GHID DE STUDIU AL DISCIPLINEI SECURITATE ŞI APĂRARE NAłIONALĂ

Codul cursului:
Denumirea cursului: Securitate şi apărare naŃională
Tip de curs: Obligatoriu
Durata cursului/număr de credite: un semestru /4 credite
Perioada de accesare a cursului: prelegere semestrul II
Manual recomandat: Mihail Vasile-Ozunu, Studiu de securitate şi apărare, curs,
Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007.
Obiectivul principal al cursului: cunoaşterea conceptelor de securitate şi apărare
precum şi evoluŃia acestora de-a lungul timpului.
Modul de stabilire a notei finale: examen
ConsultaŃii pentru studenŃi: internet şi miercuri la sediul facultăŃii
Adresă e-mail pentru contactul cu studenŃii: mihaiozunu@yahoo.com

1.Titularul cursului: prof.univ.dr. Mihail Vasile-Ozunu, mihaiozunu@yahoo.com

Facultatea R.I.S.E., Şoseaua Berceni nr.24, tel:021 334 44 10
Interval orar disponibil pentru studenŃi: pe internet; miercuri şi joi la sediul FacultăŃii
R.I.S.E.

2.ConŃinutul tematic al cursului:

1.Studii de securitate în teoria relaŃiilor internaŃionale
2.Conceptul de securitate
3.Dimensiunile securităŃii
4.Interesele naŃionale
5.Mediul internaŃional de securitate
6.Riscuri, ameninŃări şi vulnerabilităŃi la adresa securităŃii naŃionale
7.Viziunea asupra războiului. Tipuri de război
8.Strategii de securitate naŃională. Modele teoretice de analiză
9.Strategia de securitate naŃională a României
10.Strategia militară
11.Apărarea naŃională şi apărarea colectivă

3.Bibliografie minimă obligatorie:

Mihail Vasile-Ozunu, Studii de securitate şi apărare, curs, Bucureşti, Editura
FundaŃia România de Mâine, 2007
Ionel Nicu Sava, Studii de securitate , Bucureşti, 2006.
Barry Buzan, Popoarele, statel şi teama, Editura Cartier, Chişinău, 2000.
*** Strategia de securitate naŃională a României, Editura Monitorul
Oficial, Bucureşti, 1999, 2001

4.Bibliografie facultativă:
Kenneth Waltz, Omul, Statul şi războiul, Editura Institutul European, Bucureşti,
2001.

1
Carl von Clausewitz, Despre război; opera postumă a generalului Carl von
Clausewitz, Editura Antet 2000.
Nicollo Machiavelli, Principele, Editura Antet, Bucureşti, 2002.
Thucydides, Războiul peloponesiac, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966.
Hugo Grotius, Despre dreptul războiului şi al păcii, Editura ŞtiinŃifică,
Bucureşti, 1968.

5.Prezentarea capitolelor:
1.Studii de securitate în teoria relaŃiilor internaŃionale
Obiectivul principal al acestui capitol îl reprezintă cunoaşterea principalelor abordări
ale conceptului de necesitate în cadrul teoriei relaŃiilor internaŃionale.
Concepte cheie:
-realism;
-idealism (liberalism);
-neorealism;
-securitate;
-pace;
-putere;
-balanŃă de putere.

Rezumatul capitolului:

În timpul „războiului rece”, două superputeri, SUA şi URSS, au dat caracteristicile

generale şi au influenŃat relaŃiile internaŃionale pentru patru decenii. Strategia lor de
securitate a fost, în această perioadă, în linii generale, dominată de apărarea împotriva
ameninŃării nucleare. Sfârşitul acestei perioade şi al sistemului bipolar de relaŃii între state
a condus la crearea unei noi ordini mondiale, care a atras schimbări dramatice în strategia
de securitate a statelor.
Cu siguranŃă, în teoria relaŃiilor internaŃionale, sfârşitul „războiului rece” a generat
nevoia de regândire teoretică şi practică a conceptului de securitate. Abordările s-au
înscris în curente noi, depărtându-se de şcolile tradiŃionale sau clasice. Lărgirea
conceptului de securitate a dus la tratarea extensivă a strategiilor de securitate. Este pus
în discuŃie rolul tradiŃional al politicilor de securitate, ca instrument pentru protejarea
intereselor naŃionale ale statelor.
Abordarea clasică a problemelor de securitate. Originile realismului
1. Tucidide (sec. V i.Ch.). În lucrarea sa Istoria războiului peloponezian, Tucidide
foloseşte în analiză raŃionamente care aveau să fie sintetizate mai târziu în teoria relaŃiilor
internaŃionale şi sistematizate mai ales de curentul realist de gândire a strategiilor de
securitate. În analiza pe care o face războiului peloponezian, Tucidide dezvoltă concepte
precum relaŃiile de putere dintre state şi modul în care dinamica acumulării de putere
influenŃează configuraŃia relaŃiilor interstatale. De asemenea, dezvoltă tema valorii relative
a conceptului de justiŃie, aflat într-o relaŃie directă cu structura raporturilor de putere,
aspecte care se vor regăsi într-o formă sistematizată, în lucrările realiştilor moderni. Astfel,
el consideră că
„adevăratul motiv al războiului (peloponeziac) a fost creşterea puterii Atenei şi teama pe
care acest lucru a creat-o în Sparta”. De asemenea, „standardul pentru justiŃie depinde

2
de egalitatea puterilor care se confruntă. În realitate, cel puternic face ce are puterea să
facă, iar cel slab acceptă ceea ce trebuie să accepte”
2. Niccolo Machiavelli (1469-1527). Filosof politic de tradiŃie realistă (sec. XVI), a
surprins în opera sa trăsăturile esenŃiale ale realismului contemporan (Principele).
Machiavelli porneşte de la examinarea naturii umane pentru a ajunge la concluzia că
interesul, şi nu morala este resortul intim al acŃiunilor oamenilor. El arată că „despre
oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sunt nerecunoscători, schimbători,
prefăcuŃi şi ascunşi, că fug de primejdii şi sunt lacomi de câştig”. ConsecinŃa pe care el o
extrage din aceste constatări este că în problemele de stat, mai mult decât în viaŃa privată,
puterea şi securitate trebuie să fie prima preocupare a principelui. Este introdusă,
astfel, ideea divorŃului remediabil între politică şi morală, a caracterului amoral al actului de
guvernare, care trebuie să se axeze pe acumularea de putere şi menŃinerea siguranŃei
statului, ca formă politică de organizare a societăŃii.
Machiavelli îşi sfătuieşte Principele să acorde atenŃie puterii şi securităŃii statului mai
presus de orice: „Când guvernezi, trebuie, dacă este necesar, să accepŃi şi răul … să
înveŃi să nu fi bun”; „războiul, instituŃiile şi legile care-l privesc sunt singura preocupare
căreia principele ar trebui să îşi dedice gândurile şi priceperea”. „Cel care vrea să fie în
toate un om de bine nu poate evita să fie distrus de atâŃia alŃii, care nu sunt buni. De
aceea, dacă vrea să reziste, un prinŃ trebuie să înveŃe puterea de a nu fi bun şi să se
folosească sau să nu se folosească de această putere, după necesităŃi” (cap. VIII).
Gânditor al unei epoci creştine, el nu pune în discuŃie valoarea universală a unor
concepte precum binele şi răul, însă apreciază că elementul care dă coerenŃă şi
predictibilitate acŃiunilor umane şi care asigură succesul acŃiunii politice nu are legătură cu
principiile morale.
Acest aspect îl înscrie pe Machiavelli, ca linie de gândire, în cadrul pozitivismului
realist: „Mi s-a părut mai oportun să rămân la adevărul efectiv al lucrurilor, decât la ideea
imaginară pe care Ńi-o poŃi face despre ele. Căci mulŃi şi-au închipuit republici şi principate
care n-au existat niciodată şi pe care nu le-au văzut nicăieri”. Este respins astfel,
utopismul, ai cărui reprezentanŃi de seamă cunoscuŃi în epoca lui Machiavelli fuseseră
Platon (Republica) şi Aristotel (Politica).
De notat admiraŃia lui Machiaveli pentru dramatismul violenŃei politice a lui Cesare
Borgia. Lăudarea violenŃei exemplare Ńine de credinŃa sa că natura umană, caracterizată
prin rău şi pasiuni egoiste, poate fi reprimată numai prin forŃă: „Nu ştiu ce învăŃătură mai
bună aş putea să îi dau unui principe nou decât exemplul faptelor acestuia, iar dacă
planurile şi măsurile lui de acŃiune nu i-au izbutit, aceasta nu s-a întâmplat din vinalui, ci
dintr-o neobişnuită şi extremă răutate a sorŃii… Acum, după ce am considerat toate
acŃiunile ducelui, nu cred că aş putea să îi aduc vreo învinuire; cred, dimpotrivă, că, aşa
cum am făcut, trebuie să-l dau ca pildă de imitat tuturor acelora care au urcat treptele
puterii printr-o împrejurare favorabilă şi prin ajutorul armat al altuia. Căci cu spiritul lui
capabil de lucruri mari şi năzuind spre înfăptuiri înalte, el nu putea să procedeze altfel şi
singurele obstacole care s-au împotrivit planurilor lui au fost viaŃa preascurtă a lui
Alexandru şi propria lui boală” (cap. VII, pp. 29 - 34).
3. Cardinalul de Richelieu, în domeniul diplomaŃiei, a fost cel care a practicat un
concept de sorginte realistă - raison d’Etat. El a susŃinut implicarea FranŃei în războiul de
30 de ani, care a avut drept scop împiedicarea creşterii puterii statelor habsburgice în
detrimentul FranŃei şi pierderea de către aceasta a poziŃiei sale dominante în Europa.

3
Războiul s-a încheiat cu Pacea de la Westfalia (1648), care a marcat începutul sistemului
modern de state.
4. Thomas Hobbes foloseşte ca punct de plecare în consideraŃiile sale despre
guvernare caracteristicile naturii umane. Astfel, el formulează concluzia celebră conform
căreia condiŃia naturală a omului este starea de război (homo homini lupus). Plecând de la
premisa că oamenii sunt egali prin natură în tendinŃele lor agresive, o dezvoltă în manieră
realistă afirmând că ei sunt egali prin aceea că „şi cel mai slab dintre oameni are suficientă
putere ca să îl omoare pe cel mai puternic, fie prin maşinaŃiuni secrete, fie prin conspiraŃie
cu alŃii”. Având în vedere natura umană, indivizii îşi folosesc egalitatea naturală în scopuri
distructive, în absenŃa unei guvernări. Datoria guvernanŃilor şi rolul statului constă în a
înlocui egalitatea anarhică prin autoritatea politică ierarhică. Leviathanul implică ordinea
şi încetarea anarhiei stării naturale.
Realismul
Paradigmele de abordare a problematicii strategiilor de securitate
Premisa de la care porneşte analiza dinamicii mediului internaŃional este centrată pe
ideea de stat, ca principal actor al sistemului internaŃional.
Statul ca actor al sistemului internaŃional este luat în considerare sub toate aspectele
formei politice de guvernare (cetate, imperiu, regat, republică, trib).
Structurile supranaŃionale sau subnaŃionale nu sunt abordate din perspectiva
capacităŃii lor de a influenŃa dinamica sistemului internaŃional.
Ordinea mondială westfalică, centrată pe ideea de suveranitate, pe stat, ca unicul
actor al relaŃiilor internaŃionale, care deŃine capacitatea de a contribui la alcătuirea
arhitecturii de relaŃii dintre state, a influenŃat în mod determinant gândirea asupra politicilor
de securitate şi apărare naŃională.
Prin urmare, organizaŃiile internaŃionale – ONU, biserica, partidele politice,
companiile comerciale transnaŃionale, individul etc. nu sunt privite prin prisma capacităŃii
lor de a influenŃa mediul internaŃional de securitate, nu li se recunoaşte calitatea de actori
în relaŃiile internaŃionale. În virtutea acestei abordări, organizaŃiile internaŃionale
interstatale nu sunt considerate ca actori de sine stătători în configuraŃia relaŃiilor
internaŃionale. AcŃiunile lor de tipul celor care pot influenŃa mediul de securitate sunt
considerate a fi materializarea voinŃei statelor, suveran exprimate. În perioada
contemporană, această perspectivă de abordare trebuie reconsiderată din perspectiva
existenŃei unor organizaŃii internaŃionale de tip nou, care creează şi impun standarde
(precum Consiliul Europei), sau care împrumută o parte din atribuŃiile ce fac parte din
atributele suveranităŃii de stat, precum puterea de legiferare (precum Uniunea Europeană).
Dinamica mediului internaŃional, evoluŃia treptată către acceptarea unor alŃi factori
capabili să influenŃeze relaŃiile internaŃionale vor determina şi mutaŃii în modelele de
abordare teoretică a securităŃii internaŃionale.
În concepŃia realistă, statul este un actor unitar, în sensul că acŃionează consecvent
cu interesele sale, circumscrise unui anumit scop.
Considerând interesul ca resortul intim al fiecărei acŃiuni a statelor, comportamentul
acestora este considerat ca raŃional. AcŃiunea pe plan internaŃional este modelată pe
baza examinării logice a costurilor şi beneficiilor acesteia. De aici, o anumită coerenŃă şi
predictibilitate a mediului internaŃional.

