You have downloaded a document from

The Central and Eastern European Online Library

The joined archive of hundreds of Central-, East- and South-East-European publishers,

research institutes, and various content providers

Source: Jurnalul de Studii Juridice

Journal of Legal Studies

Location: Romania
Author(s): Calina Andreea Munteanu
Title: Noul cod penal. Cauzele justificative
The new criminal law. Justificatory causes
Issue: 1-2/2010
Citation Calina Andreea Munteanu. "Noul cod penal. Cauzele justificative". Jurnalul de Studii Juridice
style: 1-2:293-300.

https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=207454
CEEOL copyright 2019

Jurnalul de Studii Juridice

JOURNAL OF LEGAL STUDIES

ISSN: 1841 – 6195 (print), ISSN: 2067 – 8509 (electronic)

Coverd in: CEEOL, Index Copernicus, Ideas, RePeC, EconPapers, Socionet

The new criminal law. Justificatory causes

[Noul cod penal. Cauzele justificative]

Calina Andreea MUNTEANU

Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2,

Iunie, 2010, pp: 293-300

The online version of this article can be found at:

http://jls.upa.ro/

Published by:

Lumen Publishing House

On behalf of:

Legal Research Center of Petre Andrei University from Iasi

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

The new criminal law. Justificatory causes

Noul cod penal. Cauzele justificative

Clina Andreea MUNTEANU

Abstract:
Although the criminal doctrine has suggested to eliminate the definition
of the concept of crime and to entrust the doctrine with finding the best
definitions, the New Criminal Code defines the crime in art.15 as being “the act
stipulated by the penal law, illegitimate and imputable to the person that has
committed it”. We can see that the essential characteristics of the crime are
reformulated; only a single one from the present regulation was kept, namely the
one according to which the crime is an act stipulated by the penal law, the other
two being replaced with the requirements that the fact should be illegitimate and
imputable to the person that committed it.
The institution of the justificatory causes had been reintroduced in the
New penal code, thus coming back to the solutions stipulated by the penal
legislation from 1937 which differentiated between justificatory causes and the
causes which eliminate the guilt. The New Penal Code refers to these causes in
relation to non-imputable ones in a different way, by emphasizing the objective
character of the former and the subjective, personal character of the latter.
The justificatory cause does not eliminate the concordance of the fact
with the criminal model, but instead it removes ab initio the possibility of the
typical act of turning into a crime. It expresses the objective position of the act
in relation to the overall juridical order, while the guilt expresses the necessity of
a determined psychic process that lies at the basis of committing an act
stipulated by the penal law, which presents a social danger. The guilt is analyzed
in relation to a fact which previously had the objective essential characteristics
of the crime; it is an aspect subsequently analyzed.
The consequences of the existence of a justificatory cause are also very
important. First of all, they operate in rem, extending over the participants, and
secondly they remove the possibility of applying either a penal sanction or any
other penal law sanction or civil sanction.
The justificatory causes stipulated-settled by the New Penal Code are:
the self-defense, necessity state, law and legitimate authority order and the
consent of the victim; the present article analyzes more thoroughly the last two
causes which are not brought under regulation by the present Criminal code.

Lector universitar drd. la Facultatea de Drept din cadrul Universitii „Petre Andrei” din Iai,
avocat în Baroul Iai

293

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

JURNALUL DE STUDII JURIDICE

Keywords:
crime, New criminal code, justificatory causes, law and legitimate authority
order, victim’s consent.

Codul penal actual definete în art.17 trsturile eseniale ale infraciunii.

