Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi

Facultatea de Teologie Ortodoxa “Dumitru Staniloae”

PROIECT DE CONSILIERE PENTRU

ABORDARILE DIRECTIVE

- Consiliere in Asistenta Sociala -

Student:

Ropota Dumitru Alexandru

Teologie Sociala, Anul II

IASI
- 2010 -
 Cuprins:

1. FIŞA INIŢIALĂ A CAZULUI

2. EVALUAREA INIŢIALĂ A CAZULUI/SITUAŢIEI
 Dezvoltarea relaţiei de consiliere şi explorare a situaţiei
 Alegerea şi argumentarea abordării utilizate
 Intervenţia propriu-zisă (scop, etape, desfăşuare, încheiere)
a) Faza I: Explorarea problemei
b) Faza a II-a: Selectarea problemelor şi stabilirea
priorităţilor
c) Faza a III-a : Selectarea scopurilor, identificarea
activităţilor cheie şi realizarea contractului
d) Faza a IV-a: Impementarea sarcinilor
e) Faza a V-a : Încheierea intervenţiei
 Evaluarea finală a intervenţiei/ schimbările realizate
3. BIBLIOGRAFIE
FIŞA INIŢIALĂ A CAZULUI

 Modalitatea solicitării: Eleva C.T. în varstă de 16 ani, la îndemnul dirigintei se

prezintă la consilierul şcolii.
 Solicitant: C.T.
 Data solicitării: 10.01.2011
 Tipul cazului: Este o situaţie orientată spre problemă, o întrerupere de sarcină,
pe care clienta o conştientizează şi doreşte rezolvarea ei.
 Date despre beneficiar: nume, vârstă, domiciliu, situaţia: C.T., 16 ani, oraşul I.,
Judeţul I, elevă în clasa a X-a
 Alte date relevante despre beneficiar: Clienta trăieşte doar cu mama, având o
situaţie materială decentă. În urma avortului eleva nu se poate reintegra în colectivul
clasei, trăieşte trauma avortului în tăcere până ce află diriginta clasei.
 Motivul solicitării: Clienta solicită consiliere pe motiv că doreşte o schimbare în
viaţa ei, doreşte să se detaşeze de trecut şi să se axeze mai mult pe ceea ce se întâmplă în
prezent.
 Observaţii: La prima întâlnire clienta a avut reţineri în ceea ce priveşte relatarea
întâmplărilor.
 Concluzii: Clienta a manifestat dorinţa de schimare şi dorinţă de reintegrare în
colectivitatea clasei.

 Data: 10.01.2011
 Asistent social: Alexandru Ropota
EVALUAREA INIŢIALĂ A CAZULUI/SITUAŢIEI

Eleva C.T. în vârstă de 16 ani este o elevă în clasa a X-a, cu rezultate bune la învăţătură, şi în
urma relaţiei de prietenie cu B.S. a rămas însărcinată. La auzirea veştii băiatul o părăseşte şi nu
mai vrea să mai audă nimic de ea. Fata disperată, lipsită de informaţii în ceea ce priveşte
întreruperea de sarcină, ascultă sfatul mamei şi avortează.
La scurt timp după avortul fetei, în cadrul orei de diriginţie s-a dezbătut tema :” Avortul şi
anticoncepţionalele”,iar clienta abia acum află ceea ce înseamnă un avort, riscurile pe care le
presupune şi urmările lui. În timpul discuţiilor pe această temă diriginta observă lacrimi în ochii
elevei. La sfârşitul orei profesoara are o discuţie cu fata, încercând să afle motivul lacrimilor din
timpul orei. Clienta îi dezvăluie că a făcut un avort şi abia acum conştientizează greşeala pe
care a făcut-o.
Nu după mult timp diriginta şi colegii elevei observă o serie de schimbări în comportamentul
fetei: o stare depresivă, anxietate, nu mai comunică cu cei din jur, rezultate scăzute la
învăţătură şi absenteism şcolar.
La îndemnul dirigintei, C.T. cere ajutorul consilierului în speranţa că va reuşi să depăşească
situaţia problematică în care se află.