4
 Interesele statelor – ceea ce motivează acŃiunea pe plan internaŃional – sunt legate
de menŃinerea sau creşterea puterii sau a securităŃii. În atingerea acestor scopuri,
statele folosesc diverse mijloace, inclusiv forŃa.
În analiza comportamentelor statelor, consideraŃiile etice nu sunt considerate
relevante. Şcoala realistă de gândire consideră, în general, că valorile morale universale
sunt o noŃiune al cărei conŃinut este dificil de identificat.
Natura umană foloseşte, pentru unii realişti, drept punct de orientare în analiza
comportamentului statelor pe scena internaŃională.
Caracteristicile sistemului internaŃional: politica globală este un sistem autosusŃinut,
care presupune lupta pentru putere între state în urmărirea intereselor lor naŃionale.
DiplomaŃia este un instrument de atingere a obiectivelor naŃionale, fără a exclude, însă,
forŃa militară, care joacă, uneori, un rol determinant.
Sistemul internaŃional este anarhic, în sensul lipsei unei ierarhii, similare ordinii
politice interne, între state suverane şi egale din punct de vedere al statutului lor. În
realitate, configuraŃia relaŃiilor internaŃionale este dată de distribuŃia puterii.
Există teorii realiste tradiŃionale (Morgenthau – Politics among Nations), neorealiste
(Waltz, Theory of International Politics), moderate (Hedley Bull, The Anarchical Society).
Realismul clasic
5. Hans Morgenthau, cu a sa Politics Among Nations, este considerat
sistematizatorul realismului clasic. Morgenthau îşi anunŃă intenŃia de a prezenta o „teorie a
politicii internaŃionale” pentru a aduce ordine şi sens masei faptice. Teoria lui Morgenthau
se bazează pe un număr de 6 principii, enumerate în primul capitol:
- Realismul politic consideră că politica, la fel ca şi societatea, în general, este
guvernată de legi obiective, care îşi au rădăcinile în natura umană;
- elementul-cheie care orientează analiza de sorginte realistă a politicii internaŃionale
este „conceptul de interes definit în termeni de putere”;
- puterea şi interesul sunt categorii obiectiv valabile, deşi au un conŃinut variabil în
spaŃiu şi timp;
- principiile morale universale nu sunt identice, ci diferă în funcŃie de epocă şi
societate şi nu sunt aplicabile acŃiunilor statelor, în sensul că realismul politic refuză să
considere aspiraŃiile morale ale unei naŃiuni ca legi morale care guvernează universul;
diferenŃa cea mai importantă dintre realismul politic şi alte şcoli de gândire este legată de
faptul că demersul realist de analiză consideră politica drept o sferă autonomă care trebuie
analizată ca o entitate, fără să fie subordonată unor valori extrinseci.
Neorealismul
6. Kenneth Waltz (1979, Theory of International Politics)
a. În timp ce realismul clasic abordează politica internaŃională folosind ca
instrumentar caracteristicile demersurilor statelor şi interacŃiunea dintre ele, Waltz propune
o nouă perspectivă, în special în ceea ce priveşte premisa realistă referitoare la
caracterul anarhic al mediului internaŃional.
Anarhia, în abordarea realismului tradiŃional, are ca principiu de coerentizare
acŃiunea raŃională a statelor, care îşi urmăresc consecvent interesele de putere şi de
securitate: „Ideea că politica internaŃională poate fi concepută ca un sistem cu o structură
precis definită reprezintă derogarea fundamentală a neorealismului faŃă de realismul
tradiŃional”.

5
 Waltz afirmă că modul de funcŃionare a sistemului ca întreg influenŃează şi
comportamentul statelor în aceeaşi măsură în care sistemul de guvernare la nivel intern
influenŃează evoluŃiile în interiorul unui stat dat.
Ca o consecinŃă a acestei diferenŃe de abordare este faptul că, în demersul
concentrat asupra caracteristicilor sistemului ca atare, la nivel statal, Waltz a putut evita
consideraŃiile asupra naturii umane, a moralităŃii. Astfel, a putut dezvolta o perspectivă
diferită asupra puterii.
b. Continuându-şi analiza mediului internaŃional prin folosirea modelului structurii
interne, Waltz apreciază că structurile politice se definesc şi se disting de ceilalŃi actori mai
întâi prin principiul lor ordonator: unităŃile politice sunt structurate în relaŃii ierarhice de
autoritate şi subordonare. Prin contrast, relaŃiile internaŃionale sunt un domeniu de structuri
politice anarhice (înŃelese ca neierarhice, lipsite de o structură ierarhică). Ordinea
sistemului nu este impusă din exterior, de o autoritate superioară, ci se naşte din
interacŃiunea unor actori politici egali din punct de vedere formal, în mod similar cu
situaŃia statelor ce interacŃionează pe scena internaŃională.
Structurile politice se caracterizează şi prin diferenŃierea funcŃiilor între unităŃile
componente (separarea între executiv, legislativ, judecătoresc în configuraŃii diferite, în
funcŃie de forma de guvernare): „Hierarhia presupune relaŃii de supra şi subordonare între
părŃile sistemului”.
În ordinile anarhice (mediul internaŃional), fiecare stat este o unitate politică separată,
autonomă şi egală din punct de vedere formal, care trebuie să se bazeze pe propriile
resurse pentru a-şi realiza interesele. În mediile anarhice, toate funcŃiile importante
trebuie să fie îndeplinite de fiecare stat în parte, fără să existe o diviziune a muncii politice
sau o diferenŃiere clară între state. În consecinŃă, principala diferenŃă între state este de
capacitate, iar nu de funcŃii. Ele nu diferă atât prin ceea ce îşi propun să realizeze, cât
prin capacitatea de a atinge obiective larg împărtăşite.
Distribuirea capacităŃilor între unităŃile sistemului internaŃional face ca ordinile
internaŃionale succesive să varieze în funcŃie de numărul marilor puteri (distribuirea
capacităŃilor între actori). Waltz subliniază diferenŃa între sistemele bipolare (două
superputeri) şi multipolare: teoria balanŃei de putere este emblematică pentru politica
internaŃională, pentru că ea percepe statele ca o concentrare de puteri concurenŃiale într-
un mediu anarhic. Waltz susŃine că balanŃa politicii de putere prevalează ori de câte ori
două sau mai multe state coexistă într-o ordine anarhică, lipsită de o autoritate superioară
regulatoare. Schimbările rapide şi bruşte în raporturile de putere şi în statut în plan
internaŃional provoacă acŃiuni de contrabalansare. Efortul de echilibrare ajută la
menŃinerea stabilităŃii relaŃiilor dintre state. Un sistem al balanŃei de putere funcŃionează
cel mai eficient atunci când alianŃele sunt fluide, se formează şi se întrerup în funcŃie de
circumstanŃe, indiferent de valori, religie, istorie sau formă de guvernare.
Michael Waltzer, un alt autor care poate fi considerat drept neorealist, arată că, în
ordinile politice anarhice, unităŃile politice au o tendinŃă de agregare în jurul unui
competitor carismatic sau al unui învingător, pentru că „înfrângerea nu le primejduieşte
securitatea”. Într-un sistem anarhic, agregarea în jurul unei puteri emergente prezintă
riscul iminent de a cădea victimă acelei puteri.
Din acest motiv, pentru prezervarea intereselor lor de securitate, statele trebuie să se
concentreze asupra puterii lor relative. Puterea altora, în special cea a marilor puteri, este

6
întotdeauna o ameninŃare. Este posibil ca statele slabe să nu aibă alternativă decât o
alegere inspirată şi să spere că
alinierea cu puterea învingătoare le va garanta securitatea şi, de dorit, satisfacerea altor
interese vitale. Waltzer recomandă echilibrul în faŃa unei puteri emergente, iar nu
alăturarea la scopurile acesteia.
c. Pentru realiştii clasici, puterea este atât un mijloc, cât şi un scop, comportamentul
raŃional al statelor constă doar în acumularea de putere.
Neorealiştii au considerat că un reper mai bun în aprecierea resorturilor acŃiunii
statelor este furnizat de prezumŃia că interesul ultim al statului este dat de securitate.
Waltz critică teoria interesului de maximizare a puterii. El arată că, în ultimă instanŃă,
acumularea de putere este în detrimentul actorilor sistemului internaŃional, argumentând
că acumularea permanentă de putere poate duce la o cursă a înarmărilor, în care
securitatea fiecărui stat este ameninŃată. Cu toate acestea, deşi s-a considerat că puterea
nu este principalul resort motivaŃional, neorealismul a admis că distribuŃia puterii este
factorul cel mai important care determină natura structurii.

Lista subiectelor:
-Originile teoriei realiste;
-Paradigmele realismului clasic;
-Securitatea naŃională din perspectivă neorealistă;
-Anarhia sistemului internaŃional.

2.Conceptul de securitate
Obiectivul acestui capitol este de a defini conceptul de securitate şi de a evidenŃia
evoluŃia acestuia.
Concepte-cheie:
-securitate naŃională;
-securitate individuală;
-securitate comună;
-securitate colectivă;
-securitate cooperativă;
-dilemă de securitate;
-securitate societală.

Rezumatul capitolului:
1. Termenul de securitate
Până recent, în disciplina academică a relaŃiilor internaŃionale termenul de securitate
a fost utilizat într-un sens restrâns, aproape sinonim cu cel de putere militară, gradul de
securitate fiind direct proporŃional cu echilibrul balanŃei militare.
Nu a fost conturată o definiŃie propriu-zisă a acestui termen, autorii preferând să
utilizeze noŃiuni sinonime, precum interes naŃional, putere.
Hans Morgenthau a furnizat o definiŃie aproximativă: „Securitatea naŃională trebuie
definită drept integritatea teritoriului naŃional şi a instituŃiilor sale” (Politics among nations.
The Struggle for Power and Peace), Arnold Wolfers a arătat: „Securitatea, în sens obiectiv,
reprezintă absenŃa ameninŃărilor la adresa valorilor dobândite, în sens subiectiv, absenŃa
temerii că aceste valori ar putea fi atacate”.

7
 Recent, în relaŃiile internaŃionale, a început să fie acceptată provocarea de a dezvolta
concepte mai largi despre securitate (Barry Buzan, unul dintre iniŃiatorii acestei tendinŃe, în
cadrul Copenhagen Peace Research Institute) în contextul avangardei teoretice a analizei
securităŃii naŃionale şi „societale”. Acest demers este însă contestat de către partizanii
teoriei clasice a „studiilor strategice” („studii de securitate”) tradiŃionale, care consideră un
astfel de demers drept o extindere inadecvată a
conceptului de securitate.
Dincolo de divergenŃa asupra domeniului de cuprindere a conceptului de securitate,
scopul demersului de definire a conceptului este acela de a analiza modul în care sunt
folosite conceptele şi modul în care evoluează discursul politic asupra securităŃii.
2. Conceptul restrâns de securitate şi extinderea sa
Conceptul de securitate în sens restrâns
Abordarea tradiŃională de către disciplina relaŃiilor internaŃionale a conceptului de
securitate s-a concentrat pe stat ca obiect de referinŃă pentru securitate (în special în
cadrul realismului). Chiar dacă era folosită sintagma „securitate naŃională”, acest termen
era inexact atunci când era folosit în sens general, fiind adecvat doar în acele cazuri
excepŃionale în care naŃiunea şi statul erau aproape sinonime.
În teoria realistă, se are în vedere nu atât securitatea statului – naŃiune, cât
securitatea statului ca entitate teritorială, ca actor principal în ordinea mondială
westfaliană. Această viziune asupra securităŃii statelor individuale, abordată în termeni de
intensificare a puterii militare, a stat la originea unei strategii de securitate care, aplicată în
mod susŃinut de către state, ameninŃa să devină contraproductivă (cursa înarmărilor). În
anii ’80 s-au constatat lipsa de beneficii pentru securitate şi tulburările produse în sistem
de dinamica armamentelor circumscrisă logicii înarmărilor (ineficacitatea în înlăturarea
pericolului războiului nuclear, care continua să fie permanent, efectele resimŃite de
cetăŃeni ca plătitori de taxe etc.).
Extinderea înŃelesului conceptului de securitate
a) În mod previzibil, în anii ’80 a fost adusă o inovaŃie sistemului, prin introducerea
conceptului de securitate comună. Mesajul principal, la nivel conceptual (pe lângă
recomandările concretizate în luarea de măsuri de control al armamentelor), arăta că, în
condiŃiile anarhiei internaŃionale şi cantităŃilor importante de armament acumulate,
securitatea necesită o reŃinere reciprocă şi o apreciere corespunzătoare a realităŃilor epocii
nucleare. În lipsa unei astfel de reconsiderări, nevoia de securitate ameninŃă să ducă la
intensificarea competiŃiei şi, în cele din urmă, la scăderea nivelului general de securitate.
Conceptul de securitate comună fusese conceput ca o modalitate de soluŃionare a
„dilemei de securitate” a epocii „războiului rece”, legată de cursa înarmărilor şi de
ameninŃarea nucleară.
Conceptul a fost descris ca „imperativul abŃinerii reciproce”, fără să presupună
abandonarea competiŃiei în favoarea cooperării şi fără să presupună un demers de
instituŃionalizare sau codificare. Astfel concepută, securitatea comună aducea în plus
numai un set de mijloace mai puŃin confruntaŃionale. Paradigma securităŃii rămânea
neschimbată – statul este obiectul de referinŃă principal al securităŃii, iar accentul continuă
să fie plasat pe ameninŃările din partea altor state, inclusiv, şi mai ales, ameninŃările
militare.
b) Securitatea colectivă, o altă extindere a conceptului de securitate, presupune
contracararea ameninŃărilor tradiŃionale interstatale prin transferul de putere de la stat la

8
autorităŃile internaŃionale (echivalent cu o renunŃare parŃială la suveranitate). Conceptul nu
a fost folosit corespunzător în timpul „războiului rece” datorită disfuncŃionalităŃilor
sistemului Cartei ONU (Carta ONU pune în aplicare sistemul securităŃii colective, în ciuda
controlului exercitat de cei 5 membri permanenŃi). În perioada posterioară „războiului
rece”, principiul a fost invocat cu speranŃe renăscute, rămânând, însă, de stabilit dacă el a
servit eficient scopurilor propuse.
Conceptul securităŃii colective este de extracŃie liberală şi este, în anumite privinŃe,
derogatoriu de la abordarea realistă a ordinii internaŃionale. Astfel, securitatea naŃională şi
alianŃele tradiŃionale sunt o aplicare a realismului în doctrina securităŃii în relaŃiile
internaŃionale, în sensul că ele reprezintă o asociere punctuală de state care îşi reunesc
forŃele pentru atingerea unui scop determinat comun.
Securitatea colectivă presupune formarea unei largi alianŃe a actorilor, cu scopul de a
răspunde în comun la orice pericol la adresa securităŃii lor care ar putea apărea. RaŃiunea
care stă la baza conceptului se regăseşte în lucrările lui I. Kant, prin ideea sa de creare a
unei federaŃii a statelor lumii. În cadrul acestei federaŃii, statele s-ar putea uni pentru a
sancŃiona oricare stat care ar comite o agresiune. TradiŃia kantiană se regăseşte şi în
teoriile păcii democratice (spre exemplu, teza probabilităŃii reduse ca statele
democratice să intre în război unul împotriva celuilalt).
c) Tot astfel, se remarcă faptul că forŃele ONU (sau ale altor organizaŃii internaŃionale
- OSCE) sunt folosite nu numai pentru restaurarea păcii între state, ci şi în interiorul
statelor, pentru apărarea drepturilor omului. Acest aspect poate marca trecerea la o nouă
ordine mondială, care nu mai este alcătuită de state suverane cu frontiere impermeabile,
ci reprezintă o nouă ordine mondială globală, în care „politica internaŃională” este depăşită
de „politici interne la scală globală” (teză susŃinută de Bjorn
Moller, reprezentant al şcolii de la Copenhaga, alături de Barry Buzan).
În măsura în care intervenŃia umanitară poate fi legitimată ca un
promotor al securităŃii, este evident că nu mai poate fi vorba de
securitatea statului, ci a altei entităŃi. Admiterea legitimităŃii teoretice a
conceptului de intervenŃie umanitară atrage, prin urmare, îndepărtarea de la
teoriile realiste asupra securităŃii, în măsura în care ideea securităŃii statului
ca atare este afectată de desuetudine.
3. Obiectul de referinŃă al securităŃii
a. Realismul a neglijat dimensiunea securităŃii individuale, statul fiind singurul obiect
de referinŃă al securităŃii. Mai exact, securitatea de stat e identificabilă, în ultimă instanŃă,
în termeni de suveranitate şi integritate teritorială.
b. În cazul urmăririi necircumstanŃiate a securităŃii de stat, securitatea individuală
poate fi afectată. Teoriile utilitariste pun accent pe „principiul celei mai mari fericiri”, care se
poate dovedi compatibil cu apărarea suveranităŃii.
Centrarea exclusivă a noŃiunii de securitate pe dimensiunea entităŃii politice poate
atrage, ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel, formularea de obiecŃii din partea şcolilor de
gândire adepte ale ideologiei despre stat ca produs al contractului social, a cărui autoritate
derivă din voinŃa generală, din actul originar al delegării puterii de către cetăŃeni. În
termenii teoriei despre securitate, se poate afirma că securitatea statului îşi pierde
prevalenŃa în faŃa securităŃii individuale, iar atunci când statul pune în pericol securitatea
individuală pentru asigurarea propriei securităŃi, se poate susŃine că acesta nu îşi
îndeplineşte obligaŃia contractuală, pierzându-şi autoritatea politică.

