Bazele Contabilitatii Ap Chebac

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
BAZELE CONTABILITĂŢII
NECULINA CHEBAC
Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă şi cu Frecvenţă Redusă
Galaţi – 2009
UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI
BAZELE CONTABILITĂŢII
NECULINA CHEBAC
I.D.F.R.
Facultatea de Drept
Specializarea: Administraţie publică
An:II
Modulul 1: Error! Style not defined.
Obiectul de studiu al contabilităţii

1
Obiective specifice: înţelegerea conceptului de patrimoniu ca obiect de

studiu al contabilităţii şi a sferei de acţiune a obiectului contabilităţii:
Rezultate aşteptate: identificarea obiectului de studiu al contabilităţii,
explicarea şi interpretarea concepţiilor asupra patrimoniului.
Competenţe dobândite: finalizarea modulului va permite studenţilor să:
¾ realizeze referate aplicative legate de problematica modulului;
¾ abordeze în mod ştiinţific discuţii cu specialiştii în domeniu.
Timp mediu necesar pentru asimilarea modulului: 2 ore.
1.1 Definiţie, conţinut, trăsături

Contabilitatea este o disciplină ştiinţifică independentă, de natură
economică şi care are un obiect propriu de studiu.
Obiectul contabilităţii îl reprezintă reflectarea în expresie bănească a
patrimoniului, a mişcării şi transformării acestuia ca urmare a operaţiunilor
economico-financiare şi a rezultatelor obţinute într-o perioadă dată.
Obiectul contabilităţii este strâns legat în mod nemijlocit de un
patrimoniu care se deosebeşte de alt patrimoniu prin conţinutul său.
Trăsăturile obiectului contabilităţii sunt următoarele:
a) Contabilitatea studiază patrimoniul unei entităţi în expresie bănească;
b) Contabilitatea studiază modul în care este gestionat patrimoniul unei
entităţi;
c) Contabilitatea studiază echilibrul intern şi global ale patrimoniului unei
entităţi.
Studierea patrimoniului unei entităţi în expresie valorică, constă în
înregistrarea circuitului elementelor patrimoniale aferente unei entităţi precum
şi în măsurarea şi calcularea acestora în mărimi valorice. De asemenea,
operaţiunile economico-financiare de intrări şi ieşiri precum şi procesele
economice care stau la baza tuturor modificărilor sunt exprimate tot prin
mărimi valorice.
Studierea modului de gestionare a patrimoniului unei entităţi are în
vedere evidenţa, calculul, analiza şi controlul asupra patrimoniului.
Evidenţa presupune înregistrarea proceselor şi fenomenelor ce au loc
în cadrul unei entităţi într-o anumită ordine, în mod operativ şi pe baza unor
principii. Evidenţa implică două modalităţi de înregistrare a operaţiunilor
economico-financiare şi anume:
Bazele contabilită ii 3
¾ Înregistrarea cronologică (are la bază informaţiile cuprinse în

documentele justificative);
¾ Înregistrarea sistematică (pe conturi, în fişele de cont sintetic).
Calculul presupune faptul că disciplina „contabilitate” măsoară şi
determină costurile aferente tuturor activităţilor ce se desfăşoară în cadrul
unei entităţi.
Analiza presupune interpretarea prin intermediul contabilităţii a
fenomenelor şi proceselor economice desfăşurate de entitate oferind date
concrete necesare oricăror decizii ce urmează a fi luate.
Controlul presupune stabilirea integrităţii patrimoniului unei entităţi la
un moment dat, urmare a tuturor modificărilor şi transformărilor suferite
precum şi a modului eficient de gestionare a acestuia.
Studierea echilibrului intern şi global al patrimoniului se referă la faptul
că între bunurile economice şi drepturile şi obligaţiile ce decurg, trebuie să
existe un echilibru sub forma unei egalităţi (ecuaţii):
Bunuri economice = Drepturi şi obligaţii⇒ - ecuaţia patrimoniului
De asemenea, ca urmare a modificărilor pe care le suferă patrimoniul

unei entităţi sunt generate pe de o parte consumuri (cheltuieli) şi pe de altă
parte venituri.
În urma comparării cheltuielilor cu veniturile, se determină rezultatele
activităţiilor desfăşurate de fiecare entitate de forma:
¾ Cheltuieli < venituri = rezultat pozitiv (+)
¾ Cheltuieli > venituri = rezultat negativ (-)
Se obţine astfel ecuaţia rezultatului:
cheltuieli +/- rezultate = venituri
sau
venituri - cheltuieli = rezultate
Dacă se combină cele două ecuaţii (a patrimoniului şi a rezultatului),
rezultă egalitatea fundamentală a contabilităţii:
ACTIV + CHELTUIELI = PASIV + VENITURI
1.2 Patrimoniul - obiect de studiu al contabilităţii