Conform acestui articol, infraciunea este fapta care prezint pericol social,
svârit cu vinovie i prevzut de legea penal.
Trebuie subliniat faptul c niciuna din legislaiile penale de referin
(legislaia francez, italian, spaniol, german) nu cuprinde o definiie exprs a
infraciunii. De asemenea, aceste legislaii nu se refer la o “fapt care prezint
pericol social”, ci numai la o “fapt”, socotindu-se de prisos o caracterizare
suplimentar a faptei, din moment ce legiuitorul, atunci când o incrimineaz ,
selecteaz din ansamblul faptelor care se comit în societate numai pe cele ce
prezint un pericol social, aducând atingere sau punând în pericol valorile sociale
fundamentale ale societii *. Soluia acestor legislaii strine de a nu cuprinde o
definiie expres a infraciunii are avantajul c nu consacr într-un text de lege o
problem care aparine în mai mare msur doctrinei penale decât legiuitorului.
Dei în literatura de specialitate † s-a formulat propunerea ca într-o
viitoare reglementare penal s se renune la definirea acestui concept i s se
lase în sarcina doctrinei gsirea definiiilor celor mai potrivite, Noul Cod penal
adotat prin Legea 286/2009 i publicat în Monitorul Oficial nr.510/24.VII:2009
definete în art.15 infraciunea ca fiind “fapta prevzut de legea penal,
nejustificat i imputabil persoanei care a svârit-o”. Observm astfel c
trsturile eseniale ale infraciunii sunt reformulate, regsind doar una singur
din regelementarea actual, i anume cea conform creia infraciunea este o fapt
prevzut de legea penal, celelalte dou fiind înlocuite cu cerinele ca fapta s
fie nejustificat i imputabil persoanei care a svârit-o.
Trstura esenial a infraciunii privind pericolul social a fost înlturat
în mod just, raportat la împrejurarea c , atunci când incrimineaz o fapt ca
infraciune, legiuitorul are în vedere c aceasta prezint un anumit grad de
pericol social, în caz contrar fapta putând constitui o contravenie. Prin urmare,
au fost înlturate i textele de lege care defineau pericolul social al faptei sau
noiunea de “fapt care nu prezint pericolul social al unei infraciuni” ‡.
Doctrina penal § critic modul neclar in care este formulat textul art.15
din Noul cod penal, subliniind c termenul “nejustificat”, folosit pentru a defini
o trstur esenial a infraciunii, are alt conotaie în limba român decât ideea
de “lips a cauzelor justificative” pe care ar fi vrut s o exprime, iar noiunea de
*Coordonator George Antoniu, Reforma legislaiei penale, Ed. Academiei Române, Bucureti,
2003,pp.94-95.
† Ibidem, p.95.
‡ Vezi art.18 si art.18 indice 1 din actualul Cod penal.
§ G. Antoniu, Observaii cu privire la anteproiectul unui al doilea nou cod penal, în R.D.P. nr.

4/2007, pp.12-13.

294

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

NOUL COD PENAL. CAUZELE JUSTIFICATIVE RUPEREA....