9
 c. Există şi o categorie intermediară care poate intra în discuŃia despre obiectul de
referinŃă al securităŃii: colectivităŃile, grupurile etnice sau naŃiunile. Acceptarea acestei
posibilităŃi dă naştere noŃiunii de securitate societală.

Lista subiectelor:
-Conceptul restrâns de securitate;
-Obiectul de referinŃă al securităŃii;
-Principiile securităŃii colective;
-ConŃinutul securităŃii comune.

3.Dimensiunile securităŃii
Obiectivul acestui capitol este de a demonstra că securitatea este un concept
multidimensional.
Concepte cheie:
-securitatea politică;
-securitatea militară;
-securitatea economică;
-securitatea ecologică;
-securitate societală;
-securitate umană.

Rezumatul capitolului:
a) Dimensiunea politică a securităŃii are în vedere relaŃia dintre stat şi cetăŃenii săi.
Chiar în cazul în care se admite premisa că statul a fost creat pentru îmbunătăŃirea stării
de securitate a cetăŃenilor săi, este posibil ca acesta să devină o sursă de ameninŃare la
adresa securităŃii acestora. Un „Leviatan” excesiv de autoritar, opresiv poate ameninŃa
securitatea drepturilor fundamentale ale individului (Germania hitleristă, regimurile
totalitare etc.). În acelaşi timp, un deficit de autoritate poate constitui, la rândul său, o
ameninŃare la adresa securităŃii individuale (statele slabe, lipsa legitimităŃii regimului la
putere, lupta pentru autonomie sau segregare), care poate duce la conflicte armate civile
(bellum omnium contra omnes - Hobbes), dar şi la conflicte armate clasice interstatale (de
factură clausewitziană).
Aspecte politice ale relaŃiilor internaŃionale. Teoria păcii democratice susŃine că
forma de organizare internă democratică este un inhibitor puternic împotriva războiului
declanşat de către statul care promovează principiile democratice în relaŃia cu cetăŃenii
săi. Se poate obiecta că această afirmaŃie are o valoare relativă, ea urmând a fi testată în
fiecare caz în parte. Fără a absolutiza valoarea acestei noŃiuni, chiar în mediul de gândire
occidental în care a apărut, se încearcă circumstanŃierea ideii generale, prin afirmaŃia că
„democraŃiile nu poartă războaie de agresiune împotriva altor democraŃii”.
b) Dimensiunea economică. „Securitatea economică” are, în teoria relaŃiilor
internaŃionale, două înŃelesuri distincte; ea este privită fie din perspectiva fundamentului
economic al puterii militare, fie ca aspect distinct al dimensiunii de securitate.
Securitatea economică din perspectiva fundamentului economic al puterii militare se
bazează pe constatarea că puterea economică este „fungibilă”, se poate transforma,
practic, în orice fel de valoare economică.

10
 În ultimă instanŃă, prosperitatea este, practic, sinonimă cu potenŃialul de mobilizare
militară, dacă nu pe termen scurt, cel puŃin pe termen mediu şi lung. În consecinŃă,
puterea economică a unei naŃiuni este o ameninŃare latentă la adresa adversarilor
săi, de unde preferinŃa de a nu contribui la dezvoltarea economică a adversarilor.
Embargoul asupra comerŃului este o metodă de a împiedica acest lucru. Această abordare
era foarte răspândită în America anilor destinderii (începutul anilor ’70). În mod paradoxal,
această poziŃie este în contradicŃie cu vederile liberale asupra comerŃului internaŃional
(Smith, Ricardo), care credeau în efectele benefice ale comerŃului asupra climatului
internaŃional de securitate.
Pe de altă parte, militarizarea (chiar şi menŃinerea trupelor gata pregătite)
presupune un efort financiar, afectând inevitabil economia civilă.
Tot paradoxal, militarizarea excesivă poate afecta potenŃialul de mobilizare într-o
etapă ulterioară, mai ales în cazul puterilor intrate într-o fază de declin.
Dimensiunea economică, aspect distinct al dimensiunii de securitate, este deosebit
de sugestivă.
În primul rând, războiul economic poate fi un substitut funcŃional pentru folosirea
puterii militare, la fel cum puterea militară poate folosi pentru afectarea economiei
adversarului în cazul blocadelor. În consecinŃă, unele state au ales autosuficienŃa
economică, ca opŃiune de securitate naŃională.
În al doilea rând, noŃiunea de securitate economică presupune invulnerabilitate la
hazardul economic, cauzat de disfuncŃionalitatea sistemului. Există câteva maniere de
abordare a unei astfel de situaŃii: Autarhia poate îmbunătăŃi securitatea economică
(metodă folosită de fosta URSS) şi constituie o modalitate defensivă de obŃinere a
invulnerabilităŃii.
Diversificarea, în sensul de diseminare a resurselor naŃionale între mai mulŃi actori şi
în cât mai multe domenii, pentru prevenirea pericolului rămânerii fără provizii din cauza
întreruperii furnizării dintr-o sursă unică.
Este strategia folosită în prezent de multe state, printre care UE şi SUA, în domeniul
aprovizionării cu materii prime strategice (petrol, gaze naturale, energie electrică) pentru
acoperirea deficitului energetic.
Intensificarea interdependenŃei, chiar până la integrare, este unul dintre cele mai
moderne moduri de a asigura securitatea economică.
Aceasta a fost abordarea Ńărilor europene la fondarea ComunităŃii Cărbunelui şi a
OŃelului (1947). Ideea generală a fost că o reŃea de interdependenŃe va funcŃiona ca un
inhibitor puternic împotriva războiului.
c) Dimensiunea societală
Curentul „idealist” (inclusiv mişcarea şcolii studiilor pacifiste) a susŃinut că oamenii
sunt, în ultimă instanŃă, subiectul central al oricărui demers de analiză asupra situaŃiei de
securitate. Statul este un mijloc pentru asigurarea securităŃii individului, şi nu un scop în
sine.
Preocupările de asigurare a securităŃii trebuie să aibă ca obiect de referinŃă pe individ
sau umanitatea ca atare, de unde conceptul de securitate umană.
O abordare moderată a chestiunii – securitatea societală, care are ca obiect de
referinŃă o colectivitate (deşi nu statală), este definită drept „abilitatea unei societăŃi de a
persista în caracterul său esenŃial în condiŃii schimbătoare şi ameninŃări posibile sau
efective. Mai precis, este vorba de menŃinerea, în condiŃii care să permită evoluŃia, a

11
modalităŃilor tradiŃionale de limbaj, cultură, asociere, religie, identitate naŃională şi
obiceiuri” (Ole Waever, Societal Security: the Concept, in The European Security order
recast. Scenarios for the Post Cold War Era, London, Pinter 1990).
Barry Buzan analizează statul drept o entitate alcătuită din baza fizică - instituŃiile,
având rolul de a asigura funcŃionarea organismului, şi ideea de stat-scop.
În demersul de identificare a subiectului securităŃii naŃionale, autorul apreciază că
referirea la funcŃiile de bază ale statului (asigurarea ordinii publice, proprietăŃii, apărarea
externă) nu este satisfăcătoare. El preferă să pună accentul pe legătura existentă între
persoane şi entitatea statală căreia îi aparŃin. Buzan este de părere că această legătură
se întemeiază pe un motiv mai profund decât tendinŃa de a evita starea naturală, cu toate
riscurile de securitate pe care le presupune aceasta.
Astfel, conceptul de securitate naŃională presupune că obiectul securităŃii este
naŃiunea, spre deosebire de teoriile clasice şi tradiŃionale (în care politica de securitate
gravitează în jurul raporturilor de putere).
Dacă admitem că naŃiunea este un grup de persoane cu acelaşi patrimoniu cultural
sau rasial şi care locuiesc în aceeaşi zonă, unul dintre scopurile securităŃii naŃionale ar
putea fi protecŃia şi exprimarea acelui grup cultural.
În cadrul analizei pe care o face diferitelor tipuri de state, Buzan identifică riscuri de
securitate la adresa statului care vin din interiorul entităŃii politice respective (dorinŃa de
afirmare a propriei identităŃi a persoanelor care alcătuiesc naŃiunea). Aceeaşi dorinŃă
generează o serie de riscuri la adresa securităŃii unor alte state învecinate, de această
dată, tensiunea creată în relaŃiile interstatale nefiind cauzată de mutaŃiile în raporturile de
putere. Concluzia autorului, după ce examinează diferite tipuri de state în funcŃie de
raporturile lor cu naŃiunea care le compune, este că acestea se confruntă cu diverse
tipuri de riscuri la adresa securităŃii, derivate din specificul relaŃiei cu naŃionalitatea
respectivă.
Printre formele pe care le mai poate îmbrăca ideea de stat se numără ideologiile
(politice, economice, religioase sau sociale). Specificitatea implicaŃilor ideologiilor asupra
securităŃii izvorăşte din aceea că vizează bazele relaŃiei dintre stat şi societate.
Ideea de stat poate fi circumscrisă şi existenŃei unui simŃ al scopului naŃional
(prezervare rasială, apartenenŃă la o anumită civilizaŃie), sau al puterii (conform teoriilor
clasice şi tradiŃionale).
În demersul său de analiză aplicată, autorul arată că lărgirea domeniului de analiză a
conceptului de securitate ridică problema imaginării strategiilor pentru contracararea
diverselor tipuri de riscuri corespunzătoare. Problema pe care o identifică Buzan este
aceea că ideile, conceptele abstracte sunt vulnerabile la suprapunerea peste alte idei
(exemplu: democraŃia şi dreptul la liberă exprimare: cum să fie promovată o politică de
securitate pentru democraŃie dacă problema propagandei antidemocratice rămâne
nesoluŃionată?), împrejurare cu un potenŃial însemnat de ameninŃare la adresa securităŃii.
Riscurile la adresa securităŃii sunt legate de fenomenul migraŃiei, sau de forŃa
naŃionalismului. Acesta poate deveni şi o problemă de securitate politică, afectând statele
slabe (în caz de secesiune).
d) Dimensiunea ecologică
Deceniul 9 al secolului XX (1987) a marcat momentul în care s-a recunoscut
existenŃa unei probleme ecologice, ca urmare a constatării degradării mediului.
Recunoaşterea declinului ecologic nu a coincis, însă, cu acceptarea existenŃei unei

12
probleme de securitate. Există trei moduri în care problemele de mediu pot fi subsumate
noŃiunii de securitate: probleme de mediu cauzate de război (iarna nucleară, dezbatere
purtată la începutul anilor ’80, când se considera că şi un război nuclear pe scară redusă
ar fi putut crea un dezastru climatic şi ecologic); problemele de mediu pot fi cauza unui
război al resurselor (în zone cu resurse puŃine – de pildă, apa în Orientul Mijlociu);
problemele de mediu pot constitui ele însele ameninŃări directe la adresa securităŃii,
afectând baza fizică a statelor
(vulnerabilitatea Olandei sau a Bangladeshului la ridicarea nivelului apei).
În majoritatea cazurilor, însă, conceptul de securitate ecologică presupune
considerarea individului, nu a statului, ca obiect de referinŃă al securităŃii.
Ca o limită operaŃională la tendinŃa de extindere a domeniului noŃiunii de securitate,
literatura de specialitate semnalează fenomenul securizării problematicii discursului
oficial. Ridicarea prea multor probleme la statutul de „probleme de securitate” poate avea
ca efect transformarea temei respective în tabu şi, prin urmare, marginalizarea oponenŃilor
ideologici, delegitimizarea sa ca subiect al discursului politic său academic.

Lista subiectelor:
-Dimensiunea politică a securităŃii;
- Dimensiunea economică a securităŃii;
- Dimensiunea societală a securităŃii;
- Dimensiunea ecologică a securităŃii.

4.Interesele naŃionale
Obiectivul central al acestui capitol este de a înŃelege ce este acela un interes
naŃional şi modul cum se stabilesc interesele naŃionale..

Concepte cheie:
-interes naŃional;
-raŃiune de stat;
-interes naŃional vital.

Rezumatul capitolului:
În pofida apariŃiei a numeroşi actori noi şi puternici pe scena internaŃională, se poate
aprecia că statul naŃional continuă să fie încă cel mai important „jucător” în arena
mondială. Statele reprezintă încă elementul fundamental al sistemului internaŃional actual.
Studierea relaŃiilor internaŃionale necesită, în mod firesc, descifrarea intereselor naŃionale
ale statelor.
1. Definirea intereselor naŃionale
Sintagma interes naŃional îşi are originea cu mult în urmă şi este asociată cu apariŃia
statului naŃional în secolele XVII-XVIII. Giovani Botero, la 1589, pare a fi fost primul care a
folosit acest concept.
Termenul este greu de surprins într-o definiŃie unanim acceptată, ca orice concept
utilizat politic. Elementul central pentru definire îl constituie ideea de interes. Interesele
reprezintă orientări selective, relativ stabile şi active spre anumite domenii de activităŃi. Ele
presupun organizare, constanŃă şi eficienŃă, în structura lor intrând elemente cognitive,
afective şi volitive.