Definiţia patrimoniului:
Patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor nemateriale şi materiale ce
aparţin unei persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relaţiilor de
drepturi şi obligaţii de natură economică şi exprimate în bani.
Existenţa unui patrimoniu implică două elemente interdependente şi
anume:
¾ Subiectul de patrimoniu (persoană juridică sau fizică);
¾ Bunurile concrete (valorile materiale şi băneşti).
De asemenea, la baza oricărui patrimoniu stau o serie de concepţii:
juridică, economică, economico-juridică.
Concepţia juridică este concepţia conform căreia, patrimoniul este
privit sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor pecuniare (materiale) în corelaţie
cu obiectele (bunurile).
Sub aspect juridic, obiectul contabilităţii vizează sfera producţiei,
circulaţiei şi schimbului, adică activitatea economică are la bază relaţiile
juridice. Inconvenientul constă în faptul că aspectele juridice care
reglementează producţia şi schimbul nu pot genera relaţii financiar-contabile.
Concepţia economică este concepţia conform căreia obiectul
contabilităţii se defineşte ca un circuit al capitalului sub două aspecte:
¾ Al destinaţiei (capital fix şi circulant);
¾ Al modului de dobândire (capital propriu şi străin).
Concepţia economico-juridică este concepţia conform căreia obiectul
contabilităţii este definit ca o sinteză a primelor două concepţii, în sensul că
obiectul contabilităţii are la bază motorul activităţii (producţia) şi necesitatea
satisfacerii cerinţelor sociale.
Alte aspecte legate de patrimoniu:
Patrimoniul unei entităţi (instituţie publică, agent economic, societate de
asigurare, bancare, fundaţii etc.) are la bază următoarea ecuaţie patrimonială
(egalitate):
Bunuri economice = Drepturi şi obligaţii
(ca obiecte de
drepturi şi obligaţii)
Patrimoniul unei entităţi implică utilizarea unor noţiuni precum: avere,
capital, resurse economice.
Averea reprezintă totalitatea bunurilor acumulate în proprietate de o

persoană fizică sau juridică. În timp ce averea reprezintă latura economică,
capitalul reprezintă latura juridică. Averea este identificată cu capitalul sub
forma următoarei egalităţi:
AVERE = CAPITAL
în care averea → reprezintă partea concretă

capitalul → reprezintă latura juridică.
Capitalul reprezintă totalitatea drepturilor de proprietate asupra

activelor investite şi nu banii ca atare. Formele pe care le pot avea activele
sunt:
¾ maşini;
¾ clădiri;
¾ instalaţii;
¾ echipamente;
¾ creanţe etc.
Relaţia care stă la baza capitalului este următoarea:
Capital = Avere (active – datorii)
Resursele economice reprezintă noţiunea ce delimitează bunurile,

serviciile sau capitalurile şi au la bază egalitatea:
Mijloace economice = Resurse economce
Considerând următoarea notaţie: A = mijloace economice

P = resurse economice, drepturi şi
obligaţii
vom avea egalitatea:
ACTIV = PASIV
Aşadar, putem conchide că, PATRIMONIUL reprezintă o categorie

economică şi juridică care exprimă bunurile economice acumulate de o
persoană fizică sau juridică precum şi drepturile şi obligaţiile subiectului de
drept.
1.3 Sfera de acţiune a obiectului contabilităţii

Contabilitatea are ca sferă de acţiune entitatea patrimonială care
cuprinde:
regii autonome;
¾ agenţi economici
societăţi comerciale;
¾ instituţii publice;
¾ unităţi cooperatiste;
¾ persoane juridice fără scop lucrativ;
¾ alte persoane juridice;
¾ persoane fizice având calitatea de comerciant.
Regulile autonome sunt entităţi patrimoniale care sub aspect
administrativ sunt sub îndrumarea ministerelor, dar care au independenţă şi
responsabilităţi depline de gestionare şi exercitare a dreptului de proprietate.
Societăţile comerciale sunt entităţi patrimoniale înfiinţate prin
asocierea persoanelor fizice sau juridice pentru efectuarea actelor de comerţ.
Instituţiile publice sunt entităţi prin intermediul cărora statul îşi
îndeplineşte funcţiile sale. Din categoria lor fac parte:
¾ Parlamentul şi instituţiile aflate în subordine;
¾ Preşedinţia;
¾ Guvernul, ministerele, organele de specialitate subordonate lor;
¾ Autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile publice
subordonate;
¾ Autorităţile judecătoreşti;
¾ Instituţiile publice de învăţământ superior;
¾ Academia Română şi instituţiile subordonate etc.
Persoanele juridice fără scop lucrativ sunt entităţile înfiinţate cu
obiective sociale precum fundaţiile, asociaţiile etc.
Rezumat:
În toate categoriile de entităţi contabilitatea, ca instrument principal de
cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi rezultatelor, va asigura:
¾ Înregistrarea cronologică (pe formule contabile) şi sistematică (în
T-uri) a tuturor operaţiunilor economico-financiare derulate în
cadrul entităţii;
¾ Controlul operaţiunilor economico-financiare derulate în cadrul

