Tablitele de Smarald ale lui Thoth Atlantul - misterul lumii si a

universurilor

In ceea ce voi prezenta va uimii cu siguranta pe toata lumea, dar pt a intelege

este necesar ca dumneavostra sa cititi tot fara sa va opriti pe undeva si veti
intelege toate misterele lumii antice, pana la misterul universului nostru cat si a
celorlalte. Aceste tablite trebuiesc citite de zeci de ori pt a le intelege
intelepciunea, daca doriti, pt ca este sub o forma codata care pare la prima
vedere simpla.

TABLITELE DE SMARALD ALE LUI THOTH, ATLANTUL

PREFATA
Istoria tablitelor tradusa in urmatoarele pagini pare ciudata si trece dincolo de
credintele oamenilor de stiinta moderni. Vechimea lor este incredibila (36 000 ani
i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie
in Egiptul antic dupa scufundarea tarii-mama, Atlantida. El este cel care a
construit Marea Piramida din Giza, in mod eronat atribuita lui Keops. In aceasta
el a incorporat cunostintele intelepciunii antice si tot acolo a pus la pastrare in
siguranta inscrisuri si instrumente din vechea Atlantida. Vreme de aproape 16
000 de ani el a condus stravechea rasa a Egiptului, intre 52 000 i.H. pana in 36
000 i.H. La acea vreme,
stravechea rasa barbara din care faceau parte el si adeptii lui, se ridicase la un
inalt grad de civilizatie. Thoth era nemuritor deoarece invinsese moartea, trecand
in celelalte planuri de existenta la dorinta, prin dematerializare. Intelepciunea lui
imensa l-a facut conducator peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din
America de Sud si Centrala. Cand a sosit timpul sa paraseasca Egiptul, a ridicat
Marea Piramida deasupra Marii Sali din Amenti.
colo a depozitat documentele si a desemnat pe cei mai de incredere oameni ai
sai sa le pazeasca. Mai tarziu, descendentii acelor paznici au devenit preotii
Piramidei, cei care l-au zeificat pe Toth declarandu-l Zeul Intelepciunii. Conform
legendei, Sala din Amenti a devenit "lumea de dincolo", sala zeilor, pe unde
trecea sufletul pentru judecata de dupa moarte. In ultimele secole, spiritul lui
Thoth a trecut in corpurile oamenilor in maniera descrisa de tablite. Ca atare el s-
a incarnat de trei ori, ultima oara fiind cunoscut ca HERMES – de trei ori
nascutul. In timpul acestei incarnari a lasat documentele cunoscute de catre
ocultistii moderni sub numele de "Tablitele de Smarald", o prezentare mai tarzie
si cu mult mai saraca a enigmelor lumii antice. Tablitele traduse in aceasta
lucrare sunt zece la numar si au fost lasate in Marea Piramida in grija preotilor.
Cele zece tablite sunt impartite in 13 parti, de dragul conventiei. Ultimele doua
sunt atat de importante, incat este interzisa prezentarea lor publicului larg in
prezent. Totusi continutul celorlalte dezvaluie secrete care se vor dovedi de o
inestimabila valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate. Ele ar trebui
citite nu o data ci de o suta de ori pentru ca doar asa ar putea fi dezvaluit
adevaratul inteles. O citire superficiala ar oferi cateva sclipiri de frumusete dar un
studiu atent va deschide caile intelepciunii celui ce cauta. In continuare cateva
cuvinte despre modul in care aceste secrete au fost dezvaluite omului modern,
dupa ce au stat indelung timp ascunse. Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul,
vechiul KHEM, era in mare fierbere iar multe delegatii de preoti au fost trimise in
diferite parti ale lumii. Printre acestea s-au numarat si preotii Piramidei
care au purtat cu ei tablitele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tablitelor
ei puteau exercita o anumita autoritate asupra preotilor din celelalte colonii
atlante.
Legenda spune ca aceste tablite imputerniceau pe purtator cu autoritatea lui
Thoth.
Grupul de preoti care detineau tablitele au emigrat in America de Sud. Aici i-au
gasit pe Mayasi, un popor infloritor, care isi aminteau mult din intelepciunea
straveche.
Preotii s-au statornicit in acele locuri. In secolul X mayasii colonizasera peninsula
Yucatan iar tablitele au fost asezate sub altarul unuia din templele inchinate
zeului Soare. Dupa cucerirea mayasilor de catre spanioli, orasele au fost
abandonate iar comorile au ramas ascunse si uitate in temple. Trebuie sa se
inteleaga ca Marea Piramida a fost si este inca un Templu de initiere. Isus,
Solomon, Apolonius si multi altii s-au numarat printre cei initiati aici. Scriitorul
(care este in continua legatura cu Marea Camera Alba din Piramida) a primit
instructiuni sa recupereze si sa aduca inapoi in Marea Piramida tablitele
stravechi. Acest lucru s-a realizat. Inainte de a le inapoia i s-a acordat
permisiunea sa le traduca si sa pastreze o copie a intelepciunii
inscrisa pe tablite. Evenimentul a fost posibil in 1925 si abia acum s-a acordat
permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii sa zambeasca ironic. Totusi
cercetatorul atent va citi printre randuri si va descoperi intelepciunea ascunsa in
ele.
Daca Lumina se afla in interiorul tau, informatia cuprinsa in tablite va gasi in tine
un ecou. In continuare este descrisa infatisarea tablitelor: Sunt 12 tablite din
smarald verde, facute dintr-o substanta transmutata alchimic. Sunt foarte
rezistente la orice element si substanta. Mai exact structura atomica si celulara
fiind fixa ea nu permite nici o schimbare. Din aceasta cauza tablitele contrazic
legea ionizarii referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din
vechea limba atlanta. Acestea reactioneaza la undele cerebrale emise de creierul
celui ce citeste, eliberand vibratia
mentala asociata in mintea cititorului. Tablitele sunt prinse intre ele cu inele
facute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tija din acelasi
material. Pe intelepciunea continuta in aceste tablite se bazeaza misterele
stravechi. Pentru cel ce citeste cu mintea si ochii deschisi, intelepciunea
personala se va multiplica de 100 de ori. Citeste! Crezi sau nu, citeste iar vibratia
tablitelor va trezi "ceva" in tine.
In paginile urmatoare voi dezvalui cateva enigme putin cunoscute chiar de catre
slujitorii adevarului. Cautarea omului in dorinta de a intelege legile care-i
guverneaza
viata este nesfarsita. Cu toate acestea el nu a reusit sa treaca de valul care apara
planurile superioare de viziunea lui materiala asupra vietii si adevarului. Adevarul
este gata sa fie asimilat de catre cei care-si largesc propria viziune intorcandu-se
catre ei insisi si nu cautand in afara lor adevarul. In linistea simturilor materiale
se gaseste cheia intelepciunii. Cel ce vorbeste nu stie; cel ce stie nu vorbeste!
Legile supreme nu pot fi rostite. Ele exista ca o entitate pe caile care transcend
toate simbolurile sau cuvintele din lumea materiala. Simbolurile nu sunt decat
niste Chei cu care se deschid usi ce conduc spre adevaruri. De multe ori usa nu
poate fi deschisa deoarece cheia
pare atat de mareata incat lucrurile care se afla in spatele ei nu pot fi vazute.
Daca reusim sa intelegem ca toate cheile, toate simbolurile materiale sunt
manifestari, prelungiri ale unei Legi Supreme si a Adevarului, ne vom dezvolta o
viziune ce ne va permite sa trecem dincolo de val. Toate lucrurile din toate
Universurile se misca conform unei Legi. Legea care guverneaza miscarea
Planetelor nu este mai imuabila decat Legea care guverneaza manifestarea
omului in aceasta lume. Una dintre cele mai importante Legi este Legea
responsabila de de formarea omului ca fiinta materiala. Maretul scop al scolilor
initiatice din toate timpurile a fost sa dezvaluie functionalitatile Legii care leaga
omul material de omul spiritual. Legatura dintre omul material si omul spiritual
este omul intelectual deoarece mintea are atat calitati materiale cat si spirituale.
Cel care aspira la cunostinte elevate trebuie sa-si dezvolte latura intelectuala a
firii lui pentru a-si intari credinta ca poate sa-si concentreze toate fortele fiintei lui
catre si in planul pe care-l doreste. Marea cautare a Luminii, a Vietii si a Iubirii
incepe in primul rand din planul material. Condusa catre planul ultim, scopul ei
final este fuziunea completa cu Constiinta Universala. Asezarea fundatiei in
planul material este primul pas. Abia apoi vine si scopul suprem al realizarii
pirituale.
In paginile urmatoare se ofera o interpretare a tablitelor de smarald si a
intelesurilor lor secrete. In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu
transpar la suprafata cu usurinta. Lumina invataturii va deschide noi perspective
de intelegere.
"Citeste si Fii intelept" doar daca Lumina constiintei tale trezeste in tine
intelegerea care este o calitate innascuta a sufletului!
TĂBLIŢELE DE SMARALD ale lui THOTH

Tăbliţa 1 - Istoria lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor, paznicul documentelor, atotputernic

rege, magician trăind din generaţie în generaţie, pregătindu-mă să cobor în sălile
din Amenti, am scris aceste documente ale atotputernicei înţelepciuni a Marii
Atlantide spre a-i îndruma pe cei care vor veni după mine. În marele oraş din
KEOR, pe insula UNDAL, într-un timp foarte îndepartat, mi-am început această
încarnare. Preaputernicii atlanţi au trăit şi au murit altfel decât o fac oamenii din
epoca de acum, din eon în eon şi-au reînnoit viaţa în Sălile din Amenti,acolo
unde râul vieţii curge etern. De o sută de ori câte zece am coborât pe întunecatul
drum ce duce spre lumină şi de tot atâtea ori am urcat din întuneric spre lumină
cu forţe şi puteri reînnoite. Acum încă o dată voi coborî, iar cei din KHEM (Egiptul
antic, n.tr.) nu vor mai şti de mine. Dar într-un timp ce nu s-a născut încă mă voi
ridica din nou, preaputernic, cerând socoteală celor rămaşi în urmă. Atunci să vă
feriţi, voi cei din KHEM, învăţătura de mi-aţi fi trădat, căci arunca-vă-voi în
întunericul cavernelor de unde aţi venit. Să nu-mi trădaţi secretele oamenilor
nordului, oamenilor sudului, altfel blestemul meu se va abate asupra voastră. Nu
uitaţi să luaţi aminte la cuvintele mele pentru că sigur mă voi reîntoarce şi voi
cere de la voi ceea ce păziţi. Da, chiar şi de dincolo de timp şi de moarte mă voi
întoarce, răsplătind sau pedepsind, după loialitatea fiecăruia. Măreţ fost-a
poporul meu în timpuri apuse, măreţ dincolo de înţelegerea oamenilor care sunt
acum în jurul meu; având ştiinţa înţelepciunii celor de demult, căutând departe,
în inima infinităţii, cunoştinte ce aparţineau tinereţii Pământului. Înţelepţi eram
datorită înţelepciunii Copiilor Luminii care trăiau printre noi. Puternici eram
datorită puterii ce venea din focul etern. Iar mai presus de toate, cel mai
important între copiii omului era tatăl meu, THOTME, paznicul marelui templu,
punte între Copiii Luminii care locuiau în templu şi rasele de oameni care populau
cele zece insule. Sol, după Trei, al Locuitorului din UNAL, vorbind Regilor cu o
voce căreia trebuia să i te supui. Crescut-am acolo până la maturitate, fiind
învăţat de tatăl meu misterele străvechi, până când, în timp, crescu în mine focul
înţelepciunii, iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consuma. N-am dorit
altceva decât atingerea înţelepciunii. Până când într-o măreaţă zi veni porunca de
la Locuitorul Templului, să fiu adus în faţa lui. Puţini erau aceia între copiii omului
care priviseră acea faţă şi trăiseră apoi, căci Copiii Luminii nu sunt precum fiii
omului când nu sunt încarnaţi într-un corp fizic. Ales fost-am dintre fiii omului,
educat de către Locuitor astfel ca ţelurile lui să fie îndeplinite, ţeluri nenăscute
încă în pântecul timpului. Epoci întregi am locuit în Templu, acumulând din ce în
ce mai multă înţelepciune, până când şi eu m-am apropiat de lumina trimisă de
marele foc. Mi-a arătat calea spre Amenti, lumea de dincolo unde stă marele
rege pe tronul său. Adânc m-am plecat în semn de respect în faţa Maeştrilor
Vieţii şi a Maeştrilor Morţii, primind în dar Cheia Vieţii. Eliberat eram de Sălile din
Amenti, alungând moartea din cercul vieţii. Departe, spre stele, călătorit-am până
când spaţiul şi timpul au dispărut. După ce am sorbit cu nesaţ din cupa
înţelepciunii, am privit în sufletele oamenilor, unde am descoperit mistere şi mai
mari şi m-am bucurat. Căci doar în Căutarea Adevărului putea Sufletul meu să se
liniştească şi flacăra din mine să se stingă. De-a lungul epocilor am trăit,
urmărindu-i pe cei din jurul meu gustând din cupa morţii şi întorcându-se apoi în
lumina vieţii. Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri de conştiinţă
contopite cu mine, pentru ca apoi ele să fie înlocuite de seminţele unei stele
inferioare. Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare. Înspre
întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanţilor, până când, în cele
din urmă sosi în furia lui, din AGWANTI, Locuitorul, (cuvântul Agwanti nu are un
echivalent în limba engleză; înseamnă o stare de detaşare. n.tr.) rostind
Cuvântul, chemând puterea. Adânc în inima Pământului, fiii din Amenti auziră şi,
auzind, produseră preschimbarea florii focului care arde etern, îl transformară
folosind LOGOS-ul,
până cand marele foc îşi schimbă direcţia. Peste lume se năpustiră atunci marile
ape, înecând şi scufundând, schimbând echilibrul Pamântului până când doar
Templul Luminii mai rămase întreg, pe marele munte de pe insula UNDAL, care
se ridică dintre ape, doar câţiva mai trăiau salvaţi de furia apelor. Mă chemă apoi
Maestrul, zicând: Adună-mi poporul. Du-i departe, peste ape cu ajutorul celor ce
te-am învăţat, pâna vei ajunge pe pământul barbarilor păroşi, ce locuiesc în
peşteri, în deşert. Acolo urmează planul pe care îl ştii deja. Adunatu-mi-am
atunci poporul şi am intrat în marea navă a Maestrului. În sus ne-am ridicat
dimineaţa. Întunecat sub noi se vedea Templul. Brusc, peste el năpustitu-s-au
apele. Dispărut de pe suprafaţa Pământului, până când vremea va sosi, era
măreţul Templu. Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineţii, până
când sub noi se întinse tărâmul copiilor din KHEM. Mânioşi, ne-au întâmpinat cu
măciuci şi suliţi, pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie şi chiar să-i distrugă
pe fiii Atlantidei. Atunci ridicatu-mi-am toiagul, îndreptand spre ei o rază
vibratorie care îi făcu să rămână nemişcaţi ca nişte bucăţi de piatră de pe munte.
Apoi le-am vorbitu cu o voce calmă şi paşnică, povestindu-le despre puterea
Atlantidei, afirmând că suntem copiii Soarelui şi mesagerii lui. I-am intimidatu
apoi, arătandu-le puterile mele magice până când au ajuns să se târască la
picioarele mele, când s-au putut mişca din nou. Mult timp am locuit pe tărâmul
numit KHEM, mult, mult timp. Ascultând poruncile Maestrului, care, deşi doarme,
totuţi trăieşte de-a pururi, am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în
toate zările, sperând ca din pântecul timpului înţelepciunea poate reapărea în
copiii ei. Mult timp petrecut-am în KHEM, făcând lucruri măreţe cu ajutorul
înţelepciunii din mine. În sus crescură, spre lumina cunoaşterii, copiii din KHEM,
udaţi de ploile înţelepciunii mele. Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi
pot păstra puterile, trăind din epocă în epocă drept Soare al Atlantidei, păzind
înţelepciunea, păstrând documentele. Câţiva dintre fiii KHEM-ului, atrăgându-i pe
ceilalţi în jurul lor, crescură încet în forţa Sufletului. Acum, încă o dată, cobor
dintre ei în întunecatele săli din Amenti, adânc în sălile subterane, înaintea
Maeştrilor puterilor, faţă în faţă încă o dată cu Locuitorul. Ridicatu-m-am sus,
deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre Amenti. Puţini ar avea
curajul să îndraznească, puţini trec poarta spre întunericul din Amenti. Ridicat-
am, deasupra intrării, o puternica piramidă, folosind puterea ce întrece forţa
Pământului (gravitaţia).Adânc, foarte adânc, am aşezat casa-de-forţă sau
camera, din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de
măreaţa adunare. Acolo, în vârf, am aşezat cristalul care trimite raze spre “Timp-
Spaţiu”, atrăgând forţa din eter şi concentrând-o către trecătoarea spre Amenti.
Construit-am şi alte camere care par a fi goale, totuşi în ele se află ascunse
cheile spre Amenti. Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate să se
purifice mai întai prin post îndelungat. Să se întindă în sarcofagul de piatră din
camera mea. Apoi îi voi dezvălui marile mistere. Curând se va îndrepta spre locul
unde îl voi întâmpina, chiar şi în întunericul Pământului îl voi întâmpina, eu,
Thoth, Maestrul Înţelepciunii, îl voi întâmpina şi voi trăi alături de el de-a pururi.
Construit-am Marea Piramidă, după modelul piramidei forţei Pământului, arzând
etern, astfel ca şi ea să rămâna de-a lungul secolelor. În interiorul ei am aşezat
cunoaşterea despre “Ştiinţa-Magiei”, astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din
Amenti, da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti, Sufletul meu, care hoinăreşte
liber, se va reîncarna, va locui între oameni în această formă sau în alta. (Hermes
- de trei ori născutul) Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt, îndeplinindu-i
poruncile, astfel ca mulţi să fie ridicaţi. Acum mă întorc în Sălile din Amenti,
lăsând în urmă ceva din înţelepciunea mea. Păstraţi-o şi urmaţi porunca
Locuitorului: Ridicaţi întotdeauna ochii spre lumină. Cu siguranţă, în timp, veţi
deveni una cu Maestrul, cu siguranţă şi pe bună dreptate sunteţi una cu
Maestrul, cu siguranţă şi pe bună dreptate sunteţi una cu TOTUL. Acum plec de
la voi. Nu uitaţi poruncile mele, păstraţi-le şi respectaţi-le, iar eu voi fi cu voi,
ajutându-vă şi îndrumându-vă spre Lumină. În faţa mea se deschide poarta.
Cobor în întunericul nopţii.

