TĂBLIŢELE DE LA TĂRTĂRIA: Cea mai veche scriere de pe Pământ

Data publicarii: 09.11.2009 17:29:00

În 1961, în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, arheologul român Nicolae Vlasa făcea o
descoperire epocală, recunoscută de străini, dar negată de unii istorici din România. E vorba de
trei plăcuţe de lut ars, inscripţionate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar
mult mai veche. În 2003, la iniţiativa lui Napoleon Savescu, fondator şi preşedinte al "Dacia
Revival International Society of New York", a fost ridicat la Tărtăria un monument închinat
primului mesaj scris din istoria omenirii.
Celebrele inscripţii de la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk, de la Sumer, care-i determinaseră pe istorici să
considere scrierea sumeriană drept cea mai veche de pe pământ, erau datate pe la 3300 i.H.
Plăcuţele de lut ars descoperite de Nicolae Vlasa la Tartaria, au fost datate, la rândul lor, prin
metoda cercetării cu carbon radioactiv, la o vechime de aproximativ 7000 de ani, deci cu peste un
mileniu mai “bătrâne” decât cele de la Sumer.
Unii dintre istoricii români s-au aratat destul de sceptici în faţa acestei descoperiri, avansând teoria
puerilă că plăcuţele au fost aduse în traistă de un negustor din Sumer! Alţii, mai serioşi, au tratat
descoperirea cu toată responsabilitatea şi au ajuns la o concluzie stupefiantă: sumerienii au ajuns în
Mesopotamia, migrând de pe teritoriul vechii Dacii şi ducând cu ei o scriere deja cunoscută. Iar
cercetatoarea Maria Gimbutas din Statele Unite ale Americii consideră că spaţiul carpato-
danubiano-balcano-pontic este leagănul culturii europene.

Geto-dacii din Mesopotamia Marile migraţii s-au

produs încă din mileniul IV i.H. "Potrivit opiniei generale, sumerienii au venit în Sumer
aproximativ pe la jumătatea mileniului IV... În general, există o concordanţă de opinii privind faptul
că sumerienii au venit din ţinuturi muntoase. Potrivit religiei pe care şi-au adus-o din ţara de
origine, zeii lor sălăşluiau în vârful munţilor, iar dacă în noua lor ţară nu au găsit munţi, ei au ridicat
zeilor temple în formă de munţi artificiali - ziguratele" – scria V. Zamarowsky în celebra sa carte
"La început a fost Sumerul". În continuarea acestei idei, istoricul rus N. Jirov declara în revista
Znanie Sila (1971) că sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice (Geto-Dacia). Sumerienii
au migrat cu tot cu calendar. Dar, pentru că acesta nu se mai potrivea la mărimea zilelor şi nopţilor
de pe latitudinea lor, l-au schimbat. Acelaşi argument a fost folosit şi de astronomul polonez
Ludwig Zaidler în cartea "Istoria ceasurilor", pentru a demonstra migraţia sumeriană din zona
carpatică. N. Jirov mai sublinia faptul că limba sumeriană era total diferită de cele ale vecinilor
semiţi, iar scrierile lor plasau originea strămoşilor într-o ţară montană sau submontană. Datările cu
carbon radioactiv realizate de savantul american Marija Gimbutas (care stabiliseră că tăbliţele
carpatice sunt mai vechi cu peste un mileniu decât cele din Sumer), au fost confirmate în anul 1972
şi de academicianul bulgar Vladimir I.Georgiev.
 Scrierea gotică – “furată” de la geţi Savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis
analizează în cartea sa „Despre literele şi limba geţilor sau a goţilor", publicată în 1957 la Lyon, mai
multe alfabete aşa-zis gotice prin comparaţie cu cel getic primitiv. El mărturiseşte că s-a inspirat din
lucrarea arhiepiscopului de Uppsala, Joannes Magnus Gothus, intitulată „Istoria tuturor regilor goţi
şi finlandezi" (publicată la Roma în 1554), în care se prezenta pentru prima dată alfabetul getic. În
această lucrare, Joannes Magnus Gothus demonstra că episcopul Wulfila (303-383 d. H.) inventase
alfabetul gotic inspirându-se din cel getic. În acest alfabet (gotic), considerat a fi cel mai nou din
acea vreme, Wulfila a tradus Biblia, cunoscută sub numele de Codex Argenteus. Atât Vulcanius
Brugensis, cât şi Joannes Magnus au avut la dispoziţie surse antice şi medievale foarte rare şi de o
valoare inestimabilă, care astăzi nu mai sunt disponibile. Printre acestea se numără şi discursurile
lui Cato cel Bătrân (234-149 i. H.), din care citează: „… faptele de vitejie ale geţilor fuseseră
cântate de poeţii lor, acompaniaţi la flaut, cu mult înainte de întemeierea Romei...". Şi nu numai
Cato cel Bătrân, ci şi poetul erudit Publius Ovidius Naso (43 i. H. -17d. H) est martori autentic.
Timp de 10 ani a trăit exilat printre geţii din nordul Imperiului Roman, le-a învăţat limba, ba chiar a
scris în limba getă şi sarmată mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul păstrat în Pontica, în
rezumat. În mod surprinzător, cei care au susţinut cel mai mult ideea că Tăbliţele de la Tărtăria
reprezintă primul alfabet al omenirii nu au fost oamenii de ştiinţă români, ci străinii. La Tărtăria nu
s-au mai făcut săpături din anul descoperirii enigmaticelor plăcuţe. Acestea sunt depozitate la
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Peste semnificaţia lor istorică şi ştiinţifică s-a
aşternut, în toţi aceşti ani, un misterios val de tăcere. Din fericire, în ultimii ani, câţiva cercetători
încearcă din nou să readucă la lumină adevărul despre trecut, repunând în discuţie valoarea
inestimabilă a Tăbliţelor de la Tărtăria.
 Descifrarea Specialiştii susţin că ceea ce este caracteristic acestor plăcuţe este o identitate
comună, cunoscută sub denumirea de Cultură Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.), râspandită în ţara
noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei şi nord-vestul Bulgariei. S-a ajuns
la concluzia că cel mai vechi texte din lume (cele de pe plăcuţele de la Tărtăria), descifrate deja, ar
suna astfel: BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EN/ZU- GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-
NANNAR-RABU/ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA" şi se traduce prin: "Poarta de acces a marelui
rege care conduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunei şi Focului, a prinţilor care
slujesc masa mare pentru jerfele închinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) şi renumitului zeu al
Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două
zeiţe (Igigi)"