13
 Hans Morgenthau afirma că ceea ce numim, în general, interes naŃional e format
dintr-un „sâmbure tare”, prezent în orice împrejurare şi un „înveliş” format din elemente
variabile ce se modifică în funcŃie de împrejurările istorice. La rândul său, James Rosenau
înŃelege prin interes naŃional „tot ceea ce este mai bun” pentru o societate naŃională.
Conform strategiei de securitate naŃională a României, interesele naŃionale sunt
definite ca acele stări şi procese bazate pe valorile asumate şi promovate de societatea
românească prin care se asigură prosperitatea, protecŃia şi securitatea membrilor ei,
stabilitatea şi continuitatea statului.
2. Clasificarea intereselor naŃionale
Interesele de bază (categorii):
• Apărarea patriei. Aspectul se referă la protecŃia fizică a cetăŃenilor unui stat naŃional
şi la păstrarea integrităŃii teritoriale a acestuia.
• Libertatea (promovarea valorilor) se referă la păstrarea sistemului politic al statului
şi, ceea ce este mai important, la libertatea de a alege propria formă de guvernare şi
propriile instituŃii politice (stabilirea legitimităŃii sau difuzarea valorilor fundamentale ale
naŃiunii).
• Bunăstarea economică. Este vorba de capacitatea unui popor, unei naŃiuni de a-şi
asigura hrana, habitatul, cele necesare unei vieŃi prospere.
• Ordinea mondială. Se referă la interesul unei naŃiuni de a stabili şi de a păstra un
mediu (o conjunctură) internaŃională politică şi economică în care să se poată simŃi în
siguranŃă.
În literatura de specialitate americană se disting următoarele categorii de interese:
• Interese vitale. Dacă nu se realizează, vor fi consecinŃe imediate asupra intereselor
naŃionale vitale.
• Interese majore (importante). Dacă nu se realizează, se vor produce daune care vor
afecta eventual interesele naŃionale vitale.
• Interese periferice. Dacă nu se realizează, este puŃin probabil ca interesele vitale să
fie afectate.
Interesele naŃionale nu derivă din factori externi, ci din opŃiunile politice şi, de aceea,
voluntare, ale elitei la putere.
3. Interesele naŃionale ale României
Interesele naŃionale potrivit Strategiei de dezvoltare a României din 2001:
– menŃinerea integrităŃii, unităŃii, suveranităŃii şi independenŃei statului român;
– garantarea drepturilor şi libertăŃilor democratice fundamentale, asigurarea
bunăstării, siguranŃei şi protecŃiei cetăŃenilor României;
– dezvoltarea economică şi socială a Ńării, în pas cu dezvoltarea contemporană.
Reducerea susŃinută a marilor decalaje care despart România de Ńările dezvoltate
europene;
– realizarea condiŃiilor pentru integrarea României ca membru al NATO şi UE.
România trebuie să devină componentă, cu obligaŃii şi drepturi depline, a celor două
organizaŃii, singurele în măsură să îi garanteze un statut de independenŃă şi suveranitate
şi să îi permită o dezvoltare economică, politică şi socială similară Ńărilor democratice;
– afirmarea identităŃii naŃionale şi promovarea acesteia ca parte a comunităŃii de
valori democratice; valorificarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural naŃional şi a
capacităŃii de creaŃie a poporului român;

14
 – protecŃia mediului înconjurător, a resurselor naturale, a calităŃii factorilor de mediu,
la nivelul standardelor internaŃionale.
În apărarea şi promovarea intereselor sale naŃionale România va respecta principiile
dreptului internaŃional, va dezvolta spiritul de dialog şi cooperare cu toate organizaŃiile
internaŃionale şi statele interesate în realizarea stabilităŃii şi securităŃii.
4. obiectivele politicii de securitate naŃională care asigură înfăptuirea
intereselor naŃionale
Obiectivele de securitate naŃională a româniei stabilesc orientarea efectivă şi
reprezintă reperele de bază ale acŃiunii practice, sectoriale, a diferitelor instituŃii ale
statului, astfel încât îndeplinirea lor coerentă, corelată şi interdependentă să garanteze şi
să conducă la realizarea şi afirmarea intereselor fundamentale ale Ńării.
Strategia de securitate naŃională a României fixează următoarele obiective:
– păstrarea independenŃei, suveranităŃii, unităŃii şi integrităŃii teritoriale a statului
român, în condiŃiile specifice ale aderării la NATO şi integrării Ńării în Uniunea Europeană;
– garantarea ordinii constituŃionale, consolidarea statului de drept şi a mecanismelor
democratice de funcŃionare a societăŃii româneşti, prin: asigurarea libertăŃilor democratice
ale cetăŃenilor, a drepturilor şi îndatoririlor constituŃionale, a egalităŃii şanselor,
perfecŃionarea sistemului politic şi dezvoltarea modalităŃilor de realizare a solidarităŃii
sociale, aprofundarea reformei în justiŃie, întărirea autorităŃii instituŃiilor statului,
consolidarea mecanismelor de respectare şi aplicare a legii;
– relansarea economiei naŃionale, combaterea sărăciei şi a şomajului, perfecŃionarea
mecanismelor economiei de piaŃă şi a disciplinei financiare;
– dezvoltarea societăŃii civile şi a clasei de mijloc;
– asigurarea stabilităŃii sistemului financiar-bancar şi a echilibrului social;
– modernizarea instituŃiilor de apărare naŃională, în conformitate cu standardele
NATO;
– optimizarea capacităŃii de apărare naŃională, în conformitate cu standardele NATO;
– îmbunătăŃirea capacităŃii de participare la acŃiunile internaŃionale pentru
combaterea terorismului şi a crimei organizate;
– îmbunătăŃirea stării de sănătate a populaŃiei şi protecŃiei copilului, dezvoltarea
instituŃiilor de educaŃie, cercetare şi cultură;
– reforma administraŃiei publice şi dezvoltarea regională, în corelaŃie cu practicile şi
reglementările europene;
– armonizarea relaŃiilor interetnice şi edificarea statului civic multicultural, având drept
garanŃii ale securităŃii participarea socială, integrarea interculturală şi subsidiaritatea în
actul de guvernare;
– acŃiuni diplomatice şi o politică externă creativă, dinamică şi pragmatică, bazată pe
respectarea tratatelor şi acordurilor internaŃionale la care românia este parte, a obiectivelor
şi principiilor cartei ONU;
– diversificarea şi strângerea legăturilor cu românii care trăiesc în afara graniŃelor
Ńării;
– participarea activă la acŃiunile de cooperare internaŃională pentru combaterea
terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere;
– dezvoltarea relaŃiilor de bună vecinătate şi a unei conduite participative pe plan
regional, pentru consolidarea stabilităŃii şi reglementarea crizelor;
– asigurarea securităŃii ecologice;

15
 – implicarea societăŃii civile în realizarea obiectivelor strategiei de securitate.
Realizarea acestor obiective va produce modernizarea structurală a societăŃii
româneşti şi va accelera rezolvarea marilor probleme cu care aceasta se confruntă, va
realiza şi va proteja interesele naŃionale, va asigura securitatea naŃională a Ńării şi a
cetăŃenilor ei.

Lista subiectelor:
-Conceptul de interes naŃional;
-Clasificarea intereselor naŃionale;
-Stabilirea intereselor naŃionale;
-Interesele naŃionale ale României.

5.Mediul internaŃional de securitate

Obiectivul acestui capitol îl constituie prezentarea trăsăturilor mediului actual de
securitate şi descifrarea evoluŃiilor şi tendinŃelor prealabile de evoluŃie al acestuia.

Concepte-cheie:
-mediu de securitate;
-ordine mondială;
-bipolarism;
-multipolarism;
-hegemonie;
-globalizare.

Rezumatul capitolului:
Mediul internaŃional de securitate
La început de mileniu, lumea a intrat într-o noua faza a evolutiei sale, marcata de
coexistenta si confruntarea unor tendinte pozitive majore cu altele care genereaza
amenintari si pericole. Vechea ordine mondiala, bazata pe o logica bipolara - caracterizata
de rivalitate si capacitate de anihilare reciproca a unor blocuri de state - a disparut, iar
tranzitia post-bipolara s-a încheiat. Obiectivele majore ale acestei perioade s-au realizat,
iar germenii constructiei unei noi arhitecturi globale de securitate ocupa un loc tot mai
important în cadrul preocuparilor comunitatii internationale.
Pe ansamblu, lumea continua sa ramâna puternic conflictuala, motoarele
conflictelor operând atât în domeniul accesului la resurse, la mecanismele de distributie a
acestora si la piete, cât si în cel al diferentelor identitare de natura etnica, religioasa,
culturala sau ideologica. În acest context, probabilitatea unui conflict militar de mare
amploare este redusa, în timp ce conflictele regionale si cele interne ar putea fi mai
frecvente, iar efectul lor direct sau cumulat - greu de controlat.
Mediul de securitate international se afla într-o schimbare rapida. Unele schimbari
sunt, într-o anumita masura, previzibile, fie ca decurg din evolutia obiectiva a mediului de
securitate, fie ca reprezinta rezultatul al unor strategii si programe. Majoritatea
schimbarilor sunt însa însotite de o mare doza de incertitudine ca natura, amploare si
durata, iar unele pot avea caracter surprinzator, seismic si de discontinuitate.
Proliferararea noilor riscuri si amenintari - de natura asimetrica – amplifica
aspectele de insecuritate ale mediului global, fapt ce conduce la destructurarea vechii

16
ordini internationale astfel ca, în perspectiva urmatorilor 10-15 ani, ordinea globala va
arata sensibil diferit, în conditiile în care dinamica relatiilor internationale favorizeaza
eforturile vizând constructia unui nou echilibru international - capabil sa asigure
expansiunea libertatii si democratiei.
Mediul de securitate este caracterizat preponderent de urmatoarele tendinte
majore: accelerarea proceselor de globalizare si de integrare regionala, concomitent cu
proliferarea actiunilor având ca scop fragmentarea statala; convergenta rezonabila a
eforturilor consacrate structurarii unei noi arhitecturi de securitate, stabile si predictibile,
însotita de accentuarea tendintelor regionale anarhice; revigorarea eforturilor statelor
vizând prezervarea influentei lor în dinamica relatiilor internationale, în paralel cu
multiplicarea formelor si cresterea ponderii interventiei actorilor nestatali în dinamica
relatiilor internationale.
În acesta lume complexa, dinamica si turbulenta, confruntarea principala se poarta
între valori fundamental diferite, între democratie si totalitarism, si este determinata de
agresiunea majora a terorismului international de sorginte extremist-religioasa, structurat
în retele transfrontaliere, împotriva statelor democratice si a fortelor politice rationale din
statele angajate în procesul democratizarii. Tendintele majore ce guverneaza evolutiile
globale în epoca post-bipolara creaza îngrijorari justificate, genereaza noi provocari, ofera
oportunitati si prezinta riscuri la adresa valorilor si intereselor nationale.
Globalizarea este principalul fenomen care influenteaza mediul de securitate
contemporan, creând atât oportunitati de dezvoltare, cât si noi riscuri si amenintari. În
acest mediu, nici un stat nu se poate izola sau ramâne neutru, nici un stat nu este la
adapost si nici unul nu trebuie sa ramâna în afara proceselor globale. Ca urmare,
securitatea internationala tinde tot mai mult sa-si manifeste caracterul indivizibil, iar
comunitatea internationala este tot mai constienta de raspunderile globale ce îi revin.
Principial, globalizarea profileaza o sansa reala de evolutie economica pozitiva,
apta sa creeze prosperitate, dar înscrierea pe aceasta tendinta nu este o certitudine
garantata pentru fiecare tara; ea depinde de capacitatea statelor de a exploata astfel de
oportunitati, pentru ca, în caz contrar, pentru o tara, cel mai mare risc este acela de a
ramâne în afara proceselor globalizatoare pozitive.
În contextul acestei configuratii complexe a scenei globale, regiuni întregi sunt
afectate de stari de instabilitate si conflict, de saracie si frustrare care genereaza sau
favorizeaza amplificarea noilor riscuri si amenintari. Dintre acestea, unele pot avea un
impact major asupra securitatii României. La nivel regional, atât în sud-estul Europei -
îndeosebi în Balcanii de Vest si în regiunea Marii Negre - persista sau sporesc în
intensitate stari de tensiune determinate de vechi dispute de natura etnica sau religioasa,
separatiste ori de contestare a frontierelor existente, precum si de criminalitatea
transfrontaliera în crestere; multe dintre aceste tensiuni au potential exploziv.
Lichidarea comunismului ca sistem politic si instaurarea democratiei în Europa
Centrala si de Est, extinderea NATO si a Uniunii Europene, deschiderea frontierelor,
intensificarea fluxurilor de persoane, marfuri si capital, precum si dezvoltarea tehnologica
au creat premise favorabile pentru racordarea noilor democratii la zona de prosperitate si
securitate euro-atlantica. Pentru România, aceste fenomene, coroborate cu situatia sa
geopolitica, se constituie în oportunitati strategice importante, între care cele mai
semnificative sunt: apartenenta la Alianta Nord-Atlantica; integrarea în spatiul economic,
politic, cultural si de securitate comunitar; parteneriatul strategic cu S.U.A.; cresterea

17
rolului si a ponderii regiunii Marii Negre în preocuparile de securitate si energetice ale
Europei; experienta acumulata în participarea la misiuni internationale în sprijinul pacii;
gradul ridicat de interoperabilitate a institutiilor de securitate si aparare ale României cu
structurile similare ale statelor membre ale Aliantei Nord-Atlantice si Uniunii Europene.

Lista subiectelor:
-Caracterizarea mediului actual de securitate;
-Trăsăturile mediului internaŃional de securitate;
-EvoluŃii şi tendinŃe în mediul internaŃional de securitate;
-Caracteristicile globalizării.

6.Riscuri, ameninŃări şi vulnerabilităŃi la adresa securităŃii naŃionale

Obiectivul principal al acestui capitol îl reprezintă elucidarea conceptelor de risc,
ameninŃare, pericol şi vulnerabilitate şi implicaŃiile lor asupra securităŃii naŃionale.

Concepte cheie:
-risc-risc asimetric;
-ameninŃare;
-pericol;
-vulnerabilitate;
-gestionarea riscurilor;
-managementul riscurilor.