Tăbliţa 2 - Sălile din Amenti

Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti, cu mult sub insulele
scufundatei Atlantida, Sălile Morţilor şi ale celor vii, scăldate în focul infinitului
TOT. Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spaţiu-timp, Copiii Luminii au
privit în jos către lume. Văzând copiii omului în sclavie, legaţi de forţa care venea
de dedesubt, au ştiut că doar eliberându-se din această sclavie va putea omul să
se ridice de pe Pământ spre Soare. Pe Pământ coborat-au şi şi-au creat corpuri,
asemănătoare celor ale oamenilor. Maeştrii au spus, după această transformare:
“Suntem cei formaţi din praf din spaţiu, luând parte la viaţa din infinitul TOT;
trăim în lume ca şi copiii omului, la fel ca şi copiii omului şi totuşi diferit.” Apoi,
pentru a locui, adânc sub scoarţa Pământului, au săpat spaţii mari cu ajutorul
puterii lor, spaţii diferite de cele ale copiilor omului. Le-au înconjurat apoi cu
forţe şi puteri, pentru a apăra Sălile Morţilor. Unul lângă altul au aşezat apoi alte
spaţii, le-au umplut cu Viaţa şi cu lumina de deasupra. Construit-au apoi Sălile
din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi, să trăiască plini de viaţă până
la sfârşitul eternităţii. Treizeci şi doi de copii erau, Fii ai Luminilor care coborâseră
între oameni, căutând să elibereze din sclavia întunericului pe cei ţintuiţi de forţa
ce venea de dedesubt. Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare arzătoare, ce se
mărea, alungând noaptea. Aşezată în centru, o rază puternică, dătătoare de
Viaţă, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se apropiau de ea. Aşezat-au
tronuri în jurul ei, treizeci şi două, locuri pentru fiecare Copil al Luminii, aşezate
astfel ca să fie scăldaţi de ceea ce radia din floare, Viaţă din eterna Lumină.
Acolo îşi aşezau de fiecare dată primele corpuri create, pentru ca acestea să fie
umplute cu Spiritul Vieţii. O sută de ani din fiecare o mie trebuia ca Lumina
dătătoare de Viaţă să le lumineze corpurile, grăbind, trezind Spiritul Vieţii. Acolo,
în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeştri, ducând o viaţă necunoscută
oamenilor. Acolo, în Salile Vieţii, dorm ei, liber curge Sufletul lor prin corpurile
oamenilor. La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân adormite, ei se
încarnează în corpurile oamenilor. Îi învaţă cum să iasă din întuneric şi îi îndrumă
spre lumină. Acolo, în Sala Vieţii, plină de înţelepciunea lor, necunoscuţi raselor
de oameni, trăind dintotdeauna sub recele foc al vieţii, stau Copiii Luminii. Există
momente când se trezesc, şi se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare
între oameni, infiniţi printre oamenii limitaţi. Cel care, progresând, a ieşit din
întuneric, s-a ridicat din noapte spre lumină, este eliberat de Sălile din Amenti,
este eliberat de Floarea Luminii şi a Vieţii. Îndrumat atunci de înţelepciune şi
cunoştinţele acumulate, va trece dintre oameni între Maeştrii Vieţii. Acolo poate
locui la fel ca şi ceilalţi Maeştri, eliberat din sclavia întunericului nopţii. Aşezaţi în
interiorul florii ce radiază stau şapte Maeştri din Spaţiu-Timpurile de deasupra
noastră, ajutând şi călăuzind prin infinita Înţelepciune, calea prin timp a copiilor
omului. Preaputernici şi stranii sunt, învăluiţi în puterea lor, tăcuţi, atotştiutori,
atrăgând spre ei forţa Vieţii, diferiţi şi totuşi una cu copiii omului. Da, diferiţi, şi
totuşi Una cu Copiii Luminii.
Păstrători şi păzitori ai forţei ce înrobeşte omul, pregătiţi să o slăbească dacă
lumina a fost atinsă. Primul şi cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul
Maeştrilor, infinitul Nouă, deasupra celorlalţi de la fiecare Maestru al Ciclurilor;
Trei, Patru, Cinci şi Şase, Şapte, Opt, fiecare având o misiune, fiecare cu forţele
proprii, călăuzind, îndrumând destinul omului. Acolo stau, preaputernici, eliberaţi
de orice timp şi spaţiu. Nu aparţin acestei lumi şi totuşi înrudiţi cu ea, Fraţi Mai
Mari ai copiilor omului. Judecând şi cântărind, cu ajutorul înţelepciunii lor,
urmăresc înaintarea Luminii printre oameni. Acolo, înaintea lor, am fost condus
de către Locuitor şi l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra. Apoi din EL
se auzi o voce spunând: “Măreţ eşti tu, Thoth, între copii omului, liber eşti de-
acum de Sălile din Amenti, Maestru al Vieţii între copiii omului. Nu vei mai gusta
moartea decât dacă vei voi, vei sorbi doar Viaţa până la capătul eternităţii. De
acum înainte Viaţa îţi e de-a pururi la îndemână. De-acum Moartea veni-va doar
la chemarea ta. Poţi locui sau pleca de aici după cum ţi-e vrerea, liber este
Amenti pentru Soarele omului. Bucură-te de Viaţă în orice formă voieşti, Copil al
Luminii crescut între oameni. Alege ce vrei să faci, căci toţi trebuie să trudească.
Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii. Un pas doar ai făcut pe lungul drum
spre înălţimi, infinit este acum muntele Luminii. Cu fiecare pas pe care-l faci,
muntele se înalţă; înaintarea ta nu face decât să îndepărteze scopul. Apropie-te
întotdeauna de infinita Înţelepciune şi ca înainte scopul se va îndepărta. Eliberat
eşti acum de Salile din Amenti spre a merge alături de Maeştrii lumii, către
acelaşi scop, lucrând împreună, pentru a aduce Lumina copiilor omului.” Apoi,
dinspre tronul său, veni unul dintre Maeştri, mă luă de mână şi mă conduse
înainte, prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm. Mă conduse prin Sălile din
Amenti, dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului. Prin coridorul întunecat
mă conduse în jos, spre Sala unde sta întunecata Moarte. Uriaşă se întindea în
faţa mea măreaţa Sală, înconjurată deîntuneric, şi totuşi plină de Lumină. În faţa
mea se ridica un tron întunecat, iar pe el, învăluită, şedea o siluetă a nopţii. Mai
neagră decât noaptea stătea acolo, de un negru ce al nopţii nu era. În faţa ei se
opri Maestrul, rostind Cuvântul ce produce Viaţă: “o, maestre al întunericului,
călăuza pe drumul ce duce dinspre Viaţă spre Viaţă, în faţa ta aduc un Soare al
dimineţii. Să-l nu-l atingi vreodată cu puterea nopţii. Să nu-i chemi flacăra spre
întunericul nopţii. Cunoaşte-l şi priveşte-l, e fratele nostru ce s-a ridicat din
întuneric spre Lumină. Eliberează-i flacăra din robie, ca liberă să ardă în
întunericul nopţii.” O mână ridică atunci silueta şi o flacără apăru, devenind din
ce în ce mai strălucitoare, cu repeziciune dând cortina de întuneric la o parte,
scoţând Sala din bezna nopţii. În spaţiul mare din faţa mea apărură luminiţe
după luminiţe, de după vălul nopţii. Nenumărate milioane ţopăiau în faţa mea,
unele arzând ca nişte flori de foc. Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zărea
din noapte. Lumina unora scădea cu repeziciune; a altora creştea doar dintr-o
scânteie de lumină. Fiecare era înconjurată de un palid văl de întuneric, totuşi
ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă. Zburând de colo-colo precum
licuricii primăvara, umpleau spaţiul cu Lumină şi cu Viaţă. Atunci se auzi o voce,
puternică şi solemnă, zicând: “Acestea sunt lumini ce suflete sunt între oameni,
crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi, transformându-se, dar
fiind vii, în moarte spre viaţă. După ce îmbobocesc ca nişte flori şi ating punctul
final al creşterii în viaţă, repede trimit atunci vălul întunericului învăluindu-le şi
schimbându-le în noi forme de viaţă. Constant de-a lungul epocilor, crescând,
devenind o altă flacără, luminând întunericul cu şi mai mare forţă, stinsă şi totuşi
nestinsă de către vălul nopţii. Astfel creşte sufletul omului de-a pururi distrus,
totuşi nedistrus de întunericul nopţii. Eu, Moartea, vin dar nu rămân, căci viaţa
există dintotdeauna în TOT; doar un obstacol, sunt eu, pe drum, Obstacol trecut
cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite. Trezeşte-te, O, flacără ce arzi de-a
pururi în interior, străluceşte şi înfrânge vălul nopţii.” Apoi, în mijlocul văpăilor
din întuneric, crescu una ce alungă noaptea, crescând, mărindu-se devenind şi
mai strălucitoare până când nu mai fu decât lumină. Atunci vorbi călăuza mea,
vocea maestrului: Priveşte-ti propriul suflet cum creşte în lumină, eliberat acum
de-a pururi de Maestrul nopţii. Prin multe spaţii mă duse apoi, spaţii unde se
aflau secretele Copiilor Luminii; secrete pe care omul nu le va afla poate
niciodată, până când nu va deveni şi el un Soare al Luminii. Mă conduse înapoi
spre Lumina din Sala Luminii. Îngenuncheat-am acolo, în faţa marilor Maeştri,
Maeştri a TOATE. Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante: Ai fost eliberat
de Sălile din Amenti. Alege ce vrei să faci între copiii omului. Am vorbit şi eu
apoi: O, mare maestru, permite-mi să fiu învăţător de oameni, să le arăt calea
pâna când vor deveni şi ei lumini între oameni; eliberaţi de vălul nopţii care îi
înconjoară, arzând şi luminând între oameni. Îmi vorbi apoi vocea: Mergi şi aşa
să fie, după cum ţi-e voia. Stăpân al propriului destin îţi eşti acum, liber să
accepţi sau să refuzi. Preia-ţi puterea, preia-ţi înţelepciunea. Ca o lumină
străluceşte între copii omului. În sus mă conduse apoi Locuitorul. Şi am trăit din
nou între copiii omului, învăţându-i şi arătându-le câte ceva din înţelepciunea
mea; Soare al Luminii, un foc între oameni. Acum păşesc din nou pe calea ce
duce în jos, căutând lumina în întunericul nopţii. Păstraţi-mi documentele, căci
călăuză vor fi pentru copii omului.

Tăbliţa 3 - Cheia Înţelepciunii

Eu, THOTH, atlantul, ofer înţelepciunea mea, ofer cunoştinţele mele, ofer
puterea mea. De bună voie le ofer copiilor omului. Le ofer în speranţa că şi ei ar
putea avea înţelepciune care să strălucească în lume, din spatele vălului nopţii.
Înţelepciunea este putere, iar puterea este înţelepciune, împreună completând
întregul. Omule, să nu fii mândru de înţelepciunea ta. Discută atât cu neştiutorul,
cât şi cu înţeleptul. Dacă vine la tine cineva plin de învăţătură, ascultă-l cu mare
atenţie, căci înţelepciunea e totul. Să nu taci când se vorbeşte despre rău, căci
Adevărul, ca şi razele de soare, luminează totul. Cel ce nu respectă legea va fi
pedepsit, căci doar prin Lege se eliberează oamenii. Nu trebuie să te temi pentru
că frica este ceea ce leagă omul de întuneric. Urmează-ţi îndemnul inimii în
timpul vieţii. Fă mai mult decât ţi se cere. Când ai acumulat bogăţii, urmează-ţi
îndemnul inimii, căci toate acestea nu sunt de nici un folos dacă inima ţi-e
istovită. Ascultă-ţi inima cât mai mult. Şi sufletul se va bucura. Cei ce sunt
călăuziţi nu se rătăcesc, dar cei ce s-au rătăcit nu mai pot găsi calea cea dreaptă.
Dacă trăieşti între oameni, fă ca Iubirea să fie totul pentru inima ta. Dacă va veni
cineva să-ţi ceară sfatul, lasă-l să vorbească liber, căci astfel lucrul pentru care a
venit la tine poate fi înfăptuit. Dacă se codeşte să-şi deschidă inima către tine, e
pentru că tu, cel ce judecă situţia, eşti de vină. Nu rosti vorbe nechibzuite şi nici
nu le asculta, pentru că acestea sunt spuse de cel ce nu este în armonie. Nu le
rosti nici tu, astfel ca cel din faţa ta să poată afla înţelepciunea. Tăcerea e un
mare câştig. Nu câstigi nimic vorbind foarte mult. Nu-ţi ridica inima mai presus
de cea a copiilor omului, pentru ca să nu ajungă mai jos decât praful chiar. Dacă
vei ajunge mare între oameni, să fii respectat pentru ceea ce ştii şi pentru
blândeţe. Dacă vrei să cunoşti firea unui prieten, nu-i întreba tovarăşii, ci petrece
câtva timp doar cu el. Discută cu el, pune-i la încercare inima prin cuvintele lui şi
prin purtarea lui. Căci ce intră în magazie trebuie să şi iasă, iar lucrurile ce-ţi
aparţin trebuie împărtăşite şi prietenului tău. Învăţătura e considerată de prost
drept ignoranţă, iar lucrurile profitabile îi sunt dăunătoare. El trăieşte în moarte.
Şi aceasta îi este hrana. Există Secrete în Cosmos care, odată dezvăluite, umplu
lumea cu lumina lor. Cel care ar vrea să se elibereze din sclavia întunericului să
despartă mai întâi materialul de imaterial, focul de pământ; pentru că se ştie că,
aşa cum pământul coboară spre pământ, la fel şi focul urcă spre foc şi devine
una cu focul. Cel ce cunoaşte focul din sine va urca spre focul etern şi va trăi în
el de-a pururi. Focul, focul interior, este cea mai puternică forţă dintre toate,
pentru că biruie totul şi trece prin toate lucrurile de pe Pământ. Omul se sprijină
doar pe ceea ce rezistă. Pământul trebuie să-i reziste omului, altfel acesta nu ar
exista. Nu toţi ochii văd la fel, unul vede un obiect de o anume formă şi culoare,
iar altul, de o altă formă şi culoare. La fel şi infinitul foc, ce-şi schimbă culorile,
nu e la fel de la o zi la alta. Aşa vorbesc eu, THOTH, despre înţelepciunea mea,
căci un om e un foc ce arde strălucind în noapte; nu e stins niciodată de vălul
întunericului, nu e niciodată stins de vălul noptii. În inimile oamenilor am privit cu
ajutorul înţelepciunii mele şi am aflat că nu s-au eliberat încă de luptă.
Eliberează-ţi focul, O, frate al meu sau el va fi îngropat în umbra nopţii! Ascultă,
omule, această înţelepciune: unde înceteaza numele şi forma? Doar în conştiinţă,
invizibilă, o forţă infinită ce radiază strălucitor. Formele pe care le creezi
luminându-ţi felul de a privi lumea sunt cu adevărat efecte ce urmează cauza ta.
Omul este o stea încătuşata într-un corp, până când, la sfârşit se eliberează prin
propria luptă. Doar prin efort şi trudă steaua din tine va înflori într-o noua viaţă.
Cel ce ştie începutul tuturor lucrurilor îşi eliberează steaua din tărâmul nopţii.
Aminteşte-ţi, omule, că tot ce există e doar o altă formă a ceea ce nu există.
Orice formă de viaţă trece în altă formă de viaţa, iar tu nu faci excepţie de la
această lege. Respectă Legea, căci totul e Lege. Nu căuta ce nu ţine de Lege,
căci aşa ceva există doar în iluzia simţurilor. Înţelepciunea vine în întâmpinarea
tuturor copiilor ei, aşa cum ei vin în întâmpinarea ei. De-a lungul epocilor, lumina
a fost ascunsă. Trezeşte-te, omule şi fii înţelept. Adânc în misterele vieţii am
călătorit, căutând cele ascunse. Ascultă, omule, şi fii intelept. Departe, sub
scoarţa pământului, în Sălile din Amenti, Secrete ascunse oamenilor am văzut.
Ades am trecut prin coridorul bine ascuns şi am privit Lumina care este Viaţă
pentru oameni. Acolo, sub florile Vieţii nesfârşite, căutat-am în inimile şi secretele
oamenilor. Aflat-am că omul nu face decât să trăiască în întuneric, lumina
marelui foc fiindu-i ascunsă în sine. Înaintea Maeştrilor din tainicul Amenti am
acumulat înţelepciunea pe care o dau oamenilor. Maeştri sunt ei, ai Înţelepciunii
Secrete, aduse din viitorul sfârşitului infinităţii. Şapte sunt Maeştrii din Amenti,
mai presus de Copiii Dimineţii, Sori ai ciclurilor, Maeştri ai Înţelepciunii. Nu sunt
la fel ca şi copii omului? TREI, PATRU, CINCI ŞI ŞASE, ŞAPTE OPT, NOUĂ sunt
titlurile Maeştrilor oamenilor. Departe de viitor, fără formă şi totuşi în formare au
venit ei ca învăţători ai copiilor omului. Trăiesc de-a pururi, fără să facă parte
totuşi dintre cei vii, nelegaţi de viaţă şi liberi de moarte. Conduc dintotdeauna cu
infinita înţelepciune, legaţi şi totuşi nelegaţi de întunecatele Săli ale Morţii. Au
viaţă în ei, dar care nu este viaţă, eliberaţi de toate sunt Maeştrii TOTULUI. De la
ei a venit Logos-ul, instrumente ale puterii nemăsurate. Măreaţă este înfăţişarea
lor, şi totuşi ascunsă în micime, formată de ceea ce se formează, cunoscută şi
totuşi neştiută. TREI păstrează cheile tuturor magiilor ascunse, creator este el al
Sălilor Morţilor; trimiţând putere, învăluit în întuneric, legând sufletele copiilor
omului; trimiţând întunericul, legând forţa sufletului; conducător al negativului
pentru copiii omului. PATRU e cel ce descatuşează puterea. Maestru al Vieţii este
pentru copiii omului. Lumina îi e corpul, flacăra îi este înfăţişarea, eliberator de
suflete pentru copiii omului. CINCI este stăpânul, Maestrul tuturor magiilor –
Cheia Cuvântului ce răsună printre oameni. ŞASE este Maestrul Luminii, drumul
ascuns, Cărarea sufletelor copiilor oamenilor. ŞAPTE este Maestrul vastităţii,
Stăpânul Spaţiului şi cheia Timpurilor. OPT este cel ce comandă progresul;
cântăreşte şi echilibrează călătoria omului. NOUĂ este tatăl, măreţ la rându-i în
înfăţişare, formându-se şi schimbându-se din ceea ce nu are formă. Gândeşte-te
cu mare atenţie la simbolurile pe care ţi le-am dat. Chei sunt ele, deşi sunt
ascunse oamenilor. Năzuieşte oricând spre înalt, Suflet al dimineţii, întoarce-ţi
gândurile spre Lumină şi Viaţă. Descoperă în simbolurile pe care ţi le-am dat
lumina pe drumul ce porneşte din viaţă şi se termină în viaţă. Caută cu
înţelepciune. Întoarce-ţi gândurile spre interiorul tău. Nu-ţi închide mintea florii
Luminii. Aşază-ţi în corp o imagine făurită din gânduri. Gândeşte-te la numerele
care te conduc spre Viaţă. Curată este cărarea pentru cel ce are înţelepciune.
Deschide uşa Împărăţiei Luminii. Revarsă-ţi flacăra ca un Soare al dimineţii ce
eşti, îndepărtează întunericul şi trăieşte în lumina zilei. Priveşte-te, omule! Ca
parte a fiinţei tale, Cei Şapte care sunt, dar nu sunt ce par a fi. Deschisu-mi-am,
omule, înţelepciunea. Urmează drumul pe care primul am păşit. Maeştri ai
Înţelepciunii, SOARE al LUMINII MATINALE şi al VIEŢII pentru copii omului.