Cultura Turdaş-Vinca Localitatea Tărtăria

(com.Salişte, jud.Alba) de la poalele versantului nordic al Munţilor Sureanu, e situată pe cursul
mijlociu al râului Mureş, la 50 km N-E de Peştera Bordu Mare (unde s-au găsit fragmente
osteologice ale omului de Neanderthal), la 40 km.N-E de Peştera Cioclovina (care adăpostea
fragmente osteologice ale Omului de Cromagnon). Mai exact, în apropiere de străvechea aşezare
Turdaş, situată la 12 km.S-V de Tărtăria. Aici, la Turdaş, săpăturile arheologice din anii 1895 şi
1910 au scos la iveală vatra unei aşezări cu materiale specifice asemănătoare celor de la Tărtăria. La
Daia Română, de pildă, s-a găsit un vas cilindric a cărui vechime este anterioară cilindrilor-sigilii
din Sumer). Caracteristicile materialelor descoperite în aceste staţiuni au determinat specialiştii să-i
creeze o identitate proprie, sub denumirea de Cultura Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.). Compilaţie
de Miron Manega. Bibliografie: Magazin istoric, Flacara, Dacia, Gardianul, Jurnalul National)
Sumerienii si Nibiru

Unde este dovada? Aceasta este, de obicei, prima intrebare pe care oamenii si-o pun atunci când
este prezentata ideea că extraterestrii există, sau ca am fost vizitati în trecut de către astronauţii
vechi.

Planeta X / Nibiru - Care este diferenta?

"Numele Nibiru" apare pe o piatra sumeriana care este datata ca avand o vechime de 6000 de ani.
Traducerea cuvantului Nibiru înseamnă "Planeta de trecere a frontierei". Cultura Sumeriana este
inregistrata ca fiind prima civilizatie de pe pamant, sumerul de ieri este Irakul de azi. Aceasta a fost
cunoscuta in perioadele respective ca Sumer, Mesopotamia, şi Babylon, toate avand aceeasi locatie
a inceputului culturii pe pamant. Cultura sumeriană este cea mai veche civilizatie cunoscuta,
bazandune pe artefactele si monumentele existente si astazi.

Multe povestiri din Biblia moderna de astazi, vorbesc despre schimbarile majore ale umanitatii ce
au avut loc in trecut. Daca luam in considerare ceea ce este scris in Biblie ar trebui sa sapam putin
mai in trecut pentru a descoperii adevaratele origini ale acestor povestiri. Versiunea evreiasca a
Bibliei, cunoscuta sub numele de Vechiul Testament este dericata, de fapt, din povestirile culturii
Sumeriene. Daca urmarim originile Vechiului Testament, vom descoperii ca de fapt este un amestec
de povestiri din mai multe limbi si culturi din antichitate.

