Arad , o vizită inedită

în Arad? Cu acest gând în minte, am citit câteva articole despre locuri care merită vizitate în oraș, însă nu mi-am setat niște
obiective turistice concrete, din dorința de a mă bucura de mica vacanță fără presiunea unei liste de bifat. Totuși, am văzut multe
locuri faine . Am ajuns în Arad după un drum cu trenul de la Timișoara. Am găsit gara îngrijită și curată, modernizată recent, așa că am pornit cu încredere spre centru,
nerăbdătoare să explorez orașul de pe Mureș. De la hotel am mers pe strada George Coșbuc și m-am bucurat să simt aerul liniștit al zonei. Nu a trecut multă vreme și, după
un camuflaj pe o clădire foarte roz, m-am găsit în fața Primăriei, albă și impunătoare.
Prima oprire a fost… Curtea Veche, un restaurant de pe bulevardul Revoluției, unde am sărbătorit terminarea cu bine a cursei cu un ceai negru cu lapte și o cină
delicioasă. Am continuat plimbarea pe bulevard, apoi am rătătcit în voie pe străzile din centru, unde am dat peste niște clădiri cu detalii arhitecturale superbe, însă în
stare cam tristă. Elegantul stil vienez este foarte prezent pe străzile din Arad, datorită perioadei în care orașul a fost parte din Imperiul Austro-Ungar, deși acum e nevoit să
coexiste cu firme luminoase și termopane care se potrivesc ca nuca-n perete. Oricum, mi-a plăcut atmosfera tihnită de pe micile străzi și casele mângâiate de vegetație,
chiar dacă le-ar fi prins tare bine o renovare în stilul original - văzusem deja biserica uriașă din centru, biserica romano-catolică Sf. Anton de Padova. În apropiere,
teatrul Ioan Slavici, iar în spatele său – o piațetă frumușică. Mi-a atras atenția o clădire cu o decorațiune superbă în partea de sus. Am descoperit ceainăria Ahmad Tea și
evident că n-am rezistat să nu-mi iau o cutie de ceai verde, de savurat pentru acasă. Am revăzut faleza Mureșului și parcul, apoi am trecut podul spre zona din mijloc,
unde intuiam că se află cetatea. Am găsit aici un ștrand, multe căsuțe și un fel de spațiu pentru târguri, care acum era cam pustiu, deși weekend. Din păcate, cetatea nu se
poate vizita decât în condiții speciale, așa că ne-am pus pofta-n cui și am făcut cale-ntoarsă - înainte de plecare, am dat un tur prin Piața Catedralei, descoperită
întâmplător. Mi-a plăcut tare mult catedrala în stil baroc, cu turlele elegante. Tot mușcând din căpșunele roșii și dulci cumpărate din piață, am observat că un turn cu aspect
interesant se profila la orizont. Am luat-o într-acolo și, după un slalom printre străduțele liniștite, am nimerit în fața construcției. Mister elucidat: era vorba de Turnul de
apă (corespondentul Foișorului de Foc din București), construit la final de secol XIX ca rezervor de apă pentru oraș. Cu o parte din ziduri învelite în vegetație, avea un
aspect romantic, ca din poveștile cu cavaleri și prințese.
L-am găsit deschis, am intrat și am fost întâmpinați de un domn primitor, îmbrăcat îngrijit. Contra unui bilet de 10 lei, ghidul nostru ne-a condus pe scara care ducea spre
vârful turnului, de-a lungul etajelor amenajate ca expoziții, adică un fel de mini-muzeu de antichități cu lucruri vechi și noi organizate pe tematici: apă, foc, galerie cu
tablouri ale unor artiști locali etc. Pe mine m-a impresionat o veche mașină de spălat manuală – de fapt un hârdău cu capac și mâner ce putea fi mișcat, pentru a curăța mai
bine rufele.
Am intrat inclusiv în vechiul rezervor și am trecut prin el pentru a ajunge la turnulețele din vârf, de unde am admirat o panoramă asupra Aradului. Bucuria mea! Ghidul
ne-a povestit despre cele două monumente din Parcul Reconcilierii, care se zărea în apropiere și despre alte construcții și cartiere ale Aradului. După ce am coborât, am
văzut de aproape ansamblurile cu pricina și am remarcat într-adevăr diferența de stiluri dintre ele.
Concluzia mea: Aradul mi-a trezit sentimente diferite: pe de o parte, liniștea și calmul orașului mi-au mers la suflet și a fost o bucurie să descopăr arhitectura
sa elegantă; pe de altă parte, mi-a părut rău că atâtea clădiri superbe nu sunt renovate și puse în valoare cum ar merita. E o destinație plăcută, ușoară, perfectă
pentru un city break dacă vrei să scapi de agitație și să-ți clătești privirea cu picături de istorie.