Tăbliţa 4 - Cel Născut în Spaţiu

Ascultă, omule, vocea înţelepciunii, ascultă vocea lui THOTH, atlantul. De bună
voie îţi ofer înţelepciunea mea, adunată din spaţiul şi timpul acestui ciclu; Stăpân
al misterelor, SOARE al dimineţii, trăind de-a pururi, un copil al LUMINII,
strălucind ca o stea a dimineţii, THOTH, învăţătorul de oameni, învăţător al
TOTULUI. Cu mult timp în urmă, în copilăria mea, priveam stelele din de mult
îngropata Atlantidă şi visam la misterele ce se ascundeau departe, deasupra
oamenilor. Atunci crescu în inima mea o mare dorinţă de a cuceri drumul ce
ducea către stele. An după an am căutat înţelepciunea, cunoştinţe noi, urmând
calea până când SUFLETUL meu, trudit, s-a eliberat din strânsoare şi a plecat
departe. Eliberat eram de legătura pământ-om. Eliberat de corp, am ţăşnit în
noapte. Deschis eraşi pentru mine, în sfârşit, spaţiul stelar. Eliberat din
strânsoarea nopţii eram. Acum puteam căuta înţelepciune la marginile spaţiului,
departe de cunoaşterea omului limitat. Departe, în spaţiu, călători liber
SUFLETUL meu, în infinitatea cercului luminii. Ciudate, dincolo de înţelegere,
erau unele planete, gigantice, cum omul nici nu poate visa. Totuşi găsit-am
Legea, în toată frumuseţea ei, ce se făcea simţită pe şi printre acele planete, aşa
cum se face simţită printre oameni. Prin frumuseţea infinităţii călători sufletul
meu, departe în spaţiu am zburat cu gândul. M-am odihnit pe o planetă
frumoasă, al cărei aer era plin de sunete armonioase. Forme erau acolo,
mişcându-se în ordine, măreţe şi maiestuoase precum stelele nopţii; urcând în
armonie, echilibru ordonat, Simboluri ale Cosmicului şi ale Legii. Pe lângă multe
stele trecut-am în călătoria mea şi pe lângă multe rase de oameni, unii urcând ca
stele ale dimineţii, alţii căzând spre întunericul nopţii. Fiecare dintre ei se luptau
să se ridice,urcând spre înălţimi şi sondând abisurile, ajungând uneori pe
tărâmuri luminoase, trecând prin întuneric ca să iasa la Lumină. Să ştii, omule, că
Lumina este moştenirea ta. Întunericul e doar un văl. Închisă în inima ta se află
lumina eternă, aşteptând să fie eliberată pentru a cuceri, aşteptând să rupă vălul
nopţii. Am descoperit câţiva dintre cei ce cuceriseră eterul. Eliberaţi de spaţiu,
dar totuşi oameni erau. Folosind forţa care stă la baza TUTUROR lucrurilor,
departe în spaţiu, construit-au o planetă, condusă de forţa ce curge prin TOT;
concentrând, transformând eterul în forme care creşteau după vrerea lor.
Depăşiseră în ştiinţă toate rasele, aveau o înţelepciune nemăsurată, erau fii ai
stelelor. Îndelung am stat şi le-am admirat înţelepciunea. Au creat din eter oraşe
măreţe din trandafiri şi aur. Cu mult timp în urmă ei cuceriseră eterul, se
eliberaseră din strânsoare, se gândeau doar la o imagine, iar aceasta era rapid
creată. Mai departe plecă sufletul meu prin Cosmos, văzând lucruri noi, dar şi
vechi; învăţând că omul este cu adevărat un fiu al spaţiului, un Soare între Sori,
un copil al stelelor. Să ştii, omule, că tot ce ai este una cu stelele. Corpul tău nu
e decât o planetă învârtindu-se în jurul stelei din centrul sistemului planetar.
După ce vei obţine lumina înţelepciunii totale, liber vei fi să străluceşti în eter. Vei
fi unul dintre Sorii ce luminează întunericul exterior, unul dinte copii spaţiului ce
cresc în Lumină. Aşa precum stelele îşi pierd cu timpul strălucirea, Lumina lor
revenind la măreaţa sursă, la fel, omule, trece sufletul, lăsând în urmă întunericul
nopţii. Format din eterul primordial, plin de strălucirea ce curge dinspre sursă,
legat de eterul ce îl înconjoară, străluceşte de-a pururi până când se eliberează în
sfârşit. Ridică-ţi flacăra din întuneric, lasă în urmă noaptea şi liber vei fi.
Călătorit-am prin spaţiu-timp, ştiind că în sfârşit sufletul meu era liber, ştiind că
în sfârşit pot urma înţelepciunea. Până când, în cele din urmă am trecut într-un
plan ascuns cunoaşterii, necunoscut înţelepciunii, o prelungire dincolo de tot
ceea ce ştim noi. Având această cunoaştere, omule, Sufletul meu a fost şi mai
fericit, pentru că acum eram liber. Ascultă, fiu al spaţiului, ascultă-mi
înţelepciunea: Află că şi tu vei fi liber. Ascultă-mi încă o dată înţelepciunea,
omule, căci ascultând şi tu poţi trăi şi fi liber. Nu eşti ceva pământean, ci fiu al
Infinitei Lumini Cosmice. Nu mai ştii de unde vii, omule? Nu ştii că eşti cu
adevărat Lumină? Soare al Măreţului Soare, dobândind înţelepciune vei
conştientiza legătura ta cu Lumina. Ţie îţi ofer acum cunoaştere, Libertatea de a
păşi pe aceeaşi cale pe care am mers şi eu, arătându-ţi cum, prin zbuciumul meu
am păşit pe calea ce duce spre stele. Ascultă, omule şi conştientizează-ţi
legăturile, află cum să te eliberezi. Din mijlocul întunericului te vei ridica, vei fi
una cu Lumina şi cu stelele. Urmează întotdeauna calea înţelepciunii. Doar aşa te
poţi ridica. Destinul omului îl conduce dintotdeauna înainte spre Curbele
Infinitului TOT. Află, omule, că tot spaţiul este supus ordinii. Doar prin Ordine
poţi fi Una cu TOTUL. Ordinea şi echilibrul sunt Legile Cosmosului. Respectă-le şi
vei fi Una cu TOTUL. Cel ce va urma cărarea înţelepciunii trebuie să fie deschis
florii vieţii, să-şi extindă conştiinţa dincolo de întuneric, să curgă prin timp şi
spaţiu spre TOT. Profund, în linişte, trebuie să rămâi până când, în sfârşit te vei
elibera de dorinţe, de dorinţa de a vorbi în tăcerea în care te afli. Eliberează-te
prin tăcere de legătura cuvintelor. Abţine-te de la mâncare pâna când vei fi
învins dorinţa de a mânca, fiindca aceasta subjugă sufletul. Atunci aşază-te în
întuneric. Închide ochii ca să nu mai vezi razele Luminii. Centrează-ţi forţa
sufletului în locul conştiinţei şi eliberează-l de robia nopţii. Aşază-ţi în minte
imaginea pe care o doreşti. Imaginează-ţi locul pe care ai vrea să-l vezi.Vibrează
înainte şi înapoi cu forţa ta. Desfă-ţi sufletul din legăturile nopţii. Cu toată
puterea trebuie să scuturi până când sufletul tău va fi eliberat în sfârşit.
Atotputernică mai presus de cuvinte este flacăra Cosmică, ce şade în planuri
necunoscute omului; Atotputernică şi echilibrată, mişcându-se în Ordine, Muzică
plină de armonie, dincolo de om. Vorbind prin muzică, cântând prin intermediul
culorilor, Flacăra ce arde de la începutul TOTULUI Etern. Scânteie din această
flacără sunteţi, copiii mei, arzând în culori vii şi trăind prin muzică. Ascultă vocea
şi vei fi liber. Conştiinţa eliberată fuzionează cu cea Cosmică, cu Ordinea şi Legea
TOTULUI. Să nu te îndoieşti, omule, că din întuneric Lumina va străluci în
continuare, ca un simbol al TOTULUI. Spune această rugăciune dacă vrei să obţii
înţelepciunea. Roagă-te ca Lumina să inunde TOTUL. Atotputernice Spirit al
Luminii ce străluceşti în Cosmos, atrage-mi flacăra, în armonie, spre tine. Ridică-
mi focul din întuneric, atracţie a focului care este Una cu TOTUL. Ridică-mi
sufletul, Tu, preaputernice. Copil al Luminii, nu-ţi întoarce faţa de la mine. Fă-mă
să mă topesc în cuptorul tau; Cel ce eşti una cu toate lucrurile şi toate lucrurile
Una cu tine, foc al vieţii şi Una cu Mintea. Cand ţi-ai eliberat sufletul din robie, să
ştii că pentru tine nu mai există întuneric. Prin spaţiu vei putea căuta înţelepciune
descătuşat de trup. Liber zboară în lumina dimineţii, Sufletule, spre tărâmurile
Luminii. Mişcă-te în Ordine, în Armonie, eliberat vei fi împreună cu Copiii Luminii.
Caută şi cunoaşte Cheia mea spre Înţelepciune.
Astfel, omule, vei fi liber cu siguranţă.
Tăbliţa 5 - Locuitorul din Unal

Ades visez la îngropata Atlantidă, pierdută în epoci ce-au dispărut în noapte. Eon
dupa eon ai fiinţat în frumuseţe, lumina strălucind în întunericul nopţii.
Atotputernic, domnind peste cei născuţi pe pământ, Stăpân al Pământului în
vremea Atlantidei. Rege al popoarelor, stăpân al înţelepciunii, LUMINĂ deasupra
oraşului SUNTAL, Păstrător al căii, trăia în TEMPLUL său, MAESTRUL din UNAL,
LUMINĂ a Pământului în zilele Atlantidei. Maestru venit dintr-un ciclu de dincolo
de noi, trăind în corpuri ca şi printre oameni. Nenăscut pe Pământ, EL, venit de
dincolo de noi, SOARE a unui ciclu, mai presus de oameni. Să ştii, omule, că
Maestrul HORLET nu a fost niciodată una cu copiii oamenilor. În vremuri de
demult, când Atlantida s-a arătat ca o putere, a apărut cineva cu Cheia
Înţelepciunii, arătând tuturor calea spre LUMINĂ. Arătatu-le-a tuturor oamenilor
calea spre desăvârşire, Calea Luminii ce curge printre oameni. Stăpânind
întunericul, conducând Sufletul Omului, spre înălţimi ce erau Una cu Lumina
împărţi el Regatele în părţi. Zece erau la număr, conduse de copiii oamenilor.
Într-unul construi un TEMPLU, dar construit nu de copiii oamenilor. Din ETER a
chemat substanţa, modelată şi cu forma dată de puterea lui TOLAN în formele pe
care EL le-a construit cu mintea Lui. Kilometru după kilometru, subtanţa a
acoperit insula, spaţiu după spaţiu a crescut în putere. Neagră, şi totuşi nu, dar
întunecată ca şi spaţiul-timp, adânc în interiorul ei ESENŢA LUMINII. Cu
repeziciune apăru Templul modelat şi cu forma dată de CUVÂNTUL
LOCUITORULUI, chemat să se formeze din ceea ce n-are formă. Construi apoi
EL, în interior, camere măreţe, le umplu cu forme chemate din ETER şi cu
înţelepciune făcută să apară din mintea Lui. Fără forma era EL în TEMPLUL său şi
în acelaşi timp era format în imaginea oamenilor. Trăind printre ei şi totuşi
nefiind de-al lor, ciudat şi foarte diferit era EL de copiii oamenilor. Alese apoi
dintre oameni TREI care să fie poartă spre el. Îi alese pe cei TREI dintre cei MAI
MARI, ca să devină legătura lui cu Atlantida. Mesageri care să-i ducă sfatul
regilor copiiilor oamenilor. A ales şi pe alţii şi i-a învăţat despre înţelepciune; ca
învăţători să fie ei pentru copiii oamenilor. Apoi i-a aşezat pe insula UNDAL
pentru a fi învăţători ai Luminii pentru oameni. Fiecare dintre cei astfel aleşi a
trebuit să fie învăţat între cinci şi zece ani. Doar astfel putea să înţeleagă cum să
aducă LUMINA copiilor oamenilor. Astfel apăru Templul, locul unde stătea
Învăţătorul oamenilor. Eu, THOTH, am căutat dintotdeauna înţelepciunea, în
întuneric şi în Lumină. Încă din tinereţe am mers pe cale, căutând să capăt şi mai
multă învăţătură. După multe străduinţe, unul din cei TREI mi-a adus LUMINA.
Mi-a făcut cunoscute poruncile LOCUITORULUI, m-a adus din întuneric la
LUMINĂ, m-a dus în faţa LOCUITORULUI, în Templu, în faţa marelui FOC. Acolo,
pe măreţul tron, L-am văzut, pe LOCUITOR, înveşmântat în LUMINĂ şi strălucind
ca focul. Am îngenuncheat în faţa măreţei înţelepciuni, simţind LUMINA curgând
în valuri prin corpul meu. Auzit-am apoi vocea LOCUITORULUI: “Întuneric, vino
spre Lumină. De mult tot cauţi calea spre LUMINĂ. Fiecare suflet de pe pământ
care îşi slăbeşte lanţurile va fi curând eliberat din robia nopţii. Adânc din întuneric
te-ai ridicat şi te-ai apropiat mai mult de Lumina ţelului tău. Aici vei locui ca şi
copil al meu, păstrător al înţelepciunii, unealtă a LUMINII de departe. Apărător al
înţelepciunii în epocile întunericului, ce curând se vor abate asupra copiilor
oamenilor. Locuieşte aici şi soarbe din toată înţelepciunea. Secrete şi mistere ţi
se vor dezvălui.”Răspunsu-i-am apoi MAESTRULUI CICLURILOR, zicând: “Lumină
ce te scobori asupra oamenilor, dă-mi din înţelepciunea ta ca să pot fi învăţător
de oameni. Dă-mi din LUMINA ta ca să mă pot elibera.” Îmi vorbi apoi, din nou,
MAESTRUL: “Epocă după epocă vei trăi prin înţelepciunea ta, da, când peste
Atlantida se vor rostogoli valurile oceanului, tu vei avea Lumina, deşi ascunsă în
întuneric, pregătită să apară oricând o vei chema. Mergi acum şi învaţă şi mai
mult din înţelepciune. Dezvoltă-te în LUMINA către TOTUL infinitului.” Mult timp
locuit-am în templul LOCUITORULUI, până când în sfârşit m-am contopit cu
LUMINA. Urmat-am apoi calea spre planurile stelare, urmat-am apoi calea
LUMINII. Am urmat calea ce ducea adânc în inima Pământului, învăţând
deopotrivă secretele de deasupra şi cele de dedesubt; învăţând calea spre
SĂLILE din AMENTI; învăţând despre LEGEA ce ţine lumea în echilibru.
Înţelepciunea mea m-a purtatu spre camerele ascunse ale Pământului, adânc sub
scoarţa Pământului, pe calea ascunsă de epoci copiilor oamenilor. Mi s-a revelat
chiar şi mai multă înţelepciune înainte de a căpăta o nouă învăţătură: aflat-am că
orice e parte a unui TOT, măreţ şi totuşi mai măreţ decât tot ceea ce cunoaştem.
Căutat-am centrul Infinitului de-a lungul epocilor. Pe măsură ce înaintam, din ce
în ce mai multe secrete aflam. Acum, privind în urmă prin epocile trecute, ştiu că
înţelepciunea nu cunoaşte limite, că ea creşte odată cu epocile, că e Una cu cea
a Infinitului. Lumina era în vechea Atlantidă. Şi totuşi şi întunericul se ascundea
acolo. Din Lumină în întuneric au căzut cei care se ridicaseră dintre oameni.
Orgolioşi deveniseră din cauza a ceea ce ştiau, mândri erau de locul lor între
oameni. Adânc au cercetat în ce le era interzis şi au deschis poarta ce ducea
dedesubt. Cautat-au să obţină şi mai multă cunoaştere, dar şi să o aducă la
suprafaţă. Cel ce coboară dedesubt trebuie să fie echilibrat, altfel va fi limitat de
lipsa luminii. Deschis-au ei apoi, prin cunoaşterea lor, căi interzise omului. Dar, în
Templul Său, cel ce vede tot, LOCUITORUL, şade în AGWANTI, în timp ce prin
Atlantida sufletul lui hoinăreşte liber. I-a văzut pe atlanţi, cu magia lor,
deschizând poarta ce urma să aducă pe Pământ mare necaz. Cu repeziciune se-
ntoarse sufletul său atunci în corpul său. Din al său AGWANTI se ridică şi îşi
chemă cei TREI preaputernici mesageri. Dădu porunci ce zguduiră lumea. Adânc
sub scoarţa Pământului, spre Sălile din Amenti, repede coborî LOCUITORUL.
Chemă apoi forţele stăpânite de cei Şapte Maeştri; schimbă echilibrul Pământului.
Adânc scufundă Atlantida sub valurile întunecate. Sfăramă poarta ce fusese
deschisă; distruse intrarea ce ducea dedesubt. Toate insulele fură distruse, cu
excepţia insulei UNAL, şi o parte a insulei fiilor LOCUITORULUI. Pe aceştia îi
păstră ca să fie învăţători, Lumini pe calea celor ce vor veni Lumini pentru copiii
mai mici ai oamenilor. Mă chemă apoi pe mine, THOTH, în faţa lui şi-mi dădu
porunci pentru ce trebuia să fac, zicându-mi: “Tu THOTH, ia-ţi toată
înţelepciunea. Toate cunoştinţele, toată magia ta. Mergi şi fii învăţător de
oameni. Mergi şi păstrează cunoştinţele până când, cu timpul, LUMINA va spori
în oameni. LUMINĂ fi-vei de-a lungul epocilor, ascunsă, dar de găsit pentru cei
luminaţi. Peste tot Pământul îţi dăm putere, te eliberam s-o oferi sau s-o iei.
Adună-i acum pe fiii Atlantidei. Ia-i şi fugiţi la oamenii din peşteri. Zburaţi spre
tărâmul Copiilor lui KHEM.” Adunatu-i-am apoi pe fiii Atlantidei. În navă am adus
toate documentele mele, cele ale scufundatei Atlantide. Adunatu-mi-am toate
forţele, unelte multe ale magiei atotputernice. Ridicatu-ne-am apoi pe aripile
diminetii. Deasupra Templului ne-am ridicat lăsând în urmă pe cei Trei şi pe
LOCUITOR, ce şedeau în SĂLILE de sub Templu, închizând calea spre Maeştrii
Ciclurilor. Cu toate acestea, celui care are cunoaştere deschisă îi va fi calea spre
AMENTI. Cu repeziciune zburat-am noi pe aripile dimineţii, spre tărâmul copiilor
lui KHEM. Acolo, prin puterea mea, i-am cucerit şi i-am condus. Ridicat-am spre
LUMINĂ pe copii lui KHEM. Adânc sub stânci mi-am îngropat nava, aşteptând
vremea când omul va fi liber. Deasupra navei am ridicat un semn sub forma unui
leu cu cap de om. Acolo, sub acel chip, se odihneşte nava mea, spre a fi scoasă
cand nevoia o va cere. Află, omule, că departe, în viitor, invadatori vor veni din
adâncul spaţiului. Atunci să vă treziţi voi, cei ce aveţi înţelepciune. Scoateţi nava
mea şi învingeţi-i cu uşurinţă. Adânc îngropat sub acel chip se află secretul meu.
Căutaţi şi descoperiţi în piramida pe care am construit-o. Fiecare e pentru ceilalţi
cheia de boltă; fiecare e poarta ce duce spre VIAŢĂ. Urmează CHEIA pe care am
lăsat-o în urma mea. Caută, iar poarta spre VIAŢĂ îţi va aparţine. Caută în
piramida mea, adânc în coridorul ce se termină într-un perete. Foloseşte CHEIA
celor ŞAPTE şi deschide calea. Acum ţie ţi-am încredinţat înţelepciunea mea.
Acum ţie ţi-am încredinţat calea mea. Urmează calea. Află tu secretele mele. Căci
ţie ţi-am arătat drumul.