„imputabilitate” are în doctrina penal * un dublu sens: imputabilitatea de fapt

sau imputabilitatea psihic, acest ultim sens fiind cel în care se dorete a fi
folosit noiunea de imputabilitate. În aceste condiii, se critic faptul c într-o
leg, pentru a se evita în practic soluiile contradictorii.
Dup alin.2 al art.15 ar fi trebuit s urmeze o serie de texte care s
defineasc fiecare din trsturile eseniale ale infraciunii despre care s-a fcut
referire în alin.1 al articolului 15 din Noul cod penal.
Instituia cauzelor justificative a fost reintrodus în Noul cod penal,
revenindu-se astfel la soluiile prevzute de legislaia penal din 1937, care fcea
deosebirea între cauze justificative („nu se socotete infraciune”) i cauzele care
înltur vinovia („nu rspunde de infraciune”). Noul cod penal trateaz
distinct aceste cauze în raport cu cele de neimputabilitate, subliniind caracterul
obiectiv, real al primelor i caracterul subiectiv , personal al celorlalte.
Un aspect critic pe care îl putem semnala se refer la folosirea
nedistinct a expresiei „nu constituie infraciune” atât atunci când sunt
reglementate cauzele justificative, cât i atunci când sunt tratate cauzele de
neimputabilitate. Aceast expresie acoper situaii total diferite, având în vedere
particularitile cauzelor justificative care înltur ilicitul faptei i particularitile
celor care înltur vinovia penal, chiar dac în ambele cazuri fapta nu mai
constituie infraciune. Singura legislaie penal care face aceast deosebire este
cea german.
Normele permisive, adic acele norme care înltur caracterul nepermis
al unor fapte chiar dac acestea sunt incriminate într-o norm penal, spre
deosebire de cele de interdicie sau onerative, nu opereaz numai în cadrul unei
ramuri determinate a dreptului, ci sunt incidente în raport cu toate ramurile
dreptului, deoarece ele exprim cerinele unei ordini juridice superioare, formate
din ansamblul ordinilor juridice specializate †.
Cauza justificativ nu înltur concordana faptei cu modelul penal, ci
înltur ab initio vocaia faptei tipice de a se transforma în infraciune. Ea
exprim poziia obiectiv a faptei în raport cu ordinea juridic de ansamblu, pe
când vinovia exprim necesitatea unui proces psihic determinat, aflat la baza
savârii unei fapte prevzute de legea penal, care prezint pericol social.
Vinovia se analizeaz în raport cu o fapt care a întrunit anterior trsturile
eseniale obiective ale infraciunii, ea este un posterius ‡. Dac fapta concret
intrunete condiiile obiective prevzute în norma de incriminare, îns nu
îndeplinete cerinele susceptibile s-i atribuie caracterul de infraciune, fapta va
avea caracter ilicit, putându-se lua fa de fptuitor msuri de siguran.

* Vintil Dongoroz, Curs de drept penal (Reeditarea ediiei din 1939), Ed. Asociaiei Române de

tiine Penale, Bucureti, 2000, p.334.

† George Antoniu, Noul Cod Penal Comentat, vol. I, Ed. C.H. Beck, 2006, pp. 216-221.
‡ Ibidem, p.222.

295

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

JURNALUL DE STUDII JURIDICE

Importante sunt i consecinele existenei unei cauze justificative. În

primul rând , acestea opereaz in rem, extinzându-se i asupra participanilor, iar
în al doilea rând, ele înltur posibilitatea aplicrii atât a unei sanciuni penale, cât
i a oricrei alte sanciuni de drept penal sau a unei sanciuni civile.
Cauzele justificative prevzute de Noul cod penal sunt: legitima aprare,
starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaii i
consimmântul persoanei .
Articolul 19, care reglementeaz legitima aprare, nu prevede cazul
excesului justificat, care este analizat în cadrul cauzelor de neimputabilitate. Dei
considerm corect aceast difereniere între legitima aprare – cauz
justificativ ce produce efecte in rem i excesul de aprare- cauz de
neimputabilitate, care produce efecte in personam, unii autori * consider c, dei
tulburarea sau temerea sunt procese psihice, ele nu rmân la nivelul unor stri
interiorizate pur personale, ci se exteriorizeaz i se transform în circumstane
reale, care pot fi cunoscute i prevzute de participani.
Critici numeroase au fost formulate i cu privire la art. 20 din Noul cod
penal, care reglementeaz starea de necesitate. In primul rând, se critic faptul c
printre condiiile strii de necesitate este enumerat i cea potrivit creia urmrile
faptei s nu fie vdit mai grave decât cel care s-ar fi putut produce în cazul în
care pericolul nu era înlturat. Se subliniaz faptul c urmrile mai grave nu
exclud starea de necesitate, ci pot exista concomitent cu starea de necesitate
improprie atunci când autorul nu i-a dat seama c produce urmri mai grave †.
Ca i în cazul legitimei aprri, se critic faptul c art.20 din Noul cod penal nu
reglementeaz starea de necesitate justificat., deoarece, chiar dac este vorba de
un proces psihic, se susine c acesta se exteriorizeaz i reiese din materialitatea
faptelor, acest proces putând fi cunoscut sau prevzut de participani. Nu
imprtim acest punct de vedere i considerm binevenit aceast difereniere
prevzut în Noul cod penal între starea de necesitate si excesul neimputabil ‡.
Noul cod penal introduce printre cauzele justificative i „exercitarea
unui drept sau îndeplinirea unei obligaii”, cauz echivalent cu „ordinul legii i
comanda autoritii legitime”, denumire folosit mai frecvent în doctrina de
specialitate §.
Existena unei obligaii impuse de lege sau a unei obligaii impuse de
autoritatea competent de a se comite o fapt care întrunete trsturile eseniale
ale unei infraciuni nate un conflict între voina legiuitorului care ordon sau

