Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică

LUCRAREA 4
Analiza stabilității rambleelor cu straturi de armare bazală ridicate pe terenuri
puternic deformabile

Asist.dr.ing. Oana Elena Colț

1
 Realizarea rambleelor pe terenuri puternic compresibile se poate face prin:

- înlocuirea terenului până la stratul corespunzător

- îmbunătățire pământului prin preîncărcare, consolidare dinamică, amestecare cu var sau ciment,
injectare, în avans de ridicarea rambleului
- corelarea etapelor de construcție a rambleului cu realizarea în avans a drenurilor de nisip;
- prevederea de berme,
- fundarea pe piloţi, etc.
Dezavantaje:

- durate de timp mai extinse la nivel de execuţie şi aducere a terenului la calitatea necesară;
- costuri mai ridicate.
O alternativă de fundare a acestor lucrări cu amplasare pe terenuri slabe o constituie folosirea
geosinteticelor bazale (geotextile, geogrile sau geocompozite) pentru satisfacerea cerinţe tehnice
legate de portanţă, tasare, stabilitate locală şi stabilitate generală – fig. 4.1.a.

În cazul terenului de fundare cu goluri sau zone umede cauzate de spălări, dezgheţ, vechi curgeri
de apă, pungi de praf umed, argile şi mâluri, fig. 4.1.b, pot fi necesare unul sau mai multe straturi de
geosintetice bazale.
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică

Figura 4.1. Ramblee ridicate pe terenuri puternic compresibile

3
 Lucrarea 4
Geosinteticele utilizate ca strate bazale de armare pot fi geotextilele şi/sau geogrilele iar la
alegerea lor trebuie luaţi în consideraţie o serie de factori majori:

- rezistenţa la întindere şi caracteristicile de deformabilitate ale pământului în contact cu armătura;

- caracteristicile de curgere și durabilitatea.

- caracteristicile de rezistenţă la distrugeri mecanice;

Uzual pentru a asigura necontaminarea stratului de pământ din rambleu cu terenul slab pe care
se va realiza construcția, pe lângă geosinteticul cu funcția de armare se utilizează și un geotextil de
separare. Acesta va împiedica migrarea particulelor din rambleu în stratul inferior puternic
compresibil.

Proiectarea rambleelor ridicate pe terenuri moi, cu strat geosintetic bazal, urmăreşte stabilirea
valorilor de proiectare pentru geometria rambleului sau rezistenţa la întindere a geosinteticului pentru
evitarea dezvoltării mecanismelor de cedare. Formele potenţiale de cedare sunt următoarele:

- pierderea stabilităţii generale a taluzului, fig. 4.2 a;

- deplasare laterală/răspândire-expansiune laterală, fig. 4.2 b;
- tasarea rambleului, fig. 4.2 c;
- depăşirea capacităţii portante, fig. 4.2 d;
- cedarea prin smulgere, fig. 4.2 e.

4
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică

Fig. 4.2 Modele de proiectare a rambleelor cu strat bazal de geosintetic pozat peste terenuri de
fundare moi - după Fowler şi Koerner, 1987.

5
 Lucrarea 4
1. Pierderea stabilităţii generale a taluzului. Pierderea stabilităţii taluzului este considerată ca
fiind forma cea mai frecventă de cedare, prin care o suprafaţă de rupere, bine definită, secţionează
umplutura din rambleu, stratul de geosintetic şi pământul slab de fundare – fig. 5.5a. Aceasta formă
de cedare poate implica rezistenţa la întindere a stratului de geosintetic sau cedarea contactelor datorită
insuficientei ancorări a extremităţii geosinteticului dincolo de suprafaţa de cedare-alunecare.

Procedeul de analiză urmează etapele uzuale ale analizelor convenţionale de stabilitate a

taluzurilor (metoda felenius, metoda cerculuid e fricțiune) cu considerarea unei forţe de stabilizare –
T, adusă de geosintetic, în punctul de intersecţie cu suprafaţa de alunecare considerată. Geosinteticul
va asigura astfel un moment suplimentar de rezistenţă ce poate fi controlat pentru a obţine un
coeficient minim de siguranţă.