Tăbliţa 6 - Cheia Magiei

Ascultă, omule, la înţelepciunea magiei, ia aminte la uitata învăţătură a puterilor.

Acum mult timp, pe vremea primului om, o luptă a început între întuneric şi
lumină. Atunci, oamenii, ca şi acum, aveau în ei deopotrivă lumină şi întuneric; în
timp ce în unii întunericul iadului domnea, altora lumina le umplea sufletul. Da, o
luptă dusă în vremuri de demult, eterna bătălie dintre întuneric şi lumină cu
violenţă purtată de-a lungul epocilor, folosind forţe ciudate, necunoscute omului.
Iniţiaţi au fost învăluiţi în întuneric, luptând întotdeauna împotriva luminii; dar
sunt şi alţii care, plini de lumină, au înfrânt întotdeauna întunericul nopţii.
Oriunde te-ai afla în epoci şi planuri, cu siguranţă vei afla de lupta cu noaptea.
Cu multe epoci în urmă, SORII Dimineţii au coborât şi au descoperit lumea
acoperită de noapte. Acolo, în trecut, a început lupta, eterna luptă dintre
Întuneric şi Lumină. Mulţi erau atunci cuprinşi atât de mult de întuneric, încât
abia mai licărea în ei lumina prin noapte. Unii dintre ei erau maeştri ai
întunericului, ce căutau să umple totul cu întunericul lor: Căutau să îi atragă şi pe
alţii în noaptea lor. Cu violenţă se împotriveau maeştrilor luminii: luptau cu
îndârjire din întunericul nopţii, căutând să strângă şi mai mult cătuşele, lanţurile
ce-i legau pe oameni de întunericul nopţii. Se foloseau întotdeauna de magia
întunericului, adusă de forţa întunericului. Magie ce învăluia sufletul omului în
întuneric. Uniţi şi ascultând porunca, FRAŢII ÎNTUNERICULUI, de-a lungul
epocilor, opuşi copiilor oamenilor, umblând întotdeauna în secret, pe ascuns,
cunoscuţi şi totuşi nedescoperiţi de copii omului. Dintotdeauna au mers şi au
lucrat în întuneric, ascunzându-se de lumină în bezna nopţii. În tăcere şi în secret
îşi foloseau puterea, înrobind şi legând sufletele oamenilor. Nevăzuţi veneau şi
tot aşa plecau. Omul, în ignoranţa lui, îi cheama de dedesubt. Întunecată e calea
pe care merg FRAŢII ÎNTUNERICULUI, neagră precum întunericul, nu precum
noaptea. Călătorind pe Pămant, vin în visele oamenilor. Au căpătat putere din
întunericul ce-i înconjoară să cheme alţi locuitori din afara planului lor, prin
modalităţi ce sunt ascunse omului. FRAŢII ÎNTUNERICULUI ajung pâna în mintea
omului. În jur ei îşi ţes vălul nopţii lor. Astfel, atât cât vieţuieşte, acel suflet
trăieşte înlănţuit, legat de cătuşele VĂLULUI nopţii. Puternici sunt în cunoaşterea
interzisă. Interzisă deoarece e una cu noaptea. Ascultă, bătrâne şi ia aminte la
avertismentul meu: Eliberează-te de robia nopţii. Nu-ţi ceda sufletul FRAŢILOR
ÎNTUNERICULUI. Îndreaptă-ţi faţa întotdeauna spre Lumină. Nu ştii, omule, că
durerea ta se datorează doar Vălului nopţii? Da, omule, ia aminte la
avertismentul meu: Priveşte întotdeauna înspre sus, întoarce-ţi sufletul spre
LUMINĂ. FRAŢII ÎNTUNERICULUI îşi caută fraţii, cei care au mers pe calea
LUMINII. Căci ştiu prea bine că cei ce au călătorit departe, spre Soare, păşind pe
calea LUMINII, au şi mai mare putere să aducă întunericul asupra copiilor
LUMINII. Ascultă, omule, pe cel ce vine la tine. Dar cântăreşte cu grijă dacă
vorbele lui sunt din LUMINĂ. Căci mulţi sunt cei ce merg în LUMINA
INTUNECATĂ şi care nu sunt totuşi copiii LUMINII. E uşor să le urmezi calea,
uşor să urmezi calea pe care te conduc ei. Dar ascultă, omule, avertismentul
meu: Lumina vine doar la cel ce caută. Dificilă e calea ce duce la ÎNŢELEPCIUNE,
dificilă e calea ce duce spre LUMINĂ. Piedici multe vei găsi în calea ta şi mulţi
munţi de cucerit spre LUMINĂ. Să ştii, omule, că cel ce va răzbi se va elibera de
calea Luminii. Căci trebuie să ştii, omule, că în cele din urmă lumina trebuie să
răzbată, iar întunericul şi noaptea să fie izgonite de Lumină. Ascultă, omule şi ia
aminte la această înţelepciune; ca şi întunericul, la fel e şi LUMINA. Când
întunericul va fi izgonit, iar toate Vălurile vor fi rupte, din întuneric va străluci
LUMINA. Aşa cum printre oameni există FRAŢII ÎNTUNERICULUI, tot aşa există
şi FRAŢII LUMINII. Opuşi FRAŢILOR ÎNTUNERICULUI, căutând să elibereze
oamenii din noapte. Puteri au ei, preaputernici sunt, cunosc LEGEA, iar planetele
li se supun. Întotdeauna lucrează în armonie şi ordine, eliberând sufletul omului
din robia nopţii. Tainici şi ascunşi umblă şi ei. Necunoscuţi sunt copiilor
oamenilor. Au luptat dintotdeauna cu FRAŢII ÎNTUNECAŢI, au învins şi înving şi
timpul fără sfârşit. LUMINA va fi întotdeauna stăpână, gonind întunericul nopţii.
Omule, ascultă ce-ţi spun: Copii Luminii vor fi întotdeauna alături de tine. Stăpâni
ai puterii SOARELUI, nevăzuţi, dar păzitori ai oamenilor. Deschisă tuturor e calea
lor, deschisă şi ţie, cel ce vei păşi în LUMINĂ. Eliberaţi sunt EI din ÎNTUNECATUL
AMENTI, eliberaţi din toate SĂLILE, unde VIAŢA domneşte suprem. SORI sunt ei
şi MAEŞTRI ai dimineţii, Copii ai Luminii care strălucesc printre oameni. Seamănă
cu oamenii, dar nu sunt ca ei, pentru că în trecut nu au fost niciodată despărţiţi.
Au fost UNUL în eterna UNICITATE, în tot spaţiul de la începutul timpului. Au
dăruit omului secrete care să-l păzească şi să-l protejeze de orice rău. Cel ce va
dori să meargă pe calea maestrului, trebuie să se elibereze din robia
întunericului. Trebuie să cucerească ceea ce nu are formă şi să cucerească iluzia
fricii. Cunoscând trebuie să afle toate secretele călătorind pe calea ce duce spre
întuneric şi cu toate acestea trebuie să aibă înaintea lui lumina ţelului său. Mari
piedici va întâmpina în drumul lui, dar el să se îndrepte cu hotărâre spre LUMINA
SOARELUI. Ascultă, Omule, SOARELE este simbolul LUMINII ce străluceşte la
capătul drumului tău. Acum ţie îţi dăruiesc secretele: Acum, pentru a înfrunta
forţa întunericului, pentru a o înfrunta şi a înfrânge teama de noapte. Doar ştiind
poţi înfrânge, doar ştiind poţi avea LUMINA. Acum îţi transmit această învăţătură,
ştiută de MAEŞTRI, Ştiinţa ce înfrânge toate temerile de întuneric. Foloseşte
înţelepciunea pe care ţi-am dăruit-o. Şi STĂPÂN al FRAŢILOR NOPŢII vei fi. Când
vei simţi ceva ce te atrage mai aproape de poarta mai întunecată, priveşte-ţi
sufletul şi află dacă ceea ce simţi vine din interiorul tău. Dacă vei descoperi
întunericul în propriile-ţi gânduri, izgoneşte-le cât mai departe de mintea ta.
Trimite-ţi prin corp un val de vibraţie, neregulată la început şi regulată apoi, până
când te vei elibera. Porneşte VALUL DE FORŢĂ în CENTRUL CREIERULUI tău.
Direcţionează-l sub formă de unde din cap spre picioare. Dar dacă vei descoperi
că sufletul tău nu e întunecat, asigură-te că o forţă e îndreptată spre tine. Doar
prin cunoaştere poţi răzbate. Doar prin înţelepciune poţi spera să te eliberezi.
Cunoaşterea aduce înţelepciune iar înţelepciunea, putere. Desăvârşeşte-te şi vei
avea putere asupra tuturor lucrurilor. Caută mai întâi un loc legat de întuneric.
Desenează un cerc în jurul tău. Stai în picioare, drept, în mijlocul cercului.
Foloseşte această formulă şi vei fi liber. Ridică-ţi mâinile spre spaţiul întunecat de
deasupra ta. Închide ochii şi adună LUMINA. Cheamă SPIRITUL LUMINII prin
Spaţiu-Timp folosind aceste cuvinte şi vei fi liber: “Umple-mi corpul, SPIRIT AL
VIEŢII, umple-mi corpul cu SPIRITUL LUMINII. Vino din FLOAREA ce străluceşte
în întuneric. Vino din SĂLILE unde domnesc cei ŞAPTE MAEŞTRI. Pe nume le
spun, eu, CELOR ŞAPTE: TREI, PATRU, CINCI, şi ŞASE, ŞAPTE, OPT – Nouă. Pe
nume îi chem să mă ajute, să mă elibereze şi să mă salveze din întunericul
nopţii: UNTANAS, QUERTAS, CHIETAL, şi GOYANA, HUERTAL, SEMVETA –
ARDAL. Pe nume îi implor să mă elibereze din întuneric şi să mă umple cu
LUMINĂ.” Să ştii, omule, că după ce vei face asta, vei fi eliberat din cătuşele ce
te leagă, de fraţii nopţii. Nu înţelegi că numele lor au puterea să elibereze prin
vibraţie lanţurile ce te leagă? Foloseşte-le la nevoie să te eliberezi pe tine şi pe
fratele tău astfel ca şi el să iasa din întuneric. Tu, omule, eşti ajutorul fratelui
tău. Nu-l lăsa în robia întunericului. Ţie îţi dăruiesc acum magia mea. Ia-o şi
mergi pe calea LUMINII. LUMINĂ ţie, VIAŢĂ ţie, fie ca SOARE să fii în ciclurile ce
urmează.

Tăbliţa 7 - Cei şapte Maeştri

Ia aminte omule şi ascultă-mi Vocea. Deschide-ţi mintea-spaţiu şi soarbe din

înţelepciunea mea. Întunecată e calea VIEŢII pe care păşeşti. Multe sunt
capcanele care îţi apar în cale. Caută întotdeauna să capeţi şi mai multă
înţelepciune. Găseşte-o, iar ea îţi va lumina drumul. Omule, deschide-ţi
SUFLETUL COSMOSULUI şi lasă-l să curgă prin tine, una cu SUFLETUL tău.
LUMINA este veşnică, iar întunericul este efemer. Caută de-a pururi, omule,
LUMINA. De fiecare dată când Lumina îţi va umple fiinţa, Întunericul va dispărea
curând din tine. Deschide-ţi-vă sufletele FRAŢILOR LUMINII. Daţi-le voie să intre
şi să vă umple cu LUMINĂ. Ridicaţi-vă ochii spre LUMINA cosmosului. Îndreptaţi-
vă întotdeauna faţa spre ţel. Doar căpătând lumina întregii înţelepciuni, veţi
deveni una cu ţelul Infinitului. Căutaţi întotdeauna Unicitatea eternă. Căutaţi
întotdeauna Lumina din Unu. Ascultă-mi Vocea, omule, cântând cântecul Luminii
şi al Vieţii în orice spaţiu, Lumina este predominantă, înconjurându-i pe toţi cu
flamuri de foc. Căutând întotdeauna în vălul întunericului, undeva vei găsi cu
siguranţă Lumina. Ascunsă şi îngropată, rătăcită de cunoaşterea omului, adânc în
finit există Infinitul. Pierdută, dar prezentă, curgând prin orice, vieţuind în TOT
este CREIERUL INFINIT. În toate spaţiile există doar o SINGURĂ înţelepcine.
Fără îndoială este UNA din UNUL. Tot ceea ce există apare din LUMINĂ, iar
LUMINA apare din TOT. Toata creaţia se sprijină pe ORDINE: LEGEA guvernează
spaţiul unde există INFINITUL. Din echilibru provin marile cicluri, deplasându-se
în armonie spre sfârşitul Infinitului. Să ştii, omule, că departe, în spaţiu-timp,
însuşi INFINITUL se va transforma. Ia aminte şi ascultă Vocea Înţelepciunii: Află
că TOTUL se creează din TOT în permanenţă. Află că prin timp poţi urma
înţelepciunea şi să descoperi şi mai multă lumină în calea ta. Da, vei descoperi că
necăutând, ţelul tău te va ocoli din zi în zi. Cu mult timp în urmă, în SĂLILE DIN
AMENTI Eu, Thoth, am stat în faţa Maeştrilor ciclurilor. Preaputernici, atât ca
forţă, cât şi ca înţelepciune nedezvăluită. Condus de Locuitor, i-am văzut pentru
prima dată. Mai apoi însă, eliberat fiind, puteam să intru în conclavul lor când
doream. Ades am mers pe calea întunecoasă spre SALA unde LUMINA
străluceşte de-a pururi. Am aflat despre Maeştrii ciclurilor, care aduceau
înţelepciune din ciclurile trecute. În acel ciclu EI se manifestau ca ghizi ai
oamenilor către cunoaşterea TOTULUI. Şapte sunt la număr, atotputernici,
transmiţând prin mine aceste cuvinte oamenilor. Epoci la rând am stat în faţa lor,
ascultându-le cuvintele ce nu răsunau. Odată mi-au spus: Omule, vrei să capeţi
înţelepciune? Caută în inima flăcării. Vrei să capeţi cunoştinţe despre putere?
Caută în inima flăcării. Vrei să fii una cu inima flăcării? Caută atunci în propria-ţi
flacără, ascunsă în interiorul tău. De multe ori vorbitu-mi-au, împărtăşindu-mi
înţelepciunea nu a acestei lumi; Arătându-mi noi căi spre lumină; Împărtăşindu-
mi înţelepciunea adusă de deasupra. Oferindu-mi cunoaştere, învăţându-mă
despre LEGE, despre ordinea TOTULUI. Vorbitu-mi-au din nou, cei ŞAPTE,
SPUNÂND: “De dincolo de timp venim, omule, călătorit-am de dincolo de
SPAŢIU-TIMP, da, din locul unde se termină Infinitul. Când tu şi fraţii tăi eraţi
fără de formă, noi aveam deja forma din ordinea TOTULUI. Nu suntem precum
oamenii, deşi odată fost-am oameni şi noi. Din Marele Vid ne-am născut în
conformitate cu LEGEA. Căci trebuie să ştii că ceea ce e format cu adevărat nu
are formă decât în ochii tăi. Iar apoi îmi vorbiră din nou cei ŞAPTE, zicând: Copil
al LUMINII, THOTH, esti liber să călătoreşti pe calea luminoasă până când
TOATE vor deveni UNU.” Ne-am născut în ordinea noastră: TREI, PATRU, CINCI,
ŞASE, ŞAPTE, OPT – NOUĂ. Află că acestea sunt numerele ciclurilor din care am
coborât către oameni. Fiecare avem aici o datorie de împlinit; Fiecare avem aici o
forţă de controlat. Cu toate acestea, suntem UNA cu SUFLETUL ciclului nostru.
Totuşi şi NOI căutăm un ţel. Dincolo de înţelegerea omului, Infinitul se întinde în
ceva mai măreţ decât TOTUL. Acolo, într-un timp care nu e totuşi timp, cu TOŢII
vom deveni UNUL cu ceva mai măreţ decât TOTUL. Timpul şi spaţiul se mişcă în
cercuri. Cunoaşte-le legea şi vei fi şi tu liber. Da, liber fi-vei să treci prin cicluri—
să treci de cei care păzesc uşa. Apoi îmi vorbi al NOUĂLEA, spunând: Eon după
eon am existat, necunoscând VIAŢA şi negustând din moarte. Căci află, omule,
că departe, în viitor, Viaţa şi moartea se vor contopi cu TOTUL. Fiecare atât de
perfect echilibrând pe celălalt, niciunul neexistând în Unicitatea TOTULUI. În
oamenii acestui ciclu forţa vieţii este răspândită, dar viaţa, în dezvoltarea ei,
devine una cu TOTUL. Aici mă manifest în acest ciclu al vostru, dar în acelaşi
timp sunt şi în viitorul timpului vostru. Pentru mine timpul nu există, căci în
lumea mea timpul nu există, căci fără formă suntem NOI. NOI Viaţă nu avem,
dar totuşi existăm, mai deplin, mai măreţ şi mai liberi decât tine. Omul e ca o
flacără legată de un munte, dar NOI vom fi întotdeauna liberi în ciclul nostru.
Află, omule, că pe măsură ce vei înainta în ciclul ce ţi se întinde înainte-ţi, Viaţa
însăşi va trece în întuneric şi doar esenţa Sufletului va rămâne. Apoi îmi vorbi
Maestrul OPT, zicând: Tot ce cunoşti nu e decât o parte din puţin. Încă nu ai
ajuns la Măreţie. Departe, în spaţiu, unde LUMINA domneşte, venit-am şi eu în
LUMINĂ. Formă căpătat-am, dar totuşi nu ca tine. Un corp de Lumină era forma
mea fără de formă. Nu cunosc VIAŢA şi nici MOARTEA, dar sunt totuşi Maestru a
tot ce există. Caută să găseşti calea printre piedici. Călătoreşte pe drumul ce
duce spre LUMINĂ. Îmi vorbi din nou NOUĂ, zicând: Caută să găseşti calea spre
infinit. Nu e imposibil să-ţi dezvolţi o conştiinţă superioară. Căci atunci când DOI
va deveni UNUL, iar UNUL se va transforma în TOT, atunci vei şti că bariera s-a
ridicat şi că te-ai eliberat de cale. Dezvoltă-te de la formă la fără de formă. Şi
liber vei putea fi de cale. Astfel, de-a lungul secolelor ascultat-am, învăţand calea
spre TOT. Acum îmi îndrept gândurile spre TOT CE EXISTĂ. Ascultă şi auzi când
te cheamă. LUMINĂ, atottriumfatoare, Una cu TOTUL şi TOTUL cu UNUL, curgi
spre mine prin canal. Intră în mine ca să mă pot elibera. Contopşte-mă cu
TOTUL, strălucind din întunecimea nopţii. Eliberează-mă de tot spaţiul-timp,
eliberează-mă de Vălul nopţii. Eu, copilul LUMINII, poruncesc: eliberat din
întuneric să fiu. Fără de formă sunt pentru Sufletul-Lumină, fără formă, dar
strălucind totuşi luminos. Ştiu că lanţurile întunericului trebuie să fie sfărâmate şi
să cadă în faţa luminii. Acum înţelepciune îţi ofer. Liber poţi fi, omule, trăind în
lumină şi în strălucire. Nu-ţi întoarce faţa de la Lumină. Sufletul tău locuieşte pe
tărâmuri luminoase. Eşti copilul Luminii. Îndreaptă-ţi gândurile spre interior, nu
spre exterior. Găseşte-ţi Sufletul-Lumină din interiorul tău. Află că tu eşti
MAESTRUL. Totul vine din interior. Îndreaptă-te spre tărâmurile luminii.
Îndreaptă-ţi gândul spre Lumină. Află că eşti una cu Cosmosul, o flacără şi un
Copil al Luminii. Acum însă te previn: Nu-ţi lăsa gândul să se îndepărteze. Să ştii
că lumina curge de-a pururi prin corpul tău. Nu te îndrepta spe FRAŢII
ÎNTUNECAŢI ce vin de la FRAŢII ÎNTUNERICULUI. Ţine mereu ochii larg deschişi
şi sufletul în acord cu Lumina. Preia această înţelepciune şi apleacă-te asupra ei
cu atenţie. Ascultă-mi Vocea şi conformează-te. Urmează calea spre lumină şi vei
deveni UNA cu calea.