Rezumatul capitolului:
În contextul acestei analize, riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale a
României sunt percepute, în principal, din perspectiva posturii de tara membra a Aliantei
Nord-Atlantice si a Uniunii Europene. În aceste conditii, desi pericolul unui razboi clasic, al
unor agresiuni militare conventionale este foarte putin probabil, neglijarea unor astfel de
riscuri ar putea genera vulnerabilitati majore din perspectiva securitatii proprii si a
capacitatii de actiune pentru îndeplinirea obligatiilor asumate la intrarea în NATO si în
Uniunea Europeana. Se înscriu în aceasta categorie si riscurile ce privesc securitatea si
apararea frontierelor, în conditiile în care segmente importante ale granitelor Românei
reprezinta si frontiera estica a celor doua organizatii.
În acelasi timp însa, o serie de amenintari noi, asimetrice, de natura militara sau
non-militara, inclusiv cele ce se manifesta sub forma agresiunilor informatice sau
informationale, generate preponderent din mediul international, dar si - într-o anumita
masura - de cel intern, tind sa creasca sub raportul gradului de pericol si al probabilitatii de
producere, si pot afecta grav starea de securitate a cetatenilor români, a statului român
sau a institutiilor de securitate din care România face parte. Pericolul creat de astfel de
evolutii negative poate fi substantial potentat în cazul asocierii lor, îndeosebi în conditiile în
care granitele dintre amenintarile globale si cele regionale, precum si între cele externe
sau interne, tind sa devina tot mai difuze. În fapt, în conditiile accelerarii proceselor
globalizatoare si ale dezvoltarii tehnologice, distantele geografice devin tot mai putin
importante, astfel ca aparitia si dezvoltarea unor asemenea fenomene negative trebuie
descoperite indiferent de locul unde se produc, evaluarea lor trebuie facuta prin prisma
caracterului indivizibil al securitatii globale, iar contracararea lor oportuna si ferma, inclusiv

18
la distante mari fata de granitele nationale, devine o responsabilitate majora a unei
guvernari democratice eficiente.
Principalele riscuri si amenintari care pot pune în pericol securitatea nationala a
României, valorile si interesele sale ca stat membru al comunitatii europene si
euroatlantice sunt urmatoarele:
Terorismul international: Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, asupra unor
obiective-simbol ale civilizatiei si puterii americane, actiunile de aceeasi natura executate
la Madrid, Londra, Moscova sau Istanbul, precum si cele care au avut loc în Orientul
Apropiat, Caucaz, Africa, Asia Centrala, de Sud si Sud-Est, dovedesc faptul ca terorismul
international de sorginte extremist-religioasa, structurat în retele transfrontaliere,
reprezinta cea mai grava amenintare la adresa vietii si libertatii oamenilor, a democratiei si
celorlalte valori fundamentale pe care se întemeiaza comunitatea euro-atlantica.
Retelele teroriste internationale au acces la tehnologia moderna si pot beneficia de
transferuri bancare si mijloace de comunicare rapide, de infrastructura si asistenta oferite
de organizatii etnico-religioase extremiste, de suportul criminalitatii transfrontaliere
organizate ori de sprijinul regimurilor corupte sau incapabile sa guverneze democratic. Ele
pot provoca pierderi masive de vieti omenesti si distrugeri materiale de mare amploare, iar
- prin accesul posibil la armele de distrugere în masa - consecintele actiunilor lor pot
deveni devastatoare. Caracterul deschis al societatilor democratice moderne, ca si
cerintele globalizarii, determina ca fiecare stat în parte cât si comunitatea internationala în
ansamblu, sa ramâna vulnerabile în fata terorismului international, astfel ca imperativul
contracararii acestui flagel si al cooperarii fortelor democratice pentru contracararea lui
constituie o cerinta vitala, inclusiv prin actiuni comune desfasurate în zonele care
generaza terorism.
Proliferarea armelor de distrugere în masa: Armele nucleare, chimice, biologice si
radiologice constituie o alta amenintare deosebit de grava din punctul de vedere al
potentialului de distrugere. Accesul la astfel de mijloace devine tot mai usor din punct de
vedere tehnologic, iar tentatia dobândirii lor sporeste amenintator, concomitent cu
reducerea garantiilor de comportament responsabil al autoritatilor ce intra în posesia lor,
îndeosebi în cazul regimurilor animate de ideologii politice sau religioase extremiste. Se
amplifica, de asemenea, preocuparile pentru dezvoltarea mijloacelor de transport la tinta a
unor astfel de arme si pentru realizarea si stocarea produselor cu dubla utilizare.
Colapsul sau evolutia anarhica a unor state posesoare de arme de distrugere în
masa, autoritatea redusa exercitata de unele guverne asupra complexelor lor militare,
precum si existenta unor regiuni - inclusiv în Europa - aflate în afara controlului statal,
favorizeaza dezvoltarea unei piete negre active pentru astfel de mijloace.
Din perspectiva preocuparilor pentru securitatea nationala, amplificarea
fenomenului terorist si proliferarea armelor de distrugere în masa reprezinta principalul
factor generator de incertitudine în domeniul securitatii globale, în conditiile în care
regimurile nedemocratice, totalitare pot asigura cel mai periculos suport operational si
logistic.
Conflictele regionale: În pofida evolutiilor pozitive din ultimul deceniu si jumatate,
care au facut din Europa un loc mai sigur si mai prosper, arealul strategic în care este
situata România este înca bogat în conflicte locale, inter- si intra-statale, cu puternice
implicatii pentru pacea si securitatea regionala si europeana. Produs auxiliar al
dezmembrarii, mai mult sau mai putin violente, a unor state multinationale din zona,

19
conflictele inter-etnice sau religioase - în fapt, conflicte cu un puternic substrat politic -
reprezinta o amenintare grava la adresa securitatii regionale, chiar daca, în urma unor
importante eforturi ale comunitatii internationale, majoritatea acestora sunt tinute sub
control. Prin numarul lor mare, asa-numitele “conflicte înghetate” din aceasta regiune,
alaturi de alte stari tensionate, dispute teritoriale, tendinte separatiste si situatii de
instabilitate prezente în proximitatea strategica a României, genereaza incertitudine
strategica, determina irosirea multor resurse si perpetueaza saracia. Ele alimenteaza, de
asemenea, alte forme de violenta si criminalitate si favorizeaza terorismul.
Criminalitatea transnationala organizata: Reprezinta atât o expresie a proliferarii
unor fenomene negative care se amplifica în conditiile globalizarii, cât si o consecinta
directa a gestionarii ineficiente a schimbarilor politice, economice si sociale profunde care
s-au produs în Europa Centrala si de Est în procesul disparitiei regimurilor comuniste. Pe
fondul unei astfel de situatii, spatiul de interes strategic în care se afla România este
sursa, zona de tranzit si destinatie a unor activitati criminale grave constând în: trafic ilegal
de armament, munitii si explozivi; trafic de narcotice; migratie ilegala si trafic de fiinte
umane; trafic de produse contrafacute; activitati de spalare a banilor si alte aspecte ale
criminalitatii economico-finaciare. Prin natura si amploarea lor, astfel de activitati sunt
favorizate de existenta conflictelor locale si, la rândul lor, pot favoriza terorismul si
proliferarea armelor de distrugere în masa sau pot sa contribuie la perpetuarea regimurilor
separatiste.
Un rol important în procesul de consolidarea a stabilitatii si securitatii noilor
democratii din Europa Centrala, de Sud-Est si de Est revine capacitatii statelor si a
societatilor de a promova o gestiune eficienta a treburilor publice, de a garanta exercitarea
responsabila si eficienta a puterii, în deplin acord cu principiile democratiei si cerintele
respectarii drepturilor omului. Expresia publica a acestor exigente este buna guvernare,
domeniu în care în România - ca si în majoritatea statelor din aceasta regiune - s-au
înregistrat, în anii care au trecut de la prabusirea regimurilor comuniste, progrese
remarcabile.
În acelasi timp, însa, noile democratii din aceasta regiune continua sa se confrunte
cu numeroase fenomene negative care afecteaza calitatea actului de guvernare. În acest
context, guvernarea ineficienta, afectata de coruptie institutionala si clientelism politic, de
ineficienta administratiei publice, lipsa de transparenta si de responsabilitate publica, de
birocratie excesiva si tendinte autoritariste, submineaza încrederea cetatenilor în institutiile
publice si poate constitui o amenintare majora la adresa securitatii statelor. În aria de
interes strategic a României, guvernarea ineficienta pune adesea în pericol exercitiul
normal al drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, afecteaza îndeplinirea
obligatiilor internationale - inclusiv a celor ce vizeaza protectia identitatii nationale - putând
genera crize umanitare cu impact transfrontalier.
Securitatea nationala poate fi, de asemenea, pusa în pericol de o serie de
fenomene negative grave, de natura geo-fizica, meteo-climatica ori asociata, provenind din
mediu sau reflectând degradarea acestuia, inclusiv ca urmare a unor activitati umane
periculoase, daunatoare sau iresponsabile. Între acestea, se pot înscrie: catastrofele
naturale sau alte fenomene geo- sau meteo-climatice grave (cutremure, inundatii,
încalzirea globala si alte modificari bruste si radicale ale conditiilor de viata); tendinta de
epuizare a unor resurse vitale; catastrofele industriale sau ecologice având drept
consecinte pierderi mari de vieti omenesti, perturbarea substantiala a vietii

20
economicosociale si poluarea grava a mediului pe teritoriul national si în regiunile
adiacente; posibilitatea crescuta a producerii unor pandemii.
Riscurile si amenintarile la adresa securitatii nationale pot fi potentate si amplificate
de existenta unor vulnerabilitati si disfunctionalitati, între care pot fi considerate ca
generatoare de preocupari sau pericole urmatoarele: dependenta accentuata de unele
resurse vitale greu accesibile; tendintele negative persistente în plan demografic si
migratia masiva; nivelul ridicat al starii de insecuritate sociala, persistenta starilor de
saracie cronica si accentuarea diferentelor sociale; proportia redusa, fragmentarea si rolul
înca nesemnificativ al clasei de mijloc în organizarea vietii economico-sociale; fragilitatea
spiritului civic si dificultatile de manifestare a solidaritatii civice; infrastructura strategica
slab dezvoltata si insuficient protejata; starea precara si eficienta redusa a sistemului de
asigurare a sanatatii populatiei; carentele organizatorice, insuficienta resurselor si
dificultatile de adaptare la cerintele societatii a sistemului de învatamant; expertiza redusa,
organizarea inadecvata si precaritatea resurselor alocate pentru managementul situatiilor
de criza; angajarea insuficienta a societatii civile în dezbaterea si solutionarea problemelor
de securitate.

Lista subiectelor:
-Risc, ameninŃare, pericol, vulnerabilitate – delimitări conceptuale;
-Principalele riscuri şi ameninŃări la adresa securităŃii naŃionale;
-Principalele vulnerabilităŃi ale României;
-Terorismul internaŃional, factor de risc major la adresa securităŃii.

7.Viziunea asupra razboiului

Obiectivul fundamental al acestui capitol este de a defini războiul, a evidenŃia
cauzele acestuia şi a prezenta tipologia războiului.

Concepte cheie:
-război clasic;
-război total;
-război asimetric;
-război destotalizat;
-război periferic;
-război rece.

Rezumatul capitolului:
Viziunea asupra războiului. Războiul de tip clasic – Carl von Clausewitz (1780 -
1831) „On War”
ImportanŃa principală a operei lui Clauzewitz pentru studiile strategice constă în
caracterul realist al modului în care abordează incertitudinea dinamicii scenei
internaŃionale, prin luarea în considerare a naturii umane şi a complexităŃii universului fizic
şi spiritual.
Clausewitz cercetează natura războiului dintr-o perspectivă strategică; în abordarea
sa, el tratează scopurile urmărite prin declanşarea războiului. Clauzewitz cercetează
fenomenul ca pe un proces dinamic, care evoluează după o anumită logică îndreptată
spre atingerea scopului propus: modificarea raporturilor de putere.

21
 Clauzewitz oferă trei definiŃii ale războiului: Într-o primă definiŃie, el arată că
„războiul nu este altceva decât un duel pe scară mai largă … un act de forŃă pentru a-l
determina pe inamic să ne îndeplinească voinŃa”. Războiul are o natură interactivă, este
coliziunea a două forŃe active, dirijate de forŃe psihologice. Războiul are, prin urmare, rolul
de a tranşa într-o dispută privind acumularea de putere/împiedicarea pierderii puterii.
Securitatea este privită drept o chestiune legată de puterea politică, iar viziunea strategică
a lui Clausewitz este subsumată jocului raporturilor de putere între state. Războiul este
încadrat întotdeauna într-un context politic, nefiind abordat în mod ermetic, izolat. Prin
urmare, orice bază teoretică de predictibilitate a războiului îşi găseşte resursele în
condiŃiile istorice în care acesta survine. SituaŃia politică unică este contextul care
determină sistemul reprezentat de război.
O a doua definiŃie a războiului se referă la dinamica mediului politic. Clausewitz
formulează definiŃia celebră conform căreia „războiul este o simplă continuare a politicii, cu
mijloace diferite”. El susŃine că războiul nu este niciodată autonom, că este un instrument
de politică, o affaire d’Etat.
RelaŃia nu este, însă, statică – ea este interactivă: „Războiul îşi urmăreşte scopurile
cu viteze variabile; însă durează întotdeauna suficient de mult pentru ca influenŃa să fie
exercitată asupra scopului şi pentru ca acesta să îşi modifice cursul într-un fel sau altul.
Totuşi, aceasta nu implică tirania scopului politic. Acesta trebuie să se adapteze la
mijloacele alese, iar acest proces îl poate modifica radical. Cu toate acestea, scopul politic
rămâne principala consideraŃie”. Războiul îşi schimbă caracterul pe parcursul desfăşurării
sale, iar alterarea caracterului războiului influenŃează scopurile politice care au stat la baza
desfăşurării sale. „Natura cameleonică a războiului”, la care se referă Clausewitz, are în
vedere caracterul său elastic, uşor adaptabil mutaŃiilor politice.
A treia definiŃie, de sinteză, arată că războiul este o „remarcabilă trinitate” alcătuită
din forŃa naturală, oarbă, violenŃa, ura şi inamiciŃia; hazardul şi probabilitatea, cu care se
confruntă, sau pe care o generează comandantul militar; subordonarea raŃională a
războiului politicii guvernului.
Clausewitz subliniază necesitatea ca această triplă natură a războiului să fie controlată. El
dezvoltă o metaforă în acest sens: „Sarcina noastră este de a dezvolta o teorie care să
menŃină un echilibru între aceste trei tendinŃe, ca un obiect suspendat între trei magneŃi”.
De remarcat viziunea intuitivă asupra dinamicii proceselor, care nu pot fi izolate nici de
contextul lor, nici de hazard, generatoare de complexitate şi probabilitate.
RelaŃia dintre război şi politică. Consecvent viziunii asupra interacŃiunii dintre factorii
ce alcătuiesc contextul în care se desfăşoară războiul, Clausewitz subliniază că
evenimentele de război pot aduce schimbări în politică, chiar dacă războiul este calificat
drept un mijloc de îndeplinire a obiectivelor politice.
Politica nu este extrinsecă războiului. Războiul este în mod inevitabil un subset de
decizii şi acŃiuni politice, iar orice act militar are consecinŃe politice. Clausewitz stabileşte o
interacŃiune atât de intimă între diferitele fenomene care formează contextul războiului,
încât putem considera că procesul decizional politic este supus aceloraşi condiŃionări şi
imponderabile ca şi soarta războiului. Aceasta face teoria lui Clausewitz mai
comprehensivă, ea păstrându-şi valabilitatea şi pentru strategiile de securitate, cu o
cuprindere mai largă decât dinamica războiului.
Din punct de vedere al tehnicii desfăşurării sale, Clausewitz descrie războiul drept
„… un act de forŃă pentru a-l determina pe inamic să ne îndeplinească voinŃa. ForŃa – mai

22
precis forŃa fizică, pentru că forŃa morală nu există decât aşa cum este exprimată prin
existenŃa statului şi prin lege – este deci instrumentul războiului.”
Este interesantă compararea acestei definiŃii cu cea oferită de filozoful şi strategul
chinez Sun Tzu, sub aspectul concepŃiei strategice: „Astfel, cei talentaŃi la război îşi
înfrâng inamicul fără luptă. Ei îi capturează oraşele fără să le ia cu asalt şi le răstoarnă
statul fără întârziere”.
Cauzele războiului
Diversele tipuri de riscuri constituie cauze potenŃiale ale războiului într-un context
socio-politic şi economic mai larg. Cauzele războaielor sunt complexe, ceea ce face dificilă
stabilirea categoriilor. Cu toate acestea, stabilirea unor tipologii laxe, bazată pe cauzele
prevalente ale tensiunilor, ajută la crearea unui cadru de examinare a naturii războaielor
contemporane. Printre aceste tipuri de ameninŃări la adresa securităŃii, amintim:
tensiunile legate de resurse – bazate pe competiŃia pentru putere economică şi acces la
resurse naturale (teritoriu, căi strategice de comunicare, căi de navigaŃie, petrol, apă,
metale preŃioase etc.). Ele nu pornesc atât de la lipsa de astfel de resurse, cât de la
dorinŃa de control asupra acestor resurse; tensiunile legate de guvernare şi autoritate –
bazate pe competiŃia pentru puterea politică şi participare în procesele politice de luare a
deciziilor; tensiunile legate de crizele identitare – bazate pe competiŃia între grupuri
identitare rivale etnice, religioase etc., pentru acces la puterea politică şi economică şi la
justiŃia socială.

