Ion Pribeagu

Ion Pribeagu este pseudonimul cel mai consacrat al

lui Isac Lazarovici. Acesta s-a născut la 27 octombrie
1887, în satul Suliţa, judeţul Botoşani. Era mic de
statură, avea nu cu mult peste 1,50 m. El însuşi făcea
haz de statura sa, iar prima poezie publicată a
semnat-o cu pseudonimul „mic şi-al dracului”, devenit,
ulterior, titlu al unui volum de poezii umoristice. Apoi,
până să se hotărască la pseudonimul literar de Ion
Pribeagu, care l-a consacrat, a început prin a-şi
anagrama prenumele şi a folosit primul pseudonim:
Sachi Disperatu. Au urmat alte pseudonime: Ion
Palavră, Ivan Turbincă, Ion Vraişte, Vasile Ispravă,
Vasile Găină.
Cu mult umor, şi-a redactat în versuri propriul CV:
CV
Numele: Ion Pribeagu.
Ocupaţie: scriitor.
Peste un metru înălţime,
De la cap, pân-la picior.
Data naşterii: octombrie,
Locul naşterii: în pat.
Semnele particulare:
Mărunţel şi inspirat.
Ochi deştepţi, ascunşi sub lupe,
Nas copoi şi barba rade.
După stil şi comportare,
Par a fi om cumsecade.
După război, sătul de sărăcie şi de cenzura care îi
cam respingea cupletele, uneori mai deocheate,
Pribeagu s-a decis să emigreze în Israel. De altfel şi
copiii săi erau deja acolo. Cum de câteva ori i se
respinsese cererea de emigrare, s-a decis să-i scrie
chiar lui Gheorghiu-Dej. Evident în versuri şi iată cum:
Am un fiu în Palestina,
O mândreţe de flăcău,
Singurul băiat al meu,
Şi m-aşteaptă cu ardoare.
Am şi viză de intrare,

Am depus actele toate,

Am bilet de sănătate,
Şi fotografii recente,
Cazierul cu amprente,
Plus biletul de vaccin,
Că n-am fost supus străin.
Note bune la purtare,
Ordinul de concentrare,
Act de naştere-a lui tata,
De la fisc, pe cinci ani plata,
Anexez aici chitanţa,
Că-s la zi cu Manutanţa,
Am dovadă de la „Sacra”,
C-am trăit bine cu soacra,
Că n-am bloc,
Că n-am moşie,
Că n-am stat la puşcărie,
Că n-am fost nici beat, nici mort,
Am şi act de cununie,
Şi-mi mai trebuie-o hârtie,
Doar atâta: Paşaport.
Gheorghiu-Dej s-a amuzat când a citit-o, în şedinţa
Biroului Politic al Partidului. Râdeau şi Maurer, şi
Drăghici, şi Apostol. Numai Iosif Chişinevschi avea o
mutră amară. „Mă, tu de ce nu râzi?”, l-a întrebat Dej.
„E un duşman al ţării, acest Pribeagu”, a răspuns
Chişinevschi. „Mă, ce fel de ovrei eşti, când n-ai pic
de umor?”, s-a amuzat Dej. Şi i-a aprobat lui Pribeagu
plecarea.

Ion Pribeagu era evreu. Nu s-a mândrit cu asta, dar

nici n-a avut complexe, aşa cum n-a avut nici cu
statura fizică. Dimpotrivă, opera sa umoristică este
plină de evrei, cu tarele şi calităţile lor, în situaţii
comice. Chiar pseudonimul său este o trimitere
subtilă la tema „Jidovului rătăcitor”. Ca exemplu, la
Editura Teşu, condusă de Teşu Solomovici, a apărut
un volum cu 175 de glume sărate, piperate şi
deocheate, semnate de Ion Pribeagu. Titlul cărţii era
„Foaie verde caltaboşi, măi, suntem nişte scârboşi”.

