi de
banca emiŃătoare şi la automatele bancare proprietate ale băncii în
cauză. În prezent există în lume trei mari asociaŃii bancare emitente
de carduri: VISA, Eurocard-Martercard, JCB (Japan Credit Bureau);
(b) Cardurile emise de asociaŃiile nonbancare se apropie de cardurile
bancare, pentru că au aceiaşi principală caracteristică: universalitatea. O
deosebire importantă faŃă de cele bancare este aceea că emitenŃii lor sunt
companii din domeniul serviciilor de turism şi divertisment (de unde şi
numele de carduri de tip T&E - travel and entertainment – dat acestor carduri).
În lume există mai multe astfel de companii emitente de carduri, dar din punctul
de vedere al poziŃiilor pe piaŃă se disting: American Express şi Diners Club;
(c) Cardurile emise de comercianŃi sunt emise de către magazinele
comerciale sau companiile de servicii. Aceste carduri sunt considerate a fi
76
private. Adică ele se pot utiliza doar la punctele comerciale ale firmei
emitente. Ele se deosebesc radical de cardurile bancare (universale). În primul rând
pentru că ele nu permit operaŃiuni financiare: ridicare de numerar, plata
mărfurilor sau nu au ataşate facilităŃi de creditare. În al doilea rând pentru că scopul
pentru care ele sunt emise este diferit, dacă ne raportăm la obiectivele emiterii
unui card bancar. Astfel, un card emis de un comerciant serveşte la:
(1) identificarea utilizatorului autorizat;
(2) fidelizarea clientelei;
(3) achiziŃionarea anticipată a produselor vândute de un comerciant
sau serviciilor prestate de o firmă.
IV. După echipamentele unde pot fi utilizate cardurile se
deosebesc: (a) Cardurile embosate se caracterizează prin aceea că
informaŃia înscrisă pe card este tipărită în relief şi pot fi utilizate nu numai la
echipamentele electronice de retragere de numerar sau plată a mărfurilor de
la comercianŃi, ci şi la echipamente de acceptare mecanice - imprintere (zip-
zap-uri). InformaŃia înscrisă pe card este tipărită în relief pentru a permite
imprinterelor, ca prin presare, ea să fie copiată pe chitanŃa eliberată de către
comerciant deŃinătoruli de card.
(b) Cardurile imprimate au informaŃia înscrisă pe ele tipărită normal
şi ele nu pot fi utilizate decât la echipamentele electronice, care se află în
legătură directă cu centrele de procesare a plăŃilor.
V. După modul în care se fac decontarea mărfurilor sau serviciilor
achiziŃionate cu ajutorul cardurilor deosebim:
(a) Carduri cu plată anticipată (pay before). Presupun că produsele sau
serviciile ce se doresc cumpărate se plătesc atunci când se emite cardul. Însă,
achiziŃionarea sau consumul produselor sau serviciilor respective urmând să
se facă ulterior pe măsură ce apare cererea pentru ele.
(b) Carduri cu plata ulterioară (pay after). Se caracterizează prin aceea că
la început are loc cumpărarea bunurilor sau serviciilor cu cardul, iar ulterior se face
plata acestora. Pentru a fi plătit pentru mărfurile vândute comercianŃii, la sfârşitul
acelei zilei în care a fost vândută marfa sau în zilele următoare, vor prezenta cu
chitanŃele se atestă vânzarea de mărfuri cu ajutorul cardurilor la banca la care au
deschis contul, căreia îi vor solicita încasarea lor din conturile cumpărătorilor.
(c) Carduri cu plata pe loc (pay now). Aceste carduri folosesc drept
schemă de decontare plata pe loc. Adică la momentul la care se achiziŃionează
mărfurile sau serviciile dorite de deŃinătorul de card are loc şi plata bunurilor
respective. O astfel de schemă de decontare, care presupune reglarea
financiară a obligaŃiei cumpărătorului faŃă de comerciant, apare atunci când
punctele comerciale de unde se achiziŃionează mărfurile sunt conectate la
centrele de procesare şi autorizare a plăŃilor.
77
Emiterea unui card presupune, din partea solicitantului, depunerea
unei cereri în care acesta va menŃiona tipul de card dorit şi o serie de
informaŃii cerute de către banca emitentă. În baza acestei cereri, banca face
o analiză scoring a bonităŃii cercetând: nivelul venitului, periodicitatea
acestuia, stabilitatea la locul de muncă, calitatea de bun platnic etc. De
regulă analiza efectuată de către bancă asupra solicitării de emiterea a
cardului este întotdeauna complexă şi aprofundată când se solicită un card
de credit şi va fi întotdeauna sumară, când se solicită un card de debit. După
analiza solicitării se trece la întocmirea contractului de emitere a cardului (în
cazul băncilor româneşti de regulă cererea de emitere a cardului este anexată
contractului de emitere a cardului), iar solicitantul va depune disponibilul în
contul de card suma minimă necesară pentru deschiderea cardului şi va plăti
taxele de emitere şi utilizare. În privinŃa costurilor ataşate emiterii şi
utilizării cardurilor se disting următoarele taxe: de emitere a cardului
(suportată de solicitant); de întreŃinere a cardului (suportată de utilizatorul
autorizat); de retragere de numerar (suportată de utilizatorul autorizat); de
achiziŃionare de mărfuri (suportată de comerciant); de regenerare a
codului PIN (suportată de utilizatorul autorizat); de pierdere a cardului şi
de reemitere a unui nou card (suportată de utilizatorul autorizat).
10.2. ECHIPAMENTE CE PERMIT UTILIZAREA CARDURILOR
a.1. distribuitoare de permit exclusiv ridicarea de numerar

numerar
Echipamente ce permit utilizarea cardurilor
permit
a. pentru (1) ridicări de numerar;
a.2. automate bancare
ridicări de (2) consultarea soldului contului;
sau bancomate
numerar (3) consultarea ultimelor tranzactii făcute
(ATM-automated
cu cardul);
teller machine)
(4) efectuarea de plăŃi;
(5) transferuri intre conturi.
b.1. EFT-POS sunt nişte dispozitive electronice ce sunt
(electronic fund conectate la centrele de procesare a
transfer at point of plătilor şi permit efectuarea on-line a
b. plata sale) decontarii (in timp real)
mărfurilor sunt nişte dispozitive mecanice ce permit
în tiparirea informatiei de pe card pe
magazine b.2. imprintere chitanta eliberata de comerciant.
(zip-zap-uri) Decontarea se face ulterior prin predarea
de comerciant a chitantelor la bancă.
Autorizarea plătii se face telefonic.
78
10.3. BANCA ELECTRONICĂ. NoŃiunea de bancă electronică se
referă la noile canale de comunicare cu banca care permit utilizatorilor o
mobilitate mult mai mare, întrucât nu mai este necesară deplasarea lor la
unităŃile operative ale societăŃilor bancare pentru a realiza operaŃiunile
uzuale. Există patru mari categorii de canale de comunicare:
- tele – bankingul (T -banking);
- mobil - bankingul (M -banking);
- electronic – bankingul (E –banking sau Home - banking);
- internet - bankingul (I -banking).
Tele- IVR (interactiv voice operaŃiuni pasive: dobanzi,

Noile canale de comunicare cu
bankingul response) - robot cursuri, eventual solduri cont

(prin telefonul call center – salariaŃii operaŃiuni active: plăti, preaprobari
fix) bancii credit, dar şi operaŃiuni pasive
Home- pe calculator se instaleaza un soft care, prin circuitele
bankingul telefonice, se conecteaza la calculatorul băncii. Se pot
banca
(prin calculator) efectua operaŃiuni active şi pasive

Internet- orice calculator legat la internet şi permite operaŃiuni
bankingul active şi pasive
orice mobil ce dispune de tehnologia wap (internet
Mobile- mobil) sau care are pe SIM un program de banking,
bankingul informatia se schimba bidirectional prin sms-uri şi
permite operaŃiuni active şi pasive
LECłIA 11. TEHNICILE DE DECONTARE