1) Dezvoltarea relaţiei de consiliere şi explorare a situaţiei

Ne confruntăm cu o situaţie de stres emoţional reactiv, pe care clienta o conştientizează şi
la îndemnul dirigintei apelează la un specialist. Consilierul stabileşte şi promovează un climat în
care clienta se simte liberă şi încurajată să exploreze toate aspectele sinelui, pe fondul unei
dorinţe reciproce de colaborare, atmosfera se centrează pe relaţia consilier- client. Cosilierul
este conştient de limbajul verbal şi nonverbal al clientului şi oferă feed-back asupra celor
observate, clienta încă trăieşte stări de nelinişte şi este deznădăjduită. Consilierul îşi manifestă
încrederea în client oferindu-i un real suport pentru a-şi idendifica propriile resurse.
Prin consiliere se încearcă modificarea gândurilor clientei C.T. în ceea ce priveşte pierderea
sarcinii.
 2) Alegerea şi argumentarea abordării utilizate
Pentru această situaţie, consilierea orientată spre problemă este potrivită deoarece se pot
atinge obiective de genul: optimizarea comportamentului şi îmbunătăţirea relaţiilor
interpersonale ale clientei C.T, creşterea nivelului de autocontrol şi autoexplorare, identificarea,
activarea şi valorificarea unor resurse personale nedescoperite sau prea puţin utilizate, întărirea
încrederii în sine, în forţele proprii, dezvoltarea autonomiei, reducerea stresului (anxietăţii),
creşterea rezistenţei la stres şi la frustrare, dezvoltarea capacităţii decizionale şi puterea de a
spune „nu”; modalităţi de prioritizare, îmbunătăţirea situaţiei la scoală.
După discutarea situaţiei clienta C.T. ştie de ce are nevoie să facă, dar este incapabilă să
acţioneze şi să ia măsurile necesare pentru a-şi schimba situaţia în mod semnificativ. Accentul
în cadrul acestui model este pus pe ajutorarea clientei să acţioneze, acţiunile specifice fiind
numite sarcini.
Sarcinile ce trebuie realizate pot lua mai multe forme: luarea unei decizii într-un anumit
interval de timp, asigurarea resurselor de care este nevoie, învăţarea unei deprinderi, etc.
Această abordare este una empirică, accentuând monitorizarea şi măsurarea sau evaluarea
îndeplinirii sarcinilor.

3) Intervenţia propriu-zisă (scop, etape, desfăşuare, încheiere)

Scopul intervenţiei constă în ajutorarea clientei C.T. de a depăşi starea depresivă în care se
află şi reintegrarea în colectivul clasei. Clienta este ajutată să identifice, utilizeze şi integreze
propriile resurse, astfel încât să devină mai realistă în propriile acţiuni, mai încrezătoare şi cu
iniţiativă, mai socializată şi adaptivă în comportamente.
Practica centrată pe sarcină se realizează se realizează în cinci faze:

Faza I: Explorarea problemei- această etapă se bazează pe clarificări reciproce, fiind

necesar ca, până la încheierea ei, clientei C.T. să-i fie clar că participă, la un proces voluntar,
limitat în timp, cu faze distincte, care îi angajează – pe ea şi pe consilier – în activităţi care au ca
scop rezolvarea problemelor- cel puţin a unora dintre ele.
Problema, definită de Reid ( 1978) ca “o dorinţă neîntâlnită sau nesatisfăcută a clientului”, va fi
discutată din perspective diferite, în scopul idendificării, clarificării şi evaluării ei de către client.
În cazul în care consilierul va considera necesară preluarea conducerii în idendificarea
problemei, va avea grijă să nu distragă clientul de la schemele comprehensive familiare
acestuia.
O dată idendificată problema, consilierul va ajuta la formularea ei clară, într-o formă
conceptuală agreată de client.
Explorarea propriu-zisă a problemei clientei C.T. va conduce spre răspunsuri la următoarele
întrebări?
Ce factori cauzali există în jur?
Ce anume s- a întâmplat când a apărut această problemă?
Care sunt obstacolele rezolvării problemei?
Ce resurse trebuie implicate?
Răspunsul la aceste întrebări îi va oferi elevei C. T. date pentru procesul cognitiv de evaluare
sau apreciere, văzut ca o acţiune în care consilierul utilizează cunoştinţele profesionale pentru a
face judecăţi în legătură cu evenimentele şi persoanele implicate.
Acţiunea finală din cadrul acestei etape constă în trei testări:
a) Clienta C.T. constientizează problema şi doreşte să lucreze la rezolvarea ei?
b) Situaţia în care se află clienta C.T. îi permite să lucreze asupra problemei idendificate?
c) Este problema incadrată în termeni comportamentali specifici, limitaţi şi expliciţi?