Cultura sumeriană, a fost prima civilizatie care a inventa scrisul formand prima limbă scrisă, acest
lucru este prezentat si in scrierile gasite in pasajele biblice din Vechiul şi Noul Testament. Multe
dintre acestea prezinta o perioada de timp cand zaii traiau alaturi de oameni pe pamant. Sumerienii
ne-au lasat 7 table sacre in care explica foarte amanuntit crearea noastra. Aceste povestiri
conservate in piatra sunt cunoscute astazi drept "Cele 7 zile ale creatiei".

De asemenea, este prezentat pe tablite si faptul ca un zeu a ales o anumita persoana careia i-a
impartasit cunostiintele construirii unui vas care sa poata rezista la un potop de mari dimensiuni.
Toate poveştile din Biblie sunt doar versiunile traduse din textele sumeriene originale care sunt si
astazi conservate pe tablele de piatra, neschimbate.

Sumerienii ne spun că zeii lor, le-au predat toate uimitoarele cunoştinţe pe care cultura sumeriana
le-a posedat in urma cu, 6000 de ani în urmă! Ei ii numeau pe zeii lor, "anunnaki", care tradus
înseamnă "cei care din rai au venit pe pământ". Ei ne-au lasat artifacte, imagini si scrieri in piatra
care descriu faptul ca Anunaki au venit pe pamant de pe o alta planeta din sistemul nostru solar. Ei
numesc aceasta planeta Nibiru a carei orbita este de 3600 de ani in jurul soarelui. Celelalte
informatii descriu cu o acuratete impresionanta culoarea, marimea si distanta dintre celelalte planete
din sistemul nostru solar. Primele noastre sonde au fost trimise in anii '70 iar dupa fotografiile
facute s-a confirmat descrierea sumerienilor. Sumerienii au descoperit peste 100 de lucruri ale
culturii moderne. Toate originile academice legate de scris, matematica, stiinta, medicina,
astronomie vin dinspre cultura sumeriana. In acest moment inca folosim matematica, medicina,
stiintele, muzica, astronomia si multe alte domenii preluate de la sumerieni.

"Planeta X" se referă la o altă planeta dincolo de Pluto cautata prin eforturi ştiinţifice. Sondele
spatiale trimise de NASA, in principal Voyager si Pioneer, au detectat niste perturbatii in exteriorul
planetelor cercetate ceea ce ar sugera faptul ca ar mai exista inca o planeta sau alt corp ceresc
dincolo de Pluto si afecteaza orbitele celorlalte planete. Unele dintre cele mai dezvaluite descoperiri
(ce a vrut NASA evident :)) in legatura cu acest subiect au fost prezentate de catre Dr. Robert
Harrington (acum decedat) astronom in centrul programului de la Observatorul Naval al NASA de
la Washington.

Planeta X a fost căutata de astronomi în ultimele două sau trei decenii, este planeta care a fost
considerata cea care ar fi afectat orbita lui Neptun - lunadu-se in calcul si efectele produse de catre
Uranus planetei Neptun. Lowell şi alti câtiva astronomi au largit cautarile in regiunea cerului unde
se presupunea ca e exista pozitia planetei lipsa.

Apoi, pe data de 30 septembrie 1846 --- la o saptamana de la descoperirea planetei Neptun, Le

Verrier a declarat că ar putea să mai existe încă o altă planetă necunoscută acolo. Pe data de 10
Octombrie, a fost descoperita cea mai mare luna a lui Neptune numita Triton, care a ajutat foarte
mult la calcularea masei planetei si s-a dovedit a fi mai mare cu 2% decat era cunoscut. In final,
astronomul Tombaugh a gasit planeta Pluto in 1930 - aflata cu 6 grade mai departe de punctul pe
care ei il calculasera dupa planeta Neptun.