Tăbliţa 8 – Cheia Secretului

Ţie, omule, ţi-am oferit învăţătura mea. Ţie ţi-am oferit Lumina. Ascultă şi
primeşte-mi înţelepciunea adusă din spaţiu, din planuri de dincoace şi de dincolo.
Om nu sunt, căci m-am eliberat de dimensiuni şi planuri. În fiecare din acestea
am alt corp. În fiecare îmi schimb forma. Acum ştiu că ce e fără formă e tot ce e
din formă. Măreaţă e înţelepciunea celor Şapte. Atotputernici sunt EI, se
manifestă prin puterea lor, plini de forţa de dincolo de timp şi spaţiu. Ascultă
aceste cuvinte înţelepte. Ascultă-le şi transformă-le în ale tale. Descoperă în ele
ce e fără formă. Misterul nu e decât învăţătură ascunsă. Cunoaşte-o şi te vei
desăvârşi. Găseşte înţelepciunea adânc îngropată şi devino stăpânul întunericului
şi al Luminii. Profunde sunt tainele ce te înconjoară, ascunse sunt secretele Celor
Bătrâni. Caută printre CHEILE ÎNŢELEPCIUNII mele. Vei găsi cu siguranţă calea.
Poarta spre putere e tainică, dar cel care se desăvârşeşte o va primi. Priveşte
spre LUMINĂ, Frate al meu. Fii deschis şi vei primi. Grăbeşte pasul prin valea
întunericului. Triumfă asupra locuitorului nopţii. Îndreaptă-ţi mereu ochii spre
PLANUL LUMINII şi vei deveni UNA cu LUMINA. Omul e în proces de
transformare spre forme care nu sunt din această lume. Se dezvoltă către timpul
fără de formă, un plan din ciclul superior. Află că trebuie să devii fără de formă
înainte de a deveni LUMINĂ. Ascultă, omule, vocea mea, care îţi povesteşte
despre căile Luminii, arătându-ţi calea spre desăvârşire când te vei contopi cu
Lumina. Caută tainele din centrul Pământului. Învaţă LEGEA care există, care ţine
stelele în echilibru prin forţa ceţii primordiale. Caută flacăra VIEŢII PĂMÂNTULUI.
Scaldă-te în flacăra ei. Urmează calea până când şi tu vei deveni o flacără. Spune
cuvinte fără să le rosteşti celor care locuiesc dedesubt. Intră în templul luminat în
albastru şi scaldă-te în focul vieţii. Află, omule, că eşti o fiinţă complexă, de
pământ şi foc. Permite-i flăcării tale să străluce cu putere. Fii doar foc.
Înţelepciunea e ascunsă în întuneric. Când vei fi luminat de flacăra Sufletului,
descoperă înţelepciunea şi fii NĂSCUT DIN LUMINĂ, un Soare al Luminii fără
formă.Caută şi mai multă înţelepciune. Găseşte-o în inima flăcării. Descoperă
asta doar prin trudă, iar Lumina se va revărsa în creierul tău. Ascultă-mi vocea şi
conformează-te. Rupe Vălurile întunericului. Să străluceşti ca o LUMINĂ pe CALE.
Povestesc despre Străvechea Atlantidă, povestesc despre zilele Regatului
Umbrelor, povestesc despre venirea Copiilor umbrelor. De foarte departe au fost
ei chemaţi de către înţelepciunea pământenilor, chemaţi cu scopul de a câştiga
mare putere. Înainte ca Atlantida să existe, erau oameni care explorau
întunericul, folosind magia neagră pentru a chema fiinţe din lumea de sub noi.
Astfel au sosit ele în acest ciclu. Fără nici o altă vibraţie, existând nevăzute de
către copiii pământenilor. Puteau exista în formă doar prin sânge. Şi puteau trăi
în lume doar prin om. În epocile trecute au fost cucerite de către Maeştri şi
conduse dedesubt în locul de unde veniseră. Dar câteva au reuşit să rămână,
ascunse în spaţii şi planuri necunoscute omului. Au locuit în Atlantida ca umbre,
apărând din când în când printre oameni. Când sânge se oferea veneau să
locuiască printre oameni. Sub formă de oameni au apărut printre noi, dar doar la
înfăţişare erau oameni. Cap de şarpe aveau de fapt, dar oamenii îi vedeau la fel
ca pe oameni. S-au insinuat în Consilii, luând forme asemănătoare oamenilor.
Omorând prin puterea lor Stăpânii regatelor, preluându-le înfăţişarea şi domnind
peste oameni. Doar prin magie pueau fi descoperiţi. Doar prin sunet li se putea
vedea faţa. Căutat-au ei din Regatul umbrelor să distrugă omul şi să domnească
în locul lui. Dar, află omule, că Maeştrii erau atotputernici în magie, în stare să
ridice Vălul de pe chipul şarpelui, în stare să-l trimită la locul lui. Venit-au la om şi
învăţatu-l-au secretul, CUVÂNTUL pe care doar un om îl poate rosti. Repede apoi
au ridicat Vălul de pe faţa şarpelui şi l-au alungat dintre oameni. Totuşi, ai grijă,
şarpele trăieşte încă într-un loc care se deschide uneori spre lume. Nevăzuţi
merg printre noi, în locuri unde ritualurile au fost rostite. Pe măsură ce timpul se
scurge, din nou vor lua înfăţişarea omului. Chemaţi pot fi ei de maestrul care ştie
albul şi negrul, doar maestrul alb însă îi poate controla şi lega cât sunt sub formă
de om. Nu căuta regatul umbrelor, căci răul va apărea cu siguranţă. Căci doar
maestrul luminii va triumfa asupra umbrei fricii. Află, fratele meu, că teama e un
mare obstacol. Fii maestru al luminii întru toate, şi umbra va dispărea. Ascultă şi
ia aminte la înţelepciunea mea, glasul LUMINII e limpede. Nu căuta valea
umbrei, iar LUMINA va apărea de la sine. Ascultă, omule, înţelepciunea mea
profundă. Îţi vorbesc de învăţături ascunse omului. Departe am fost în călătoria
mea prin spaţiu-timp, până la capătul spaţiului acestui ciclu. Da, am aruncat o
privire la PĂZITORII Barierei, care îl aşteptau pe cel ce urma să treacă de ei în
acel spaţiu unde timpul nu există, abia i-am simţit pe păzitorii ciclurilor. Ei se
mişcă doar în unghiuri. Nu sunt eliberaţi de dimensiunile curbe. Ciudaţi şi
înspăimântători sunt PĂZITORII Barierei. Urmăresc conştiinţa până la marginile
spaţiului. Să nu crezi că vei scăpa intrând în corp, căci ei urmăresc cu repeziciune
Sufletul în unghiuri. Doar cercul îţi va oferi protecţie, te va salva din ghearele
LOCUITORILOR ÎN UNGHIURI. Odată, într-un timp apus, m-am apropiat de
măreaţa Barieră şi am văzut, pe tărâmurile unde timpul nu exista, Formele fără
de formă ale PĂZITORILOR barierei. Ascunşi dincolo de timp i-am descoperit; Iar
EI, simţindu-mă de la distanţă, s-au ridicat, au scos un sunet ca de clopot, care a
putut fi auzit din ciclu în ciclu şi s-au deplasat prin spaţiu către sufletul meu.
Fugit-am atunci repede din calea lor, înapoi de la capătul de neimaginat al
timpului. Dar ei m-au urmărit continuu, mişcându-se în unghiuri ciudate
necunoscute omului. Pe ţărmurile gri al capătului TIMPULUI-SPAŢIU am găsit
PĂZITORII Barierei, atacând Sufletul care încearcă să treacă dincolo de timp. Am
fugit în cercuri înapoi în corp. Am fugit, dar cu repeziciune m-au urmărit şi ei.
Devoratorii m-au urmărit, căutând prin unghiuri să-mi mistuie Sufletul. Află,
omule, că Sufletul care provoacă Bariera poate fi înrobit de către PĂZITORII de
dincolo de timp, ţinut în robie până când acest ciclu se încheie şi lăsat în urmă
când conştiinţa pleacă. Intrat-am în corp. Am creat cercuri ce nu au unghiuri, am
creat forma care din forma mea a fost creată. Mi-am transformat corpul într-un
cerc, iar urmăritorii s-au pierdut în cercurile timpului. Cu toate acestea, când ies
din corp, trebuie să fiu prudent oricând, să nu mă mişc în unghiuri, căci altfel
sufletul meu poate să nu mai fie nicodată liber. Să ştii că PĂZITORII Barierei se
mişcă doar în unghiuri şi niciodată pe curbele spaţiului. Doar mişcându-te şi tu în
curbe poţi scăpa de ei, căci în unghiuri te vor putea urmări. Omule, ia aminte la
ce-ţi spun: Nu căuta să deschizi poarta ce dă dincolo de timp. Puţini sunt cei care
au reuşit să treacă de Bariera Către LUMINĂ mai mare ce străluceşte dincolo.
Căci trebuie să ştii că de-a pururi locuitorii caută astfel de Suflete pentru a le
înrobi. Ascultă şi ia aminte, omule: Caută să nu te mişti în unghiuri, ci în curbe,
iar dacă, în timp ce eşti în afara corpului, auzi un sunet ca un lătrat de caine de
vânătoare răsunând clar, ca un clopot în fiinţa ta, fugi înapoi în corp în cercuri.
După ce ai intrat în forma în care locuieşti, foloseşte crucea şi cercul
combinându-le. Deschide gura şi foloseste-ţi Vocea. Rosteşte CUVÂNTUL şi vei fi
eliberat. Doar cel care are LUMINA pe deplin poate spera să treacă de păzitorii
căii. Iar apoi trebuie să se mişte în curbe şi unghiuri ciudate care sunt formate în
direcţii necunoscute omului. Ascultă şi ia aminte, omule: Nu încerca să treci de
păzitorii căii. Mai degrabă caută să-ţi sporeşti Lumina şi pregăteşte-te să-ţi
continui drumul. LUMINA este ţelul tău suprem, fratele meu. Caută şi găseşte de-
a pururi Lumina pe calea ta.
Tăbliţa 9 - Cheia Libertăţii Spaţiului

Ascultă-mi vocea, omule, ce te învaţă despre Înţelepciunea şi Lumina acestui

ciclu; ce te învaţă cum să alungi întunericul, ce te învaţă cum să aduci Lumina în
viaţa ta. Caută, omule, să descoperi calea ce te duce spre VIAŢA eternă ca un
SOARE. Ieşi de sub vălul întunericului. Caută să devii o Lumină în lume. Fă din
tine un vas pentru Lumină, o ţintă pentru Soarele acestui spaţiu. Ridică-ţi ochii
către Cosmos. Ridică-ţi ochii spre Lumină. Rosteşte cuvintele Locuitorului, cântul
ce cheamă Lumina. Cântă cântecul libertăţii. Cântă cântecul Sufletului. Creează
înalta vibraţie care te va face UNA cu Întregul. Fii una cu cosmosul. Contopeşte-
te cu Lumina. Fii un instrument al ordinii, o cale a LEGII pentru lume. Omule,
LUMINA ta este marea LUMINĂ, care străluce prin umbra cărnii.Trebuie să te
eliberezi de întuneric înainte de a te contopi cu LUMINA. Umbrele întunericului te
înconjoară. Viaţa curge ca un şuvoi prin tine. Omule, trebuie să te ridici, iar
corpul tău va pleca departe, spre planurile care te înconjoară şi care sunt totuşi
Una cu tine. Priveşte în jurul tău, omule.Vezi-ţi propria lumina reflectată. Chiar şi
în întunericul din jurul tău Lumina ta continuă să curgă prin val. Caută de-a
pururi înţelepciunea. Nu-i permite corpului tău să te trădeze. Stai în calea
Luminii. Alungă întunericul cu strălucirea ta. Să ştii că înţelepciunea e veşnică. Ea
există de când a început TOTUL, făurind armonie din Legea ce există pe CALE.
Ascultă, omule, la învăţătura înţelepciunii. Ascultă vocea ce vorbeşte despre
timpul trecut. Îţi voi dezvălui învăţături uitate, îţi voi povesti despre înţelepciunea
ascunsă în trecut, pierdută în mijlocul întunericului din jurul meu. Să ştii, omule,
că tu eşti întruchiparea tuturor lucrurilor. Doar că acest lucru a fost uitat, pierdut
când omul a fost înrobit, legat şi ferecat în lanţurile întunericului. Cu foarte mult
timp în urmă am renunţat la trup. Am cutreierat liber prin imensitatea eterului,
înconjurând unghiurile ce-l ţineau pe om în robie. Află, omule, că tu eşti doar
spirit. Corpul nu înseamnă nimic. Sufletul e TOTUL. Nu-i permite corpului tău să
fie o închisoare. Alungă întunericul şi călătoreşte în Lumină. Renunţă la trup,
omule şi eliberează-te, fii cu adevărat o Lumină ce e UNA cu Lumina. Când te vei
fi eliberat din robia întunericului şi vei călători în spaţiu ca SOARE al LUMINII,
atunci vei afla că spaţiul nu e nelimitat, ci că are graniţe sub formă de unghiuri şi
linii curbe. Află, omule, că tot ceea ce există e doar o reprezentare a lucrurilor şi
mai măreţe care vor veni. Materia este fluidă şi curge ca un fluviu,
transformându-se constant dintr-un lucru în altul. Învăţătura a existat de-a lungul
epocilor; nu a fost niciodata schimbată, deşi a fost îngropată în întuneric. Nu s-a
pierdut niciodată, deşi a fost uitată de om. Să ştii că în spaţiul în care locuieşti se
află alte spaţii la fel de măreţe ca al tău, împletite prin centrul materiei tale, dar
totuşi despărţite în spaţiile lor proprii. Într-un timp demult uitat, eu, THOTH, am
deschis poarta, am intrat în alte spaţii şi am aflat secretele ascunse. Adânc în
esenţa materiei se află ascunse multe secrete. Nouă sunt la număr dimensiunile
ce se întrepătrund şi Nouă sunt ciclurile spaţiului. Nouă sunt difuziunile
conştiintei şi Nouă sunt lumile dintre lumi. Da, Nouă la număr sunt Maeştrii
ciclurilor care vin şi de deasupra şi de dedesubt. Spaţiul e plin de lucruri ascunse,
căci spaţiul e împărţit de timp. Caută cheia către timp-spaţiu şi vei deschide
poarta. Să ştii că prin spaţiu-timp Conştiinţa există cu siguranţă. Deşi e ascunsă
învăţăturii noastre, ea există totuşi de-a pururi. Cheia către lumile din interiorul
tău se găseşte doar în interiorul tău. Căci omul e poarta misterelor şi cheia care
este Una cu Unul. Caută în interiorul cercului. Foloseşte CUVÂNTUL pe care ţi l-
am dezvăluit. Deschide poarta din interiorul tău, iar atunci cu siguranţă vei trăi şi
tu. Omule, tu crezi că trăieşti, dar să ştii că e doar viaţă în moarte. Căci atâta
vreme cât eşti legat de corpul tău, pentru tine nu există nici un fel de viaţă. Doar
Sufletul e liber să călătorească prin spaţiu şi are o viaţă care e cu adevărat viaţă.
Restul nu e decât robie, o încătuşare din care trebuie să te eliberezi. Nu gândi că
omul e născut pe pământ, deşi s-ar putea să vină de pe pământ. Omul e un spirit
născut în lumină. Dar, dacă nu ştie acest lucru, nu poate fi liber niciodată.
Întunericul îl înconjoară pe cel născut în lumină. Întunericul înrobeşte Sufletul.
Doar cel ce caută poate spera să se elibereze. Umbre te înconjoară, întunericul
umple tot spaţiul. Străluceşte, LUMINĂ a omului-suflet. Umple întunericul
spaţiului. Eşti copilul MARII LUMINI, aminteşte-ţi asta şi vei fi liber. Nu adăsta în
umbră. Ieşi din întunericul nopţii la Lumină, lasă-ţi sufletul, tu SOARE NĂSCUT,
să se umple cu măreţia Luminii, eliberat din lanţurile întunericului, un Suflet care
e UNU cu Lumina.Tu eşti cheia întregii înţelepciuni. În tine se află tot timpul şi
spaţiul. Nu trăi încătuşat în întuneric. Eliberează-ţi forma de Lumina din noapte.
Măreaţă Lumină, ce umpli tot Cosmosul, curgi deplin către om. Fă din corpul lui o
torţă de lumină care să nu se stingă niciodată printre oameni. Departe, în trecut,
căutat-am înţelepciune, învăţături necunoscute omului. Departe în trecut, am
călătorit în spaţiu, acolo unde s-a născut timpul. Căutat-am întotdeauna şi mai
multă înţelepciune pentru a o adăuga la cea pe care o aveam deja. Descoperit-
am că doar viitorul deţinea înţelepciunea pe care o căutam. În jos, spre SĂLILE
DIN AMENTI am călătorit, înţelepciune şi mai multă căutând. Întrebat-am pe
MAEŞTRII CICLURILOR despre calea spre înţelepciunea pe care o căutam. Le-am
adresat această întrebare: Unde se află sursa TOTULUI? Răspunsu-mi-a în tonuri
preaputernice Vocea MAESTRULUI NOUĂ: Elibereaza-ţi sufletul de corp şi vino cu
mine în LUMINĂ. Ieşit-am din corpul meu, o flacără pâlpâind în noapte. Stat-am
în faţa MAESTRULUI, scăldat în focul VIEŢII. Cuprins fost-am apoi de o forţă, mai
puternică de înţelegerea omului. Aruncat fost-am în Abis prin spaţii necunoscute
omului. Văzut-am matriţele Ordinii din haos şi unghiurile noptii. Văzut-am
LUMINA, răsărind din Ordine şi auzit-am vocea Luminii. Văzut-am flacăra
Abisului, producând Ordine şi Lumină. Am văzut Ordinea născându-se din haos.
Am văzut Lumina răspândind Viaţa. Apoi auzit-am vocea. Ascultă şi înţelege.
Flacăra este sursa tuturor lucrurilor, cea care conţine toate lucrurile în stare
latentă. Ordinea care a emis Lumina este CUVÂNTUL, iar din CUVÂNT SE NAŞTE
VIAŢA şi existenţa tuturor lucrurilor. Vocea vorbi din nou, spunând: VIAŢA din
tine este CUVÂNTUL. Găseşte VIAŢA din tine şi vei avea puterea să foloseşti
CUVÂNTUL. Îndelung privit-am flacăra-Lumină, revărsându-se din Esenţa Focului,
realizând că VIAŢA e ORDINE şi că omul e una cu focul. M-am întors în trup şi
am stat din nou în faţa celo Nouă; Ascultând vocea Ciclurilor, vibrând de putere,
au vorbit ei: Află, tu THOTH, că VIAŢA nu e decât CUVÂNTUL FOCULUI. VIAŢA
pe care o tot cauţi nu e decât CUVÂNTUL din Lume ca un foc. Caută calea spre
CUVÂNT, iar Puterile vor fi cu siguranţă ale tale. Întrebatu-l-am apoi pe Nouă:
Maestre, arată-mi calea. Calea spre înţelepciune. Arată-mi calea spre CUVÂNT.
Îmi răspunse el, MAESTRUL NOUĂ: Prin ORDINE vei găsi calea. Nu ai văzut cum
CUVÂNTUL se naşte din Haos? Nu ai văzut că LUMINA se naşte din FOC? Caută
şi în viaţa ta această ordine. Echilibrează-ţi şi ordoneaza-ţi viaţa. Potoleşte-ţi
Haosul emoţiilor şi vei avea ordine în VIAŢĂ. ORDINEA născută din haos îţi va
aduce CUVÂNTUL SURSEI, îţi va aduce puterea CICLURILOR şi va face din
Sufletul tău o forţă ce va traversa epocile, un SOARE perfect din Sursă. Ascultat-
am vocea, iar cuvintele mi-au intrat adânc în suflet. Dintotdeauna căutat-am
ordinea care să mă poată apropia de CUVÂNT. Află că cel ce ajunge la el trebuie
să fie mereu în ORDINE pentru a putea folosi CUVÂNTUL, deşi această ordine nu
a fost şi nici nu poate fi vreodată. Ascultă aceste cuvinte, omule. Fă-le parte din
viaţa ta. Caută să cucereşti această ordine şi Unul cu CUVÂNTUL vei deveni.
Străduieşte-te să obţii LUMINA pe calea Vieţii. Caută să fii Unul cu SOARELE-
stare. Caută să nu fii decât LUMINĂ. Gândeşte-te doar la Unicitatea Luminii cu
corpul omului. Află că totul e Ordine născută din Haosul născut în lumină.