Faza a II-a: Selectarea problemelor şi stabilirea priorităţilor

Problema ţintă este una recunoscută ca atare de clienta C.T. şi consilier, aleasă să fie
rezolvată. O astfel de problemă, în situaţia noastră-urmările în plan psihologic şi social ale
avortului- poate porni de la ceea ce îşi propune iniţial clienta C.T.
Autori în domeniu propun diferite modalităţi pentru demersul de ierarhizare a problemelor,
în ordinea importanţei pentru client:
a) inventarierea sau listarea problemelor pe un suport flipchart,
b) scalarea problemelor, facilitându-se analiza interrelaţiilor dintre ele.
 Faza a III-a :Selectarea scopurilor, identificarea activităţilor cheie şi realizarea contractului
A. Selectarea scopurilor
Modul în care clientul şi consilierul definesc şi incadrează problema devine crucial în
motivarea consilierului şi a clientului. Astfel, din formularea problemei trebuie să reiasă
preocuparea clientei C.T., dar nu şi incapacitatea acesteia de a o rezolva. Maniera
constructivă de enunţare va reflecta acţiunile adolescentei pentru a obţine ce doreşte.
Scopurile pot fi incluse în enunţul problemei doar dacă părţile din cauză sunt gata să se
angajeze în procesul de încadrare a scopurilor.
B. Identificarea activităţilor cheie
O asfel de operaţie este definită prin acţiunea planificată de rezolvare a problemelor
identificând:
 Sarcini pe care le preia clientul între sesiuni;
 Sarcini preluate de consilier între sesiuni, uneori împreună cu utilizatorul de
servicii, cu clientul;
 Sarcini de realizat în cadrul sesiunilor de consiliere.
Practica orientată spre sarcină este destinată îmbunătăţirii deprinderilor participanţilor de
rezolvare a problemelor, ceea ce va susţine ideea că acel client, în sarcinile pe care şi le asumă,
are elemente de decizie şi de autodirecţionare.
Modelul acesta va putea împuternici clienta C.T. dacă ea înţelege scopul sarcinilor şi modul în
care acestea vor afecta problema ţintă. Astfel, dacă direcţia de acţiune este cea dorită, clienta
va experimenta mai mult control în implementarea sarcinilor, reuşind în final, să-şi dezvolte
abilităţile independente de rezolvarea problemelor. Cu privire la executarea sarcinilor,
menţionăm că se pot prelua individual sau pot fi gândite pentru antrenare a mai multor
persoane în rezolvarea problemelor, cu condiţia reciprocităţii.
C. Realizarea contractului
C.1. Generarea şi alegerea ideilor pentru rezolvarea sarcinilor
 Participarea la generarea de idei noi reprezintă procesul cheie, creativitatea ajutând clienta
C.T. să treacă peste traumele generate de problema în care se află, să regăsească motivaţie
pentru acţiuni şi optimism.
Generarea ideilor se realizează prin discuţii sistemice sau prin brainstorming, se porneşte de
la modalităţile idendificate deja în acţiunile din trecut. Se utilizează întrebările pentru
clarificare, fiind foare important ca primele sarcini propuse să fie mai uşoare, fezabile, cu şanse
rezonabile de succes. Aşadar, criteriile de alegere a ideilor vor avea în vedere succesul,
relavanţa problemei sau a sarcinilor şi motivarea participanţilor.
C.2. Motivarea în realizarea sarcinilor
Adolescenta, din clasa a X, poate fi motivată pentru realizarea sarcinilor pornind de la ideea că
va avea ceva ce nu are, că se va înregistra un pas în direcţia dorită, chiar dacă nu este oferită
satisfacţia completă, că atingerea sau neatingerea obiectivelor pentru fiecare pas reprezintă o
motivaţie.
Este foarte importantă claritatea, de ambele părţi: clienta să înţeleagă procesul, iar
consilierul priorităţile, scopurile şi motivaţia elevei. Se identifică abilităţile şi punctele tari ale
clientei, se manifestă încredere, se învaţă din trecut, iar uneori poate fi util şi jocul de rol. De la
sine înţeles este că formularea unor scopuri ample va face mai dificilă împlinirea lor.
C.3. Planificarea detaliilor
Un pas semnificativ constă în planificarea detaliilor pentru implementarea sarcinilor. Clienta
C.T. prezintă o stare de anxietate şi este uşor influenţabilă. Diriginta împreună cu psihologul
liceului o vor ajuta pe adolescentă să aibă o mai bună comunicare cu colegii, să o ajute la
îmbunătăţirea situaţiei şcolare, iar în final aducerea la cunoştinţă mamei adolescentei greşeala
comisă în ceea ce priveşte riscurile unui avort. Este nevoie ca acestă sarcină să fie atinsă cu
succes pentru evitarea riscurilor altor probleme. În cazul în care aceste obietive nu sunt atinse
cu succes fata se poate ajunge la depresii profunde şi poate recurge chiar la fenomenul de
suicid.
De menţionat că planificarea include şi învăţarea abilităţilor necesare implementării. În
acest scop, consilierul va întreba: Cum vei realiza aceasta?; Cine va face asta?; De ce este
nevoie ca această sarcină să fie atinsă cu succes?
 Nivelul detaliilor îl stabileşte consilierul, care se va implica în îmbunătăţirea sau inlocuirea
unei acţiuni neadecvate. Modelul centrării pe sarcină / temă / problemă poate fi adaptat în
multiple activităţi – spre exemplu, se pot anticipa obstacolele care vor obstrucţiona acţiunile
specifice de realizare a temei sau întreg planul,dar, în acelaşi timp, un obsatacol poate constitui
chiar o problemă ţintă, caz în care strategiile alese nu vor fi diferite de cele adoptate în cazul în
care nu ar fi fost un impediment.
Modelul este în mod explicit educaţional, ajutându-l pe client să repete sau să înveţe noi
abilităţi de rezolvare de probleme.
C.4. Rezumarea, acordul asupra problemei şi realizarea contractului se fac, în general, când
planul este complex, când sunt mai multe sarcini, când sunt implicaţi mai mulţi oameni sau
când cei care au de îndeplinit tema sunt copii.
Contractul – un acord pentru a lucra împreună la rezolvarea problemelor sau pentru
atingerea unor scopuri specifice – este, aşa cum reiese din formulare, un act reciproc, putând
avea o formă scrisă sau una verbală. Exprimarea deschisă acordului clientului pentru îndelinirea
sarcinilor este esenţială, neadmiţându-se tăcerea în semn de consens. În contract se poate
include planul în detaliu.