Sistemul de plăŃi - ansamblul mecanismelor destinate descărcării
obligaŃiilor asumate de agenŃii economici atunci când achiziŃionează
resurse reale sau financiare.
În prezent aceste active sunt denumite generic mijloace de decontare şi
constau în creanŃe asupra guvernului (moneda metalica), asupra băncii centrale
(bancnote sau fonduri băneşti) sau asupra altor instituŃii financiare. Mijloacele de
decontare reprezintă moneda fiduciară (bani de cont), moneda neconvertibilă în
aur sau în alte mărfuri, fiind utilizate ca mijloc de schimb în decontarea
obligaŃiilor de plată sau în efectuarea de plăŃi.
PlăŃile în economie se pot face cu ajutorul numerarului sau folosind
disponibilităŃile agentului păstrate în conturile deschise la bănci.
Prin decontare se înŃelege operaŃiunea prin care debitorul îşi
stinge creanŃa sa faŃă de creditor, transferându-i o sumă de bani,
tranzacŃie care se desfăşoară prin intermediul circuitelor bancare şi
utilizând moneda monedei de cont / scripturale.
79
ParticipanŃi:
- plătitorul, care este titularul unui cont la bancă, în care se află
disponibilităŃi şi care din punct de vedere juridic se află în poziŃie de debitor;
- beneficiarul de sumă, care este titularul unui cont la bancă, în care
se află disponibilităŃi şi care din punct de vedere juridic în poziŃie de creditor;
- banca sau băncile participante, care Ńin conturile celor doi
participanŃi direcŃi sau care mijlocesc transferul sumelor de bani între aceştia.
O operaŃie de decontare are o natură dublă, în sensul că ea
constă dintr-un flux al mesajelor între cei doi participanŃi plătitori şi
beneficiari de sumă şi un flux de monedă, de bani.
Fluxul mesajelor este necesar pentru ca băncile implicate în
decontare să cunoască cui trebuie să achite suma de bani. Acest flux al
mesajelor se materializează în documentele / instrumentele de plată
completate de plătitor sau beneficiarul sumei.
Fluxul banilor constă în înregistrările contabile pe care le fac
băncile în contul celor doi participanŃi (decontarea utilizează bani de cont
care au existenŃă contabilă).
Mesajele care se transmit de plătitor sau beneficiar băncii pot fi
înregistrate pe suporturi de hârtie, pe suporturi magnetice care se transmit
băncilor sau pe suporturi electronice.
În ceea ce priveşte tehnologia de transmitere a mesajelor, acestea
pot fi transmise letric (scrisoare), prin telefon sau fax, prin telex sau
telegraf sau electronic cu ajutorul calculatorului.
Aceste modalităŃi diferite de transmitere impun o serie de restricŃii
referitoare la:
- durata de transmitere a mesajului. Modalitatea letrică presupune
un timp de transmitere a mesajului îndelungat, pe când modalitatea
electronică este cea mai rapidă;
- costuri. Modalitatea letrică este cea mai ieftină, pe când cea electronică
este cea mai scumpă, privită din punctul de vedere al investiŃiilor în
echipamentele necesare efectuării decontării;
- documentarea plăŃii. Modalitatea letrică presupune utilizarea
documentelor originale depuse de plătitor şi deci răspunderea (riscul) băncii
este mică, pe când celelalte modalităŃi presupun utilizarea unor documente
întocmite de bancă, caz în care răspunderea (riscul) băncii este mare.
Din punctul de vedere al naturii juridice a operaŃiunii de plată
deosebim:
- decontări (operaŃiuni) de debit;
- decontări (operaŃiuni) de credit.
80
OperaŃiunile (decontările) de debit au la bază documente precum:
cecul, cambia, biletul la ordin. Ele presupun că persoana care iniŃiază
operaŃiunea, care este plătitorul, dă ordin băncii sale să-i încaseze în cont
suma de bani înscrisă în document, iar banca sa (care iniŃiază în circuit
bancar operaŃiunea) va da ordin celeilalte bănci implicate să debiteze
contul beneficiarului de sumă (altfel spus, banca plătitorului va trebui să ia
suma de bani din contul acestuia). Rezultă deci că aceste operaŃiuni sunt
operaŃiuni de încasare.
OperaŃiuni (decontarea) de debit
Banca A (aici are contul beneficiarul sumei) Banca B (aici are contul platitorul)
(INCASEAZA) (PLATESTE)
Activ Pasiv Activ Pasiv
(crediteaza contul beneficiarului de suma) (debiteaza contul platitorului)
Platitor
Beneficiar suma
Debit Credit Debit Credit
S.I. 300
S.I. 400
Incasare 100 Plat` 100
S.F .500 S.F. 200
4.
aviz de debit ([n suma de 100 u.m.)
3. (Banca A ii ordona B`ncii B sa debiteze Banca remite un extras

contul platitorului) de cont din care rezulta
cec 6. 5.
efectuarea platii
banca remite un
extras de cont din care
de 100 u.m.)
rezulta efectuarea incasarii
1. marfa (valoare 100 u.m.)
Beneficiar suma Platitor

2.
Furnizor Beneficiar marfa
platitorul achita marfa cumparata remitand
un cec [n sum` de 100 u.m pe care furnizorul
beneficiar de sum` il va depune la banca sa pentru
a fi incasat.
81
OperaŃiunile (decontările) de credit sunt operaŃiuni de plată şi au la
bază ordinul de plată. Banca ce iniŃiază operaŃiunea va debita (scădea) contul
persoanei care iniŃiază operaŃiunea, plătitorul, suma de bani înscrisă în
instrument şi va da ordin băncii corespondente să crediteze contul
beneficiarului de sumă (adică să înregistreze în contul beneficiarului de sumă
contravaloarea înscrisă în instrument). Rezultă deci că decontările de credit sunt
operaŃiuni de plată
OperaŃiunea (decontarea) de credit
Banca A (aici are contul platitorului) Banca B (aici are contul beneficiarul sumei)
(PLATESTE) (INCASEAZA)
Activ Pasiv Activ Pasiv
(debiteaza contul platitorului) (crediteaza contul beneficiarului de suma)
Platitor Beneficiar suma
Debit Credit Debit Credit
S.I. 300
S.I. 700
Plata 100 {ncasare 100
S.F. 600 S.F. 400
3.
aviz de credit ([n suma de 100 u.m.)
2.
5. (Banca A ii ordona Bancii B sa crediteze 4.
ordin de
banca remite contul beneficiarului de suma) banca remite un
plata extras de cont din
un extras de
cont din care care rezult`
de 100 um.) rezulta efectuarea efectuarea
platii incasarii
Platitor Beneficiar suma