Tăbliţa 10 - Cheia Timpului

Ascultă, omule. Învaţă din înţelepciunea mea. Află despre misterele adânc
ascunse ale spaţiului. Află despre GÂNDUL ce creşte în abis, aducând Ordinea şi
Armonia în spaţiu. Află, omule, că tot ce există fiinţează doar datorită LEGII.
Cunoaşte LEGEA şi vei fi liber, nu vei mai fi niciodată înrobit de noapte. Departe,
în spaţii ciudate, călătorit-am în adâncul abisului timpului, până când mi s-a
revelat totul. Să ştii că misterul e mister doar când el e învăţătură necunoscută
omului. După ce vei fi explorat toate misterele sufletului, Învăţătura şi
înţelepciunea îţi vor aparţine cu siguranţă. Caută să înveţi că TIMPUL este
secretul prin care te poţi elibera din acest spaţiu. Îndelung căutat-am eu,
ÎNŢELEPCIUNE, înţelepciunea; şi voi continua să caut până la sfârşitul eternităţii
căci ştiu că de-a pururi se va îndepărta de mine ţelul pe care doresc să-l ating.
Chiar şi MAEŞTRII CILCURILOR ştiu că nu şi-au atins scopul încă, căci din
înţelepciunea lor ei ştiu că ADEVĂRUL se dezvoltă neîncetat. Odată, într-un timp
trecut, m-am adresat Locuitorului. L-am întrebat despre misterele timpului şi
spaţiului. I-am adresat întrebarea care clocotea în mine: Maestre, ce e timpul?
Îmi răspunse apoi, Maestrul: Află, Thoth, că la început exista VID şi nefiinţă, o
nefiinţă fără spaţiu şi timp. În aceea nefiinţă a apărut un gând, semnificativ,
atottriumfator, care a umplut VIDUL. Nu există materie, ci doar o forţă, o
mişcare, un vârtej sau vibraţie a gândului semnificatv care a umplut VIDUL. L-am
întrebat pe Maestru: Acest gând era etern? Îmi răspunse LOCUITORUL, zicând:
La început, gândul era etern, iar pentru ca gândul să poată fi etern, trebuia să
existe şi timp. Astfel că în gândul atottriumfator apăru LEGEA TIMPULUI. Da,
timpul care există în toate spaţiile, care pluteşte lin şi ritmic, care se află de-a
pururi într-o stare fixă. Timpul nu se schimbă, dar toate lucrurile se schimbă în
timp. Pentru că timpul e forţa ce separă evenimentele. Timpul nu se află în
mişcare, dar tu te mişti în timp aşa cum conştiinţa ta se mişcă între evenimente.
Da, prin timp există o existenţă UNICĂ eternă. Să ştii că, deşi în timp eşti
despărţit, eşti totuşi UNUL în toate timpurile existente. Încetă atunci vocea
LOCUITORULUI, iar eu plecat-am să meditez asupra timpului. Căci ştiam că acele
cuvinte erau pline de înţelepciune şi că ele erau o cale de a explora misterele
timpului. Ades am reflectat la cuvintele LOCUITORULUI. Apoi căutat-am să aflu
secretul timpului. Descoperit-am că timpul se mişcă în unghiuri ciudate. Totuşi
doar prin linii curbe puteam să sper că voi afla cheia ce-mi va prmite să am acces
la timp-spaţiu. Descoperit-am că doar mişcându-mă în sus, iar apoi spre dreapta
puteam să mă eliberez din timpul mişcării. Ieşit-am din corp şi m-am deplasat cu
mişcări ce m-au schimbat în timp. Ciudate privelişti am mai văzut în timpul
călătoriilor mele, multe secrete mi s-au înfăţişat. Da, văzut-am începutul omului,
am aflat din trecut că nimic nu e nou. Caută, omule, să afli calea ce duce prin
spaţii care sunt formate în timpul ce va veni. Nu uita, omule, în timp ce cauţi, că
Lumina este ţelul pe care doreşti să-l atingi. Caută Lumina pe calea ta, iar ţelul
tău va dura de-a pururi. Nu-ţi lăsa sufletul să se întoarcă spre întuneric. Sufletul
să-ţi strălucească, să fii un Soare pe cale. Află strălucirea nemuritoare, îţi vei găsi
întotdeauna Sufletul ascuns în Lumină, niciodată înrobit de întuneric, strălucind
de-a pururi ca un Soare al Luminii. Da, chiar dacă e ascuns în întuneric sufletul
tău, o scânteie a flăcării adevărate există. Fii Unu cu cea mai măreaţă Lumină.
Descoperă în SURSĂ SFÂRŞITUL ţelului tău. Lumina e viaţă, căci fără măreaţa
Lumină nimic nu poate exista vreodată. Află că în toată materia formată sufletul
Luminii există întotdeauna. Da, chiar dacă e ascunsă în întuneric, lumina
primordială există întotdeauna. Odată am stat în SĂLILE DIN AMENTI şi am
ascultat vocea MAEŞTRILOR DIN AMENTI, rostind în tonuri ce răsunau în liniştea
de acolo cuvinte atotputernice. Au cântat cântecul ciclurilor, cuvintele ce deschid
calea către dincolo. Da, am văzut marea cale deschisă şi am privit un moment
către dincolo. Văzut-am mişcarea ciclurilor, la fel de imense pe cât putea
transmite şi gândul SURSEI. Ştiut-am atunci că până şi Infinitul se mişcă spre
acelaşi final de negândit. Văzut-am că Universul e Ordine şi o parte a unei
mişcări care se întinde în tot spaţiul, o parte a unei Ordini a Ordinilor, mişcându-
se constant într-o armonie a spaţiului. Văzut-am rotirea ciclurilor ca pe nişte
cercuri uriaşe pe cer. Ştiut-am atunci că tot ceea ce are fiinţa creşte pentru a
întalni o altă fiinţă într-o îndepărtată grupare a spaţiului şi timpului. Ştiut-am
atunci că în Cuvinte se află puteri ce deschid planuri ascunse omului. Că chiar în
cuvinte stă ascunsă cheia ce va deschide calea spre ce e sus şi jos. Ascultă,
omule, acest cuvânt pe care ţi-l încredinţez. Foloseşte-l şi vei descoperi puterea
din el când îl vei rosti. Spune cuvântul: “ZIN-URU” şi putere vei descoperi în el.
Totuşi trebuie să înţelegi că omul este din Lumină şi că Lumina este a omului.
Ascultă, omule, despre un mister mai ciudat decât toate câte se află sub Soare.
Află, omule, că tot spaţiul e plin de lumi incluse în alte lumi; Da, una într-alta,
dar totuşi despărţite de Lege. Pe când mă aflam în căutarea înţelepciunii, am
deschis poarta ce LE desparte de om. Chemat-am din alte planuri ale existenţei
pe Una care era mai frumoasă decât fiicele oamenilor. Da, am chemat-o din
spaţiu, să strălucească precum Lumina în lumea oamenilor. Folosit-am toba
Şarpelui. Purtat-am roba roşie-aurie. Pusu-mi-am pe cap coroana de Argint. În
jurul meu un cerc de cinabru strălucea. Ridicatu-mi-am braţele şi am rostit
invocaţia ce deschide calea spre planurile de dincolo, strigat-am la MAEŞTRII
SEMNELOR, ce se aflau în căminele lor: Maeştri ai celor două orizonturi, cei ce
păziţi cele trei porţi, ce staţi Unul la dreapta şi Unul la stânga, în timp ce STEAUA
urcă pe tronul său şi domneşte peste semnul lui. Da, prinţ întunecat din ARULU,
deschide porţile tărâmului întunecat, ascuns şi elibereaz-o pe cea pe care o ţii
captivă. Ascultaţi la mine, Maeştri întunecati şi Maeştri Luminaţi, pe numele
voastre secrete vă numesc, nume pe care le ştiu şi le pot pronunţa, ascultaţi-mă
şi supuneţi-vă dorinţei mele. Aprins-am apoi cu flacăra cercul din jurul meu şi am
strigat – O, în planurile-spaţiu de dincolo. Fiică a Luminii, întoarce-te din ARULU.
De şapte ori câte şapte ori trecut-am prin foc. Mâncare nu am mâncat. Apă nu
am băut. Te chem din ARULU, din tărâmurile din EKERSHEGAL, te chem,
doamnă a Luminii. Eliberată era acum de MAEŞTRII nopţii, liberă să trăiască în
Lumina Soarelui pământean, liberă să trăiască ca şi copil al Luminii. Ascultaţi,
copiii mei. Magia este învăţătură şi nu e decât Lege. Nu vă temeţi de puterea din
voi, căci ea se supune Legii ca şi stelele de pe cer. Să ştiţi că fără învăţătură
înţelepciunea este magică şi nu vine din Lege. Dar să ştiţi că prin învăţătură vă
puteţi apropia şi mai mult de un loc în Soare. Ascultaţi, copiii mei şi urmaţi-mi
învăţătura. Căutaţi continuu Lumina. Străluciţi în lumea oamenilor, fiţi o Lumină
ce va străluci printre oameni. Urmaţi-mi şi însuşiţi-vă magia mea. Să ştiţi că toată
forţa e a voastră dacă doriţi asta. Nu vă temeţi de calea ce vă duce spre
învăţătură, ci, dimpotrivă, luminaţi calea întunecată. Lumina îţi aparţine, omule, e
la îndemâna ta. Descătuşează-te şi vei fi liber. Află că Sufletul tău trăieşte în
sclavie încătuşat de temeri care te fac rob. Deschide ochii şi priveşte măreaţa
LUMINĂ SOLARĂ. Nu te teme, căci totul îţi aparţine. Teama este precum
MAESTRUL întunecatului ARULU pentru cel ce nu a înfruntat niciodată teama
întunericului. Da, să ştii că teama are o existenţă creată de cei care sunt sclavii
propriilor temeri. Eliberaţi-vă din sclavie, copii mei şi păşiti în Lumina glorioasei
zile. Nu vă îndreptaţi niciodată gândurile spre întuneric şi veţi deveni cu siguranţă
UNA cu Lumina. Omul nu e decât ce crede el că e, un frate al întunericlui sau un
copil al Luminii. Păşiţi în Lumină, Copii mei. Păşiţi pe calea ce duce spre Soare.
Ascultă înţelepciunea mea. Foloseşte cuvântul pe care ţi l-am încredinţat.
Foloseşte-l şi vei găsi cu siguranţă putere şi înţelepciune şi Lumină pentru a păşi
pe cale. Caută şi descoperă cheia pe care ţi-am încredinţat-o şi vei fi de-a pururi
un Copil al Luminii.

Tăbliţa 11 - Cheia către ce e Sus şi Jos

Ascultaţi şi luaţi aminte, copii ai lui Khem, la cuvintele pe care vi le încredinţez şi

care vă vor aduce Lumina. Să ştiţi, oamenilor, că i-am cunoscut pe părinţii voştri,
Da, părinţii voştri de acum mult timp. Fără să cunosc moartea, am trecut prin
toate epocile, trăind printre voi încă de la începuturi. M-am străduit întotdeauna
să vă conduc spre Lumina Marelui Suflet, să vă scot din întunericul nopţii. Aflaţi
voi, oameni în mijlocul cărora păşesc, că eu, Thoth, deţin toată învăţătura şi
toată înţelepciunea cunoscute de oameni din cele mai vechi timpuri. Păstrător
fost-am al secretelor marelui popor, posesorul cheii ce duce spre viaţă. V-am
crescut, copiii mei, de când vă aflaţi în întunericul Zilelor de Demult. Ascultaţi
acum cuvintele mele pline de înţelepciune. Ascultaţi mesajul pe care vi-l aduc.
Ascultaţi cuvintele pe care vi le încredinţez şi vă veţi ridica din întuneric spre
Lumină. Departe, în trecut, când am venit prima dată la voi, v-am găsit ascunşi
în peşteri. Ridicatu-v-am prin puterea şi înţelepciunea mea până când aţi început
să străluciţi ca oameni între oameni. Da, v-am găsit fără de ştiinţă. Doar câţiva
eraţi mai presus de animale. V-am cultivat continuu scânteia conştiinţei voastre
până când într-un târziu aţi luminat ca oameni. Vă voi împărtăşi acum învăţătura
străveche ce depăşeşte gândirea rasei voastre. Aflaţi că noi, cei din Marea Rasă
am deţinut şi deţinem încă cunoştinţe mai presus de cele ale omului.
Înţelepciune pe care am primit-o de la popoarele născute printre stele,
Înţelepciune şi învăţătură dincolo de puterea de înţelegere a omului. Către noi
coborat-au maeştrii înţelepciunii la fel de îndepărtaţi de noi precum sunt eu de
voi. Ascultaţi acum înţelepciunea pe care vreau să v-o împărtăşesc. Folosiţi-o şi
liberi veţi fi. Să ştiţi că în piramida pe care am construit-o sunt Cheile ce vă vor
arăta Calea spre viaţă. Da, trageţi o linie de la marele chip pe care l-am construit
către vârful piramidei, construită ca o poartă. Trageţi încă o linie, opusă la acelaşi
unghi şi direcţie. Săpaţi şi veţi găsi ce am ascuns. Acolo veţi găsi intrarea
subpământeană către secretele ascunse îninte ca voi să deveniţi oameni.Vă voi
spune acum despre misterul ciclurilor care se deplasează cu mişcări ciudate
pentru ce e finit, căci infinite sunt ele dincolo de înţelegerea omului. Aflaţi că
sunt nouă cicluri; Da, nouă deasupra şi paisprezece dedesubt, deplasându-se în
armonie către locul de contopire, care va exista într-un timp viitor. Să ştiţi că
Maeştrii Ciclurilor sunt unităţi de conştiinţă trimise să unească Asta cu Totul. Au
cel mai înalt nivel de conştiinţă dintre toate Ciclurile, lucrând în armonie cu
Legea. EI ştiu că în timp totul va atinge perfecţiunea, neamiexistând nimic
deasupra şi dedesubt, ci totul va fi Unu într-un Infinit perfect, o armonie a
tuturor în Unicitatea Totului. Departe, sub scoarţa Pământului, în Sălile din
Amenti, stau cei Şapte Maeştri ai Ciclurilor, da şi încă unul, Maestrul de dedesubt.
Să ştiti totuşi că în Infinit nu există nici sus nici jos. Dar întotdeauna există şi va
exista Unicitatea Tuturor când totul va fi încheiat. Ades am stat înaintea
Maeştrilor Totului. Ades din fântâna înţelepciunii lor am băut şi mi-am umplut
atât corpul, cât şi Sufletul cu Lumina lor. Povestitu-mi-au despre cicluri şi despre
Legea care le oferă ce trebuie pentru a exista. Da, mi-a vorbit Maestrul Nouă,
zicând: Thot, măreţ eşti printre copiii Pământului, dar există secrete pe care nici
tu nu le cunoşti. Ştii că ai venit dintr-un spaţiu-timp inferior acestuia şi ştii că vei
călători către un spaţiu-timp superior. Dar puţine ştii despre secretele ce se
ascund în ele, puţine ştii despre înţelepciunea de dincolo. Să ştii că tu, ca întreg,
în această conştiinţă nu eşti decât o celulă în proces de dezvoltare. Conştiinţa de
sub tine se dezvoltă continuu în sensuri diferite de cele pe care le cunoşti. Da,
deşi într-un spaţiu-timp inferior ţie, Ea se extinde în direcţii ce sunt diferite de
cele ale tale. Căci trebuie să ştii că ea evoluează ca rezultat al dezvoltării tale,
dar nu în acelaşi fel în care te-ai dezvoltat tu. Evoluţia ta trecută şi prezentă au
produs o cauză şi un efect. Nici o conştiinţă nu urmează calea celor dinaintea ei,
căci astfel totul ar fi doar o repetiţie, de prisos. Fiecare conştiinţă, în ciclul în care
există, îşi urmează propria cale spre ţelul suprem. Fiecare joacă un rol în Planul
Cosmosului. Fiecare joacă un rol către ţelul suprem. Cu cât e mai îndepărtat
ciclul, cu atât e mai mare învăţătura lui şi capacitatea de a îngloba Legea în tot.
Află că în ciclurile inferioare nouă tu te ocupi de părţile mai mici ale Legii, în timp
ce noi, cei din ciclul care se întinde la Infinit, ne străduim să construim o Lege
mai măreaţă. Fiecare are un rol de jucat în cicluri. Fiecare trebuie să-şi
desăvârşească opera. Ciclul inferior ţie nu ţi-e inferior totuşi, ci e format doar
pentru o nevoie ce există. Căci trebuie să ştii că fântâna înţelepciunii ce produce
ciclurile caută continuu să afle noi puteri. Să ştii că învăţătura se câştigă doar
prin practică, iar înţelepciunea provine doar din învăţătură şi astfel sunt create
cilurile de către Lege. Sunt unelte cu ajutorul cărora se obţine învăţătura pentru
Planul Legii, care este Sursa Totului. Ciclul inferior nu e cu adevărat inferior, ci
doar diferit în spaţiu şi timp. Conştiinţa de acolo lucrează şi testează lucruri mai
mici decât cele ce eşti tu. Şi aşa cum tu cultivi lucruri mai măreţe, tot aşa si
deasupra ta sunt cei ce cultivă şi ei, ca tine, alte legi. Diferenţa ce există între
cicluri rezidă doar în capacitatea de a lucra cu Legea. Noi, cei care existăm în
cicluri superioare celui al tău, suntem cei ce au apărut primii din Sursă şi care au
câştigat, în trecerea prin Timp-spaţiu, capacitatea de a folosi Legile Mai Marelui,
ce sunt mai presus de înţelegerea omului. Nimic nu e cu adevărat inferior ţie, ci
doar se află într-o operaţie diferită a Legii. Priveşte în sus sau în jos, vei găsi
acelaşi lucru. Căci totul nu e decât o parte a Unicităţii care stă la baza Sursei
Legii. Conştiinţa care se află sub tine este o parte a ta, aşa cum şi noi suntem o
parte din tine. Tu, ca şi copil, nu ai avut învăţătura pe care ai acumulat-o
crescând. Compară ciclurile cu omul în călătoria lui de la naştere la moarte şi vei
vedea în ciclul inferior ţie copilul cu învăţătura pe care o are. Apoi priveşte-te
adult, avansând în învăţătură pe măsură ce timpul trece. Priveşte-ne şi pe noi,
copii ajunşi la maturiate cu învaţătura şi înţelepciunea acumulate odată cu
trecerea anilor. La fel, Thoth, sunt şi ciclurile conştiintei, copii în diferite
momente ale dezvoltării, totuşi toate provenind de la aceaşi Sursă, Înţelepciunea
şi toate la înţelepciune reîntorcându-se. El încetă apoi să-mi vorbească şi se
aşeză în liniştea obişnuită Maeştrilor. Apoi îmi vorbi din nou, zicând: “Thoth, mult
timp am petrecut Noi în Amenti, păzind flacăra vieţii din Sali. Află totuşi că
suntem parte a Ciclurilor noastre cu Vederea noastră ajungând la ele şi mai
departe. Da, ştim că din toate nimic nu contează, cu excepţia evoluţiei datorate
Sufletului nostru. Ştim că trupul e efemer. Lucrurile pe care oamenii le respectă
nu înseamnă nimic pentru noi. Nu căutam nimic ce are legătură cu corpul, ci
doar cu starea de perfecţiune a Sufletului. Când voi, oamenii, veţi învăţa că nimic
în afara evoluţiei Sufletului nu contează, abia atunci veţi fi liberi cu adevărat din
robie, liberi să lucraţi în armonie cu Legea. Află, omule, că trebuie să ţinteşti spre
perfecţiune, căci doar aşa îţi vei atinge scopul. Deşi ar trebui să ştii că nimic nu e
perfect, totuşi ar trebui să fie ţinta şi scopul tău. Încetă din nou vocea lui Nouă,
iar cuvintele se scufundară în conştiinţa mea. Acum caut şi mai multă
înţelepciune, ca să pot fi perfect în Lege cu Totul. Curând cobor în Sălile din
Amenti pentru a trăi sub recea floare a vieţii. Tu, cel ai primit învăţătura, nu mă
vei mai vedea. Totuşi trăi-voi de-a pururi în înţelepciunea pe care ţi-am oferit-o.
Tot ceea ce e omul, există datorită înţelepciunii lui. Tot ceea ce va fi omul e
rezultatul cauzei lui. Ascultă-mi acum vocea şi devino mai măreţ decât omul
obişnuit. Ridică-ţi ochii, lasă Lumina să-ţi inunde fiinţa, fii de-a pururi un Copil al
Luminii. Doar prin strădanii vei evolua către Planul unde Lumina e Totul. Fii
maestrul tuturor celor ce te înconjoară. Nu te lăsa niciodată condus de efectele
vieţii tale. Creează apoi cauze şi mai perfecte, iar în timp vei deveni un Soare al
Luminii. Liber, lasă-ţi sufletul să se înalţe de-a pururi, eliberat din robia şi
lanţurile nopţii. Ridică-ţi ochii spre Soarele de pe cerul-spaţiu. Permite-i să fie un
simbol al vieţii. Aminteşte-ţi că eşti Lumina Măreaţă, perfect în sfera ta proprie,
unde eşti liber. Nu căuta niciodată înspre întuneric. Ridică-ţi ochii spre spaţiul de
deasupra. Liberă lasă-ţi flacăra să ardă şi vei fi un Copil al Luminii.