Când a murit, la Tel Aviv, mii de oameni l-au însoţit la

cimitir. Nu mult după decesul său a fost prezentat un
spectacol de revistă intitulat „A fost mic şi-al dracului”.
Marele comic Mircea Crișan a venit special din
Germania, unde trăia, ca să joace în spectacol rolul
lui Constantin Tănase, dar şi să interpreteze cupletele
lui Pribeagu.
=============================

Unde este locul umoristului Ion Pribeagu?

Autor, Gheorghe Median

Au trecut mai bine de patru decenii de la dispariţia

fizică a neegalatului umorist Ion Pribeagu, Medianşi
numele său nu se regăseşte în niciun dicţionar sau
istorie literară.. Este ciudat, că nimeni până acum, nu
a avut curiozitatea să se aplece cu rigoare asupra lui
Ion Pribeagu, deşi numele său a fost şi este adesea
amintit, iar opera sa, editată în România şi Israel, s-a
bucurat de o mare popularitate şi audienţă.
Neînţeleasa lipsă de interes pentru acest atât de
înzestrat autor, merge atât de departe, încât nici locul
naşterii sale nu este fixat cu certitudine, la această
dată, circulând două variante: Suliţa- judeţul Botoşani,
şi Buzău.

Lipsa detaliilor biografice, nu este, credem, un

argument pentru ignorarea lui Ion Pribeagu,, opera pe
care a lăsat-o posterităţii, cuprinzând poezii
umoristice, grupate în şase volume apărute în
timpul vieţii, două postum şi două cuprinzând
selecţii din cele mai cunoscute poezii ale sale,
nenumărate cronici rimate publicate în diverse reviste
umoristice şi alte publicaţii ale vremii (“Caricatura”,
“Pardon”, “Rampa”, “Ordinea”, “Adevărul literar şi
artistic”, “Curentul izraelit”etc.), epigrame, precum şi
texte pentru spectacole de revistă şi pentru emisiunea
de umor “Ora veselă”de la Radio Bucureşti, dându-i
dreptul de a se bucura de o mai atentă evaluare.

Făcând o sumară trecere în revistă a datelor care

conturează personalitatea lui Ion Pribeagu ( pe
numele său real Isac Lazarovici), notăm faptul că s-a
născut la data de 28 octombrie 1887, în localitatea
Suliţa din judeţul Botoşani, într-o familie de evrei
săraci şi a murit în anul 1971, la Tel Aviv – Israel, ţară
în care emigrase în anul 1962. Era mic de statură,
purta ochelari cu ramă groasă de baga, şi contrar
operei sale, emanând o debordantă veselie, era un
om sobru.

S-a stabilit de tânăr la Bucureşti, unde s-a afimat prin

talentul şi uşurinţa cu care compunea cronici rimate,
gen gustat de publicul cititor al primelor decenii ale
secolului al XX-lea. Trecerea de la acestea la poezia
umoristică şi transformarea sa într-un poet adevărat i
se datorăşte în mare parte lui N.D.Cocea, care i-a
remarcat talentul şi i-a dat îndrumările necesare
valorificării superioare a acestuia.

1. În anul 1912 îi apare primul volum de poezii

umoristice, intitulat “Picante”(Bucureşti, Editura
Ion,Pribeagu,Median,Muzeu [800x600]Alcalay),; au
urmat in
2. 1915 volumele “Vârfuri de spadă” ( Bucureşti
Depozitul General, Librăria A..A. Stănculescu, 1915),;
3. “Bucureşti noaptea ”(Bucureşti, Editura Cartea
de Aur, 1922),
4. “Strofe ştrengare” (Bucureşti, Editura Cartea de
Aur, 1933);
5. “ Miere şi venin” (Bucureşti, Tipografia Mihail
Eminescu, f.a.) şi
6. “Puncte de foc” (1963, Israel).
Postum, i-au apărut, în Israel, 2 volume:
1. “Treanca-fleanca, mere acre” ( Tel Aviv, Editura
Teşu, 1972), si
2.“Trei nasturi. Poezii impertinenţe”, (1973)
In România i-au aparut două volume cuprinzând
selecţii din cele mai sus, astfel:
- “ la Editura Teşu din Bucureşti, volumele de
antologie“ Mic şi-al dracului”(2005) şi
- ”Foaie verde caltaboşi, măi suntem nişte
scârboşi”, Ediţie jubililiară (2012).