De aici si-au dat seama ca Pluto este o planeta prea mica pentru a afecta gravitatia planetei Neptun,
motiv pentru care, cercetarile au continuat dincolo de planeta Pluto, in cautare planetei lipsa, si
anume Planeta X sau Nibiru.
o

Sumerian20Procession.jpg
400 × 330 - Sumerienii au inceput sa modeleze lutul in mici tablite patrate, care
biosoft.ro
o

Sumer Hartă a Mesopotamiei antice

Scrierea cuneiformă pe tăbliţe de lut

Mesopotamienii sunt un popor dintre cele mai vechi ale omenirii. Ei erau așezați geografic între
fluviile Tigru și Eufrat (în prezent Irak). Primii mespotamieni care au trăit au fost sumerienii. Ei au
inventat scrierea cuneiformă, construiau ziggurate, au construit primele orașe civilizate, printre
care: Ur,Nippur, Kiș, Babilon, Ninive și Assur, au făcut primele încercări de irigații sistematizate
în agricultură, au inițiat primele schimburi comerciale cu alte popoare, au făcut descoperiri în
astrologie și astronomie. Fiecare oraș-stat își avea propriul rege, dar nu a luat niciodată în stăpânire
întregul Sumer. Familiile regale erau foarte bogate și purtau haine de cea mai bună calitate.
Numele de „sumerian” este un nume dat de vechii locuitori ai Mesopotamiei de S și succesorii
acestora: akkadienii semitici. Sumerienii purtau numele de sag-giga, literal însemnând (poporul cu
fața neagră) Cuvântul akkadian „Shumer” indica zona numită de ei Sumerul de S. Cuvântul ebraic
era șinar, egiptenii numeau acest teritoriu sngr iar hitiții sanhar(a). Aceste denumiri pot fi posibile
variante ale cuvântului Sumer sau sumerian. Istoricul babilonian Berossus spune că sumerienii erau
„străini cu fața neagră” Cunoscută ca „leagănul civilizației” Mesopotamia a servit ca loc de apariție
pentru unele dintre cele mai timpurii așezări umane. O consecință importantă a dezvoltării acestora
a fost faptul că civilizația sumeriană ivită în zona pe la 3500 î.Hr. a construit un sistem de canale și
primele orașe-cetăți ale omenirii. Numită astăzi de către specialiști și regat Sumerul – mai curând
civilizația sumeriană, organizată într-o serie de orașe-state prospere s-a format în jurul regiunii
unde Tigrul și Eufratul curg relativ paralel către Golful Persic. Această zona este locul nașterii
primei civilizații cunoscute a omenirii. Mai târziu, civilizația sumeriană a fost absorbită de către
cea babiloniană, de limbă semită.’

Locul de baștină al sumerienilor nu se cunoaște cu exactitate.... Prima etapă a acestei civilizații a

fost opera sumeriană. Creatori a celei mai mari civilizații regionale și a celei dintâi etape istorice:
sumerienii au apărut în sudul Mesopotamiei pe la începutul mileniului al IV-lea î.e.n. venind posibil
din zona stepelor siberiene.) În orice caz nu erau autohtoni. Erau o populație indo-europeană
vorbind o limbă aglutinantă asemănătoare limbii turce vechi. Practicau agricultura și creșteau
suine, oine și bovine (oaia, vaca, porcul). Cunoșteau țesutul și olăritul, făceau vase de lut colorate
și ornamentate cu figuri umane de animale și păsări. În curând vor ajunge să cunoască metoda
topirii metalelor. Puneau în mormânt alături de cel decedat unelte, obiecte de valoare ceea ce denotă
credința lor într-o viața după moarte. Sumerienii puteau fi astfel întâlniți în zona Mesopotamiei
(țara dintre cele două râuri: Tigru și Eufrat), pe teritoriul Irak-ului de azi.

Ziggurate

Sumerienii construiau un templu în centrul fiecarui oraș-stat. În jurul anului 2000 î.Hr., templele
aveau forma unor piramide înalte denumite ziggurate, cum era acesta din Ur. Regele, care era și
mare preot, oficia ceremonii religioase și efectua sacrificii în templul situat în vârful turnului.
Zigguratul era împărțit în șapte etaje, deoarece sumerienii credeau că zeii coborau din cer în șapte
zile.

Ziguratul din Ur, reconstituire

Sumerienii au fost unul dintre popoarele are au trăit în Mesopotamia.