1.
Beneficiar marfa Furnizor
marfa (valoare 100 u.m.)
82
OperaŃiunile de decontări în funcŃie de numărul de bănci
participante pot fi:
- decontări interne (locale);
- decontări intrabancare (în interiorul băncii);
- decontări interbancare.
Decontările interne presupun că cei doi participanŃi au conturile
deschise la aceeaşi unitate operativă a unei societăŃi bancare. În acest caz
decontarea se limitează la o simplă înregistrare contabilă, înregistrare care
nu modifică nici pasivul unităŃii operative al băncii şi nici pasivul bilanŃier
al societăŃii bancare.
Decontările intrabancare se caracterizează prin faptul că cei doi
participanŃi deşi lucrează cu aceeaşi societate bancară ei au conturile
deschise la unităŃi operative distincte.
OperaŃiunea de decontări intrabancare, pentru că vizează unităŃi
operative ale aceleiaşi bănci aflate în locuri diferite, presupune un mesaj de
plată transmis de la o unitate operativă ce iniŃiază operaŃiunea către unitatea
operativă destinatară, la care îşi are contul beneficiarul sumei, mesajul este
transmis prin intermediul sistemului de decontări al societăŃii bancare
implicate. Din punct de vedere contabil operaŃiunea de decontare
intrabancară va modifica pasivele bilanŃiere ale celor două unităŃi operative
implicate, dar nu va modifica pasivul bilanŃier al societăŃii bancare.
Decontările interbancare. Aceste decontări au în vedere că cei doi
participanŃi lucrează cu societăŃi bancare diferite, de unde rezultă că
obligaŃia plătitorului faŃă de beneficiar devine obligaŃie a băncii plătitorului
faŃă de banca beneficiarului de sumă. Pentru efectuarea operaŃiunii nu
trebuie numai ca plătitorul să aibă lichidităŃi ci şi banca plătitorului să aibă
lichidităŃile în cauză. Pentru efectuarea acestor plăŃi societăŃile bancare sunt
obligate să-şi deschidă conturi la banca centrală. Aceste conturi au funcŃie
contabilă de activ în contabilitatea băncii (se debitează cu încasările şi se
creditează cu plăŃile) şi cu funcŃie contabilă de pasiv la banca centrală, unde
se creditează cu încasările şi se debitează cu plăŃile.
Atunci când se efectuează o plată între doi agenŃi economici în
condiŃiile în care aceştia lucrează cu societăŃi bancare diferite sume de bani
(datoria) plătitorului faŃă de beneficiari se transmite şi asupra băncilor
implicate devenind o datorie a băncii plătitorului către banca beneficiarului
de sumă. Deci, în acest caz nu este suficient ca plătitorul să aibă
disponibilităŃi în contul de la bancă, ci şi banca asupra căreia se transmite
obligaŃia este necesar să deŃină lichidităŃi pentru onorarea plăŃii.
83
Astfel, decontarea transferurilor (plăŃilor) interbancare se poate
realiza prin doua metode:
fie pe baza instrucŃiunilor de plată, prin care are loc creditarea
sau debitarea conturilor bilaterale de corespondent deschise între bănci. În
acest caz băncile comerciale este necesar să colaboreze pentru acoperirea
dezechilibrelor ce pot apărea (solduri de plătit, respectiv, de încasat). Aceste
solduri se pot stinge fie prin tranzacŃii periodice între cele două bănci, fie prin
tranzacŃii cu o terŃă bancă sau prin intermediul creditelor interbancare
fie prin folosirea conturilor de corespondent la o terŃă bancă,
de regulă banca centrală. În acest caz solduri de încasat (creditoare) sau de
plătit (debitoare) se sting folosindu-se soldurile (disponibilităŃile) băncilor,
existente în conturile deschise de ele la banca terŃă (banca centrală).
Din punct de vedere tehnic plăŃile dintre bănci se pot realiza fie pe
cale brută, fie pe cale netă.
Decontările pe bază brută presupun ca băncile implicate plătesc
sau încasează toate documentele depuse la bănci de către clientela bancară
(instrumentele de plată: ordine de plată, cecuri, cambii, bilete la ordin) sau
întocmite de către bănci. Altfel spus documentele se plătesc toate integral,
bucată cu bucată.
Decontările pe bază netă nete presupun că băncile vor plăti sau vor
încasa doar diferenŃa dintre plăŃi şi încasări. Altfel spus, în cazul acestor
decontări, se apelează la operaŃiunea de compensare.
Din punctul de vedere al operaŃiunilor de decontări, compensarea
presupune compararea volumului plăŃilor cu volum încasărilor unei bănci
pentru a vedea cât din acestea se anihilează şi pentru a stabili soldul
necompensat, care poate fi:
- creditor sau de încasat, atunci când încasările sunt mai mari decât plăŃile;
- debitor sau de plătit, atunci când plăŃile sunt mai mari decât încasările.
În cazul compensărilor multilaterale, la care au acces toate
băncile, din punct de vedere instituŃional, pe lângă băncile implicate mai
apare un agent economic distinct numit casă de compensaŃie şi care
realizează efectiv operaŃiunea de compensare a plăŃilor şi încasărilor unei
bănci faŃă de toate celelalte bănci din sistem.
În urma unei compensări multilaterale o bancă va avea un sold unic
de încasat sau de plătit faŃă de toate celelalte bănci din sistem, ea
încasând sau plătind acel sold casei de compensaŃie.
Casa de compensaŃie poate fi independentă din punct de vedere
funcŃional sau poate funcŃiona în cadrul băncii centrale, ca o direcŃie de
specialitate a acesteia.
84
Avantajul trecerii de la o decontare brută la una netă bilaterală şi
mai departe la una netă multilaterală este că se reduc lichidităŃile
necesare băncilor din sistem pentru efectuarea plăŃilor.
LECłIA 12. SISTEMUL ROMÂNESC DE PLĂłI
În prezent plăŃile în România se efectuează printr-un sistem

electronic de plati (SEP). Sistemului Electronic de PlăŃi, funcŃional din
iunie 2005, are următoarele componente:
• REGIS – sistemul de decontare pe bază brută în timp real;
• SENT– casa de compensare automată
• SAFIR –sistemul de înregistrare şi decontare a titlurilor de stat;
• Sistemul de Back-up şi recuperare în caz de dezastre.
SENT – CASA AUTOMATA DE COMPENSARE (ACH)

Este un SISTEM ELECTRONIC DE COMPENSARE in care
fisiere de volum mare, reprezentand instructiuni de plata, sunt schimbate
intre banci si alte institutii de credit, după care POZITIILE NETE care vor
rezulta din aceste fisiere sunt decontate prin sistemul platilor in timp real.
Administrare. Institutia care administrează sistemul este TransFonD
care dispune de o retea electronica ce asigura legatura cu toti participantii.
ParticipanŃi: BNR, bancile comerciale, trezoreria statului, casele
centrale ale cooperativelor de credit.
FuncŃionare. Fiecare participant se conecteaza la sistem printr-un punct unic
de acces, respective unitatea centrala a participantului. Compensarea prin ACH se
realizeaza numai la nivel central, mesajele de plata circuland de la unitatea bancara
platitoare la centrala bancii platitoare care le introduce in compensare, fiind apoi
preluate de centrala bancii beneficiare care le retransmite unitatii bancare bneficiare.
Structura ACH. ACH este format din doua sisteme:
- unul central de compensare care calculeaza pozitiile nete ale
participantilor in timpul sedintelor de compensare si apoi deconteza pozitiile nete
prin sistemul de plati electronice;
- al doilea este cel al participantilor care ruleaza la sediile acestora si
este format din doua module:
- MPF (modul de pregatire a fisierelor) pentru procesare la compensare;
- MTF (modul de transfer fisiere) pentru trimiterea si primirea fisierelor.
MPF da posibilitatea utilizatorului sa identifice fisierele care se
primesc de la unitatile bancare (create de alte sisteme interne ale participantului),
sa verifice formatul fisierelor, sa pregateasca fisierele prin sortare, control si
aplicarea semnaturii electronice si sa transmita fisierul catre MTF.
85
Tipuri de instructiuni procesate. Sistemul ACH din Romania
proceseaza in vederea compensarii :
instrumente de plata de tip transfer-credit de mica valoare (până la 50 mii lei) ;
instrumente de plata de tip debit-direct de orice valoare;
instrucŃiuni de transfer debit (ID, adică cambii, cecuri, bilete la
ordin), indiferent de valoare.
Orarul SENT cuprinde în acest moment 3 sesiuni de compensare pe
parcursul unei zile de operare.
Orarul SENT
Timp Moment
Deschiderea zilei de operare (Sistemul e disponibil
pentru transmitere de debite directe –DD şi instrumente
8:25 de debit – ID, pentru ca băncile trase să verifice dacă
plătitorii au disponibil în conturi, după care urmează să
fie compensate în viitor)
Sesiuni
1 2 3 Moment
Începutul sesiunii (Sistemul este disponibil pentru
8:30 11:10 13:50
transmiterea de fişiere în modul manual)
8:45 11:25 14:05 Moment limita de constituire a garanŃiilor
9:05 11:45 14:25 Perioada de acceptare a fişierelor la compensare
10:05 12:45 15:25 (Compensarea fişierelor cu instrucŃiuni)
Transmiterea instrucŃiunii de decontare netă la ReGIS
10:20 13:00 15:40
(soldurile nete rezultate din compensare)
11:05 13:45 16:25 Sfârşitul sesiunii
17:30 Nu se mai transmite DD/ID şi de refuz de DD/ID
18:00 Închiderea zilei
Ciclul de procesare. In sistemul ACH, instructiunile de plata se primesc

de la participanti sub forma de fisiere electronice pe tot parcursul zilei si se
efectueaza trei compensari pe zi. Primirea fisierelor se face numai in limita
garantiilor constituite de participanti. Un fisier contine instructiuni de credit,
confirmari pentru instructiuni de debit si confirmari pentru debitele directe.
Constituirea si executarea garantiilor. Desfasurarea in bune
conditii a compensarii si decontarii necesita un sistem de acoperire a
riscurilor pentru decontarea finala si irevocabila a soldurilor nete ale
participantilor bazat pe garantii unilaterale in favoarea ACH. Garantiile
unilaterale se pot constitui din titluri de stat gajate de participant in favoarea
ACH si lichiditati transferate de participant in contul ACH de la banca
86
centrala. Executarea garantiilor are loc in cazul insuficientei fondurilor si se
apeleaza mai intai la lichiditatile din contul ACH aferente participantului si
apoi se executa titlurile prin vanzarea lor catre banca centrala la valoarea
luata de ACH in garantie.
Pentru comunicarea cu participantii ACH dispune de un sistem
de posta electronica securizat care sa asigure criptarea/decriptarea
mesajelor, autentificarea initiatorului si a destinatarului, astfel ca mesajele
sa aiba valoare legala. Sistemul de comunicare trebuie sa cuprinda doua
canale, unul curent si altul ca alternative care poate fi utilizat in orice moment.
REGIS – SISTEMUL DE DECONTARE BRUTA IN TIMP

