Guy de Maupassant

Bijuteria

Era una dintre acele fete frumu[ele [i seduc\toare

n\scute, ca dintr-o eroare a destinului, într-o familie
de func]ionari. Nu avea zestre, nu avea speran]e, nici
un mijloc de a se face cunoscut\, în]eleas\, iubit\,
luat\ de nevast\ de un om bogat [i deosebit; accept\
s\ se m\rite cu un slujba[ m\runt de la Ministerul
Instruc]iunii Publice.
Pentru c\ nu se putea împodobi, fu simpl\, dar
nefericit\ ca o declasat\; c\ci femeile nu au nici cast\,
nici ras\ – frumuse]ea, gra]ia [i farmecul le ]in loc de
origine [i de familie. Ging\[ia înn\scut\, instinctul
de elegan]\, agerimea spiritului sînt singura lor ierar-
hie [i fac ca fetele din popor s\ fie egale cu cele mai
mari doamne.
Suferea mereu, deoarece sim]ea c\ era n\scut\
pentru toate lucrurile alese, pentru lux. Suferea din
cauza s\r\ciei locuin]ei în care st\tea, a mizeriei pere-
]ilor, a uzurii scaunelor, a lipsei de frumuse]e a sto-
felor. Toate aceste lucruri, pe care o alt\ femeie din
casta ei nici nu le-ar fi luat în seam\, o chinuiau [i o
indignau. Imaginea micii bretone care îi îngrijea gos-
pod\ria modest\ trezea în ea cumplite p\reri de r\u
[i visuri mistuitoare. Se gîndea la anticamerele t\cute,
tapisate cu stofe orientale, luminate de candelabre

118
 Bijuteria

înalte din bronz, [i la doi vale]i voinici, cu pantaloni

scur]i, care dorm în fotoliile largi, mole[i]i de c\ldura
caloriferului. Visa la saloanele mari tapetate cu m\t\-
suri vechi, cu mobile delicate [i bibelouri de pre]; la
salona[ele cochete, parfumate, f\cute anume pentru
[uetele de la ora cinci cu cei mai buni prieteni, cu
oameni cunoscu]i [i renumi]i, a c\ror aten]ie e rîvnit\
de toate femeile.
Cînd se a[eza la prînz în fa]a mesei rotunde,
acoperit\ cu o fa]\ de mas\ neschimbat\ de trei zile,
în fa]a so]ului ei care lua capacul de pe castron spu-
nînd cu un aer fericit: „Ah, ce sup\ bun\! Nu [tiu s\
existe ceva mai bun!...”, se gîndea la mesele delicate,
cu argint\rie str\lucitoare, între tapiserii ce acope-
reau pere]ii cu personaje str\vechi [i cu p\s\ri ciudate,
în mijlocul unei p\duri de basm; se gîndea la mînc\-
rurile apetisante servite într-o vesel\ minunat\, la
complimentele [optite [i ascultate cu un zîmbet de
sfinx, în timp ce se serve[te carnea trandafirie a unui
p\str\v sau o arip\ de ierunc\.
Nu avea toalete, nu avea bijuterii, nu avea nimic.
{i doar astea o atr\geau; se sim]ea f\cut\ pentru ele.
Ar fi vrut atît de mult s\ plac\, s\ fie dorit\, s\ fie fer-
mec\toare [i pre]uit\!
Avea o prieten\ bogat\, o coleg\ de pension pe
care nu mai voia s\ mearg\ s-o vad\, atît de mult su-
ferea cînd se întorcea de la ea. Plîngea zile întregi de
sup\rare, de p\rere de r\u [i dezn\dejde.

*
~ntr-o sear\ `ns\, b\rbatul se întoarse acas\ cu
un aer de înving\tor, ]inînd un plic mare în mîn\.

119
Guy de Maupassant

– Uite, zise el, ceva pentru tine.