Caracteristici fundamentale

Sumerienii erau un popor non-semitic fiind astfel un popor migrator. Arheologii ne explică faptul că
această cultură sumeriană este continuitatea celei dintâi perioade a Ubaidului Timpuriu (5300-4700
î.e.n.). Poporul sumerian s-a așezat pe teritoriul acesta și au început să locuiască în zonele fertile
irigate de râurile Tigru și Eufrat. Sumerienii la început erau simpli fermieri care călătoreau dinspre
N spre S după care au început să construiască orașe-state. Sumerienii erau de asemenea pescari care
locuiau dea-lungul văii Eufratului sau a Tigrului așa cum fac unii arabi din zilele noastre. Această
cultură a contribuit la o fuziune agrară cu agricultorii din N creând astfel o limbă sumeriană și o
civilizație.’
Invenții

Sumerienilor li se atribuie descoperirea rotii olarului (mai tarziu roata carului) si tehnologia
prelucrarii metalelor. In necropola regala de la Ur au fost descoperite multe obiecte din aur si
lapislazuli ( o piatra pretioasa de culoare albastra intens),dintr-un aliaj de aur si argint (electrum)
sau din os si lapislazuli. Ar fi suficient, poate, sa mentionam, intr-o ordine aleatorie, ca in Sumerul
antic erau inventate: scrierea, roata, matematica, astronomia, calendarele, sistemele de irigatii,
armura, carul de lupta, sabiile, harnasamentul cailor, cuiele, morile, sandalele, roata olarului,
harponul, dalta, inelele, seile sau acul. Tot din Sumer ne-au parvenit si primele date despre o religie
politeista. Astfel, pana in momentul in care descoperirile arheologice vor arata ca au existat si alte
civilizatii mai vechi de sase milenii, trebuie sa acordam credit cercetatorilor sa sa ii consideram pe
sumerieni drept intemeietorii primei civilizatii pe Terra.

Modul de viață

Ei locuiau în așezări construite din lut și cărămidă arsă. Casele erau mici și în interior existau doar
rogojini. Hrana era simplă, iar berea era obținută din orz. Cultivau cereale, legume și fructe,
creșteau animalele (capre, oi, vite). Printr-o munca tenace, sumerienii au asanat mlaștinile și au
construit un sistem ingenios de canale de irigații. În cultivare foloseau plugul tras de boi, seceri de
argilă, piatră, aramă sau bronz.

Stindartul din Urca.2600 BC.

Sumerienii făceau comerț în piețe uriașe. În jurul anului 3300 î.Hr., sumerienii foloseau niște
discuri de lut pentru a cumpăra diferite bunuri. Aceste îndeletniciri au făcut ca populația să crească.
Astfel au apărut numeroase orașe-stat (Ur, Uruk, Lagaș, Nipur, Umma). Sumerienii bogați nu erau
nevoiți să muncească toată ziua, ci se relaxau ascultând muzică sau jucându-se.

Caracteristicile care descriu modul de viață a unei civilizații sunt: viața de zi cu zi, ocupația,
politica, conflicte, asemănări și deosebiri între clasele sociale sau politice, omul simplu și viața
religioasă.

Cultura

Sumerul și Egiptul Civilizația Egiptului antic lasă impresia unei lumi închise. Egiptul este
înconjurat din toate părțile de frontiere naturale: deșert, mare și în sud de munți dar influența
sumeriană în perioada acestor începuturi este recunoscută azi de egiptologi: construcțiile din
cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de către
egipteni de la sumerieni. Arheologii împreună cu egiptologii și istoricii recunosc faptul că această
influență a fost de scurtă durată și că a avut doar un rol stimulent, de catalizator. Influențele
suferite nu au devenit imitații. Temele artistice sumeriene - cum observa istoricul A. Toynbee „au
dispărut curând”. Piatra a înlocuit cărămida, scrierea a evoluat pe un drum propriu. În căile
comerciale pe care le-au deschis și au continuat să le parcurgă , ei și urmașii lor , sumerienii s-au
arătat mult mai îndrăzneți în special ca navigatori decât egiptenii sau alte popoare. Putem astfel
continua ideea lui Toynbee și spunem că pe plan economic sumerienii s-au dovedit superiori, în
schimb egiptenii i-au întrecut pe plan politic realizând aproape chiar de la începutul istoriei lor
unificarea economică și administrativă, politică și culturală a țării lor.’