Faza a IV-a: Impementarea sarcinilor

Succesul acestei acţiuni depinde de implicarea în fazele anterioare ale procesului, clienta
putând lucra singură sau cu ajutorul altora. Consilierul va oferi încurajare şi sprijin, fără a fi
necesar ca, în această etapă, să petreacă mult timp împreună – se utilizează telefoanele,
comunicarea electronică etc.
Etapele de revizuire se prevăd încă din perioada planificării, astfel că:
a) se evaluează progresul – ca măsură a schimbărilor realizate în relaţie cu acţiunile ţintă şi
cu abilităţiele de rezolvare a problemelor- şi esecul, printr-un răspuns empatic din
partea consilierului.
b) Se revizuiesc schimbările intervenite în acţiunile ţintă, ca o continuă explorare a
problemelor sub aspectele severităţii, frecvenţei, impresiei clientului şi a altor factori.
 Se va avea în vedere următoarele întrebări utile: Ce schimare s-a produs?; Ce factori au
concurat la schimbare?; Care a fost tema care a contribuit în cea mai mare măsură la
schimbare? Dacă rezultatele acestor analize vor fi mulţumitoare, atunci va urma faza finală, dar
dacă nu, se va avea în vedere o sarcină revizuită sau alta, nouă.

Faza a V-a : Încheierea intervenţiei

Şedinţa de concluzionare
Termenele de încheiere se stabilesc în primele sesiuni, în întâlnirile intermediare
consilierul reamintindu-i clientei C.T. cât timp a rămas. De menţionat că timpul stabilit nu
este unul rigid, putându-se continua întâlnirile până la îndeplinirea sarcinilor, dar nu mai
mult de încă patru sesiuni.
Revizuirea finală
Se urmăresc răspunsuri la întrebări precum:
 Care au fost problemele care au intervenit din afară?
 Care au fost schimbările petrecute de atunci?- acordând atenţie detaliilor.
Se revizuiesc împlinirile clientei C.T. şi abilităţile de rezolvare a problemelor, pentru ca
aceasta să îşi dea seama de ceea ce a realizat. Consilierul o va sprijini, astfel, în generalizarea
noilor abilităţi.
Se întocmesc planuri de viitor, în legătură cu problema asupra căreia s-a acţionat sau cu
altele.

4) Evaluarea finală a intervenţiei/ schimbările realizate

Evaluarea urmăreşte schimbări profunde, de durată cu privire la situaţia clientei C.T.
Aceasta realizează o shimbare în viaţa ei reuşind să dezvolte o mai bună colaborare cu colegii ei
şi o stabilitate în ceea ce priveşte relaţia cu mama sa.
BIBLIOGRAFIE:
1) Daniela-Tatiana Gârleanu Şoitu “Consiliere în asistenţă socială” Editura Universităţii “Al.
I. Cuza” Iaşi, 2002.
2) Gabriela Irimescu şi Nina Mihalache “ Tehnici de intervenţie în asistenţă socială”,