Ea rupse repede plicul [i scoase din el un carton
imprimat pe care scria:
„Ministrul Instruc]iunii Publice [i doamna Georges
Ramponneau îi roag\ pe domnul [i doamna Loisel s\-i
onoreze cu prezen]a lor în palatul ministerului, în seara
zilei de luni, 18 ianuarie”.
În loc s\ fie încîntat\, cum sperase so]ul ei, ea
arunc\ cu necaz invita]ia pe mas\, bomb\nind:
– Ce s\ fac cu asta?
– Dar bine, draga mea, credeam c\ ai s\ fii mul]u-
mit\. Nu ie[i niciodat\ nic\ieri, iar acum ai un prilej
extraordinar! Abia am reu[it s\ fac rost de invita]ie.
Toat\ lumea se bate pentru ele [i nu se prea dau func-
]ionarilor. Ai s\ vezi acolo toate oficialit\]ile.
Ea îl privi furioas\ [i spuse cu ner\bdare:
– {i ce s\ pun pe mine, ca s\ merg acolo?
B\rbatul nu se gîndise la asta – îng\im\:
– P\i, cu rochia cu care mergi la teatru. Mie, unul,
mi se pare foarte dr\gu]\...
Îns\ t\cu uluit, v\zînd c\ nevast\-sa plînge. Dou\
lacrimi mari îi coborau încet din col]urile pleoapelor
spre col]urile gurii. {ov\ind, zise:
– Ce ai? Ce ai?
Dar, cu un efort vizibil, ea se sili s\-[i st\pîneasc\
durerea [i r\spunse cu o voce lini[tit\, [tergîndu-[i
ochii umezi:
– Nimic. Doar c\ n-am o toalet\ potrivit\, a[a încît
nu m\ voi putea duce la serat\. D\ invita]ia unui coleg
a c\rui nevast\ este mai în]olit\ decît mine.
B\rbatul era disperat. Insist\:
– P\i, s\ vedem, Mathilde... Cam cît ar costa o
toalet\ potrivit\, pe care s\ o po]i folosi [i cu alte
ocazii, ceva cît se poate de simplu?
120
 Bijuteria

Ea se gîndi cîteva clipe, f\cîndu-[i socotelile [i

cugetînd la suma pe care ar putea-o cere f\r\ s\ întîm-
pine un refuz imediat [i o exclama]ie de spaim\ din
partea func]ionarului pricopsit.
În fine, r\spunse ezit`nd:
– Nu [tiu exact, dar cred c\ m-a[ descurca cu patru
sute de franci.
El se îng\lbeni pu]in, pentru c\ erau tocmai banii
pe care îi pusese deoparte ca s\-[i cumpere o pu[c\,
deoarece voia s\ mearg\ la vîn\toare în vara urm\-
toare, în cîmpia Nanterre, cu cî]iva prieteni care plecau
acolo duminica, s\ vîneze ciocîrlii.
Cu toate acestea, spuse:
– Fie. Î]i dau patru sute de franci. Dar caut\ s\-]i
faci o rochie frumoas\.

*
Ziua seratei se apropia, iar doamna Loisel p\rea
trist\, nelini[tit\, tulburat\. De[i toaleta era gata. B\r-
batul o întreb\ într-o sear\:
– Ce ai? De trei zile nu prea e[ti în apele tale.
Îi r\spunse:
– Sînt nec\jit\ c\ nu am nici o bijuterie, nici o
piatr\ scump\, nimic. Am s\ ar\t ca vai de lume. Mai
bine nu m-a[ duce la serat\.
B\rbatul insist\:
– Î]i pui flori naturale. Ar fi chiar elegant, în ano-
timpul \sta. Cu zece franci î]i po]i lua doi sau trei
trandafiri minuna]i.
Ea nu era deloc convins\.
– Nu... nimic nu este mai umilitor pe lume decît
s\ pari s\rac\ în mijlocul unor femei bogate.
Îns\ b\rbatu-s\u strig\:
121
Guy de Maupassant

– Proast\ mai e[ti! Du-te la prietena ta, doamna

Forestier, [i roag-o s\-]i împrumute ni[te bijuterii.
Sînte]i doar destul de apropiate.
Ea scoase un ]ip\t de bucurie:
– Chiar a[a! Nici nu m-am gîndit la asta!
A doua zi se duse la prietena ei [i-i povesti
sup\rarea.
Doamna Forestier se îndrept\ spre dulapul cu
oglinzi, scoase un sipet mare, îl aduse, îl deschise [i-i
spuse doamnei Loisel:
– Alege-]i, drag\.
V\zu mai întîi cîteva br\]\ri, apoi un [irag de
perle, pe urm\ o cruce vene]ian\ de aur cu pietre
scumpe, minunat lucrat\. Încerc\ podoabele în fa]a
oglinzii, ezit\ – nu se putea hot\rî s\ se despart\ de
ele, s\ le înapoieze. Întreba mereu:
– Nu mai ai altceva?
– Ba da. Caut\. Nu [tiu ce-ar putea s\-]i plac\.
Deodat\ g\si într-o cutie de satin negru un minu-
nat [irag de diamante; inima începu s\-i bat\ puternic,
cuprins\ de o dorin]\ nest\vilit\. Cînd îl lu\, mîinile îi
tremurau. {i-l prinse în jurul gîtului, peste rochia f\r\
decolteu, [i r\mase în extaz privindu-se.
Apoi întreb\ ezitînd, tem\toare:
– Po]i s\ mi-l împrumu]i pe \sta, doar pe \sta?
– Sigur c\ da.
Se repezi la prietena ei, o îmbr\]i[\ cu foc [i fugi
cu comoara ei.