Din 17 ianuarie 1929, cînd s-a inaugurat la

Radiodifuziunea Română emisiunea “Ora veselă”,
numele lui Ion Pribeagu a devenit cunoscut pe tot
cuprinsul românesc, textele sale umoristice, multe în
lectură proprie, fiind difuzate în numeroase emisiuni.

Umorul sănătos degajat de poeziile lui Ion Pribeagu, a

fost remarcat de celebrul actor de revistă Constantin
Tănase, care i-a solicitat colaborarea. Pentru acesta,
între anii 1939-1944, înzestratul umorist, a scris
nenumărate scheciuri , care au făcut deliciul publicului
prezent la spectacolele Companiei de Revistă
“Cărăbuş”.

După emigrare, a ţinut timp de câţiva ani cronica

rimată a cotidianului „Viaţa noastră”din Tel Aviv,
integrându-se foarte repede în lumea scriitorilor evrei
de limbă română stabiliţi în Israel. Aprecierea de care
s-a bucurat în rândul cititorilor din patria de adopţie
este demonstrată, între altele, faptul că la numai un
an de la stabilirea în Tel Aviv, i-a apărut un volum de
poezii, primit cu entuziasm de cititori.
Cronicile rimate, inspirate din viaţa cotidiană sau
poeziile cu “poante”, cu eroi provenind din toate
mediile sociale, români şi evrei, deopotrivă, satirizând
avariţia, prostia, naivitatea, infatuarea, infidelitatea
conjugală, bigotismul, demagogia, lichelismul,
şarlatania etc. s-au bucurat de o enormă popularitate,
păstrându-şi, în ciuda trecerii timpului, capacitatea de
a stârni râsul şi buna dispoziţie. Stă mărturie în acest
sens, între altele, marele succes de care s-au bucurat
spectacolele bazate pe poeziile, epigramele şi
calambururile lui Ion Pribeagu, prezentate, în Israel, la
Tel Aviv, la puţin după moartea poetului, de celebrul
comic Mircea Crişan, (“A fost mic si-al dracului!”) şi în
România, de marea actriţă Maia Morgenstern, pe
scena Teatrului Evreesc de Stat din Bucureşti, ( “Mic
şi-al dracu”).

Adăugăm celor de mai sus, faptul că Ion Pribeagu

este autorul versurilor “Zarazei”, celebră melodie a
compozitorului argentinian Benjamin Tagle Lara,
interpretată de renumitul solist de muzică uşoară,
Cristian Vasile.

Consideraţiile de mai sus, sunt suficiente, credem,

pentru a determina reconsiderarea lui Ion Pribeagu şi
înscriere sa, dacă nu în publicaţiile la care ne-am
referit în rândurile introductive ale acestui articol,
măcar într-un viitor dicţionar al personalităţilor
judeţului Botoşani. Trebuie să ni-l asumăm pe Ion
Pribeagu, şi să ne bucurăm că încă o personalitate,
emblematică pentru domeniul în care s-a manifestat,
are origini botoşănene.

Pentru a ilustra inegalabilul umor al lui Ion Pribeagu,

am selectat din creaţia sa o epigramă, o poezie şi
cererea de aprobare a emigrării în Israel, adresată lui
Gheorghe Gheorghiu Dej, pe care le redăm în cele ce
urmează:

Proprietarului meu
Eu ţi-am promis în chip firesc,
Că nu mă mut, pân-nu plătesc.
Şi cum respect tot ce discut,
Nu ţi-am plătit şi nu mă mut!