Factorul de siguranţă faţă de pierderea stabilităţii taluzului este dat de următoarea relaţie:
moment rezistiv τ e  le  R+τ f  lf  R+T  y
Fs = = 4.1
moment activ We  x e +Wf  x f

unde:

- τ e , τf sunt rezistenţele la forfecare ale materialelor din rambleu şi respectiv din terenul de
fundare;

6
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică
- l e , lf sunt lungimi ale arcului critic de alunecare, pe zona rambleului şi respectiv a terenului de
fundare;
- We , W f sunt greutăţile maselor de pământ din rambleu şi respectiv terenul de fundare;
- şi xe , xf sunt braţele de moment pentru We şi respectiv Wf, faţă de centrele lor de greutate.

Fig. 4.3.Analiza stabilităţii generale

7
 Lucrarea 4
2. Deplasare laterală/răspândire-expansiune laterală.

Formarea crăpăturilor din întindere prin rambleu separă un bloc de pământ, care poate aluneca
spre exterior pe stratul de geosintetic – fig. 5.5b. Presiunea pământului ce acţionează orizontal,
determină eforturi de forfecare la baza rambleului la care trebuie să reziste terenul de fundare. Dacă
terenul de fundare nu prezintă o rezistenţă corespunzătoare, el poate fi adus in starea de rupere.

Fig. 4.4. Metoda blocului

8
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică

Expulzarea laterală prin deplasarea blocului poate fi prevenită dacă efectul oponent, produs de
frecare la limita dintre rambleu şi stratul de geosintetic, depăşeşte forţele ce rezultă la interiorul
rambleului, din presiunea activă şi/sau presiunea hidrostatică in cazul umplerii crăpăturii cu apă.
Pentru condiţiile schematizate în fig. 4.4, rezultanta presiunii active Pa şi forţa maximă
corespunzătoare de întindere Tmax , sunt calculate după cum urmează:

1
Pa = • γ • H2 • Ka (4.2)
2

τ •B B
Tmax = r = (γ • H • tg Φ r ) (4.3)
2 2

unde: γ - greutatea volumică a materialului din rambleu; H - înălţimea rambleului; B - lăţimea bazei
rambleului estimată după cum se indică în figură; K a - coeficientul de împingere activă a pământului
din rambleu; τr - efort de forfecare cu rol de rezistenţă; şi Φr - unghiul de frecare pe interfaţa
geosintetic – pământ.

Pentru ca deplasarea-expulzarea laterală să nu se producă, trebuie:

9
 Lucrarea 4
Tmax
≥1 (4.4)
Pa

sau
H • Ka
tg Φ r ≥ (4.5)
B

În practica de proiectare se consideră un coeficient minim de 1.5 în raport cu rezistenţa

geosinteticului pentru o deformaţie de 10%. Prin urmare, rezistenţa necesară pentru geosintetic - Tnec
şi modulul necesar - Enec , vor fi:

Tnec = 1,5 • Tmax (4.5)

T
Enec = max = 10 • Tmax (4.6)
ε max

Mecanismul de rupere şi deplasare laterală prezintă deosebită importanţă in special în cazul

taluzurilor de rambleu abrupte situate pe substrat cu rezistenţă rezonabilă şi suprafeţe lise ale
geosinteticului. Prin urmare se poate considera că nu reprezintă un mecanism de cedare sau o situaţie
critică pentru terenurile de fundare moi.

10
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică
3. Tasarea rambleelor. Tasarea rambleului poate avea loc din cauza consolidării terenului de
fundare – fig. 4.2.c. Tasarea poate surveni şi datorită expulzării în lateral a terenului de fundare.
Mecanismul poate să se manifeste în cazul rambleelor puternic armate amplasate pe terenuri slabe de
grosime sau extindere redusă în adâncime – fig. 4.5.

Coeficientul de siguranţă pentru evitarea deplasării laterale Fe , poate fi estimat, după Palmeira,
2002, cu relaţia:
Pp + R B + R T
Fe = (4.7)
PA

unde: Pp - forţa pasivă de reacţiune pentru mişcarea blocului; RT - forţa la partea superioară a blocului;
RB - forţa la baza blocului şi PA - împingerea activă pe blocul de pământ.