Eridu și Nippur

Influența culturii sumeriene pornește din cele două mari centre cultural-religioase: Eridu în Sud și
Nippur în Nord. Multe din lucruri și caracteristici ale popoarelor akkadiene și sumeriene le aflăm
din scrierile cuneiforme pe care le găsim întipărite pe tăblițele de ceramică, piatră, stânci, ziduri.
„Multe din aceste resurse vin de la biblioteca sumeriană din Nippur și altele de la biblioteca
construită de Regele Assurbanipal al Asiriei din secolul 7 I.C.”. Nippur se pare că era centrul
religios și cultural al civilizației sumeriene dar nici Eridu nu era mai departe. Știm că fiecare oraș-
stat avea propriul lui zeu care era principalul idol al orașului. Astfel Eridu l-a avut pe EA, zeița
apei, iar ENHIL a fost zeul furtunii în Nippur. Zeița „EA” era principala responsabilă de
binecuvântări, zeița apelor curate terestre și de sub pământ. EA era prietena oamenilor învățându-i
pe oameni știința, arta și scrisul. Oamenii din Eridu aveau astfel de la zeița EA un set de reguli
care trebuia respectat de întregul oraș. Eridu era un oraș port având astfel posibilitatea unei mai
bune cunoașteri a celorlalte popoare făcând comerț cu ele. Un lucru foarte interesant putem întâlni
la acest oraș: cosmologia lor susținea că pământul a ieșit de sub apele cele mari formând uscatul de
azi.` Orașul Nippur niciodată nu și-a impus hegemonia politică ci a dominat spiritual celelalte
orașe. Inscripțiile Lugal-Zage-Si și Lugal-kigub-nidudu ne oferă o perspectivă interesantă asupra
acestei cetăți. Aceste inscripții ne oferă informații despre faptul că acest oraș încă din timpuri
foarte vechi, înainte de a veni sumerienii era un oraș religios în care se venerau zei, precum zeul
soarelui și al apei.

Religia

Cu 3000 de ani înaintea creștinismului și a civilizației creștine triburile sumeriene au existat ca

popor în partea de sud a văii Eufratului . După sumerieni au urmat babilonienii care au trăit în jurul
râului Eufrat. Apa era vitală și totodată necesară unei bune guvernări și organizații. Economic
vorbind, sumerienii au creat orașe mici (state), fiecare având propria lor formă de guvernământ
conduse de câte un prinț sau rege care stătea în fruntea societății. Alături de rege stătea și preotul
șef. Religia acestor triburi era politeistă cu o mare influență animistă. Arheologii au explicat că
toată societatea era construită pe o cultură și religie animistă. Oamenii credeau în ZI (spirite) cărora
le slujeau organizând tot felul de ceremonialuri păgâne. Profesorul Jastrow spunea că: zeii erau
personificarea soarelui și a lunii, putere manifestată în vegetație, apă și furtună. Larsa și Sippar au
avut ca zeu pe Șamaș (zeul-soare), Ur si Harran s-au închinat lui Sin (zeul-lunii), Uruk și Ishtar
(zeiței-mamă), pe când Eridu l-a avut pe EA, zeița apei și Enhil a fost zeul furtunii în Nippur.
Profesorul Robert Rogers a alcătuit astfel o listă cu 60 de nume de zeități. El spunea că mulți din
acești zei erau aceiași dar cu nume diferite. Eliminând astfel unele nume obținem un număr mic de
zei (zeul soarelui, al lunii, a apei și al furtunii). Pentru 1000 de ani Sumerienii au deținut zona dintre
râuri (Meso-potamia) dar în jurul anului 2340 o armată puternică, cea a lui Sargon Din Akkad a
intrat pe teritoriul acesta cucerindu-l și unind aceste orașe-state. În jurul anului 2060 a avut loc o
perioadă de stagnare a societății și a politicii interioare. Într-un final putem spune că sumerienii
aveau peste 60 de zeități. Anu era zeul cerului și era considerat zeul-zeilor. Enlil – zeul aerului- el
era ajutorul regilor și un mare viteaz. Nanna(Sin) era zeul lunii. Ea – zeița apei, Shamash – zeul
soarelui . Ninhursag – zeița-mama, Inanna – zeița fertilității și a dragostei. Rugăciunile erau deseori
însoțite de sacrificii animale. Oamenii aduceau ca jertfă uneori vegetale, legume, parfumuri,
îmbrăcăminte… Zeița fertilității era respectată foarte mult deoarece ea era cea care aducea
fertilitatea în țară. Oamenii mergeau la templele prostituatelor care își ofereau trupul unor practici
păgâne pentru a menține echilibrul în societate între oamenii: bătrâni tineri și copii. Astfel fiecare
bărbat femeie, tânăr și copil trebuia să-și venereze zeul cum putea el mai bine. Fiecare oraș a avut
propriul lor zeu suprem. Temple închinate zeilor sunt întâlnite în toate orașele Sumerienilor. Fiecare
oraș avea un templu cu un mare preot în frunte și o zeitate supremă. Existau și alte temple pentru
celelalte zeități dar templul principal caracteriza zeitatea supremă din acel oraș. Unele dintre aceste
orașe au adoptat mai târziu așa numitul „cult al regelui”