Tăbliţa 12 - Legea Cauzei şi a Efectului şi Cheia Profeţiei

Ascultă, omule, cuvintele înţelepciunii mele, ascultă vocea lui Thoth, atlantul.
Stăpânit-am Legea spaţiului şi timpului. Cunoştinţe am acumulat despre timpul
viitor. Astfel ştiu că omul, în mişcarea lui prin spaţiu-timp, va fi de-a pururi Una
cu Totul. Să ştii, omule, că viitorul e ca o carte deschisă pentru cel ce ştie să
citească. Fiecare efect va aduce cu sine şi cauza lui, căci fiecare efect provine din
cauza primordială. Află că viitorul nu e fix sau stabil, ci variază pe măsură ce
cauza produce efectul. Cercetează cauza pe care o creezi şi vei descoperi cu
siguranţă că totul e efect. Aşa că omule, fii sigur că efectele pe care le produci
sunt întotdeauna cauzele unor efecte şi mai perfecte. Află că viitorul nu e fix, ci
că el urmează voinţa omului pe măsură ce acesta se mişcă prin mişcările
spaţiului-timp către ţelul unde începe un timp nou. Omul poate citi viitorul doar
prin intermediul cauzelor care produc efecte. Caută în interiorul a ceea ce a
produs cauza şi vei descoperi cu siguranţă efectele. Ascultă, omule, când îţi
vorbesc despre viitor, despre efectul ce urmează cauza. Să ştii că omul, în
călătoria lui spre lumină, caută de-a pururi să se elibereze din noaptea ce-l
înconjoară, precum umbrele ce înconjoară stelele pe cer şi, la fel ca stelele de pe
cerul-spaţiu, şi el va străluci din umbra nopţii. Destinul său îl va conduce mereu
spre înainte până va deveni Una cu Lumina. Da, deşi calea pe care o are de
străbătut se află în mijlocul umbrelor, înaintea lui străluceşte de-a pururi Marea
Lumină. Chiar dacă întunecat îi va fi drumul, el va înfrânge Umbrele ce zboară în
jurul lui precum noaptea. Departe, în viitor, văd omul ca născut din Lumină,
eliberat de întunericul ce înrobeşte Sufletul, trăind în Lumină fără lanţurile
întunericului care să acopere Lumina, care e de fapt Lumina Sufletului său. Află,
omule, că înainte de a realiza acest lucru, multe umbre ale întunericului vor
cădea asupra Luminii tale, încercând să stingă Lumina Sufletului care se zbate să
fie liberă. Măreaţă e lupta dintre Lumină şi întuneric, veche de epoci şi totuşi
nouă întotdeauna. Totuşi, într-un timp departe în viitor Lumina va fi Totul, iar
întunericul va fi învins. Ascultă, omule, cuvintele mele pline de înţelepciune.
Pregăteşte-te, iar Lumina ta nu va fi umbrită. Omul s-a ridicat şi a decăzut la fel
cum noile valuri de conştiinţă curg dinspre marele Abis de sub noi spre Soarele
ţelului său. Voi, copiii mei, v-aţi ridicat de unde vă aflaţi, adică cu puţin deasupra
animalelor, iar acum sunteţi cei mai măreţi dintre oameni. Totuşi, înaintea
voastră au fost alţii mai măreţi decât voi. Şi, la fel cum alţii, înaintea voastră, au
decăzut, şi voi veţi ajunge la un sfârşit. Iar peste tărâmul unde locuiţi acum,
barbarii vor veni, iar Lumina se va ridica. Uitată va fi înţelepciunea străveche, dar
va trăi totuşi ascunsă oamenilor. Da, pe pământul pe care îl numiţi Khem, rase
vor apărea şi vor dispărea. Uitaţi veţi fi de copiii omului. Voi vă veţi fi mutat într-
un spaţiu stelar dincolo de voi, lasând în urmă acest loc în care aţi locuit. Sufletul
omului se mişcă mereu spre înainte, nefiind legat de nici o stea. Ci îndreptându-
se de-a pururi spre măreţul ţel, unde se va contopi cu Lumina Totului. Să ştiţi că
veţi merge mereu înainte, împinşi de Legea cauzei şi a efectului până când, în
cele din urmă, ambele vor deveni Unu. Da, omule, după ce vei fi dispărut, vor
veni alţii în locul unde ai trăit tu. Învăţătura şi înţelepciunea vor fi uitate cu totul
şi doar amintirea Zeilor va supravieţui. Aşa cum eu sunt pentru voi un Zeu
datorită învăţăturii mele, la fel şi voi veţi fi Zeii viitorului datorită învăţăturii
voastre, care va fi cu mult deasupra celei pe care o vor avea ei. Aflaţi totuşi că în
toate epocile omul va avea acces la Lege oricând doreşte. Epocile viitoare vor fi
martorele reînvierii înţelepciunii pentru cei care vor moşteni locul tău pe această
stea. Ei, la rândul lor, vor căpăta înţelepciune şi vor învăţa să alunge întunericul
cu ajutorul Luminii. Mult vor trebui să se zbată totuşi de-a lungul epocilor pentru
a se bucura de libertatea Luminii. Apoi asupra omului se va abate marele război
ce va cutremura Pământul şi îl va îndepărta de la drumul său. Da, iar apoi Fraţii
Întunecaţi vor începe războiul dintre Lumină şi întuneric. Când omul va fi cucerit
din nou oceanul şi va zbura în aer cu aripi asemeni păsărilor; când va fi învăţat
să struneasca fulgerul, atunci va începe timpul războiului. Mare va fi bătălia,
mare războiul dintre întuneric şi Lumină. Popoare se vor ridica împotriva altor
popoare folosind forţele întunericului ca să distrugă Pământul. Arme puternice
vor nimici pământenii până când jumătate din rasele oamenilor vor dispărea.
Atunci vor veni fiii Dimineţii şi vor porunci pentru copiii oamenilor: Oameni,
încetaţi lupta împotriva fraţilor voştri. Doar aşa veţi putea ajunge la Lumină.
Încetaţi cu neîncrederea, fraţii noştri şi urmaţi calea ştiind că e cea dreaptă.
Atunci oamenii vor înceta lupta, frate contra frate şi tată contra fiu. Atunci se va
ridica străvechea casă a poporului meu din locul ei, de sub undele întunecate ale
oceanului. Din acel moment va începe Epoca Luminii, iar toţi oamenii vor căuta
Lumina ţelului. Atunci Fraţii Luminii vor conduce oamenii. Alungat fi-va
întunericul nopţii. Da, copiii omului vor înainta spre marele ţel. Copii ai Luminii
vor deveni. Flacăra flăcării vor fi de-a pururi Sufletele lor. Învăţătura şi
înţelepciunea vor fi ale omului în marea epocă, fiindcă el se va apropia de flacăra
nemuritoare, Sursa întregii înţelepciuni, locul începutului, care e Una cu sfârşitul
tuturor lucrurilor. Da, într-un timp nenăscut încă, toate vor deveni Una şi Una va
fi Totul. Omul, o flacără perfectă a acestui Cosmos, va ajunge într-un loc printre
stele. Da, va pleca chiar din acest spaţiu-timp în altul, aflat dincolo de stele.
Îndelung m-aţi ascultat, Copiii mei, îndelung aţi ascultat înţelepciunea lui Thoth.
Acum plec dintre voi spre întuneric. Acum mă îndrept spre Sălile din Amenti, ca
să locuiesc acolo în viitor, când Lumina va veni din nou la oameni. Să ştiţi totuşi
că spiritul meu va fi de-a pururi cu voi, călăuzindu-vă paşii pe calea Luminii.
Păstraţi cu grijă secretele pe care vi le încredinţez, iar spiritul meu vă va pazi cu
siguranţă de-a lungul vieţii voastre. Priviţi tot timpul calea ce duce spre
înţelepciune. Păstraţi Lumina drept ţel de-a pururi. Nu vă înlănţuiţi Sufletul în
robia întunericului; lăsaţi-l să zboare liber spre stele. Acum vă las pentru a merge
să locuiesc în Amenti. Fiţi copiii mei în această viaţa şi în urmatoarea. Va veni
timpul când nici voi nu veţi mai cunoaşte moartea, trăind de-a pururi ca o
Lumină între oameni. Păziţi intrarea în Sălile din Amenti. Păziţi secretele pe care
le-am ascuns printre voi. Nu lăsaţi înţelepciunea să ajungă la barbari. Secretă să
o păstraţi pentru cei ce caută Lumina. Acum plec. Primiţi binecuvântarea mea.
Urmaţi-mi calea şi veţi urma Lumina. Armonizaţi-vă Sufletul cu Marea Esenţă.
Conştiinţa voastră să fie Una cu Marea Lumină. Chemaţi-mă atunci când aveţi cu
adevărat nevoie de mine. Rostiţi-mi numele de trei ori la rând: Chequetet,
Arelich, Volmalites.

Tăbliţa 13 - Cheile Vieţii şi Morţii

Ascultă, omule, înţelepciunea. Ascultă Cuvântul care te va umple de Viaţă.

Ascultă Cuvântul care va alunga întunericul. Ascultă vocea care va alunga
noaptea. Secrete şi înţelepciune am oferit copiilor mei; Învăţătură şi putere
venite din vechime. Nu ştii că totul se va deschide când vei descoperi unicitatea
tuturor lucrurilor? Una vei deveni cu Maeştrii Secretelor, Cuceritori ai Morţii şi
Maeştri ai Vieţii. Da, vei afla despre floarea din Amenti, despre floarea vieţii ce
străluceşte în Săli. În Spirit vei ajunge în Sălile din Amenti şi vei aduce înapoi
înţelepciunea ce trăieşte în Lumină. Să ştii că poarta spre putere e secretă. Să ştii
că poarta spre viaţă trece prin moarte. Da, prin moarte, dar nu aşa cum ştii tu
moartea, ci o moarte care e viaţă şi care e foc şi Lumină. Doreşti să cunoşti
secretul adânc ascuns? Priveşte în sufletul tău, unde se află învăţătura. Află că în
tine e ascuns secretul, Sursa vieţii şi a morţii. Ascultă omule, în timp ce-ţi
împărtăşesc secretul, în timp ce îţi revelez secretul celor vechi. Adânc în inima
Pământului se află floarea, Sursa Spiritului care ţine totul în formă proprie. Află
că Pământul e viu, aşa cum tu eşti viu în propria-ţi formă formată. Floarea Vieţii
este precum propriul tău loc al Spiritului şi curge prin Pământ aşa precum al tău
curge prin forma ta; Dăruind viaţă Pământului şi copiilor lui, reînnoind Spiritul din
formă în formă. Acesta este Spiritul care este forma corpului tău, modelându-se
în propria lui formă. Află, omule, că forma ta e duală, echilibrată în polaritate,
deşi formată în propria formă. Află că atunci când Moartea se apropie cu
repeziciune de tine, acest lucru se întâmplă doar pentru că echilibrul tău este
zdruncinat. Se întâmplă doar pentru că un pol s-a pierdut. Să ştii că secretul vieţii
din Amenti este secretul refacerii echilibrului polilor. Tot ceea ce există are formă
şi trăieşte datorită Spiritului vieţii din poli. Nu înţelegi că în sufletul Pământului se
află echilibrul tuturor lucrurilor care există şi au fiinţă pe suprafaţa lui? Sursa
Spiritului tău este atrasă din centrul pământului, căci în forma pe care o ai, tu
eşti una cu Pământul. Când vei fi învăţat să-ţi păstrezi echilibrul propriu atunci
vei atrage echilibrul Pământului. Vei exista atunci în acelaşi timp cu Pământul,
schimbându-ţi forma doar când se va schimba şi Pământul. Nu vei mai cunoaşte
moartea, ci vei fi una cu această planetă, păstrându-ţi forma până când totul va
dispărea. Ascultă, omule, secretul pe care ţi-l încredinţez, astfel încât nici tu să
nu mai cunoşti schimbarea. Aşază-te o oră în fiecare zi cu capul orientat spre
locul unde se află polul pozitiv (nord). În fiecare zi timp de o oră capul tău
trebuie să fie îndreptat spre polul negativ (sud). În timp ce capul e îndreptat spre
nord păstrează-ţi mintea între piept şi cap. Iar când capul este îndreptat spre
sud, păstrează-ţi gândurile între piept şi picioare. Păstreaza-te în echilibru odată
la şapte zile, iar echilibrul tău va fi mai puternic ca oricând. Da, dacă eşti bătrân,
corpul tău se va simţi revigorat, iar puterea ta va deveni ca cea a unui tânăr.
Acesta este secretul ştiut de Maeştri, prin care ţin la distanţă Moartea. Nu uita să
urmezi calea pe care ţi-am arătat-o, căci atunci când vei fi trecut de 100 de ani,
neglijând-o, vei atrage Moartea. Ascultă-mi cuvintele şi urmează calea.
Păstrează-ţi echilibrul şi trăieşte în viaţă. Ascultă-mi vocea, omule. Ascultă
înţelepciunea care te fereşte de Moarte. Când, la sfârşitul sarcinii încredinţate, vei
dori să pleci din această viaţă, treci în planul unde Sorii Dimineţii trăiesc şi
fiinţează ca şi Copii ai Luminii. Treci fără durere şi fără regrete în planul unde
există Lumina eternă. Mai întâi întinde-te cu capul spre est. Aşază-ţi mâinile
suprapuse peste Sursa vieţii tale (plexul solar). Aşază-ţi conştiinţa în centrul
vieţii. Răsuceşte-o şi desparte-o spre nord şi spre sud. Trimite jumătate spre
nord. Iar cealaltă jumătate spre sud. Desfă-te din strânsoarea fiinţei tale, iar din
forma ta scânteia argintie îşi va lua zborul în sus spre Soarele dimineţii, pentru a
se uni cu Lumina de unde a izvorât. Acolo va străluci până când dorinţa se va
crea. Apoi se va întoarce într-un loc şi într-o formă. Află omule că astfel trec
marile Suflete după voia lor, dintr-o viaţă în alta. La fel se întâmplă şi cu Avatarul
care moare atunci când doreşte şi trăieşte atunci când doreşte. Ascultă omule şi
soarbe din înţelepciunea mea. Învaţă secretul care e Stăpânul Timpului. Învaţă
cum cei pe care îi numeşti Maeştri sunt capabili să-şi amintească vieţile trecute.
Măreţ e secretul, dar totuşi uşor de stăpânit, dându-ţi astfel posibilitatea de a
stăpâni timpul. Când moartea se va apropia de tine nu te teme, aminteşte-ţi că
eşti stăpânul Morţii. Relaxează-ţi corpul, elimină orice tensiune. Aşază-ţi în inimă
flacăra Sufletului tău. Repede apoi îndreaptă-l spre reşedinta triunghiului.
Aşteaptă un moment, apoi îndreaptă-te spre ţel. Acesta, ţelul tău, este locul
dintre sprâncene, Locul unde memoria vieţii trebuie să fie păstrată. Păstrează aici
flacăra, în lăcaşul creierului, până când degetele morţii îţi vor cuprinde Sufletul.
Astfel, când te vei petrece din viaţă, amintirile din acea viaţă vor trece şi ele.
Atunci trecutul va fi una cu prezentul. Astfel toate amintirile vor putea fi păstrate.
Vei fi liber de orice regres. Lucrurile din trecut vor trăi şi în prezent.