* George Antoniu, Anteproiectul unui al doilea cod penal, în R.D.P. nr. 4/2007, p.14.
† Ibidem, p.15.
‡ Este prevzut de art.26, alin,2 din Noul cod penal i se refer la situaia svâririi unei fapte

prevzute de legea penal de ctre o persoan aflat în stare de necesitate, care nu i-a dat seama
în momentul comiterii faptei c produce urmri mai grave decât cele care s-at fi putut produce
dac pericolul nu era înlturat.
§ Astfel se revine la o tradiie în dreptul penal românesc, având în vedere c atât Codul penal din

1865, cât i cel din 1937 prevedeau expres aceast cauz justificativ.

296

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

NOUL COD PENAL. CAUZELE JUSTIFICATIVE RUPEREA....

autorizeaz o fapt i tot voina legiuitorului, prin care incrimineaz o fapt

svârit în executarea sau cu autorizarea legii. Un astfel de conflict nu poate fi
soluionat decât de legiuitor, care trebuie s stabileasc în ce condiii are
prioritate ordinul sau autorizaia legii fa de voina exprimat în norma de
incriminare. Aceast cauz justificativ exprim interesele ordinii juridice de
ansamblu, de a fi respectat voina autoritii publice de la care eman, ca o
garanie a legalitii *. Astfel, ordinul legii sau comanda autoritii competente
înltur ilicitul faptei concrete, chiar dac aceasta este prevzut de legea penal,
iar trsturile sale corespund cu cele descise în norma de incriminare.
Având în vedere c în reglementarea actual nu este prevzut o astfel
de cauz justificativ, organele judiciare au întâmpinat dificulti în soluionarea
unor cauze privind fapte prevzute de legea penal svârite de ctre persoane
aflate într-o relaie de subordonare, care erau obligate s execute ordinul
superiorului †. Pentru a înltura rspunderea lor pentru astfel de fapte, instanele
erau obligate s recurg la plicarea unor dispoziii legale privitoare la alte cauze
care înltur caracterul penal al faptei, ca lipsa de pericol social al faptei ‡.
Interesante de analizat sunt i câteva repere istorice i de drept comparat
in ceea ce privete aceast cauz justificativ. Înc din Antichitate se admitea c
svârirea din ordinul legii sau al unei autoriti legitime a unei fapte prevzute
de legea penal înltura caracterul ilicit al faptei, aceeai soluie fiind consacrat
i în Evul mediu, precum i în Epoca modern.
În momentul actual, cele mai multe legislaii prevd expres ordinul legii
i comanda autoritii legitime printre cauzele care exclud caracterul ilicit al
faptei. Astfel, Codul penal francez prevede în art.122-124 al.1 c nu rspunde
penal persoana care îndeplinete un act prescris ori autorizat de dispoziiile
legale sau regulamentare, iar alin. 2 stabilete c nu este responsabil penal
persoana care îndeplinete un act comandat de autoritatea legitim, cu excepia
cazului în care acesta este vdit ilegal §.
Codul penal italian prevede, de asemenea, c nu constituie infraciune
fapta agentului care a acionat în îndeplinirea unei obligaii impuse de lege sau
sin ordinul autoritii legitime. Reglementri asemntoare gsim i în Codul
penal german, Codul penal spaniol (art.9), Codul penal belgian (art.70), Codul
penal elveian (art.32), Codul penal al Federaiei Ruse, Codul penal din Ungaria,
etc.
În multe cazuri, ordinul legii justific aciunile menionate, dac acestea
se menin în limitele necesitii care a impus utilizarea lor. Justificarea acestor
fapte prevzute de legea penal svârite din ordinul legii este fundamentat mai

*Coordonator George Antoniu, op.cit, pp.257-258.