entităţii;
¾ Furnizarea informaţiilor pentru stabilirea patrimoniului naţional şi
execuţia bugetului public naţional.
Concluzii:
Obiectul contabilităţii îl reprezintă ansamblul mişcărilor de valori
exprimate în etalon bănesc, desfăşurate într-o entitate economico-socială,
inclusiv raporturile economico-juridice care afectează patrimoniul acesteia.
Calculele contabilităţii consemnează mişcarea şi transformarea mijloacelor şi
resurselor în ordinea constituirii şi destinaţiei lor.
Contabilitatea este organizată în toate entităţile patrimoniale
structurate conform legii în unităţi economice, instituţii publice şi organizaţii
obşteşti.
Exemple ilustrative:
Patrimonialul se exprimă sub forma unei egalităţii care reprezintă -
ecuaţia patrimonială:
Bunuri economice = Drepturi şi obligaţii
ca obiecte de drepturi şi obligaţii (exprimate în bani)
(exprimate în bani)
Referinţe bibliografice:
1. Creţu C., Bazele Contabilităţii, Editura Universitară „Danubius” Galaţi,
2008
2. Oprea C., Ristea M., Bazele Contabilităţii, E. D. P., Bucureşti, 2006.
Test de autoevaluare:
1. Obiectul contabilităţii îl reprezintă:

a. Reflectarea în expresie bănească a patrimoniului;
b. Reflectarea în expresie bănească a elementelor de activ;
c. Mişcarea şi transformarea patrimoniului ca urmare a operaţiunilor
economico-financiare şi a rezultatelor obţinute într-o perioadă dată;
d. a şi c;
e. b şi c.
2. Trăsăturile obiectului contabilităţii sunt:
a. Contabilitatea studiază patrimoniul unei entităţi în expresie bănească;

b. Contabilitatea studiază echilibrul intern şi extern al patrimoniului unei
entităţi;
c. Contabilitatea studiază echilibrul intern şi global al patrimoniului unei
entităţi;
d. a şi b;
e. a şi c.
3. Studierea modului de gestionare a patrimoniului unei entităţi are în vedere:
a. Evidenţa, analiza şi controlul asupra patrimoniului;
b. Calculul, analiza şi controlul asupra patrimoniului;
c. Evidenţa, calculul, analiza şi controlul asupra patrimoniului;
d. Analiza şi controlul asupra patrimoniului;
e. Niciun răspuns nu este corect.
4. Egalitatea fundamentală a contabilităţii este:
a. Activ – Cheltuieli = Pasiv – Venituri;
b. Activ – Pasiv = Cheltuieli – Venituri;
c. Cheltuieli + Venituri = Activ + Pasiv;
d. Activ + Cheltuieli = Pasiv + Venituri;
5. Existenţa unui patrimoniu implică interdependenţa a două elemente:
a. Subiectul de patrimoniu;
b. Bunurile concrete;
c. Persoana juridică sau fizică;
d. Valorile materiale şi băneşti ;
e. Toate răspunsurile sunt corecte.
6. Concepţiile care stau la baza oricărui patrimoniu sunt:
a. Juridică şi economică;
b. Economică şi economico-juridică;
c. Juridică şi economico-juridică;
d. Financiară, economică şi juridică ;
e. Juridică, economică şi economico-juridică.
7. Relaţia care stă la baza capitalului unei entităţi este:
a. Capital = Avere – Active;
b. Capital = Active – Datorii;
c. Capital = Avere – Datorii;
d. b şi c ;
e. a şi c.
8. Resursele economice au la bază următoarea relaţie (egalitate):
a. Mijloace economice = Resurse economice;
b. Datorii = Resurse economice;
c. Obligaţii = Resurse economice;
d. Capital = Resurse economice;
9. Averea reprezintă:
a. Totalitatea bunurilor ce urmează a fi vândute;
b. Totalitatea bunurilor acumulate de o persoană fizică;
c. Totalitatea bunurilor acumulate de o persoană juridică;
d. a şi b;
e. b şi c.
10. Capitalul reprezintă:
a. Totalitatea drepturilor de proprietate asupra activelor vândute;
b. Totalitatea drepturilor de proprietate asupra pasivelor investite;
c. Totalitatea drepturilor de proprietare asupra activelor investite şi nu
banii ca atare;
d. Totalitatea activelor şi pasivelor şi nu banii ca atare;
Tema de control: patrimoniul unei entităţi publice sub aspectul definiţiei