*
Veni [i ziua seratei. Doamna Loisel avu succes.
Era cea mai frumoas\ dintre toate, elegant\, gra]ioas\,
zîmbitoare [i nebun\ de fericire. To]i b\rba]ii o pri-
122
 Bijuteria

veau, întrebau cum o cheam\, voiau s\-i fie prezenta]i.

To]i ata[a]ii Cabinetului ministrului voiau s\ valseze
cu ea. Ministrul o remarc\.
Dansa pierdut\, plutind parc\, ame]it\ de pl\cere,
nemaigîndindu-se la nimic, cuprins\ de triumful
frumuse]ii sale, de gloria succesului, înv\luit\ de un
fel de abur de fericire pl\smuit din toate complimen-
tele, admira]ia, dorin]ele trezite de ea, din aceast\
victorie atît de total\ [i de dulce pentru inima femeilor.
Plec\ acas\ pe la ora patru. B\rbatul ei dormea, de
pe la miezul nop]ii, într-un salona[ pustiu, împreun\
cu al]i trei domni ale c\ror so]ii se distrau de minune.
Îi puse pe umeri haina de strad\, un ve[mînt
modest de toate zilele, a c\rui s\r\cie nu se potrivea
deloc cu elegan]a toaletei de bal. Ea î[i d\du seama [i
vru s\ plece repede, pentru a nu fi v\zut\ de celelalte
femei care se înve[mîntau în bl\nuri scumpe.
Loisel o ]inea pe loc:
– Stai pu]in. Ai s\ r\ce[ti afar\. S\ chem o tr\sur\.
Îns\ ea nu-l ascult\ [i coborî gr\bit\. Cînd ajun-
ser\ în strad\, nu g\sir\ nici o tr\sur\; [i începur\ s\
caute, s\ strige dup\ birjele pe care le vedeau trecînd
la distan]\.
Coborîr\ spre Sena, sup\ra]i, dîrdîind. G\sir\ în
sfîr[it, pe chei, unul dintre acele vechi cupeuri de
noapte care se v\d la Paris doar odat\ cu c\derea
nop]ii, ca [i cum le-ar fi ru[ine s\-[i arate mizeria în
timpul zilei.
Îi duse pîn\ în fa]a u[ii, în Strada Martirilor, [i
suir\ scara tri[ti. Pentru ea se ispr\vise. El îns\ se
gîndea c\ trebuie s\ fie la minister la ora zece.
Ea î[i d\du jos haina în fa]a oglinzii, s\ se mai
vad\ o dat\ în toat\ splendoarea. Dintr-o dat\ scoase
un strig\t. Nu mai avea colierul la gît!
123
Guy de Maupassant

So]ul ei, pe jum\tate dezbr\cat, întreb\:

– Ce s-a întîmplat?
Se întoarse spre el, înnebunit\:
– Nu... nu... nu mai am colierul doamnei Forestier.
El se ridic\ în picioare, descump\nit:
– Ce?... Cum?... Nu se poate!
C\utar\ în pliurile rochiei, în cutele paltonului,
în buzunare, peste tot. Nimic.
O întreb\:
– E[ti sigur\ c\-l mai aveai cînd am plecat de la
bal?
– Da, l-am pip\it în holul ministerului.
– Dac\ l-ai fi pierdut pe strad\, l-am fi auzit
c\zînd. Trebuie s\ fie în tr\sur\.
– Da. Probabil c\ acolo. {tii ce num\r avea?
– Nu. Tu te-ai uitat?
– Nu.
Se priveau înm\rmuri]i. În sfîr[it, Loisel se îm-
br\c\ la loc:
– M\ duc s\ v\d dac\ nu le g\sesc pe drumul pe
care l-am f\cut pe jos.
Ie[i. Ea r\mase în rochia de sear\, nemaiavînd
nici m\car putere s\ se culce – st\tea înlemnit\ pe un
scaun, f\r\ vlag\, f\r\ gînduri.
B\rbatul reveni pe la [apte. Nimic.
Se duse la Prefectura de poli]ie, la ziare, ca s\
ofere o recompens\, la companiile de tr\suri, în sfîr[it,
oriunde îl împingea un lic\r de speran]\.
Ea a[tept\ toat\ ziua, cu aceea[i spaim\ în fa]a
acestei cumplite nenorociri.
Loisel se întoarse acas\ tras la fa]\, galben; nu
g\sise nimic.

124