†De exemplu, persoane cu calitatea de funcionari, militari.
‡ Aceast soluie a fost propus i în „Explicaiile teoretice ale Codului penal” în cazul

percheziiei domiciliare, arestrii preventive, avortului terapeutic, etc..

§Pentru detalii vezi Ioan Molnar, Ordinul legii i ordinul autoritii legitime, în R.D.P. nr.2/1997,

p.52, Viorel Sisserman, Ordinul legii i al autoritii legitime, R.D.P. nr.2/2004, pp.96-97.

297

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

JURNALUL DE STUDII JURIDICE

întâi pe utilitatea ei social, i apoi pe ideea c ea exprim voina legii care a

ordonat-o i nu voina celui care a executat ordinul.
În acest context, termenul de „lege” trebuie interpretat într-o accepiune
larg *, care ar cuprinde atât actele normative sub forma legii propriu zise (legi
constituionale, organice, ordinare), cât i actele normative date în baza legii. Se
admite c i cutuma ar putea fi invocat pentru a justifica svârirea unei fapte
prevzute de legea penal, în msura în care este recunoscut de lege, dar i
dispoziii dintr-un tratat internaional, în msura în care este ratificat de statul
român.
Alin.2 al art.21 din Noul cod penal reglementeaz situaia în care o fapt
prevzut de legea penal este comis de catre o persoan care acioneaz în
baza unei comenzi a unei autoriti legitime. Prin urmare, aceste dispoziii legale
nu pot fi invocate decât de ctre o persoan care are statut de funcionar public
în momentul svâririi faptei i se afl în faa obligaiei de a îndeplini un ordin.
Dac în cazul prevzut de alin.1, care privete fapta svârit din ordinul legii,
autorul opereaz direct, nemijlocit, în cazul faptei svârite din ordinul autoritii
competente, între fptuitor i dispoziia legii se interpune o autoritate legitim de
la care eman ordinul.
În doctrina penal s-a promovat de-a lungul timpului atât teoria
subordonrii necondiionate (teoria consemnului sau teoria supunerii pasive),
conform creia agentul este obligat s execute întocmai ordinul autoritii
competente, atâta timp cât acesta se refer la atribuiile sale de serviciu, cât i
teoria baionetelor inteligente, conform creia subordonatul are dreptul i
obligaia de a examina legalitatea ordinului i de a refuza executarea celui ilegal.
Dominante sunt teoriile eclectice, potrivit crora agentul are obligaia de a se
supune autoritii erarhic superioare, fiind obligat s execute ordinele pe care le
primete în legtur cu atribuiile de serviciu. El are îns dreptul s pretind ca
ordinul s fie emis în forma cerut de lege i s observe dac executarea acestui
ordin intr în sfera atribuiilor sale de serviciu. Aadar, agentul care execut
ordinul are dreptul i obligaia s exercite un control formal al egalitii ordinului
primit.
Ca i celelate cauze justificative, ordinul legii i comanda autoritii
competente înltur caraterul ilicit al faptei, astfel încât faptele svârite nu mai
constituie infraciuni. Celor ca au svârit astfel de fapte nu li se poate aplica o
pedeaps sau o alt sanciune penal, fiind înlturat i rspunderea civil.
Efectele acestor cauze justificative sunt in rem, extinzându-se i asupra
participanilor.
Consimmântul persoanei vtmate este o alt cauz justificativ
introdus de Noul cod penal, care stabilete c, în anumite condiii, o persoan
poate s consimt s i se aduc atingere sau s i se pun în pericol o valoare

* Coordonator George Antoniu, op.cit, pp.262-263.