Lista subiectelor:
-Definirea războiului;
-RelaŃia dintre război şi politică;
-Cauzele războaielor;
-Tipuri de război în epoca post război rece;
-Războiul asimetric.

8.Strategii de securitate naŃională. Modele teoretice de analiză.

Obiectivul de bază al acestui capitol este de a arăta ce este o strategie de
securitate şi cum se construieşte aceasta.

Concepte cheie:
-strategie de securitate;
-doctrina militară;
-strategii competitive;
-strategii cooperative.

Rezumatul capitolului:
MODELE TEORETICE DE ANALIZĂ
RelaŃiile internaŃionale şi strategiile de securitate naŃională ale statelor. Modelul
realist Realismul este şcoala de gândire preocupată cel mai mult de problemele
securităŃii. În cadrul acestui curent de gândire au fost dezvoltate noŃiuni, precum
suveranitatea de stat, balanŃa de putere (Hobbes) sau securitatea colectivă (bazată
pe reguli – Grotius), privite ca o conceptualizare a reacŃiilor statelor la lipsa de securitate.
Ele au format, în acelaşi timp, instrumentarul realist al analizei strategiilor de securitate

23
 Suveranitatea
Conceptul izvorăşte din evenimentele secolelor XVI - XVII şi este consacrat prin
Pacea de la Westfalia (1648). Ideea unei unităŃi temporare a Europei a fost compromisă
prin izbucnirea războaielor ocazionate de reforma religioasă, ce a antrenat fragmentarea
creştinătăŃii. Conflictele dintre prinŃii catolici şi protestanŃi s-au sfârşit prin recunoaşterea
puterii principelui de a hotărî singur religia supuşilor săi. Autoritatea sa temporară în
chestiuni seculare a fost curând extinsă: suveranii şi, implicit, statele au dobândit dreptul
intern de a exercita jurisdicŃie deplină asupra propriului teritoriu şi dreptul extern de a fi
autonomi în relaŃiile lor cu celelalte state şi cu ceilalŃi suverani. Acest principiu a fost
recunoscut prin Pacea Westfaliană: îndepărtarea de sistemul feudal, descentralizarea
puterii, în sensul că prinŃii nu mai erau obligaŃi să asculte de o autoritate centrală (un
împărat sau un papă) ca sursă a propriei lor autorităŃi. Pentru o scurtă perioadă, Napoleon
a perturbat această ordine europeană impunând autoritatea imperiului francez. Ordinea
westfaliană a fost restaurată prin Congresul de la Viena (1815): autoritatea suverană
aparŃinea statelor şi era exercitată de suveran sau de puterea legislativă.
Această egalitate suverană a statelor era recunoscută tuturor, indiferent de mărime,
putere.
DiferenŃa dată de aceste caracteristici (mărimea şi puterea statelor) rezidă în modul
în care statele îşi folosesc suveranitatea: unele o folosesc pentru a constrânge alte state,
deşi nu au acest drept.
ConsecinŃa absenŃei unei autorităŃi centrale sau a unei guvernări mondiale este starea
permanentă de război între statele geloase pe suveranitatea altora (Hobbes, Leviathan,
cap. 13).
Teza egalităŃii suverane a fost suportul conceptual pentru mişcările de independenŃă
naŃională în secolele XVIII şi XIX şi pentru decolonizare în secolul XX, mai ales după cel
de-al doilea război mondial.
BalanŃa de putere a funcŃionat drept soluŃie teoretică pentru menŃinerea echilibrului
şi împiedicarea războiului în sistemul internaŃional anarhic. În acelaşi timp, ea a jucat rolul
dual de cauză şi obstacol în calea războiului. Astfel, spre exemplu, în perioada „războiului
rece”, războaielor mici li s-a atribuit funcŃia de menŃinere a balanŃei de putere. De
asemenea, constituirea de alianŃe a avut ca scop menŃinerea sau răsturnarea unor balanŃe
de putere. Ele au constituit, totodată, cauza primului război mondial. În special, caracterul
secret al unor alianŃe a fost considerat a sta la originea primei conflagraŃii mondiale.
Securitatea colectivă, aşa cum a fost conceptualizată în sistemul Ligii NaŃiunilor, a
avut ca scop înlocuirea formării de alianŃe de menŃinere a balanŃei de putere. Mecanismele
de punere în aplicare a acestui principiu, precum şi a celui privind interzicerea folosirii
forŃei s-au bazat pe acŃiunea
statelor care respectă aceste reguli liber consimŃit şi sunt folosite împotriva statelor care
încalcă aceste angajamente. Sistemul securităŃii colective nu a împiedicat, însă, ridicarea
Germaniei naziste şi declanşarea celui de-al doilea război mondial.
După al doilea război mondial, sistemul securităŃii colective a fost reinstaurat, într-o
variantă consolidată, în cadrul ONU. Aplicarea sa a fost blocată în cei 40 de ani de „război
rece”. Articolul 51 Carta ONU, care reglementează dreptul la autoapărare individuală
sau colectivă, a funcŃionat drept corectiv sau complement al securităŃii colective,
permiŃând formarea unor alianŃe circumstanŃiale de tip tradiŃional, bazate pe interesele
de moment ale membrilor alianŃei, ca expresie clasică a comportamentului statelor în

24
logica balanŃei de putere. În acelaşi timp, securitatea colectivă are în vedere obŃinerea
păcii care se bazează pe principii de drept, obligatorii şi apriorice, cu un mecanism colectiv
de impunere a lor.
Acest tip de abordare politică a arhitecturii mediului de securitate îşi găseşte
corespondent în teoriile lui Hugo Grotius (1583 - 1645) despre guvernul mondial. Acesta
recomanda ca modalitate de obŃinere a securităŃii stabilirea de regimuri guvernate de un
set de reguli formale sau acceptate tacit, care să reglementeze relaŃiile dintre state în
diverse domenii. Unele reguli pot avea caracter obligatoriu, chiar dacă mediul
internaŃional, alcătuit din actori suverani şi egali, nu ar putea genera un sistem
sancŃionator veritabil. Meritul acestui tip de arhitectură internaŃională, bazată pe reguli care
circumscriu evenimentele spontane din mediul de securitate, este legat de faptul că regula
introduce predictibilitate şi un anumit grad de control de către state al mediului anarhic.
Regulile de reducere a înarmărilor, cele de conducere a conflictelor – dreptul umanitar, pot
fi considerate ca o aplicare a acestei teorii.
ModalităŃi teoretice de abordare a studiului comparativ al strategiilor de
securitate naŃională
Într-un demers teoretic de analiză a strategiilor de securitate naŃională, există mai
multe elemente care pot fi considerate relevante pentru înŃelegerea fenomenului şi
dezvoltarea capacităŃii de previziune.
1. Unul dintre acestea îl constituie doctrina militară, structura forŃelor armate,
procesul de luare a deciziilor, politica de achiziŃionare de armament. Compararea
modalităŃilor în care sunt abordate aceste elemente în fiecare stat relevă diferenŃele între
strategiile de securitate ale diverselor naŃiuni, sau ajută la înŃelegerea mutaŃiilor apărute în
timp în strategia de securitate a aceleiaşi naŃiuni.
2. Accentul asupra bugetului, ca metodologie, porneşte de la prezumŃia că
planificarea bugetară reflectă direcŃiile de planificare politică într-un anumit domeniu. În
măsura în care planificarea politică presupune alocarea unor resurse eminamente limitate,
exprimate în termeni monetari, bugetul este o modalitate la îndemână pentru o descriere
comparativă a strategilor de securitate. Planificarea politică în domeniul strategic se
reflectă asupra politicii de planificare bugetară. O limitare substanŃială a unui astfel de
demers pentru cercetătorul ştiinŃific este dată de gradul de disponibilitate a datelor.
Cheltuielile militare pot fi mascate în alte categorii, astfel încât analiza se poate îndrepta
către factorii care semnalează indirect resursele alocate apărării: observarea dotării
numerice a forŃelor armate, achiziŃionarea de armament, cheltuielile pentru cercetare etc.
3. Abordarea multidimensională a strategiilor de securitate naŃională, ca fenomen
dinamic, este un demers complex, care include analiza corelată a mai multor elemente. Ea
este justificată de complexitatea naturală a domeniului care face obiectul cercetării.
Samuel Huntington descrie metaforic politica de apărare, pe care o compară cu
Janus, zeul cu două feŃe al panteonului latin – are o faŃetă internaŃională şi una internă.
Astfel, ea presupune existenŃa unei ameninŃări potenŃiale sau materializate, generată în
mediul politico – economic internaŃional, la care se reacŃionează inclusiv în mediul politico
– economic naŃional.
Matricea de analiză pluridimensională poate lua în discuŃie o serie de elemente,
printre care: mediul internaŃional, aşa cum este perceput de statul subiect al analizei;
obiectivele naŃionale, strategia, doctrina de folosire a forŃei militare; procesul instituŃional
intern de luare a deciziilor în materie de apărare; aspecte complementare: statutul forŃelor,

25
folosirea acestora, achiziŃia şi controlul armamentului, relaŃiile dintre civili şi militari, relaŃiile
dintre agenŃiile naŃionale.
a. Ca tehnică, strategia de securitate presupune descurajare şi apărare,
descurajarea inamicului de a întreprinde acŃiuni militare, prin sublinierea costurilor şi
riscurilor unui astfel de demers eventual, care depăşesc eventualele beneficii; apărarea
are ca obiectiv reducerea propriilor costuri şi riscuri atunci când descurajarea a eşuat.
Valoarea descurajantă a forŃelor militare se concretizează prin aceea că, în timp de
pace, descurajarea vizează intenŃiile inamicului. Această logică este ilustrată sugestiv prin
cursa înarmărilor. În timp de război, apărarea vizează capacitatea sa de a produce
prejudicii.
b. InfluenŃa puterii şi a distribuŃiei sale asupra strategiilor de securitate
naŃională, ca element conceptual al analizei comparative a strategiilor naŃionale de
securitate. Referitor la sistemul internaŃional bipolar al „războiului rece”, Keneth Waltz
vorbeşte despre structura bipolară a distribuŃiei capabilităŃilor sau puterii în sistemul global.
SUA şi URSS nu controlau politica altor state, dar efectele politicii lor naŃionale erau
resimŃite global. Celelalte state îşi construiau politica naŃională în funcŃie de cea a marilor
puteri. Statutul de superputere nu depindea numai de capacitatea nucleară. Statutul SUA
şi URSS în relaŃia cu alte state era dat şi de capacităŃile reziduale militare şi economice
ale celor doi actori.
c. În abordarea pluridisciplinară a strategiilor naŃionale de securitate, puterea este
luată în considerare ca un ansamblu integrat al mai multor factori: militari, economici,
relaŃionali. Abordarea individuală a acestor factori ar putea duce la concluzii înşelătoare:
astfel, relaŃiile economice ale statelor blocului comunist nu puteau fi analizate distinct de
relaŃiile lor de securitate cu cele două superputeri.
d. De asemenea, în analiza structurii relative de putere, interdependenŃa şi
percepŃiile sunt utilizate pentru funcŃia lor moderatoare. Astfel, trebuie avute în vedere
limitele puterii, ca variabilă – în mediul internaŃional foarte rar un stat are puterea de a
acŃiona singur ca hegemon global. O astfel de abordare ar trebui să facă faŃă unei coaliŃii
de alte state. Din acest motiv, în general, actorii mediului internaŃional îşi modelează
poziŃiile în funcŃie de gradul lor de dependenŃă.
În plus, mediul internaŃional actual forŃează demersul analitic teoretic referitor la
lansarea unor dezbateri asupra gradului de interdependenŃă, în dinamica sa ascendentă,
descendentă sau în caracterul său constant.
În mod similar, acelaşi demers îşi poate propune să răspundă la întrebarea de a şti
în ce măsură interdependenŃa crescută între actorii internaŃionali are capacitatea de
îndepărtare a conflictelor. În acest mod, se testează aplicabilitatea tradiŃiei liberale, care
afirmă că ruperea legăturilor de dependenŃă este costisitoare versus concepŃiile autarhice,
care folosesc teza că interdependenŃa crescută duce la conflict.
e. Calitatea actorilor în mediul internaŃional. Abordarea din perspectivă etatistă a
relaŃiilor internaŃionale, mai ales în contextul contemporan, nu furnizează instrumentele de
studiu necesare analizei noilor actori nestatali, precum marile companii transnaŃionale, şi
preferinŃelor manifestate de aceştia.
f. PercepŃia asupra configuraŃiei mediului internaŃional de securitate. În special
în epoca „războiului rece”, puterea era abordată ca produs dintre voinŃa percepută şi
capabilitate. Dimensiunea subiectivă a percepŃiei era considerată ca egal de importantă cu
calculele obiective asupra capabilităŃilor.