REAL. Decontarea bruta in timp real e un PROCEDEU
ELECTRONIC bazat pe transmiterea de mesaje electronice de catre
participanti şi PROCESAREA INSTRUCTIUNE CU INSTRUCTIUNE
A ACESTORA IN LIMITA DISPONIBILULUI EXISTENT IN
CONTUL DE DECONTARE DE LA BNR.
Obiect. Sistemul procesează :
platile de mare valoare (peste 50.000 lei si care se deconteaza prin
instrumente de plata de credit, respective ordinul de plata)
platile urgente indiferent de valoare.
REGIS mai asigură şi decontarea pozitiilor nete ale procedeelor cu
decontare prestabilita/amanata (casele de compensatii, decontarea titlurilor de stat).
Gestionare. Este gestionat de TransFonD ca agent operator al bancii centrale.
Participantii: BNR, bancile comerciale, Trezoreria Statului, casele centrale
ale cooperativelor de credit, casele de compensare administrate de TransFonD.
FuncŃionare. Fiecare participant este conectat la retea printr-un singur
punct de acces, de regula sediul central al participantului.
Pentru efectuarea decontarilor, participantii trebuie sa deschida un
cont de decontare la banca centrala, altul decat contul curent, prin care se
deruleaza operatiunile de incasari si plati pe parcursul zilei. Contul de
decontare are la inceputul si sfarsitul zile operative sold zero. La inceputul
zilei, participantii transfera sumele necesare platilor din contul curent in cel
de decontare, iar la sfarsitul zilei, sumele ramase in contul de decontare se
tranfera de operator in contul curent al participantului.
Mesajul electronic. Instrumentul de plata care se foloseste in cadrul
platilor de mare valoare este mesajul electronic (ordinul de plata electronic), care
cuprinde aceleasi elemente inscrise pe ordinul de plata pe suport hartie, plus
elemente specifice pentru criptare.
In linia de asteptare, mesajele sunt ordonate pe clase de prioritate,
iar in cadrul lor in functie de momentul primirii. Principiul de administrare este
87
primul disponibil-primul executat pentru fiecare clasa, cu exceptia cazului in
care disponibilul este insuficient pentru plata care trebuie procesata si se
executa urmatoarea plata care se incadreaza in disponibil. Totodata, nu se poate
executa o plata dintr-o clasa inferioara de prioritate pana cand nu s-au epuizat
platile din clasele superioare.
Criza de lichidităŃi. In cursul unei zile pot apare situatii de lipsa
temporara de lichiditati, mesajele fiind stocate in linia de asteptare. Pentru a
se asigura un flux continuu, sistemul prevede ca banca centrala sa asigure un
credit intra-day (pe parcursul zilei) pe baza de garantii sub forma titlurilor de
stat (iîn prezent singurele active eligibile sunt titlurile de stat).
Program de operare al REGIS
Timp Moment OperaŃiuni
08:30Deschidere Sistemul este deschis pentru orice tip de tranzacŃii:
sistem - instrucŃiunide plată introduse de participanŃi
- tranzacŃii iniŃiate de alte sisteme sau case de comp.
16:00 Moment TranzacŃii procesate:
limită • instrucŃiuni aferente pieŃei monetare şi valutare,
iniŃial • tranzacŃii livrare contra plată de la sistemul SaFIR
• tranzacŃii pt. participanŃi iniŃiate de BNR
17:00 Momentul TranzacŃii procesate provin numai de la BNR:

limită final • tranzacŃii de debitare/creditare pe contul băncilor
• tranzacŃii de debitare în urma unei popriri
18.00 finalizare Generarea extraselor zilnice
Orar de funcŃionare. Mesajele bancilor comerciale sunt receptionate

de TransFonD intre orele 8-16, iar decontarea finala are loc până la ora 17.
Mesajele afalate în coada de aşteptare la ora 17 şi care nu pot fi executate din
cauza lipsei de disponibil a băncii iniŃiatoare sunt anulate de BNR.
SAFIR – SISTEMUL DE ÎNREGISTRARE SI DECONTARE

A TITLURILOR DE STAT. Acest sistem Ńine evidenŃa emisiunilor de titluri
în circulaŃie (funcŃia de registru), asigura decontarea operaŃiunilor cu titluri
de stat cu respectarea principiului „livrare contra plata”.
SISTEMUL DE RECUPERARE IN CAZ DE DEZASTRE asigură

continuitatea activităŃii în caz de avarie şi justifică oportunitatea conceperii şi
implementarii unui sistem de back-up şi a unui centru de recuperare în caz de
dezastru.
88
Rezumat
Instrumentele de plată sunt: cambia, biletul la ordin, cecul şi ordinul
de plată.
CAMBIA – este ordinul scris, necondiŃionat, de plată a unei sume
determinate de bani la o anumită scadenŃă, dat de o persoană numită trăgător
unei a doua persoane numită tras, prin care i se cere să achite suma de bani
înscrisă în instrument în favoarea unei a treia persoane numită beneficiar.
BILETUL LA ORDIN (CAMBIE SIMPLIFICATĂ) - se defineşte
ca fiind promisiunea de plată a unei sume determinate de bani la o anumită
scadenŃă, dată de o persoană numită emitent în favoarea unei a doua persoane
numită beneficiar.
CECUL. Cecul este instrumentul de plata prin care o persoană numita
tragator, posesoare a unui cont deschis la o banca in care se gasesc resurse
financiare suficiente, da ordin unei a doua persoane, numită tras şi care este
chiar banca la care îşi are deschis contul, să plătească suma de bani înscrisă în
acesta, la prezentarea inscrisului, unei a treia persoane numita beneficiar.
ORDINUL DE PLATA. Ordinul de plata se defineste ca fiind
dispozitia data de o persoana numita emitent bancii sale, de a plati suma
înscrisă în el unei alte persoane numita beneficiar.
CARDUL reprezintă un instrument de plată fără numerar care permite
plata mărfurilor cumpărate de la comercianŃi precum şi retragerea de numerar
de la automatele bancare.
BANCĂ ELECTRONICĂ se referă la noile canale de comunicare
cu banca care permit utilizatorilor o mobilitate mult mai mare, întrucât nu
mai este necesară deplasarea lor la unităŃile operative ale societăŃilor
bancare pentru a realiza operaŃiunile uzuale:
- tele – bankingul (T -banking);
- mobil - bankingul (M -banking);
- electronic – bankingul (E –banking sau Home - banking);
- internet - bankingul (I -banking).
SISTEMUL DE PLĂłI - ansamblul mecanismelor destinate
descărcării obligaŃiilor asumate de agenŃii economici atunci când
achiziŃionează resurse reale sau financiare.
DECONTARE - operaŃiunea prin care debitorul îşi stinge creanŃa
sa faŃă de creditor, transferându-i o sumă de bani, tranzacŃie care se
desfăşoară prin intermediul circuitelor bancare şi utilizând moneda
monedei de cont / scripturale.
Din punctul de vedere al naturii juridice a operaŃiunii de plată:
- decontări (operaŃiuni) de debit;
- decontări (operaŃiuni) de credit.
89
OperaŃiunile de decontări în funcŃie de numărul de bănci participante:
- decontări interne (locale);
- decontări intrabancare (în interiorul băncii);
- decontări interbancare.
Sistemul romanesc de plati are 2 componente :
(a) sistemul electronic de plati (SEP)
(b) servicii de compensare a instrumentelor de plată de debit pe
suport hârtie.
Sistemului Electronic de PlăŃi, funcŃional din iunie 2005, are următoarele
componente:
• REGIS – sistemul de decontare pe bază brută în timp real;
• SENT– casa de compensare automată
• SAFIR –sistemul de înregistrare şi decontare a titlurilor de stat;
• Sistemul de Back-up şi recuperare în caz de dezastre.
Bibliografie
economică”, 2009
1. Ce este cambia? Care sunt elementele obligatorii astfel încât cambia
să fie considerată valabilă? Care sunt participanŃii?
2. În ce constă acceptarea? Dar avalizarea? Dar plata? Care sunt
participanŃii la operaŃiuni şi în ce se materializează ele?
3. Prin ce proceduri circulă între agenŃii economici cambia? În ce constau
acestea şi cum se formalizează?
4. Ce este scontarea, în ce constă, care sunt participanŃii la o astfel de
operaŃiune? Ce este regresul şi protestul de neplată?
5. Ce este biletul la ordin? PrecizaŃi care sunt participanŃii şi care sunt
elementele obligatorii.
6. Ce este cecul? Care sunt participanŃii la circuitul cecului, ce sunt ei din
punct de vedere juridic şi ce rol ocupă în economia reală? Care sunt
elementele obligatorii?
7. Care sunt principalele operaŃii care pot fi efectuate cu cecurile? În ce
constau acestea? Cum se înregistrează ele pe cec? Care sunt
particularităŃile cecului?
90
8. Cum se clasifică cecurile? DescrieŃi fiecare tip de cec?
9. Ce este ordinul de plată. Care sunt participanŃii la circuitul ordinului de
plată? Dar menŃiunile obligatorii? Ce operaŃiuni se fac de bancă la
primirea ordinului de plată?
10. Care sunt caracteristicile plăŃilor fără numerar (decontărilor):
definiŃie, participanŃi, fluxuri, necesitate? Dar mesajele: suporŃi,
canale de transmitere, particularităŃi?
11. Ce este cardul? Care sunt elementele cardului?
12. Cum se clasifică cardurile după natura disponibilului şi după
tehnologie?
13. Cum se clasifică cardurile după emitent? Dar după efectuarea plăŃilor?
DescrieŃi fiecare categorie.
14. EnumeraŃi principalele echipamente necesare utilizării cardurilor. Care
este destinaŃia lor? ParticularizaŃi?
15. Care sunt noile canale de comunicare cu banca. În ce constau acestea
şi cum se caracterizează operaŃional?
16. De câte feluri sunt decontările bancare după băncile participante? În
ce constau acestea?
17. De câte feluri sunt decontările după natura lor (felul operaŃiunii). În
ce contă fiecare tip?
18. Cum se pot desfăşura decontările interbancare? Care este avantajul
trecerii de la o categorie la alta?
19. DescrieŃi etapele unei operaŃiuni de decontare netă multilaterală
(compensare)? ExplicaŃi fiecare etapă.
20. EnumeraŃi componentele şi subcomponentele sistemului românesc de
plăŃi.
91
Modulul V
OperaŃiunile bancare cu străinătatea
Introducere
operaŃiunile bancare cu străinătatea, acreditivul şi incassoul documentar.
Obiective
- înŃelegerea importanŃei şi a particularităŃilor acreditivului
documentar;
- familiarizarea cu tipologia şi mecanismele derulării acreditivului
documentar;
- înŃelegerea avantajelor şi dezavantajelor incassului documentar;
- familiarizarea cu tipologia şi mecanismele derulării incassoului
documentar;
Fond de timp:
Ritmul de studiu:
Cuvinte cheie:
acreditiv documentar, angajament de plată, bancă plătitoare, bancă
negociatoare, bancă notificatoare, caracter documentar, incasso
documentar

