O astfel de logica este cu totul nepotrivita pentru a intelege si aprecia contributia Sfantului Cassian, care spunea:

"harul si libertatea se amesteca, pentru a spune astfel, si se confunda atat de negrait, ca multi se lanseaza in

dezbaterea de a sti care din aceste doua lucruri este adevarat; oare omul face inceputul mantuirii, sau Dumnezeu?"

(Conf. XIII, 8).

Daca am face apel la o logica rationalista, care separa lucrurile intre ele, atunci termenii folositi de Sfantul Cassian,

de "amestec" sau de "confundare negraita", reprezinta o adevarata catastrofa intelectuala. Din fericire insa, Sfantul
Cassian nu aseaza logica rationalista la baza consideratiilor sale, ci face apel la logica supranaturala paradoxala, care

cauta sa tina impreuna, intr-o "coincidentia oppositorum", lucrurile care par opuse si contradictorii, in speta lucrarea
lui Dumnezeu si lucrarea omului, pentru a le concilia prin intermediul legaturilor interioare date in lucrarea sau

energia Duhului Sfant.

Prin termenul de "amestec" sau cel de "confuzie", Sfantul Cassian vrea sa spuna ca lucrarea divina nu mai apare ca

exterioara fata de vointa umana, asa cum se intampla in logica scolastica, ci o sustine din interiorul ei. Acuzatia

adusa impotriva lui, ca ar confunda ordinea naturala cu cea supranaturala, este total lipsita de temei.

Dar critica nu se opreste aici. Pornind de la un text ca acesta, al Sfantului Cassian, anume ca "indata ce Dumnezu a

vazut un oarecare inceput de bunavointa (din partea omului), il lumineaza imediat", aceiasi comentatori straini il

acuza pe Sfantul Cassian de semipelagianism, pe motiv ca ar da prioritate lucrarii umane fata de cea divina, ca pune

vointa omului inaintea harului divin.

Dar acesti comentatori ignora faptul ca Sfantul Cassian considera ca harul, ca lucrare a lui Dumnezeu, ramane

mereu interior vointei umane, ca o sprijina din interior si o precede mereu. De aceea, el spune cat se poate de clar ca
"protectia divina ne urmareste inseparabil. Atat de mare e dragostea Creatorului fata de creatura, incat providenta

divina nu va fi niciodata multumita sa ne insoteasca doar, ci ea ne precede intotdeauna" (Conf. XIII, 8).

De altfel, chiar si in textul amintit mai sus, invocat impotriva Sfantului Cassian, se mentioneaza ca "inainte ca sa ma

cheme, zice Domnul, Eu le voi raspunde". Si toate acestea, fiindca in viziunea Sfantului Cassian, care ramane

rasaritean in gandirea sa, harul nu este niciodata exterior omului, ci ramane interior omului credincios.

De aceea, Sfantul Cassian, reluand cuvintele Apostolului, spune interlocutorului sau, "nu trece cu vederea harul care

este in tine" (Conf. XIII, 12). Acuzatia de semipelagianism, adusa Sfantului Cassian, este si ea tot neindreptatita.

Astfel, putem spune ca Sfantul Cassian nici nu desparte lucrarea omului de Dumnezeu, ca sa fie acuzat de

semipelagianism, si aceasta de-abia in secolul al XVII-lea, nici nu le confunda intre ele, ca sa fie acuzat ca amesteca
ordinea naturala cu cea supranaturala, ci considerand, in duhul traditiei orientale, ca harul ramane interior omului, ca

nimic nu se poate face fara sa te sprijni pe harul care iti este launtric, Sfantul Cassian a depasit controversa

provocata de predestinatianism si de pelagianism.

Se cuvine sa restabilim adevarul si sa aducem un omagiu Sfantului Ioan Cassian, originar din aceste tinuturi, pentru

contributia adusa la depasirea unor controverse atat de importante pentru cultura europeana si p