26
 AmeninŃările şi percepŃia asupra ameninŃărilor constituie un aspect important în
studiile despre securitate. PercepŃia pe care o au persoanele ce iau deciziile despre rolul
pe care statul sau actorul ale cărui interese le promovează ar trebui să îl aibă pe scena
internaŃională este considerată, în unele abordări, drept un element foarte important de
analiză şi înŃelegere a strategiilor de securitate. Această abordare tinde să confere
individului rolul de actor al sistemului internaŃional prin aceea că îi recunoaşte capacitatea
de a influenŃa dinamica acestuia.
g. VoinŃa ca moderator al puterii statelor. Dezbaterea despre voluntarism versus
determinism implică discuŃia asupra gradului în care liderii politici pot influenŃa, în mod
voluntar, formularea de strategii prin care urmăresc maximizarea poziŃiilor, obŃinerea unui
grad de securitate etc.
Dezbaterea se circumscrie scopului de a stabili în ce măsură atingerea acestui scop
depinde de voinŃa liderului şi cât depinde de alte împrejurări, ce nu pot fi influenŃate, cât de
mult determinism exercită structura relaŃiilor de putere în sistemul internaŃional, în termenii
teoriilor despre securitate de
sorginte neorealistă.
Într-o concepŃie voluntaristă, se poate afirma că spaŃiul pentru formularea politicii nu
este întotdeauna dependent de putere. În acelaşi timp, afirmaŃia lui Tucidide, conform
căreia cel puternic face ce vrea să facă, iar cel slab ce i se spune să facă, nu se verifică
întotdeauna.
h. Strategia şi formarea de alianŃe: tipuri de reacŃii ale statelor la insecuritate.
Analiza teoretică poate decela un anumit tip de comportament al actorilor în satisfacerea
nevoilor de securitate.
Strategiile competitive presupun o relaŃie antagonică între părŃile în conflict, astfel
încât câştigul uneia dintre părŃi antrenează o pierdere echivalentă pentru cealaltă parte.
Strategiile de cooperare presupun jocuri cu sumă variabilă, care dau tuturor
actorilor, inclusiv adversarilor, posibilitatea să câştige. Controlul armamentelor reflectă o
astfel de abordare. De asemenea, construirea şi menŃinerea unor regimuri internaŃionale
sunt activităŃi cooperative, rezultând din aplicarea strategiilor de cooperare şi au, în ultimă
instanŃă, drept scop mărirea avantajului comun pe termen lung.
Aceste elemente de analiză îşi dovedesc relevanŃa dacă se acceptă drept valabilă
premisa că eficienŃa forŃelor militare depinde şi de capacitatea tehnologică şi de coeziunea
grupului, de implicaŃii sociale sau de abilitatea de a alcătui alianŃe utile.

Lista subiectelor:
-Modelul realist al strategiilor de securitate;
-Modelul idealist al strategiilor de securitate;
-Matricea analizei pluridimensionale;
-Strategia şi formarea de alianŃe.

9.Strategia de securitate nationala a Romaniei

Obiectivul principal al acestui capitol este de a face o prezentare a conŃinutului
strategiei naŃionale de securitate a României.

Concepte cheie:
-securitate naŃională;

27
 -interese naŃionale;
-valori naŃionale;
-dezvoltare durabilă;
-buna guvernare.

Rezumatul capitolului:
Securitatea nationala reprezinta conditia fundamentala a existentei natiunii si
statului român care are ca domeniu de referinta valorile, interesele si necesitatile
nationale.
Securitatea nationala este un drept imprescriptibil care deriva din suveranitatea
deplina a poporului, se fundamenteaza în ordinea constitutionala si se înfaptuieste în
contextul securitatii regionale, euro-atlantice si globale.
Strategia de securitate nationala raspunde nevoii si obligatiei de protectie legitima
împotriva riscurilor si amenintarilor ce pun în pericol drepturile si libertatile fundamentale
ale omului, precum si bazele existentei statului roman, si vizeaza, cu prioritate, domeniile
si activitatile consacrate starii de legalitate, sigurantei etateanului, securitatii publice si
apararii nationale. Ea se realizeaza prin masuri active de natura politica, economica,
diplomatica, sociala, juridica, administrativa si militara, prin activitatea de informatii, contra-
informatii si securitate si prin gestionarea eficienta a crizelor, în conformitate cu normele
de conduita ale comunitatii democratice internationale.
Statutul de membru al Aliantei Nord-Atlantice, ca si procesul complex de integrare
în Uniunea Europeana pe care îl parcurge România, actionând într-un spatiu de securitate
care are la baza valori, interese si obiective comune, fundamentate pe principiile si
normele democratiei, statului de drept si economiei de piata, ofera tarii noastre conditii
favorabile de dezvoltare economica si sociala durabila, de participare activa la actiunile de
mentinere a pacii si stabilitatii în plan regional si global, la contracararea eficienta atât a
riscurilor si amenintarilor clasice, cât si a celor asimetrice.
În acest context, constructia si dezvoltarea adecvata a capacitatilor nationale de
raspuns la provocarile contemporane, în cadrul sistemului de aparare comuna si al politicii
externe si de securitate comuna, al garantiilor de securitate oferite de institutiile europene
si euro-atlantice si de relatiile de parteneriat strategic, precum si transformarea,
modernizarea sau adaptarea oportuna a acestor capacitati în functie de cerintele noului
mediu de securitate, constituie pilonii de baza ai securitatii nationale.
Securitatea nationala se asigura atât prin efort national intern, prin strategii si forte
proprii, cât si prin cooperarea cu aliatii si partenerii, în consonanta cu prevederile
conceptelor strategice ale Aliantei Nord-Atlantice si cu strategia de securitate a Uniunii
Europene, care ofera bazele operationale ale colaborarii sistematice cu organizatiile de
securitate, aparare si cooperare regionala si globala.
Valorile fundamentale pe temeiul carora poporul român îsi construieste destinul -
comune ca esenta cu valorile comunitatii euro-atlantice - sunt acele elemente definitorii ale
profilului national prin protejarea, promovarea si apararea carora se asigura conditiile
esentiale ale existentei si demnitatii românilor, în cadrul colectivitatilor, statului national si
al organizatiilor politice si de securitate din care România face parte.
Valorile nationale constituie premisele pe baza carora statul român - în exercitarea
atributiilor fundamentale încredintate de poporul suveran si în acord cu prevederile

28
dreptului international - îsi construieste sistemul de organizare si functionare a societatii
prin intermediul institutiilor, organizatiilor democratice si al actiunii civice.

Lista subiectelor:
-ConŃinutul strategiei naŃionale;
-Obiectivele de securitate ale României;
-Construirea noii identităŃi europene şi euroatlantice a României;
-Reperele bunei guvernări.

10.Strategia militară
Obiectivul fundamental al acestui capitol este de a prezenta ce este strategia
militară şi care sunt conceptele cu care operează aceasta.

Concepte cheie:
-strategie militară;
-strategia acŃiunilor militare;
-lupta armată;
-apărare;
-ofensivă.

Rezumatul capitolului:
Strategia războiului (mai este denumită şi marea strategie) conŃine cunoştinŃe
despre modul de a întrebuinŃa, pe baza unei concepŃii de ansamblu, toate forŃele şi
mijloacele de care dispune statul în diferite domenii (politic, economic, diplomatic, cultural,
tehnico-ştiinŃific, demografic, militar etc.) şi de a conduce acŃiunile acesteia în vederea
realizării scopului politic al războiului.
Strategia acŃiunii militare (mai este denumită şi mica strategie ) cumulează toate
cunoştinŃele ce permit folosirea în condiŃii de eficienŃă, în război sau pe timp de pace, pe
baza unui plan de ansamblu, forŃele armate ale starului (alianŃei) precum şi conducerea
acŃiunilor militare de nivel strategic (operaŃii strategice) în vederea participării la
îndeplinirea scopului politic general al războiului, prin îndeplinirea integrală a scopului
confruntării militare.
Concepte cu care operează strategia militară: Strategia militară operează atât cu
conceptele generale ale ştiinŃei militare cât şi cu o serie de noŃiuni şi sintagme
operaŃionale proprii. Dintre conceptele cu caracter general folosite atât în ştiinŃa militară
cât şi în strategia militară putem aminti: război, acŃiune militară, luptă armată, legile şi
principiile luptei armate, apărare ofensivă.
NoŃiunile specifice strategiei militare sunt acele elemente fundamentale pe care
se întemeiază conŃinutul teoretic şi ştiinŃific al acestuia. Prin aceste concepte particulare
strategia militară îşi dezvăluie caracterul şi conŃinutul şi se delimitează clar de celelalte
componente ale artei şi ştiinŃei militare. Dintre acestea putem enumera: principiile
strategice, operaŃia de tip strategic, ofensiva, şi operarea strategică, contraofensiva
strategică, spaŃiu strategic, teatrul de război, teatrul de acŃiuni militare teatrul operaŃional,
resursele strategice, puterea militară, legile războiului, periodizarea războiului, valori
strategice, potenŃial militar, conducerea strategică, cooperarea strategică, desfăşurarea
strategică, armament strategic etc.

29
 ConŃinutul strategiei militare este evidenŃiat prin: 1. Latura teoretică: a.
Problemele conducerii războiului şi a acŃiunilor militare; b. ModalităŃile de întrebuinŃare a
forŃelor şi mijloacelor participante la război; c. Fundamentarea principiilor, regulilor,
procedeelor şi normelor de pregătire şi ducere ale acŃiunilor militare; 2. Latura practic-
aplicativă: a. DirecŃionează activităŃile desfăşurate în vederea pregătirii Ńării şi a armatei
pentru război; b. Conducerea nemijlocită a acŃiunilor de mare amploare;
FuncŃiile strategiei militare.
FuncŃia gnoseologică (de cunoaştere). Obiectul de studiu al strategiei îl constituie
pregătirea , desfăşurarea şi conducerea războiului în ansamblu şi acŃiunilor militare de
mare amploare. Deci strategia militară investighează cu mijloace ştiinŃifice adecvate
fenomenul război şi lupta armată la nivel strategic. Rezultatele acestor investigaŃii sunt
exprimate în teze, idei, principii, norme, reguli, etc cu privire la modul de conducere şi
întrebuinŃare a forŃelor armate strategice.
FuncŃia predictivă. Strategia nu se rezumă doar la a cunoaşte fenomenul militar ci
face predicŃii, prognoze, planuri de acŃiune cu privire la evoluŃia acŃiunilor militare
strategice în timp şi spaŃiu. Scenariile strategice şi planurile de război sunt produsele cele
mai elocvente care demonstrează şi justifică în acelaşi timp funcŃia predictivă.
FuncŃia practic aplicativă. Ca orice domeniu ştiinŃific, nici strategia nu face ştiinŃă
de dragul ştiinŃei ci are un scop practic precis delimitat. Rezultatele cercetărilor sunt
aplicate în practica militară atât pe timp de pace cât şi pe timpul acŃiunilor militare
strategice.
Constrângerile impuse de strategiile militare actuale
- Vulnerabilitatea statului faŃă de o agresiune declanşată prin surprindere, cu
întrebuinŃarea limitată (tactică) a mijloacelor militare performante, dar cu o forŃă acŃională
considerabilă. Această constrângere este rezultatul: - InsuficienŃei (nerealizării) unor
sisteme de securitate regionale sau zonale; - Lipsei garanŃiilor de securitate şi apărare de
care statul are nevoie; - IneficienŃei S.N.Ap. cu valenŃe reale de descurajare şi cu o
viabilitatea acŃională corespunzătoare. Strategia militară trebuie să propună alternativa
ducerii războiului şi luptei armate, precum şi să ofere soluŃii temporare în legătură cu
supravieŃuirea statului într-o situaŃie strategică deosebită.
- A doua constrângere a strategiei militare rezultă din principiile doctrinei
militare, care exprimă justeŃea şi ceea ce este „drept” în pregătirea şi desfăşurarea
războiului (luptei armate). Din punct de vedere doctrinar: - Nu se consideră inamic
(agresor) nici un stat vecin sau o altă putere militară; - Statul în cauză nu va desfăşura
acŃiuni agresive asupra nici unui alt stat; - Acceptarea premeditată a ducerii acŃiunilor
militare principale pe teritoriul naŃional; - AcŃiunile militare vizează numai grupările de
invazie ale adversarului.
- VoinŃa naŃională exercită o altă constrângere asupra strategiei militare. VoinŃa
naŃională este un element dinamic al puterii statului şi este formată din: - VoinŃa publică -
VoinŃa puterii - VoinŃa legislativului - VoinŃa executivului - VoinŃa instituŃiei prezidenŃiale -
Strategia naŃională trebuie să ofere soluŃii şi rezolvări care să concorde cu voinŃa
naŃională.
- Constrângerile legale afectează dezvoltarea teoretică şi latura practic-aplicativă
ale strategiei militare. Se au în vedere: - Legile Ńării; - AtribuŃiile organelor abilitate în
problemele apărării; - RelaŃiile statornicite dintre legislativ şi executiv, dintre putere şi
opoziŃie.

30
 - Constrângerile geografice au o mare influenŃă asupra strategiei militare.
Elaborarea strategiei militare va Ńine cont de: poziŃia geostrategică a statului, vecinii,
natura şi configuraŃia frontierelor, mărimea teritoriului naŃional, accesul la mare,
caracteristicile fizico-geografice ale spaŃiului, infrastructura teritorială.
- Structura forŃelor armate şi riscul - Se manifestă o strânsă relaŃie între
concepŃiile strategice militare, structura forŃelor armatei şi risc. O concepŃie strategică
satisface realizarea unor obiective politice faŃă de anumite ameninŃări, iar structura forŃei
militare asigură potenŃialul necesar aplicării strategiei.
- InerŃia birocratică-constituie o constrângere a strategiei militare bazată pe rutină
şi rezistenŃă la inovaŃii şi modificări strategice. Strategia militară recomandă pentru
descurajarea războiului şi anihilarea într-o bună măsură a superiorităŃii unui adversar
puternic, crearea alianŃelor militare. Strategia militară trebuie să plece în elaborarea
concepŃiilor militare de la definirea foarte clară a intereselor (scopurilor, obiectivelor) apoi
urmează stabilirea forŃelor şi mijloacelor necesare.
În concluzie fundamentele strategiei militare actuale îşi au originile în trecut,
sunt modelate în prezent şi sunt destinate viitorului.

Lista subiectelor:
-Raportul politică militară – strategie militară;
-Strategia războiului;
-Strategia acŃiunii militare;
-FuncŃiile strategiei militare;
-Constrângerile impune strategiei militare.

11.Apărarea naŃională şi apărare colectivă

Obiectivul principal al acestui capitolul este de a elucida conceptele de apărare
naŃională şi apărare colectivă şi de a evidenŃia corelaŃia dintre acestea.

Concepte cheie:
-apărare naŃională;
-apărare totală (generalizată);
-apărare colectivă;
-apărare colectivă;
-doctrină militară;
-alianŃă militară.