Tăbliţa 14 – Suplimentar

Ia aminte, omule, la profunda înţelepciune ascunsă, pierdută pentru oameni încă

în timpul Locuitorilor, pierdută şi uitată de oamenii acestei epoci. Află că acest
Pământ nu e decât un portal, păzit de puteri necunoscute omului. Maeştrii
Întunericului ascund intrarea ce duce spre tărâmul Paradisului. Află că drumul
spre sfera din Arulu e presărat cu bariere ce se deschid doar celor născuţi din
Lumină. Pe Pământ, eu sunt păstrătorul cheilor ce deschid porţile către Tărâmul
Sacru. Prin puterile ce sunt mai presus de mine, hotărăsc să las aceste chei lumii
omului. Înainte să plec, vă ofer Secretele prin care vă puteţi elibera din sclavia
întunericului, prin care puteţi scăpa din încătuşarea cărnii ce v-a legat şi prin care
puteţi să vă ridicaţi din întuneric spre Lumină. Află că sufletul trebuie să fie
curăţat de tot ce e întunecat înainte de a putea intra pe porţile ce duc spre
Lumină. Astfel, vă las toate Secretele pentru ca ele să poată fi oricând
descoperite. Da, deşi omul poate cădea în întuneric, Lumina va străluci de-a
pururi ca o călăuză. Ascunsă în întuneric, învăluită în simboluri, Calea spre portal
va fi întotdeauna descoperită. În viitor, omul va refuza să accepte aceste secrete,
dar cel ce va căuta va găsi întotdeauna calea. Ascultaţi cum vă dezvălui Secretul,
ascultaţi simbolurile Secretului pe care vi le-am încredinţat. Faceţi din el o religie,
căci doar astfel esenţa lui va dăinui. Există două zone între această viaţă şi
Suprema Viaţă, prin care călătoresc Sufletele care pleacă de pe acest Pământ;
Duat, căminul puterilor iluziei; Sekhet Hetspet, Căminul Zeilor. Osiris, simbolul
păzitorului portalului, cel care întoarce din drum sufletele celor nedemni. Dincolo
se întinde sfera puterilor născute din paradis, Arulu, tărâmul unde au ajuns
Înţelepţii. Acolo, când îmi voi încheia menirea printre oameni, voi merge să mă
alătur Înţelepţilor din străvechiul meu cămin. Şapte sunt la număr casele celor
Atotputernici; Trei păzesc porţile fiecărei case din întuneric; Cincisprezece sunt
căile ce duc spre Duat. Doisprezece sunt căminele Maeştrilor Iluziei, îndreptate în
patru direcţii, fiecare diferită. Patruzeci şi două sunt marile puteri, care judecă
Moartea ce caută poarta. Patru sunt Fii lui Horus, Doi sunt paznicii Estului şi
Vestului lui Isis, mama care îşi apără copiii, Regina Lunii, reflectând Soarele. Ba
este esenţa care trăieşte de-a pururi. Ka este Umbra pe care omul o cunoaşte
drept viaţă. Ba nu apare până când Ka nu se încarnează. Acestea sunt secretele
ce trebuie păstrate de-a lungul epocilor. Sunt chei către viaţă şi Moarte. Ascultaţi
acum secretul secretelor: Aflaţi de cercul fără de început şi fără de sfârşit, Forma
Celui ce e Una şi în acelaşi timp se află în toate. Ascultaţi-l, faceţi ce vă spune şi
astfel veţi merge pe aceeaşi cale pe care merg şi eu. Secret în Secret, şi totuşi
fără de secret pentru cel născut din Lumină, Secretul tuturor lucrurilor vi-l voi
dezvălui acum. Voi înfăţişa un secret pentru iniţiat, dar uşa înţelegerii lui va fi
complet închisă pentru profan. Trei este secretul şi vine din marele unu.
Ascultaţi, iar Lumina vă va scălda. În preistorie, existau trei unităţi. În afara lor,
nimic nu exista. Acestea reprezintă echilibrul, sursa creaţiei: Un Dumnezeu, un
Adevăr, un punct al libertăţii. Cele trei provin din ceea ce formează echilibrul:
Toată viaţa, toată bunătatea, toata puterea. Trei sunt calităţile lui Dumnezeu în
căminul lui de Lumină: Putere infinită, Înţelepciune Infinită, Iubire Infinită. Trei
sunt puterile date Maeştrilor: de a transforma răul, de a susţine bunătatea, de a
folosi discernământul. Trei lucrui trebuie să facă oricând Dumnezeu: Să-şi
manifeste puterea, înţelepciunea şi iubirea. Trei sunt puterile ce creează toate
lucrurile: Iubire Divină, ce conţine învăţătura perfectă, Înţelepciune Divină, ce
cunoaşte toate mijloacele posibile, Putere Divină, deţinută prin voinţa unită a
Iubirii şi a Înţelepciunii Divine. Trei sunt stările existenţei: Starea Luminii, unde
nu se află decât Dumnezeu şi doar Dumnezeu poate să o traverseze; Starea de
Haos, în care toate lucrurile apar prin excelenţă din moarte; Starea de Conştiinţă,
în care toate lucrurile izvorăsc din viaţă. Toate lucrurile ce au viaţă se află în trei
stadii de existenţă: Haos sau moarte, libertate în omenie şi fericire Paradisiacă.
Trei nevoi controlează toate lucrurile: Începutul în Marea Profunzime, starea de
haos, desăvârşire cerească. Trei sunt căile sufletului: Om, Libertate, Lumină. Trei
sunt obstacolele: Lipsa strădaniei pentru a obţine învăţătura; Non ataşamentul
faţă de Dumnezeu; Ataşamentul faţă de rău. Şi în om se manifestă trei. Trei sunt
Regii puterilor din interior. Trei sunt camerele secretelor, găsite şi totuşi
nedescoperite în corpul omului. Ascultă acum despre cel ce s-a eliberat, liber e
din strânsoarea vieţii să meargă spre Lumină. Cunoscând izvorul primordial, lumi
i se vor deschide. Da, nici măcar Porţile din Arulu nu-i vor fi închise. Ai grijă însă,
omule ce vrei să intri in Paradis. Dacă vei fi nedemn de acest lucru, ar fi mai bine
să cazi în foc. Află că cei curaţi trec prin flacăra pură. La fiecare rotaţie a cerurilor
ei se îmbăiază în fântânile Luminii. Ascultă, omule, acest secret: Cu mult timp în
urmă, am locuit în Vechea Atlantidă. Acolo, în Templu, am sorbit din
Înţelepciune, ce curgea ca dintr-o fântână de Lumină. Locuitorul mi-a oferit cheia
pentru a accede la Lumina din Marea lume. Am stat în faţa Celui Sfânt ce şedea
în mijlocul florii de foc. Ascuns era de fulgere întunecate, căci altfel Sufletul meu
ar fi fost spulberat de Glorie. De la picioarele Tronului său precum diamantul se
rostogoleau patru râuri de foc din scăunelul pentru picioare, se rostogoleau prin
canalele norilor spre lumea Omului. Plin era locul cu Spirite Cereşti. Minune a
minunilor era palatul Înstelat. Deasupra cerului, precum un curcubeu de Foc şi
Raze de Lumină, erau formate spiritele. Cântau gloriile Celui Sfânt. Apoi, din
mijlocul Focului, se auzi o voce: Priveşte Gloria Cauzei primordiale. Am privit
acea Lumină, ce era mai presus de orice întuneric, reflectată în propria-mi fiinţă.
Am ajuns, aşa cum se cuvenea, la Dumenzeul Dumnezeilor, Spiritul-Soare,
Suveranul sferelor Soarelui. Există unul, chiar Primul, Ce nu are început, Ce nu
are sfârşit; Care a creat toate lucrurile, Care guvernează totul, Care e bun, Care
e drept, Care iluminează, Care sprijină. Atunci, dinspre tron, apăru o mare
strălucire, înconjurându-mi şi ridicându-mi sufletul prin puterea ei. Cu repeziciune
m-am mişcat apoi prin spaţiile Cereşti, mi s-a arătat secretul secretelor, mi s-a
arătat inima Secretă a cosmosului. Fost-am purtat spre tărâmul din Arulu,
ajungând în faţa Maeştrilor din Căminele lor. Deschis-au ei Uşa pentru ca eu să
pot arunca o privire la haosul primordial. S-a-nfiorat sufletul meu la vederea
ororii şi s-a întors din oceanul de întuneric. Apoi am înţeles menirea barierelor,
am înţeles existenţa Maeştrilor din Arulu. Doar ei, cu echilibrul lor Infinit puteau
sta în calea haosului. Doar ei puteau păzi creaţia lui Dumnezeu. Apoi trecut-am
de cercul celor opt. Văzut-am toate sufletele care au învins întunericul. Am văzut
splendoarea Luminii în care locuiau. Tânjit-am să am şi eu un loc în acel cerc, dar
tânjit-am şi după calea pe care am ales-o, atunci când am ajuns în Sălile din
Amenti şi mi-am ales menirea. Trecut-am apoi din Sălile din Arulu spre spaţiul
pământesc, unde se afla corpul meu. M-am ridicat din pământul în care mă
odihneam. Am stat în faţa Locuitorului. Am confirmat că voi renunţa la Dreptul
meu până când îmi voi încheia sarcina pe Pământ, până când Epoca întunericului
va fi de domeniul trecutului. Ascultă omule, cuvintele pe care ţi le încredinţez. În
ele vei descoperi Esenţa Vieţii. Înainte de a mă întoarce în Sălile din Amenti,
trebuie să te învăţ Secretul secretelor, cum şi tu te poţi ridica spre Lumină.
Păstrează-le şi păzeşte-le, ascunde-le în simboluri, astfel încât profanul să râdă şi
să renunţe. În orice zonă dă formă secretelor. Fă calea să fie dificil de parcurs.
Astfel, cei slabi şi nehotărâti vor fi respinşi. Astfel secretele vor fi ascunse şi
păzite, păstrate până când roata se va întoarce. Prin epoci întunecate, aşteptând
şi veghind, spiritul meu va rămâne în tărâmul ascuns. Când cineva va trece toate
încercările din exterior, cheamă-mă cu ajutorul cheii pe care o deţii. Atunci eu,
Iniţiatorul, voi răspunde şi voi veni din Sălile Zeilor din Amenti. Atunci îl voi primi
pe cel iniţiat şi îi voi dezvălui cuvinte pline de putere. Ascultă şi ia aminte la ce-ţi
spun: Să nu-mi aduci pe nimeni lipsit de înţelepciune, cu inima impură sau care
nu are un scop bine definit. Altfel, îţi voi lua înapoi puterea de a mă chema din
locul unde mă odihnesc. Acum mergi şi cheamă-ţi fraţii ca să pot astfel împărtăşi
înţelepciunea care să-ţi lumineze Calea când eu nu voi mai fi aici. Vino în camera
de sub templul meu. Nu mânca timp de trei zile. Acolo îţi voi oferi esenţa
înţelepciunii, astfel încât cu putere să străluceşti între oameni. Acolo îţi voi
împărtăşi secretele, astfel încât şi tu să te ridici către Ceruri, Om-Zeu în Adevăr
ca şi în esenţă să fii. Pleacă acum şi lasă-mă să-i chem pe cei pe care îi ştii, dar
pe care totuşi nu îi cunoşti.

Tăbliţa 15 - Secretul Secretelor

Adunaţi-vă acum, copiii mei şi ascultaţi Secretul Secretelor, care vă va da puterea

de a descoperi omul-Zeu din voi ce vă va oferi calea spre Viaţa Veşnică. Deschis
vorbi-voi despre Secretele Dezvăluite. Nu vă voi oferi vorbe cu mai multe
înţelesuri. Ascultaţi cu atenţie acum, copiii mei. Ascultaţi şi urmaţi cuvintele pe
care vi le ofer. Mai întâi voi vorbi despre lanţurile întunericului care vă leagă de
sfera Pământului. Întunericul şi lumina sunt de acelaşi fel, diferă doar în
aparenţă. Căci amândouă provin din sursa primordială. Întunericul înseamnă
dezordine. Lumina înseamnă Ordine. Întunericul transformat e lumina Luminii.
Acesta este, copiii mei, scopul vostru ca fiinţe: Transformarea întunericului în
lumină. Ascultaţi acum secretele naturii, relaţiile pe care le stabileşte viaţa cu
Pământul unde locuieşte. Aflaţi că în stare normală sunteţi întreiţi, fizic, astral şi
mental la un loc. Trei sunt calităţile fiecărei stări; Nouă cu totul, precum sus aşa
şi jos. În partea fizică sunt aceste canale, sângele, care se mişcă sub formă de
vârtej, obligând inima să bată continuu. Magnetismul, care se deplasează prin
nervi, poartă energiile către toate celulele şi ţesuturile. Akasa, ce curge prin
canale, subtilă, totuşi fizică, completează canalele. Fiecare dintre cele trei stări
este în acord cu celelalte, fiecare în parte influenţând viaţa corpului. Ele formează
cadrul scheletal prin care curge eterul subtil. A le stăpâni înseamnă să deţii
Secretul Vieţii din corp. Corp care poate fi părăsit doar prin voinţa deţinătorului,
atunci când scopul său în viaţă a fost atins. Trei sunt stările Astralului, Mijlocitor
între sus şi jos; nu ţine de fizic, nu ţine de Spiritual, dar capabil să se deplaseze
în sus şi în jos. Trei sunt stările Minţii, Purtătoare a Voinţei Celui Măreţ. Judecator
al Cauzei şi Efectului în viaţa ta. Astfel este alcătuită fiinţa întrrită condusă de sus
de către puterea lui patru. Deasupra şi dincolo de starea întreită a omului se află
tărâmul Sinelui Spiritual. Patru sunt stările lui, strălucind în fiecare plan de
existenţă, dar treisprezece cu totul, Numărul mistic. Pe baza calităţilor omului
sunt Fraţii: fiecare dirijează dezvoltarea fiinţei, fiecare e un canal al Celui Măreţ.
Pe Pământ omul este sclav, legat de spaţiul şi timpul planului pământesc.
Înconjurând fiecare planetă, o undă vibratorie îl leagă de planul său de existenţă.
Cu toate acestea, în interiorul său se află cheia eliberării, în el poate fi
descoperită libertatea. După ce ţi-ai eliberat sinele din corp, ridică-te spre cele
mai îndepărtate margini ale planului tău pământesc. Rosteşte cuvântul Dor-E-Lil-
La. Apoi, pentru o vreme, Lumina ta va fi ridicată, liber vei fi ca să treci de
barierele spaţiului. Timp de jumătate de soare (6 ore), liber vei putea trece de
barierele planului pământesc, vei putea vedea şi afla pe cei ce se află dincolo de
tine. Într-adevăr, spre lumi superioare vei putea trece. Descoperă-ţi propriile
posibilităţi de dezvoltare, află toate vieţile viitoare ale Sufletului pe Pământ.
Încătuşat eşti în corpul tău, dar prin putere poţi fi liber. Acesta este Secretul prin
care sclavia va fi înlocuită de libertatea ta. Linişteşte-ţi mintea. Relaxează-ţi
corpul: Conştientizează doar eliberarea din carne. Centrează-ţi fiinţa către scopul
spre care tânjeşti. Gândeşte tot timpul că vei fi liber. Gândeşte acest cuvânt La-
Um-I-L-Ganoover şi permite-i să-ţi răsune în minte. Lasă-te purtat de sunet spre
locul unde tânjeşti să ajungi. Eliberează-te din încătuşarea cărnii după propria
voinţă. Ascultaţi cel mai mare dintre secrete: Cum puteţi intra în Sălile din
Amenti, în locul unde sunt cei nemuritori, aşa cum am făcut şi eu, şi să staţi în
faţa Maeştrilor. Întindeţi-vă corpul la orizontală. Calmaţi-vă mintea astfel încât
nici un gând să nu vă deranjeze. Puri trebuie să fiţi în minte, cât şi în scop, căci
altfel veţi da greş. Aduceţi în minte imaginea Sălilor din Amenti aşa cum am
descris-o în Tăbliţele mele. Doriţi-vă din tot sufletul să fiţi acolo. Vizualizaţi-vă
stând în faţa Maeştrilor. Pronunţaţi, mental, următoarele cuvinte pline de putere:
Mekut-El-Shab-El Hale-Sur-Ben-El-Zabrut Zin-Efrim-Quar-El. Relaxaţi-vă mintea şi
corpul. Apoi fiţi siguri că sufletul vostru va fi chemat. Acum vă voi da Cheia spre
Shamballa, locul unde Fraţii mei locuiesc în întuneric: Dar un întuneric plin cu
Lumina Soarelui, Întunericul Pământului, dar Lumină a Spiritului, călăuze pentru
voi după ce eu voi pleca. Aşezaţi-vă corpul aşa cum v-am învăţat. Îndreptaţi-vă
spre barierele locului ascuns şi îndepărtat. Staţi în faţa porţilor şi a paznicilor lor.
Ridicaţi barierele pronunţând aceste cuvinte: Eu sunt Lumină. Întuneric nu este
deloc în mine. Eliberat sunt din sclavia nopţii. Deschideţi-mi calea celor
Doisprezece şi Unu, ca să pot trece către tărâmul înţelepciunii. Iar când vă vor
refuza, căci cu siguranţă vă vor refuza, porunciţi-le să vă deschidă calea rostind
cuvintele: Eu sunt Lumină. Pentru mine nu există bariere. Deschideţi, vă
poruncesc, prin Secretul Secretelor Edom-El-Ahim-Sabbert-Zur Adom. Atunci,
dacă ale voastre cuvinte au fost numai şi numai Adevărul, Barierele vor cădea în
faţa voastră. Acum vă las, copiii mei. În jos, şi totuşi în sus, spre Sălile din
Amenti voi merge. Străduiţi-vă să găsiţi calea către mine, copiii mei şi cu
adevărat fraţii mei veţi deveni. Astfel îmi închei scrierile. Chei fie ele pentru cei ce
vor veni după mine. Dar doar pentru cei ce caută înţelepciunea mea, căci doar
pentru aceştia mi-s Cheia şi Calea.