Orașe-State

Sumerienii au început să construiască orașe precum Ur, Eridu, Uruk, Larsa și Nippur . Orașul și
teritoriul din jur formau un oraș-stat. În partea de N erau akkadienii care apar puțin mai târziu.
Semiții ne sunt relatați că erau așezați în deșertul Arabiei și Canaaniții la fel și Amoriții în jurul
Mării Mediteraneene. Orașele importante (12 la număr) au fost înconjurate de ziduri înalte și groase
în care domnea câte un rege împreună cu marele preot. Orașul avea propriul lui sistem de irigare și
cuprindea și teritoriile din afara orașului, zonele agricole, piscicole. Rolul orașului era unul agricol,
industrial, și era de asemenea o putere politică având o armată proprie. În perioada pro-sumeriană în
Uruk a apărut prima formă de arhitectură monumentală. Ei au construit temple și alte construcții
anexe. Ziguratul era o clădire mare cu un turn gigantic în trepte. În cea de-a III-a perioadă Djemet-
Nasr sumerienii se organizează în orașele-cetăți. Orașe independente cu o structură economică
complexă. Acum are loc inventarea carului cu 2 roți ceea ce înseamnă o nouă etapă în domeniul
mijloacelor de transport. Palatul din această vreme avea 100 de m lungime și 50 m lățime având
numeroase încăperi. Apare cultul unei zeițe mame, probabil zeița fertilității. Dintre cele mai
importante orașe sumeriene amintim două orașe puternice: Ur și Uruk (azi Mougheir respectiv
Warka) orașe-state care controlau toată țara. Eridu și Nippur erau orașe religioase. Umma și Lagaș
au fost orașe state care s-au impus din punct de vedere militar.

Regi

Urukagina din Lagas se pare să fi fost unul dintre cei mai interesanti regi din istoria Sumerului.
(2378-2371 î.e.n.) care a început o serie de reforme sociale punând bazele unui set de reguli și legi
administrativ-politice.In urmatorii 25 de ani va straluci Lugalzagessi din Umma,care va supune
toate cetatile-state sumeriene,mutandu-si capitala la Uruk.Statul sau va fi preluat de Sargon din
Akkad. Amintim și un rege al orașului Ur (in perioada 'renasterii' sumeriene): Ur-Nammu, care a
dat legi privitoare la organizare și administrare, ridicând astfel standardul vieții orașului Ur. Deseori
bătăliile care se dădeau între aceste orașe erau de ordin politic, economic și religios. Aceste certuri
dintre orase duceau la un sincretism politic și totodată religios. Prin anii 1958-1916 Î.C. Hammurabi
a unit aceste ținuturi și a înființat Imperiul Babilonian printr-o sinteza sumerieno- akkadiena. De
acum înainte sunt cunoscuți ca un singur popor ,cu o singură limbă formând o singură civilizație.
Hammurabi a fost regele care a oferit poporului un set de reguli, ceea ce îl caracterizează ca un
împărat înțelept și un bun conducător militaro-politic. Urukagina din Lagas a domnit intre ani 2378-
2371 i.hr sau intre anii 2370-2360 i.hr

Influențe sumeriene

Către secolul XXIII î.Hr. puterea Sumerului dădea semne vizibile de declin și nu se mai putea apăra
de invaziile străine, astfel că regele semit Sargon I (circa 2335-2279 î.Hr.), supranumit cel Mare,
cucerește întreaga țara, iar din noua capitală, Agade, face cel mai puternic și mai bogat oraș al
lumii. Populația, amestecată din nou cu invadatorii va lua numele de akkadieni, limba akkadiana,
semita, o va înlocui pe cea sumeriană, iar țara se va numi Sumer-Akkad. „Capitala imperiului pe
care l-a ridicat Sargon (2371-2316) a fost probabil orașul Bagdad care era numit de AGADE.
Gen10:10)” După akkadieni Hammurabi regele semit a desăvârșit lucrarea de unificare a orașelor-
state și a pus capitala la Babilon. „Timp de 1000 de ani Babilonul a dominat situația în lumea dintre
cele 2 râuri și chiar mai mult și mai departe.„ Influența sumeriană asupra altor popoare: Non-
Semitic Semiții