Forţele active şi pasive pot fi evaluate pe baza teoriilor împingerii pământurilor, pe când forţele
de la bază şi partea superioară a blocului pot fi estimate ca funcţie de rezistenţa nedrenată Su a ternului
de fundaţie la baza terenului de fundare şi respectiv aderenţa între stratul de armare şi terenul de
fundare.

11
 Lucrarea 4

Fig. 4.5 Tasarea rambleului datorată expulzării laterale a terenului de fundare

Stratul de geosintetic poate reduce intr-o oarecare măsură tasarea diferenţiată a rambleului dar
o mică reducere a mărimii tasării finale poate fi de aşteptat, chiar dacă compresibilitatea terenului de
fundare nu este afectată de geosintetic, deşi distribuţia de eforturi poate fi intr-o anumită măsură
diferită. Tasarea rambleului poate avea ca rezultat deformaţii excesive ale geosinteticului. In practică
deformaţia totală este limitată la 10% pentru a minimiza tasarea aferentă rambleului. Prin urmare,
modulul geosinteticului va fi selectat cu valoarea 10 • Tnec ., unde Tnec este fundamentată pe calculul
stabilităţii generale a taluzului.

12
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică
4. Depăşirea capacităţii portante Capacitatea portantă a ternului de fundare a rambleului este
in esenţă neafectată de prezenţa stratului de geotextil, poziţionat in rambleu sau exact la baza acestuia,
fig. 5.5d. Prin urmare, dacă terenul de fundare nu poate suporta greutatea rambleului, atunci acesta nu
poate fi construit, Capacitatea portantă poate fi îmbunătăţită numai dacă se dispune o saltea ranforsată
in suprafaţă cu strat de geosintetic, de o mai largă extindere decât baza rambleului ce urmează a fi
realizat.

Capacitatea portantă este curent analizată pe baza metodelor din mecanica pământurilor
referitoare la evaluarea acesteia. Aceste analize pot să nu corespundă, dacă terenul de fundare moale
este de grosime limitată, altfel spus dacă adâncimea lui este mică in comparaţie cu lăţimea rambleului.
Într-o astfel de situaţie, trebuie avută in vedere o analiză a cedării şi deformării laterale. Această analiză
compară forţele de forfecare dezvoltate sub rambleu cu rezistenţa la forfecare ce corespunde
pământului. Verificarea capacităţii portante este de ajutor în stabilirea înălţimii rambleului şi a pantelor
ce pot fi adoptate pentru taluzurile acestuia, pentru terenul de fundare din amplasmentul considerat.

Construcţia unui rambleu mai înalt decât valoarea estimată va necesita ridicarea în etape care să
permită timpul de consolidarea a pământurilor moi şi sporirea rezistenţei acestora prin consolidare şi
deformare.

13
 Lucrarea 4
5. Cedarea prin smulgere. Forţele ce revin stratului de geosintetic, prevăzut pentru evitarea
ruperii circulare de adâncime şi pierderea stabilităţii generale a taluzului de rambleu, trebuie
transferate pământului din spatele zonei alunecate, după cum se arată în fig. 4.2.e.

Capacitatea la smulgere a geosinteticului este funcţie de extinderea lungimii de înglobare în

afara zonei de alunecare. Lungimea minimă de încastrare-înglobare - L , poate fi calculată după cum
urmează:
Ta
L= (4.8)
2 (ca + σ v • tg Φr )

unde: Ta - este forţa mobilizată în geosintetic pe unitate de lungime; ca - este coeziunea de aderenţă a
pământului cu geosinteticul; σ v - este efortul vertical mediu şi Φr - este unghiul rezistenţei la forfecare
pe interfaţa pământ - geosintetic.

Dacă este folosit un geosintetic cu rezistenţă mare, atunci lungimea de ancorare-înglobare rezultă
foarte extinsă. Oricum, in zonele restrânse de construcţie, această lungime poate fi redusă prin
plierea/întoarcerea înapoi a marginilor geosinteticului, similar întoarcerii şi înfăşurării admise la
formarea faţadei masivelor armate cu rol de sprijin sau ancorate corespunzător în şanţuri săpate sau
lestate de către berme.