Se vor studiu partcicularităŃile, participaŃii şi mecanismele
desfăşurării unei plăŃi prin acreditiv documentar şi incasso documentar.
92
PieŃe de capital.
LECłIA 13. ACREDITIVUL
a)DEFINITIE. Acreditivul se defineşte ca fiind angajamentul

asumat de o bancă, numită banca emitenta/ordonatoare care actioneaza la
cererea si in conformitate cu instructiunile unui client al sau, numit
emitent/ordonator care este importatorul, prin care se obliga :
a) sa faca plati catre un tert sau la ordinul acestuia sau sa accepte sau sa
plateasca cambii emise de tert;
b) sa autorizeze o alta banca sa efectueze astfel de plati sau sa accepte
cambii emise de catre terti ;
b) sa autorizeze o alta banca sa negocieze cumpararea documentelor ce
atesta efectuarea exportului de la tert, care este exportatorul marfii.
b) PARTICIPANTI. 1.Importatorul ~ emitent, ordonator~
participantul care initiaza modalitatea prin remiterea catre banca sa a unei
scrisori (nota, recipisa) de deschidere a acreditivului prin care el instructeaza
banca asupra conditiilor in care trebuie sa-l platesca pe exportator. În
documentul – tipizat sau nu – prin care se deschide acreditivul, importatorul va
menŃiona următoarele elemente: participantii = banci si intreprinderi cu date
care sa-i localizeze in spatiu; valoarea acreditivului si moneda in care este
deschis; natura marfurilor care urmeaza sa fie platite din acreditiv; termenul de
valabilitate si cel de plata; alte cauze care particularizeaza acreditivul (a se
vedea tipologia acreditivului). In Romania documentul de deschidere a
acreditivului este un document tipizat si se numeste “Dispozitie de plata
externa/Cerere de deschidere”.
2. Banca importatorului ~ banca emitenta, banca ordonatoare,
este cel mai important participant la acreditiv pentru ca ea isi asuma
obligatia (angajamentul, garantia) de a-l plati pe exportator, daca acesta
respecta intru totul conditiile impuse in nota de deschidere a acreditivul.
Acest angajament poate fi de 2 feluri: (a) direct ~ baca importatorului
face ea insasi platile catre exportator (cazul a) din definitie), adică alfel spus,
banca importatorului este banca platitoare; (b) indirect ~ autorizeaza o alta
banca sa faca platile catre exportator (cazurile b) si c) din definitie), altfel
spus banca importatoare nu este banca platitoare.
3. Exportatorul ~ beneficiar ~ trebuie sa incaseze suma de bani din
acreditiv. Exportatorul va fi platit de catre banca dupa ce livreaza
marfa catre importator, depune setul de documente ce atesta efectuarea
93
livrarii la banca, iar banca, in urma verificarii documentelor, constata
ca acestea respecta conditiile mentionate de importator in
nota/scrisoarea de deschidere a acreditivului. Setul de documente depus
de exportator la banca si care atesta efectuarea exportului este format din :
facturi comerciale; documente de transport; polita de asigurare; certificate
de origine, de calitate si de garantie ale marfurilor; specificatii ale marfurilor
si ambalajelor; o cambia (document facultativ).
4. Banca exportatorului ce poate fii: banca notificatoare sau
banca platitoare sau banca negociatoare.
Banca exportatorului ca banca notificatoare ~ banca
exportatorului are rolul de intermediar, ea nu-si asuma obligati sau
angajamente si nici nu face plati catre exportator (deci daca banca
exportatorului nu face platile inseamna ca acestea sunt facute de banca
importatorului care si-a asumat un angajament de plata direct). Concret
banca exportatorului ca banca notificatoare efectueaza urmatoarele
operatiuni: il instiinteaza pe exportator de deschiderea acordului; remite
documente ce atesta efectuarea exportului depuse de exportator catre
beneficiarul importator care este si banaca platitoare; se implica in virarea
sumei de bani platita de banca importatorului catre exportator;
Banca exportatorului ca banca platitoare ~ banca exportatorului
efectueaza pe langa operatiunile de intermediere precizate anterior si
operatiunea de plată a exportatorului (deci daca banca exportatorului face
platile catre exportator inseamna ca cealalta implicata, banca importatorului si-a
asumat un angajament de plata indirect). Concret banca exportatorului ca banca
platitoare va trebui ca dupa primirea documentelor depuse de exportator care
atesta efectuarea exportului sa verifice aceste documente pentru a vedea daca
respercta conditiile impuse de importator, adica initiatorul modalitatii si, daca
documentele sunt corecte, ea il va plati pe exportator.
Banca exportatorului ca banca negociatoare ~ banca exportatorului
cumpara de la exportator documente ce atesta efectuarea livrarii, folosind
propriile resurse financiare dupa care documentele cumparate sunt vandute
mai departe catre banca cumparatorului (banca exportatorului recuperandu-si
astfel sumele de bani folosite pentru a-l platii pe exportator). Diferenta dintre
rolul de banca platitoare si cel de banca negociatoare este acela ca atunci cand
este banca negociatoare foloseste propriile resurse financiare, pe cand atunci
cand este banca platitoare folo.seste pentru a-l platii pe exportator resursele
financiare ale bancii importatorului care au fost puse la dispozitie atunci cand
acreditivul a fost deschis.
5. Banca confirmatoare. La unele acreditive apare si un al cincilea
participant care este banca confirmatoare care are rolul sa-si asume un nou
94
angajament de plata in favoarea exportatorului, angajament care dubleaza
angajamentul asumat initial de catre banca importatorului. Banca
confirmatoare apare in toate cazurile in care exportatorul, adica beneficiarul,
nu are incredere in angajamentul initial asumat de banca importatorului sau
banca importatorului nu este suficient de bine cunoscuta pe plan
international. Concret banca confirmatoare este fie o banca internationala
foarte bine cunoscuta pe plan mondial sau poate fi chiar banca
exportatorului.
c) CARACTERISTICI.
(1) caracterul documentar al modalitatii. Bancile care-l platesc pe
exportator nu vad marfurile care fac obiectul tranzactiei, ele vad, deci
platesc, numai documentele ce atesta efectuarea livrarii (se platesc
documentele nu marfurile);
(2) independenta acreditivului de contract de comert
international. Importatorul cand solicita deschiderea acreditivului nu
anexeaza la nota de deschidere contractul de comert incheiat cu
exportatorul, dupa cum nici exportatorul nu include in setul de documente,
depus la banca, care atesta efectuarea exportului, contractul de comert
incheiat cu importatorul. Asa ca bancile implicate in acreditiv nu cunosc
continutul contractului incheiat intre importator si exportator. Ele cunosc
relatia dintre importator si exportator numai prin prisma scrisorii de