Cum am amintit mai sus `influența sumeriană asupra Egiptului o putem întâlni in construcțiile din
cărămidă, forma corpului navelor, folosirea sigiliilor cilindrice, temele artistice preluate de egipteni
de la sumerieni. Sumerienii au inventat roata inițial sub forma de căruță cu două roți. Scrierea
cuneiformă este prima scriere datată în istorie (depasita ca vechime doar de placutele de la Tartaria
jud. Alba). Sumerienii au fost primii astronomi care au creat o primă hartă a stelelor și a
constelațiilor. Multe din aceste lucrări sumeriene vor fi întâlnite apoi în astronomia Greciei antice.
Primele 5 planete care se văd cu ochiul liber poartă nume sumeriene. Au dezvoltat aritmetica
folosind numere diferite făcând calcule în baza 10 și 6. Au inventat formațiile militare și au creat
așa numitele infanterii, cavalerii și divizia de arcași. Într-un final putem spune că sumerienii sunt
”leagănul civilizației” Mesopotamiene prin influența lor în toate domeniile vieții

Mithra

Mithra (Miθra), (persană, ‫ میترا‬,‫ مهر‬sau ‫ )میثره‬este numele din limba avestică al divinității religiei
Zoroastrism (yazatas). Este zeul care apare în timpul legământului și depunerii jurământului.

În mitologia persană, Mithras este zeul luminii, numele lui însemnând "Soarele nebiruit". Este
conducătorul grupului de zei Yazatas. Considerat uneori ca fiu al lui Ahura Mazda, el luptă contra
forțelor răului conduse de Angra Maynu. De asemenea, Mithras este un zeu al sincerității și al
loialității.

În tradiții

Acest zeu s-a născut după unele legende dintr-o piatră sau dintr-o peșteră în ziua de 25
decembrie, când păstorii din ținut au venit să i se închine. El s-a luptat cu soarele și a
capturat taurul divin, din al cărui sânge au apărut toate plantele și animalele folositoare
omului. Străbatând ziua cerul, Mitra vede și aude totul din cer sau de pe pamânt întrucât el
are 10.000 de ochi și 1000 de urechi. El este înarmat cu o măciucă de lemn ferecat cu care
alungă demonii (alegorie pentru nori) ce năvălesc spre el. În Iranul arhaic, Mithra era o
divinitate de prim rang. Îi erau consacrate ca simbol și emblemă crizantemele, trandafirii și
era zeul suprem al oștirilor.

La inițiere novicele era adus în mod ritual legat la ochi și de mâini apoi legăturile erau tăiate,
semnificând eliberarea față de influențele negative ale lumii, apoi era încoronat cu coroana lumii,
inițiatul trebuia să o refuze spunând că Mithras este coroana lui.

Cultul lui Mitra

Investitura împăratului sasanizilor Ardashir I sau al II-lea (secolul 3, basorelief la Taq-e Bostan,
Iran). În stânga se află Mithra cu raze în jurul capului și cu sabia ridicată, sfințind investitură. În
dreapta este zeul suprem Ahura Mazda. Culcat: împăratul roman mort Iulian.

Cultul lui Mitra a fost introdus de regele persan Artaxerxes al II-lea (405-362 î.Hr.). Cultul lui
Mithras s-a răspândit și în exteriorul Iranului ajungând în Imperiul Roman în anul 100 d.Hr., prin
intermediul soldaților latini, cultul lui Mithras fiind un cult exclusiv pentru bărbați. Era cunoscut
sub titlul "Deus sol invictus". Împăratul roman Commodus a fost inițiat în cultul lui Mithras. După
convertirea lui Constantin cel Mare la creștinism, în anul 313 d.Hr., cultul acestui zeu persan a
cunoscut un declin puternic. Senzația de reînviere a gloriei acestuia din perioada lui Iulius
Apostatul (331-363), a fost urmată mai târziu de dispariția completă a lui din lumea romană. Cultul
lui Mithras a pătruns și în Dacia după cucerirea traiană din 106 d.Hr.

Limba sanscrită

Limba sanscrită (संसकृतम् în sanscrită) este printre primele limbi indo-europene scrise. Considerată
o limbă clasică, este și o limbă contemporană oficială a Indiei. În India, există în jur de 200.000 de
vorbitori fluenți, toți nenativi, ai acestei limbi. În ultimii ani au fost multe proiecte pentru a aduce
din nou la viață această limbă antică, care deși "moartă", trăiește datorită vorbitorilor săi nenativi,
toți oameni având o aleasă educație[necesită citare]. La perfecționarea gramaticii limbii sanscrite, o
contribuție esențială au avut-o marii gramaticieni Panini și Patañjali.

Cele mai vechi fabule cunoscute sunt cele din Pañchatantra, o colecție de fabule în limba
sanscrită.

http://www.crestinortodox.ro/religiile-lumii/religii/mithra-dacia-71781.html

Mithra in Dacia