Monolog Ania

Camera mea, ferestrele mele, parca nici n-as fi fost plecata. Sunt acasa la mine! Maine ma scol
dimineata si alerg prin livada… Daca as putea sa adorm! N-am dormit tot timpul calatoriei m-a chinuit nu
stiu ce neliniste…

Prin cate am trecut. La Paris m-am plimbat si cu balonul. Cand am plecat in Saptamana patimilor era
frig. Tot drumul Charlotta nu a facut altceva decat sa vorbeasca si sa ne arate fel de fel de scamatorii.
Si am ajuns la Paris. E frig si ninge. Eu vorbesc o frantuzeasca ingrozitoare. Mama locuieste la al cincilea
etaj. Intru la ea si dau peste niste francezi, niste cucoane si un preot batran cu o carte in mana si mult
fum de tutun… O casa neprimitoare. Atunci, mi s-a facut deodata mila de mama. I-am luat capul in maini
si l-am strans la piept, de nu-mi venea sa-I mai dau drumul. Iar mama ma mangaia intr-una si plangea…

Vandu-se vila de la Menton si nu mai avea nici un ban. Nici mie nu-mi mai ramasese nici o copeica. De
abia am avut cu ce sa ne intoarcem. Si mama nu intelege nimic. In timpul calatoriei mancam la bufetele
din gara si mama cerea tot ce era mai scump si dadea chelnarilor cate o rubla bacsis. Si Charlotta facea la
fel si Iasa, lacheul mamei, isi comenda o masa intreaga. A fost groaznic.

Sunt sase ani de cand a murit tata. O luna dupa aceea s-a inecat in rau fratele meu, Grisa. Un baietel
dragut de sapte ani. Mama n-a mai putut indura si atunci a plecat, a plecat fara sa mai priveasca
inapoi… daca ar sti cum o inteleg.

Chiar acum a spus un om in bucatarie ca livada de visini a fost vanduta azi, dar a plecat fara sa spuna
cine a cumparat-o.

Livada de visini a fost vanduta, nu mai exista, e adevarat, dar nu plange. Ti-a ramas viata inaintea ta, ti-
a ramas sufletul tau frumos si curat.eu simt ca nu mai tin la livada cu visini ca pana acum! Cat imi era de
draga inainte. Credeam ca nu e loc pe pamant mai frumos ca livada noastra dar, vom sadi o livada noua
scumpa mea , mai frumoasa decat asta, o vei vedea si ai sa intelegi. Si o bucurie linistita si adanca se va
lasa peste sufletul tau si vei zambi, mama! Incepem o viata noua mama. Eu o sa ma pregatesc, o sa dau
examenele la liceu si apoi voi lucra, o sa te ajut. Vom citi impreuna, mama, fel de fel de carti, nu-I asa? In
serile de toamna vom citi carti multe si in fata noastra se va deschide o lume noua, plina de minuni
mama. Mama scumpa mea mama te iubesc. O sa te intorci nu-I asa?