298

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

NOUL COD PENAL. CAUZELE JUSTIFICATIVE RUPEREA....

strâns legat de persoana sa, asupra creia are dreptul s dispun *. Acesta nu
trebuie confundat cu consimmântul ca element constitutiv din cadrul unor
infraciuni. Uneori, legiuitorul prevede explicit cerina ca fapta descris în norma
de incriminare s fi fost comis fr consimmântul persoanei care ar fi avut
dreptul s dispun de valoarea susceptibil a fi prejudiciat prin fapta respectiv
(de exemplu în cazul infraciunii de furt, violare de domiciliu), alteori cerina
consimmântului reieind în mod implicit din norma de incriminare (de
exemplu în cazul violului). În aceste cazuri, consimmântul apare ca o condiie
constitutiv , care influeneaz existena unor infraciuni determinate, neavând
implicaii asupra conceptului general de infraciune .
Ca i cauz justificativ, consimmântul influeneaz trsturile eseniale
ale infraciunii, pentru c fapta svârit cu consimmântul persoanei vtmate
reprezint o fapt licit, permis de ordinea juridic, i nu o infraciune.
În doctrina penal, consimmântul a fost considerat de o serie de autori
ca fiind o tranzacie autorizat de lege, pe când ali autori vd în
consimmântul persoanei vtmate o renunare a individului la ocrotirea
juridic a unor drepturi sau interese fcut în exercitarea libertii asupra
modului de a decide cu privire la drepturile sale.
Pentru a opera aceast cauz justificativ este necesar ca acest
consimmânt s se refere numai la valori sociale asupra crora persoana
vtmat s poat dispune în mod legal. Acest drept nu exist în cazul unor
valori ca: sigurana naional, autoritatea statului, familia, etc. De asemeni,
consimmântul nu se aplc încazul infraciunilor contra vieii.
Nu în ultimul rând, consimmântul trebuie s fie valabil, liber
exprimat, neviciat i s emane de la o persoan care ar fi putut fi subiect pasiv al
infraciunii dac nu consimea. Acesta trebuie s aib i un caracter actual, s
existe pân în momentul comiterii aciunii i s se menin pe toat durata
acesteia, retragerea acestuia putându-se realiza în orice moment pân la
consumarea sau epuizarea faptei.
În concluzie, introducerea, alturi de celelalte cauze justificative, a
ordinului legii i a comenzii autoritii competente, cât i a consimmântul
persoanei vtmate va contribui la alinierea legislaiei române la reglementrile
penale similare din celelalte ri europene. Totodat, aceste noi texte de lege vor
permite soluionarea numeroaselor situaii care apreau în practica judiciar i
care nu puteau fi incadrate în nici unul din cazurile prevzute de lege care exclud
existena infraciunii.

* Pentru amnunte vezi George Antoniu, Consimmântul victimei, în R.D.P. nr.4-2003, pp.9-31.

299

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019

CEEOL copyright 2019

JURNALUL DE STUDII JURIDICE

References:
Antoniu, G. (2003). Reforma legislaiei penale, Ed. Academiei Române,
Bucureti
Antoniu, G. (2006). Noul Cod Penal Comentat, vol. I, Ed. C.H. Beck
Antoniu, G. (2007). Anteproiectul unui al doilea cod penal, în R.D.P. nr. 4
Antoniu, G. (2007). Observaii cu privire la anteproiectul unui al doilea nou cod
penal, în R.D.P. nr. 4
Dongoroz, V. (2000). Curs de drept penal (Reeditarea ediiei din 1939), Ed.
Asociaiei Române de tiine Penale, Bucureti
Molnar, I.(1997). Ordinul legii i ordinul autoritii legitime, în R.D.P. nr.2
Sisserman, V. (2004). Ordinul legii i al autoritii legitime, R.D.P. nr.2

300

MUNTEANU, C., (2010) The new criminal law. Justificatory causes, Jurnalul de Studii Juridice, Anul V, Nr. 1-2, Iunie, pp: 293-300

CEEOL copyright 2019