deschidere a acreditivului, asa ca orice apel al importatorului sau
exportatorului la o clauza contractuala, dar nementionata in scrisoarea de
deschidere a acreditivului, nu este luata in considerare de banca.
(3) angajamentul bancar ferm. Acreditivul este o modalitate care
presupune riscuri minime pentru exportator; exportatorul nu inregistreaza riscuri
de neincasare, aceasta pentru ca in favoarea lui o banca (banca importatorului,
banca ordonatoare) si-a asumat un anagajament ferm de a-l plati daca respecta
conditiile impuse de importator in nota de deschidere a acreditivului.
(4) siguranta tuturor participantilor. Toti participantii la acreditiv sunt
siguri ca vor primii contraprestatia muncii lor. Astfel: exportatorul este sigur
ca va fi platit (angajament bancar ferm); importatorul stie ca va plati numai
marfa de care are nevoie (importatorul a mentionat marfurile solicitate in
scrisoarea de deschidere a acreditivului, iar exportatorul a nominalizat marfurile
livrate in documente specifice, numite specificatii, care sunt anexate setului de
documente depuse la banca dupa efectuarea livrarii. Asa ca pe baza celor 2
documente bancile, care efectueaza platile, pot sa stabileasca concordanta
dintre marfurile solicitate de exportator si marfurile livrate de exportator);
banca importatorului poate sa-si recupereze sumele platite exportatorului
de la importator (pentru ca documentele originale ce dau dreptul la proprietate
95
asupra marfurilor circula pe canale bancare, deci ajung pana la urma la banca
importatorului care le va remite importatorului numai dupa ce acesta le plateste
sau accepta sa le plateasca).
(5) acreditivul este o modalitate de plata complexa. Acreditivul
este format din trei circuite (primul documentar al deschiderii lui, al doilea
tot de natură documentară ce atestă efectuarea livrării mărfurilor, iar al treilea
de natură financiară, al plăŃii mărfurilor) care nu fac altceva decat sa mareasca
timpul de la initierea modalitatii pana la stingerea obligatiilor.
(6) acreditivul este o modalitate scumpa: presupune pe langa
comisioanele clasice specifice oricarei modalitati de plata, de remitere si de virare a
sumelor de bani si comisioane specifice, care sunt scumpe, precum: comisionul de
deschidere a acreditivelor (comision de garantare); comisionul de confirmare al
acreditivului (comision de garantare); comisionul de modificare a clauzelor
acreditivului. Toate aceste costuri sunt suportate de initiator (importator).
(7) adaptabilitate si suplete. Acreditivul e cunoscut sub multe tipuri,
care se pot adapta numeroaselor situatii practice care apar in economie.
d. Tipologia acreditivului
a) după natura angajamentul bancar deosebim acreditiv
documentar revocabil (poate fi anulat sau modificat de către banca emitentă la
cererea ordonatorului – importatorului - în intervalul de la deschiderea sa şi
până la prezentarea documentelor de export la banca ce va efectua plata, fără să
existe un acord prealabil al beneficiarului) şi acreditiv documentar irevocabil
(pe baza ordinului cumpărătorului – ordonatorului - banca ordonatoare se
angajează irevocabil să plătească beneficiarului suma stabilită ca urmare a
prezentării documentelor conforme cu condiŃiile acreditivului. Acreditivul
documentar irevocabil nu poate fi anulat sau modificat în timpul valabilităŃii
sale decât cu acordul tuturor participanŃilor). În orice acreditiv documentar
trebuie să se precizeze natura lui: revocabil sau irevocabil; dacă nu
cuprinde această menŃiune, băncile îl consideră irevocabil.
b) după acoperire sau după sursa de finanŃare a sumei din
acreditiv, deosebim acreditive acoperite anticipat (când importatorul la
deschiderea acreditivului depune, din resurse proprii, suma din care vor fi
plăcute plăŃile din acreditiv) şi acreditive neacoperite (suma din acreditiv
va fi finanŃată din resursele băncii).
c) după domicieliere, adică locul în care se va efectua plata, acreditivul
poate fi: domiciliat în Ńara exportatorului (prezintă avantajul pentru vânzător
că, în principiu, poate să încaseze valoarea documentelor imediat după
depunerea lor la banca sa, dacă după verificare acestea corespund condiŃiilor
acreditivului şi nu va avea de suportat cheltuieli sub formă de comisioane şi
speze bancare, care sunt suportate de către cumpărător) sau domiciliat în Ńara
cumpărătorului (stabileşte locul de efectuare a plăŃii la o bancă din Ńara
96
cumpărătorului, de regulă, la banca ordonatoare, vânzătorul putând deci, să
încaseze contravaloarea documentelor numai după ce acestea vor ajunge la
banca străină şi vor fi controlate de către aceasta. Beneficiarul unui acreditiv
domiciliat în Ńara cumpărătorului poate să încaseze contravaloarea
documentelor în moneda Ńării sale, înainte ca documentele să fi ajuns la banca
plătitoare străină, negociind cambia, inclusă în setul de documente ce atestă
livrarea şi trasă asupra băncii ordonatoare, la o bancă locală, de regulă, banca
sa. În acest caz, beneficiarul va suporta cheltuielile de negociere).
Mecanismul derulării acreditivului documentar

domiciliat în Ńara exportatorului
6 13
1
Beneficiarul AD Ordonatorul AD
(exportatorul) (importatorul)
8 7 5 4 2 11 12
3
Banca plătitoare Banca emitentă
9
(banca (banca importatorului)
exportatorului)
10
1. Între exportator şi importator se încheie un contract de comerŃ exterior.

2. Importatorul (ordonatorul AD) dă dispoziŃie băncii sale să deschidă
un acreditiv în favoarea exportatorului.
3. Banca emitentă anunŃă banca exportatorului de deschiderea acreditivului.
4. Banca exportatorului îl avizează pe acesta că a fost deschis
acreditivul în favoarea sa.
5. Beneficiarul AD confirmă că a luat la cunoştinŃă de deschiderea
acreditivului.
6. Exportatorul expediază marfa către importator.
7. Exportatorul prezintă la banca sa documentele prin care dovedeşte că
a expediat marfa.
97
8. Banca exportatorului îşi exprimă acordul cu privire la plata
contravalorii înscrise în documente.
9. Banca exportatorului remite documentele către banca importatorului.
10. Banca importatorului avizează documentele primite şi restituie o
parte din ele băncii exportatorului.
11. Banca importatorului înmânează ordonatorului de A/D documentele
prin care se atestă expedierea mărfii şi valoarea acestora.
12. Importatorul achită contravaloarea mărfurilor înscrisă în documente.
Importatorul ridică marfa care a făcut obiectul contractului de comerŃ exterior.
Mecanismul simplificat de derulare

a unui acreditiv domiciliat în Ńara cumpărătorului.
Beneficiarul AD Ordonatorul AD
(exportatorul) (importatorul)
1 4 5
3
Banca exportatorului 2 Banca emitentă
(banca importatorului)
1. Exportatorul prezintă băncii sale documentele din care reiese