14
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică
Procedura de proiectare a rambleului cu strat/straturi la bază constă în următorii paşi:

P1. Definirea dimensiunilor geometrice ale rambleului: H - înălţimea rambleului; B - lăţimea la

coronament; 1: n - panta taluzurilor, vertical/orizontal.

P2. Definirea condiţiilor de încărcare – suprasarcini, încărcări din trafic, încărcări dinamice.
Dacă intervin acţiuni din îngheţ, umflare şi contracţie, eroziune şi scurgere, atunci acestea trebuie
considerate prin proiectare;

P3. Determinarea proprietăţilor terenului de fundare - parametrii rezistenţei la forfecare,

parametrii de deformare-consolidare; Stabilirea factorilor chimici şi biologici ce pot deteriora
geosinteticul;

P4. Determinarea proprietăţilor inginereşti ale materialelor de umplutură pentru rambleu:

caracteristici de compactare, parametrii rezistenţei la forfecare, factorii chimici şi biologici ce pot
deteriora geosinteticul. Primele câteva aşterneri de material de umplutură, exact deasupra stratului de
geosintetic trebuie să fie din materiale granulare care să permită o drenare liberă.

Această cerinţă realizează şi o mai bună interacţiune prin frecare, între geosintetic şi umplutură,
un strat drenant pentru disiparea excesul apei din pori terenului de fundare.

15
 Lucrarea 4
P5. Stabilirea proprietăţilor geosinteticului: rezistenţă şi moduli, frecarea pământ-geosintetic.
De asemenea stabilirea cerinţelor privind deformaţiile tolerate de geosintetic. Deformaţiile specifice
pot fi posibile până la 2-10%. La alegerea geosinteticului se vor avea în vedere şi cerinţele de drenare,
instalare-punere in operă şi de mediu.

P6. Verificare cerinţelor de evitare a formelor-modalităţilor de rupere, după cum s-au descris
anterior. Dacă coeficienţii de siguranţă sunt suficienţi, atunci proiectarea se poate considera încheiată,
în caz contrar paşii trebuie reluaţi, cu modificări corespunzătoare, acolo unde se impune şi este posibil.

Tema

16
 Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică

Exemplul 1

Un rambleu având înălţimea de 4.0m şi lăţimea de 10 m este ridicat pe un teren moale cu un

strat bazal de geotextil. De calculat valorile necesare ale rezistenţei şi modului pentru a preveni
alunecare de tip bloc pe geotextil. Se precizează că materialul din rambleu prezintă γ = 18,0 kN/m3 şi
unghiul de frecare interioară al materialului de umplutură Φr = 35o iar unghiul de frecare pe interfaţa
geotextil - pământ de umplutură este două treimi din această ultimă valoare.

Soluţie exemplul 1.
2
B 18 • 4 • [tg( • 35o )] • 10
Din ecuaţia 4.3: Tmax = (γ • H • tg Φr )K a = 3 = 155.29 kN/m
2 2

Din ecuaţia 4.5: Tnec = 1,5 • Tmax = 1.5 • 155,29 = 232,94 kN/m

Din ecuaţia 4.6: Enec = 10 • Tmax = 10 • 155.29 = 1552,9 kN/m

Exemplul 2

17
 Lucrarea 4
Pentru digul (rambleul) de pământ prezentat în figura de mai jos se cere:

Să se calculeze factorul de siguranță la pierderea stabilității generale pentru mecanismul de

cedare prezentat în figură. Se știe că:

- Greutatea G1 a masei de pământ ce va aluneca este de 2200 kN / m.

- Greutatea G2 a masei de pământ ce va aluneca este de 700 kN / m.
- Rezistența la tracțiune admisibilă a stratului de armare este 150 kN / m.
- Pământul din rambleu este o argilă cu o coeziune nedrenată de 60 kPa
Să se stabilească care ar trebui să fie lungimea minimă de ancorare a stratului de armare, astfel
încât să nu se producă cedarea prin alunecare. Coeficientul de frecare dintre armătură și pământ este
0,8 iar greutatea volumică a pământului din rambleu este de 20 kN / m3. Unghiul la centru al suprafeței
de cedare este de 950.

18
Geosintetice și geocompozite în ingineria geotehnică

19