Rezumatul capitolului:
Unirea oamenilor, a entităŃilor sociale pentru a putea preveni şi înlătura un pericol comun
reprezintă un drept natural, care are determinări de ordin ontologic, nomologic, axiologic, praxiologic şi
teleologic. Analiza evenimentelor istorice petrecute din evul mediu până în zilele noastre ne oferă o
multitudine de situaŃii în care entităŃile sociale au creat alianŃe sau coaliŃii pentru promovarea unor
interese prin acŃiuni defensive sau ofensive.
Concepte şi principii ale apărării nationale
Una din dimensiunile securităŃii naŃionale este apărarea naŃională care are drept scop
prevenirea, descurajarea şi respingerea oricărei agresiuni militare la adresa României.
Apărarea naŃională cuprinde ansamblul de măsuri şi activităŃi adoptate şi desfăşurate de

31
statul român în scopul de a garanta suveranitatea naŃională, independenŃa şi unitatea statului,
integritatea teritorială a Ńării şi democraŃia constituŃională. Este un atribut inalienabil al statului român şi
se poate realiza prin autoapărare individuală sau colectivă.
Autoapărarea individuală este specifică statelor nealiate şi neintegrate în alianŃe sau coaliŃii.
În situaŃii excepŃionale statele naŃionale integrate în aliante pot fi puse în postura de a se apăra în mod
individual sau în cadrul unor coaliŃii formate pe baza unor înŃelegeri conjuncturale.
Din experienŃa N.A.T.O. şi a modului de aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord semnat la
Washington la 4 aprilie 1949 putem defini apărarea colectivă ca un ansamblu de măsuri şi acŃiuni
desfăşurate în toate domeniile de un grup de state reunite într-o alianŃă sau coaliŃie, pe baza unui
tratat sau înŃelegere, în conformitate cu prevederile Cartei O.N.U. în scopul apărării valorilor şi
intereselor fundamentale comune împotrivă oricărei agresiuni armate, menŃinerii stabilităŃii şi securităŃii
internaŃionale.
Între apărarea naŃională şi cea colectivă există o relaŃie biunivocă, se presupun şi se
intercondiŃionează reciproc. Scopul şi obiectivele apărării naŃionale se pot realiza cel mai eficient în
cadrul apărării colective.
Apărarea naŃională şi apărarea colectivă nu sunt incompatibile. Prima poate fi considerată ca
parte a apărării colective, atunci când toate obiectivele ei se regăsesc în cele ale apărării colective sau
complementară, când doar o parte din acestea sunt comune.
În cadrul alianŃei, apărarea naŃională se concepe şi se planifică într-un sistem integrat pe
baza principiilor cuprinse în tratat. În afara obligaŃiilor pe care statele naŃionale le au în cadrul alianŃei,
ele pot să-şi dezvolte capacităŃi militare în funcŃie de posibilităŃile, situaŃia şi interesele specifice.
AlianŃele pot cuprinde principii şi norme prevăzute în tratate, un sistem instituŃional politico-
militar şi capacităŃi militare comune şi cele ale statelor naŃionale, precum şi misiunile de îndeplinit.
Din punct de vedere teoretic "apărarea naŃională" este definită ca fiind "...totalitatea măsurilor
şi acŃiunilor adoptate şi desfăşurate de autorităŃile constituŃionale ale statului român în timp de război,
în scopul garantării suveranităŃii naŃionale, independenŃei şi unităŃii statului, integrităŃii teritoriale a Ńării şi
a democraŃiei constituŃionale".
În ce ne priveşte, nu putem fi satisfăcuŃi de această abordare a problemelor, decât dacă
această definiŃie este completată cu două aspecte. Primul, schimbarea expresiei "în timp de război",
cerinŃă impusă de faptul că aceste "acŃiuni şi măsuri" se desfăşoară în forme specifice, în toate stările
organismului militar - la pace, în situaŃii de criză şi la război. Al doilea aspect, avem în vedere
introducerea, în final, ca scop al acŃiunilor şi măsurilor specifice, "apărarea şi promovarea intereselor
naŃiunii române în raporturile cu alte naŃiuni".
Dintre principalele atribute şi elemente de conŃinut ale "apărării naŃionale", amintim:
− stabilirea de alianŃe politico-militare;
− adoptarea doctrinei şi strategiei militare naŃionale;
− stabilirea valorii, structurii şi înzestrării forŃelor militare active şi teritoriale;
− pregătirea teritoriului, economiei şi a populaŃiei pentru apărare;
− conducerea şi executarea nemijlocită a operaŃiilor de apărare a teritoriului naŃional, a
independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a Ńării, precum şi a ordinii constituŃionale în cadrul statului de
drept.
Ceea ce poate fi găsit doar în forme incipiente, cel puŃin în actualul stadiu de evoluŃie a
N.A.T.O., sunt ceea ce în cazul "apărării naŃionale" numim "măsuri de pregătire a teritoriului şi
economiei pentru apărare". În schimb, pregătirea populaŃiei pentru apărare este un atribut exclusiv
naŃional.
Privind corelaŃia dintre "apărarea naŃională" şi "apărarea colectivă", un prim aspect de

32
subliniat este interferenŃa dintre cele două concepte, care derivă, în primul rând, din integrarea
teritoriului naŃional al României în zona de acoperire a prevederilor art.5 al Tratatului de la Washington
şi, în al doilea rând, din comunitatea de interese existentă între România şi AlianŃă, ca structură
politico-militară integrată. Aceasta presupune, aşa cum se poate vedea clar din cele prezentate,
existenŃa unor elemente ale "apărării naŃionale" care se întrepătrund cu cele ale "apărării colective" şi
invers .
InterferenŃa, care poate fi punctul de plecare al corelaŃiei, determină o altă trăsătură a
raportului în discuŃie şi anume, unitatea, aceasta fiind în acelaşi timp şi o cerinŃă pentru optimizarea
ambelor domenii. În acest sens, trebuie menŃionat că fiecare Ńară membră a AlianŃei, în funcŃie de
riscurile pe care şi le asumă, trebuie să acŃioneze pentru: întărirea forŃelor proprii, astfel încât să fie în
măsură să ducă un război de apărare naŃională; participarea cu o cantitate de forŃe la efortul colectiv
de apărare în cadrul AlianŃei Nord-Atlantice; participarea la dezvoltarea şi menŃinerea unui mediu de
securitate favorabil protejării intereselor sale.
Aceasta face ca o Românie puternică în primul rând, militar, dar înainte de toate economic şi
politic, să contribuie la tăria organismului integrat, după cum şi puterea mai mare a acestuia aduce un
plus de securitate pentru Ńara noastră. De asemenea, o strategie politico-militară corespunzătoare,
aplicată de către statul român, poate avea efecte benefice pentru securitatea celorlalŃi membri, după
cum aplicarea unor măsuri adecvate de către Ńările membre poate avea un efect favorabil asupra
securităŃii României, reciproca fiind adevărată şi în acest caz. În fine, existenŃa manifestă a unor
capabilităŃi operativ-tactice şi procedurale de înaltă calitate şi eficienŃă, la nivelul structurilor decizionale
şi acŃionale ale Armatei României, este de natură să determine creşterea capacităŃii operaŃionale a
AlianŃei, în ansamblu, după cum şi capacităŃile similare actuale ale membrilor marcanŃi ai N.A.T.O.
influenŃează, chiar şi indirect, creşterea potenŃialului acŃional al forŃelor noastre armate.
Conceptul de apărare colectivă
Din experienŃa N.A.T.O. şi a modului de aplicare a Tratatului Atlanticului de Nord
semnat la Washington la 4 aprilie 1949 putem defini apărarea colectivă ca un ansamblu de
măsuri şi acŃiuni desfăşurate în toate domeniile de un grup de state reunite într-o alianŃă
sau coaliŃie, pe baza unui tratat sau înŃelegere, în conformitate cu prevederile Cartei
O.N.U. în scopul apărării valorilor şi intereselor fundamentale comune împotrivă oricărei
agresiuni armate, menŃinerii stabilităŃii şi securităŃii internaŃionale.
Apărarea colectivă se desfăşoară pe baza unor tratate elaborate şi adoptate de un
grup de state constituite în alianŃe sau coaliŃii cu respectarea strictă a Cartei O.N.U.
În cuprinsul tratatelor sunt incluse scopul, obiectivele, misiunile alianŃei şi
modalităŃile de organizare şi funcŃionare a acesteia. Deciziile se iau la nivelul politic prin
unanimitatea voturilor exprimate de către statele membre.
Orice acŃiune întreprinsă de o alianŃă politico-militară ce vizează pacea şi
securitatea internaŃională trebuie să fie compatibilă cu scopurile şi principiile Cartei O.N.U.,
să fie aduse imediat la cunoştinŃa Consiliului de Securitate şi să nu afecteze în nici un fel
puterea şi îndatoririle acestuia. AlianŃele politico-militare pot fi folosite de către Consiliul de
Securitate pentru aplicarea acŃiunilor de constrângere a unor state sub autoritatea
obligatorie a acestuia. De asemenea, o alianŃă politico-militară nu poate acorda sprijin unui
stat supus unor constrângeri din partea Consiliului de Securitate.
Orice stat poate deveni membru al unei alianŃe politico-militare depunând un
instrument de aderare dacă se angajează să respecte prevederile tratatului care stă la
baza alianŃei, primeşte invitaŃia de aderare, care este aprobată de parlamentele statelor
membre. În acelaşi timp, orice stat poate înceta a mai fi parte a tratatului prin depunerea

33
unui instrument de denunŃare în condiŃiile stabilite prin tratat.
Pe baza tratatului, alianŃa politico-militară elaborează strategii de acŃiune pentru
îndeplinirea scopului şi obiectivelor comune şi instituŃii militare adecvate. Scopul şi
obiectivele alianŃei se realizează prin acŃiuni separate ale statelor membre sau în comun în
cadrul apărării colective în care scop statele membre vor creşte capacitatea lor individuală
şi colectivă de rezistenŃă împotriva unui atac armat şi îşi vor oferi asistenŃa mutuală
necesară.
AlianŃa politico-militară asigură indivizibilitatea securităŃii aliaŃilor; un atac împotriva
unuia dintre ei este considerat un atac împotriva tuturor.
Partajarea echitabilă a rolurilor, riscurilor şi responsabilităŃilor, cât şi avantajelor
legate de apărarea comună reprezintă unul din principiile care dau substanŃa şi coeziune
alianŃei.
AlianŃele politico-militare nu se consideră adversarul nici unei Ńări decât în condiŃiile
prevederilor Cartei O.N.U.

Lista subiectelor:
-Conceptele şi principiile apărării naŃionale;
-Pregătirea teritoriului pentru apărare;
-Conceptul de apărare colectivă;
-Raportul dintre apărarea naŃională şi apărarea colectivă;
-Dezvoltare şi progres social.

6.AplicaŃii
1.FaceŃi un studiu corporativ ale modelelor de securitate.
2.ExplicaŃi dilema de securitate.
3.DemonstraŃi caracterul multidimensional al securităŃii.
4.ExplicaŃi raportul dintre valorile naŃionale şi interesele naŃionale.
5.Care sunt tendinŃele probabile din mediul internaŃional de securitate la începutul
secolului XXI.
6.ArătaŃi diferenŃele dintre risc, ameninŃare, pericol şi vulnerabilitate.
7. Ce este războiul asimetric?.
8.PrezentaŃi principalele modele de analiză a strategiilor de securitate.
9.Care este conŃinutul principal al strategiei naŃionale de securitate?.
10. ExplicaŃi raportul dintre politica militară şi strategia militară
11.Care este raportul dintre apărarea naŃională şi apărarea colectivă în cazul
României?.

7.Exemple de teste de autoevaluare:

Răspunsurile pot fi date prin parcurgerea bibliografiei obligatorii.
a.MenŃionaŃi dacă anunŃurile următoare sunt adevărate sau false:
1.În lucrarea sa “Istoria Războiului peloponezian”, istoricul antic Tucidide exprima
idei caracteristice curentului idealist de gandire.
2.Nicolo Machiavelli a fost un admirator al violenŃei politice a lui Cezare Borgia
3.Şcoala realistă de gândire postulează că acŃiunile statelor trebuie judecate potrivit
valorilor morale universale.

34
 4.Teoria balanŃei de putere este o modalitate de explicare a dinamicii relaŃiilor
internaŃionale de sorginte liberală.
5.Hans Morgenthau a definit conceptul de “securitate naŃională” drept “integritatea
teritoriului naŃional şi a instituŃiilor sale”.
6.În spiritul teoriei contractului social, statul are obligaŃia să asigure securitatea
individuală a cetăŃenilor săi.
7.InterdependenŃa economică este o modalitate de asigurare a securităŃii naŃionale.
8.Prin concepŃia sa asupra noŃiunii de securitate, Barry Buzan este un reprezentant
al şcolii realiste de gândire.
9.In viziunea lui Carl von Klausewitz, razboiul este „ un act de forta pentru a-l
determina pe inamic sa ne indeplineasca vointa”
10.In conceptia lui Eric von Ludendorf, „razboiul total” reprezinta razboiul nuclear,
care duce la extinctia combatantilor.
b.AlegeŃi varianta de răspuns corectă:
11.În lucrarea sa “Principele”, Nicolo Machiavelli sfătuieşte conducătorii de state să
acorde importanŃă următoarelor aspecte:

a. virtuŃii şi îmbunătăŃirii moralităŃii poporului;

b.păstrării păcii şi bunei înŃelegeri cu statele vecine;
c.acumularea de putere şi menŃinerea siguranŃei propriului stat
12.Potrivit şcolii realiste de gândire, motivaŃiile care determină acŃiunea statelor pe
plan internaŃional Ńin, în principal, de:
A. menŃinerea securităŃii naŃionale;
B. păstrarea şi mărirea puterii;
C. considerente umanitare.
A+B
A+C
B+C
13.Teoria realistă analiză conceptul de securitate dept:

1.securitate a statului – naŃiune;

2.securitatea statului ca entitate teritorială;
3.securitatea statului ca entitate politică;
4.securitate statului ca unic actor al relaŃiilor internaŃionale.
14.Teoria “securităŃii comune”, ca şi concept elaborat în cadrul situaŃiei de
securitate specifice războiului rece, presupunea:

1.abŃinerea reciprocă;
2.renunŃarea la competiŃie şi cooperarea între state
15.Conceptul “securităŃii colective” este de sorginte:
1.realistă;
2.liberală.
16.Conceptul restrâns despre securitate se referă la:
1.securitatea militară;
2.apărarea drepturilor omului prin mijloace juridice;
3.soluŃionarea problemelor minorităŃilor naŃionale prin dialog inter -

35
 etnic.
17.Teoria “păcii democratice”, potrivit căreia statele cu regim intern democratic nu
comit acte de agresiune la adresa altor state, este inspirată de ideile gânditorului:

1.Friedrich Hegel;
2.Immanuel Kant;
3.Hans Morgenthau
18.Crearea ComunităŃii Cărbunelui şi OŃelului, precursoarea Uniunii Europene, este
expresia teoriei de menŃinere a securităŃii bazată pe:

1. autarhie economică;
2.diversificarea resurselor de aprovizionare;
3.interdependenŃa economică.
19.Afirmatia despre razboi potrivit careia: „ Astfel, cei talentaŃi la război îşi înfrâng
inamicul fără luptă. Ei îi capturează oraşele fără să le ia cu asalt şi îi răstoarnă statul fără
întârziere” apartine autorului:

1.Sun Tzu;
2.Carl von Clauzewitz;
3.Eric von Ludendorf
10.In perioada Razboiului Rece, mecanismele de mentinere a unui anumit echilibru
al violentei intre cele doua blocuri ideologice erau:
A. descurajarea nucleara;
B. razboaiele periferice;
C. confruntarile militare directe intre cele doua mari super – puteri.

A+B
A+C
B+C

8.Evaluarea computerizată sub formă de teste tip grilă:

Întrebările cu răspunsurile vor fi predate cu cel puŃin 30 de zile înainte de începerea
sesiunii.

36