contravaloarea mărfurilor ce fac obiectul contractului de import-export.
2. Banca exportatorului remite băncii importatorului documentele care
atestă livrarea mărfurilor şi valoarea acestora.
3. Banca importatorului achită contravaloarea mărfurilor băncii
exportatorului.
4. Beneficiarul AD (exportatorul) este înştiinŃat că i-au fost transferaŃi banii
în contul deschis la banca sa.
5. Banca importatorului remite către acesta o parte din documente din care
reiese că mărfurile importate au fost achitate.
98
d) după modul de utilizare, deosebim, acreditive utilizabile total
(el se poate utiliza o singură dată, la o livrarea se consumă integral),
acreditive utilizabile parŃial (se consumă treptat pe măsură ce au loc
livrările), acreditive utilizabile în tranşe (se utilizează când are loc livrarea
eşalonată a mărfurilor, în tranşe, acreditivul fiind fracŃionat, conform modului
de realizare a livrărilor, în tranşe valorice; la o livrarea se consumă o tranşe;
dacă livrarea nu are loc sau se face cu întârziere, exportatorul pierde dreptul
de a utiliza tranşa corespunzătoare livrării în cauză), acreditive revolving
(acreditivului se deschide numai pentru contravaloarea unei tranşe din contract
şi îşi reîntregeşte valoarea pe măsura utilizării; la deschiderea acreditivului
revolving se indică expres valoarea tranşei şi termenul de valabilitate pentru
fiecare tranşă în parte; acreditivul revolving este avantajos pentru cumpărător
atunci când tranzacŃia este de valoare ridicată, pentru că suma din acreditiv nu
se imobilizează integral la deschiderea acestuia – cum se întâmplă în cazul
celorlalte acreditive – ci numai pentru o singură tranşă).
e) după modul de plată deosebim acreditive cu plată la vedere (plata
urmând să se facă la prezentarea documentelor ce atestă efectuarea livrării),
acreditive cu plata diferată (la termen, în sensul că plata se face după ce curge
un anumit interval de timp de la momentul la care exportatorul prezintă
documentele ce atestă efectuarea livrării), acreditive cu plată prin negociere (a
se vedea funcŃia de bancă negociatoare a băncii exportatorului) acreditive
utilizabile prin cambii (corespunzător acestuia, cambia la termen este trasă
asupra băncii care are sarcina să execute acreditivul - banca plătitoare; prin
tragerea cambiilor la termen, se obŃine de către vânzător angajamentul irevocabil,
cu condiŃia ca documentele prezentate să fie în conformitate cu acreditivul).
f) după transferabilitate, se cunosc acreditive transferabile (exportatorul
poate solicita băncii plătitoare să facă plăŃi din acreditiv în favoarea altor agenŃi
economici – numiŃi beneficiari secundari şi care sunt, furnizorii de materii prime sau
servicii ai exportatorului) şi netransferabile (exportatorul este siingura persoană
către care se pot face plăŃi din acreditiv).
g) alte tipuri de acreditiv: acreditivul documentar „back-to-back”
(denumit şi acreditivul „ajutător” sau sprijinit „spate în spate”) este un
acreditiv de import deschis pe baza unui acreditiv de export. Acreditivul
„back-to-back” se utilizează în operaŃiuni de reexport. Desfăşurarea normală a
plăŃilor necesită o corelaŃie strânsă între termenele de livrare, de plată şi cele
de valabilitate a acreditivului); acreditivul cu clauza roşie („red clause”,
constă în faptul că importatorul permite băncii ordonatoare să-i avanseze
vânzătorului (beneficiarului), în contul viitoarei livrări, o parte din valoarea
mărfii ce urmează să fie livrată. Importatorul realizează o operaŃiune de
finanŃare a exportului şi, ca atare, poate solicita de la exportator o garanŃie
până la livrarea mărfurilor şi depunerea documentelor respective.
99
LECłIA 14 INCASSOUL DOCUMENTAR
DefiniŃie. Incasso înseamnă tratarea de către bănci, pe baza

instrucŃiunilor primite de la un client al său în calitate de exportator, a
documentelor comerciale sau a documentelor comerciale şi financiare cu
scopul de a obŃine plata acestora sau acceptarea plăŃii lor de către importator.
ParticipanŃi:
a. exportatorul, numit ordonator/remitent/trăgător, este persoana
care, după ce a afectuat livrarea mărfurilor, iniŃiază modalitatea, transmiŃând
băncii sale fie documentele comerciale (care atestă efectuarea livrării:
facturi comerciale; documente de transport; polita de asigurare; certificate
de origine, de calitate si de garantie ale marfurilor; specificatii ale marfurilor
si ambalajelor), fie documentele comerciale şi financiare (o cambie) şi care
sunt anexate la un document numit ordin de incasare (incasso), document
care conŃine următoarele elemente: numele şi adresa importatorului; numele şi
adresa exportatorului; banca firmei exportatoare; banca firmei importatoare; valoarea
mărfii exportate; documentele contra cărora se face plata, regimul de suportare al
comisioanelor; modul în care se face plata.;
b. banca exportatorului, numită bancă remitentă. Are misiunea să
preia documentele depuse de exportator şi să le transmită, conform instrucŃiunilor
primite de la clientul său, băncii corespondente din Ńara importatorului;
c. banca importatorului, numită bancă prezentatoare, are rolul ca
după ce primeşte documentele de la cealaltă bancă participantă le prezinte
importatorului, fie pentru a fi plătite, fie spre acceptare;
d. importatorul, numit plătitor, atunci când trebuie să plătească
documentele cei sunt prezentate de banca sa sau se numeşte tras, atunci
când trebuie doar să accepte plata documentelor cei sunt prezentate de banca
sa (de fapt trebuie să semneze cambia – documentul financiar – inclusă de
exportator în setul de documente ce atestă livrarea).
Caracteristici:
1. Caracterul documentar - rezultă din faptul că băncile care se
implică în modalitate nu văd mărfurile ce fac obiectul tranzacŃiei ci doar
documentele ce atestă efectuarea livrării (se plătesc documente şi nu
mărfuri). Documentele ce atestă efectuarea livrării pot fi doar documente
comerciale (facturi, documente de transport şi asigurări, certificate,
specificaŃii) sau documente comerciale şi financiare (în acest caz la
documentele anterior amintite se va mai adăuga şi o cambie).
2. Este o simplă vehiculare de documente (intermediere de
documente). Băncile implicate în desfăşurarea modalităŃii nu dau nici o
garanŃie exportatorului că va fi plătit pentru mărfurile ce au fost livrate. Ele
100
nu fac altceva decât să remită documentele ce atestă efectuarea livrării de la
exportator către importator.
3. Este o modalitate nesigură pentru exportator – acesta nu ştie
dacă va fi plătit. Singura lui certitudine este că importatorul nu poate intra în
posesia mărfurilor livrate decât dacă le plăteşte sau acceptă să le plătească în
viitor (acestea pentru că documentele originale care dau dreptul la
proprietate asupra mărfurilor circulă pe canale bancare şi banca
importatorului nu le va da importatorul decât dacă acesta le plăteşte sau
acceptă să le plătească).
4. Este o modalitate simplă de plată – este formată din două
circuite: un circuit al documentelor de la exportator către importator prin
intermediul băncilor şi un circuit al banilor de la importator la exportator tot
prin intermediul băncilor.
5. Incasso-ul poate fi întâlnit în practică sub două forme (poate avea
două clauze): (a) remitere contra plată – când banca importatorului şi banca
prezentatoare trebuie să obŃină de la importator plata documentelor ce atestă
efectuarea livrării; (b) remite contra acceptare – când banca importatorului
trebuie să obŃină de la importator doar acceptarea plăŃii în viitor;
6. Este o modalitate ieftină de plată – costurile, suportate de iniŃiator, sunt
formate din comisioane de remitere a documentelor şi comisioane de virare a banilor.
Riscurile pentru exportator la incasso
1. Riscul de întârziere a plăŃii – apare atunci când moneda în care
importatorul trebuie să facă plata cunoaşte un proces de depreciere şi, prin
urmare, importatorul ca să plătească cât mai puŃin va întârzia cât va putea de
mult plata mărfurilor livrate.
2. Riscul de neplată – apare atunci când importatorul după ce a
încheiat contractul cu exportatorul şi acesta din urmă a livrat marfa, găseşte
un furnizor de mărfuri similare, dar la preŃuri mai mici şi astfel va refuza să
mai plătească marfa contractată iniŃial.
3. Riscul de diminuare a încasării – apare atunci când exportatorul
a făcut livrarea, marfa a ajuns la destinaŃie în Ńara importatorului, iar
importatorul solicită exportatorului o reducere de preŃ. De regulă,
exportatorul consimte la aceste reduceri de preŃ, pentru că astfel va trebui să
suporte noi cheltuieli de transport pentru a-şi readuce marfa livrată în
propria Ńară.
4. Riscul de pierdere a mărfurilor – apare atunci când
importatorul întârzie efectuarea plăŃii, iar marfa livrată este una perisabilă
sau când întârzierea depăşeşte o anumită perioadă de timp (de regulă, şase
luni sau un an), iar organele vamale din Ńara importatorului confiscă marfa
în cauză.
101
ModalităŃi de contracarare a riscurilor folosite de exportator
1. Solicitarea unui avans de la importator înainte de efectuarea
livrării pentru ca în acest caz importatorul să nu mai renunŃe la marfa care i-a
fost livrată.
2. Includerea în preŃul de vânzare al mărfurilor a unei marje din
care să se poată oferi importatorului eventualele reduceri de preŃ solicitate.
3. Solicitarea de la importator înainte de efectuarea livrării a
unei scrisori de garanŃie bancară emisă de banca acestuia (banca
importatorului) sau avalizarea cambiei de către banca importatorului
(cambie ce a fost inclusă de exportator în setul de documente ce atestă
efectuarea livrării), pentru că dacă importatorul nu va plătii, exportatorul să
poată recupera suma de la banca acestuia.
4. Utilizarea vinculaŃiei – presupune ca exportatorul să livreze
mărfuri nu pe adresa importatorului ci pe adresa unei case de comerŃ din Ńara
importatorului. Astfel, în cazul în care importatorul refuză să plătească
mărfurile, casa de comerŃ, contra unui comision (de regulă ridicat – 30%), să
găsească un alt client pentru bunurile respective.
5. Exportatorul să lucreze pe piaŃa din Ńara importatorului cu
mai mulŃi clienŃi – pentru că dacă unul dintre ei refuză marfa, ea poate să
fie vândută rapid către un altul.
Rezumat
Acreditiv - angajament asumat de o bancă, numită banca
emitenta/ordonatoare care actioneaza la cererea si in conformitate cu
instructiunile unui client al sau, numit emitent/ordonator care este
importatorul, prin care se obliga :
a) sa faca plati catre un tert sau la ordinul acestuia sau sa accepte sau sa
plateasca cambii emise de tert;
b) sa autorizeze o alta banca sa efectueze astfel de plati sau sa accepte
cambii emise de catre terti ;
b) sa autorizeze o alta banca sa negocieze cumpararea documentelor ce
atesta efectuarea exportului de la tert, care este exportatorul marfii.
Incasso - tratarea de către bănci, pe baza instrucŃiunilor primite de la
un client al său în calitate de exportator, a documentelor comerciale sau a
documentelor comerciale şi financiare cu scopul de a obŃine plata acestora
sau acceptarea plăŃii lor de către importator.
102
Bibliografie
economică”, 2009
1. Ce este acreditivul? Care este documentul de deschidere, ce conŃine
şi cine îl depune la bancă? Cum se numeşte documentul în România?
Care sunt documentele ce atestă efectuarea exportului şi cine le
depune la bancă?
2. Care sunt caracteristicile acreditivului? În ce constau?
3. PrecizaŃi care sunt participanŃii la acreditiv, cum se numesc, ce rol şi
ce atribuŃii au aceştia? Care este locul pe care îl ocupă ei în
economia reală?
4. Cum se clasifică acreditivul în raport cu natura angajamentului
bancar? Dar în raport cu acoperirea acreditivului? Dar în raport cu
domicilierii? În ce constă fiecare tip?
5. Cum se clasifică acreditivul după modul de utilizare şi după plată?
Mai cunoaşteŃi alte tipuri de acreditiv?
6. Ce este incasso-ul documentar? Care sunt participanŃii, cum se
numesc şi care le sunt atribuŃiile?
7. Care sunt caracteristicile incasso-ului? În ce constau?
8. Care sunt principalele riscuri care apar în cazul incasso-ului şi în ce
constau acestea? Ce modalităŃi de diminuare a riscului la incasso
există?
103

Curs Management Bancar

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Judul Asli

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Curs Management Bancar

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

Prof. univ. dr.

Dr. Camelia Vechiu Drd. Dorin Hoarcă Drd. Elena Dinculescu

a) Date de identificare a cursului

b) CondiŃionări şi cunostinŃe anterioare

h) Materiale şi instrumente necesare pentru curs

j) Politica de evaluare şi notare

k) Elemente de deontologie academică

l) Strategii de studiu recomandate

Recomandări privind studiul:

LECłIA 1. ROLUL BĂNCILOR ÎN ECONOMIE. TIPURI DE SISTEME BANCARE.

Sistemul bancar se referă la - instituŃiile/întreprinderile cu funcŃii de bancă

1.1. Rolul băncilor în economie

deficit financiar = excedent financiar

1.2. Tipuri de sisteme bancare

I nivel Banca Centrală (coordonator al sistemelor bancare, funcŃia

BC1 BC2 BC3 BCn

În bilanŃul băncilor comerciale figurează postul bilanŃier depozite în

Se mai dau următoarele informaŃii:

Să se analizeze ce influenŃă exercită asupra creditului acordat de

BT/BE = 15.000 – 10.000 = 5.000

c) Banca centrală cumpără de la băncile comerciale bonuri de

A 40.000 P 40.000 A 55.000 P 55.000

BT/BE = 15.000 + 10.000 = 25.000

LECłIA 2. BĂNCILE COMERCIALE

Băncile comerciale sunt acele entităŃi, organizaŃii din sistemul

OperaŃiuni pasive – de atragere a resurselor

LECłIA 3. CVASIBĂNCILE (SEMIBĂNCILE)

Semi-băncile sunt instituŃii financiare care prestează una sau mai

de titluri proprii (acŃiuni,

titluri de valoare (acŃiuni,

Bănci de afaceri: bănci de investiŃii, bănci ipotecare, societăŃi de

FuncŃionarea societăŃilor de investiŃii

ieşiri (vânzarea) de titluri proprii,

intrări (achiziŃionarea) de titluri de

Valoare SICAV = Portofoliu (AcŃiuni şi obligaŃiuni deŃinute) = 1000000 =

La 1 iulie portofoliul SICAV în raport cu structura de la 1 ianuarie

a) Calculăm portofoliul SICAV:

Câştig total pe titlu (1.765,22 + 1.400) = 3.165,22 um

Câştigul investiŃiei 3.165,22 × 20 = 63.304,44 um

• Fondurile mutuale se aseamănă cu societăŃile de investiŃii în ceea

Societatea de administrare Societate de depozitare

Fond mutual (fără personalitate juridică)

ieşiri resurse băneşti ieşiri (vânzarea) de titluri proprii,

intrări (achiziŃionarea) de titluri de intrări de resurse băneşti

Deosebirile se referă la:

a) Să se calculeze valoarea unui titlu, preŃul de cumpărare şi preŃul de

c) Care este câştigul total al unui investitor care achiziŃionează la 1

Indicator 31.12.n-1 31.03.n 30.06.n 30.09.n 31.12.n

31.03.n 30.06.n 30.09.n 31.12.n

c) Suma investită la 1 ianuarie:

LECłIA 4. ORGANIZAREA SISTEMULUI BANCAR ROMÂNESC

4.1. Structura sistemului bancar românesc

4.2. Organizarea şi conducerea unei bănci

SERVICII DE AGENłIA SERVICII

4.3. Acreditarea clientelei la bănci. Deschiderea conturilor

D Cont disponibil C Cont disponibil C

A AGENłI ECONOMICI P A BANCA P

D Cont de împr. C D Cont de împr. C

11.01. - Depunere în cont 40.000 u.m

Data închiderii contului (epoca) este 31.03. Dobânzile sunt reciproce

Dc > Dd ⇒ Dincasat = Dc − Dd = 1158 − 629 = 529 lei

B. Metoda în scară (hamburgheză)

LECłIA 5. ELEMENTELE CREDITULUI