şi concepţiilor sale.
Metoda contabilităţii
Obiective specifice: definirea metodei de studiu a contabilităţii precum şi a
procedeelor utilizate şi principiilor care stau la baza guvernării contabilităţii.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea şi utilizarea noţiunilor legate de metoda
contabilităţii, explicarea şi interpretarea procedeelor utilizate de metoda
contabilităţii.
¾ poarte discuţii cu specialişti în domeniu privind metoda contabilităţii.
2
2.1 Noţiuni generale privind metoda contabilităţii

Contabilitatea este o ştiinţă economică ce implică existenţa unui obiect
propriu de studiu şi a unei metode proprii de investigare a fenomenelor şi
proceselor din sfera de activitate a acesteia.
Metoda contabilităţii derivă din cuvântul de origine greacă „methodos” care
semnifică drumul de parcurs cu anumite mijloace pentru a ajunge la un
anumit rezultat sau scop.
Metoda reprezintă un produs al gândirii teoretice abstracte desfăşurate pe
parcursul cercetării existenţei şi mişcării patrimoniului în scopul cunoaşterii
componenţei, conţinutului şi fenomenelor care se produc în sau în legătură
cu acesta.
Metoda contabilităţii reprezintă drumul de parcurs într-o investigaţie
economică şi care are la bază procedee de lucru, adică maniera de a ajunge
la un anumit scop.
2.2 Procedeele metodei contabilităţii

Procedeele pe care le utilizează metoda contabilităţii permit furnizarea de
informaţii privitoare la producerea şi desfăşurarea fenomenelor economice şi
sociale.
Din categoria procedeelor utilizate de metoda contabilităţii fac parte:
1. Procedee comune tuturor ştiinţelor;
2. Procedee comune şi altor ştiinţe economice;
3. Procedee specifice metodei contabilităţii.
1. Procedeele comune tuturor ştiinţelor:
a)Observaţia reprezintă faza iniţială a cercetării în cazul oricărei ştiinţe
şi care se asociază cu trei elemente: cantitatea, calitatea şi valoarea.
Poate fi:
¾ observaţia directă (reprezintă tehnica de lucru având la bază
contactul nemijlocit al observatorului cu faptele şi fenomenele
economice);
¾ observaţia indirectă (constă în înregistrarea datelor din surse
care au consemnat anterior fenomenul într-un document);
¾ observaţia totală (reprezintă tehnica de lucru ce se bazează pe
înregistrarea tuturor unităţilor care constituie masa patrimoniului
cercetat);
¾ observaţia parţială (reprezintă înregistrarea unei părţi mai mari
sau mai mici din masa totală, conform unor reguli bine definite);
¾ observaţia statică (reprezintă acţiunea de alegere a informaţiilor
referitoare la unităţile statistice şi a caracteristicilor lor conform
unor criterii definite în mod riguros).
b) Raţionamentul presupune stabilirea concluziilor cu valoare de
generalităţi având la bază judecăţi logice obţinute prin observare şi
documentare.
c) Comparaţia reprezintă punerea faţă în faţă a două elemente sau
structuri în scopul fixării unor concluzii şi care se efectuează între elementele
componente ale patrimoniului, între veniturile şi cheltuielile proprii.
d) Clasificarea este procedeul care serveşte la repartizarea raţională a
elementelor patrimoniale, respectiv, a bunurilor economice şi surselor de
provenienţă a acestora, pe categorii de drepturi şi obligaţii.
e) Analiza este procedeul ce permite studierea aprofundată a fiecărui
element ce se aplică în situaţii diferite, începând cu înregistrarea zilnică a
operaţiunilor (efectuate la zi şi corect) şi terminând cu înregistrarea lucrărilor
periodice.
f) Sinteza este procedeul care asigură trecerea de la particular la
general şi care permite generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de
analiză.
2. Procedeele comune şi altor ştiinţe economice:
a) Documentul reprezintă singurul mijloc de analiză şi control asupra
justificării necesităţii, realităţii, economicităţii, legalităţii şi oportunităţii tuturor
operaţiunilor care s-au efectuat şi au produs efecte asupra patrimoniului.
b) Evaluarea constă în transformarea unităţilor naturale în unităţi
valorice cu ajutorul monedei naţionale.
c) Calculaţia reprezintă un ansamblu de operaţiuni matematice

referitoare la fapte şi fenomene economice cu scopul găsirii uneia sau mai
multor mărimi.
d) Inventarierea reprezintă procedeul prin care se întocmeşte o listă,
un registru sau un document în care sunt descrise cantitativ şi valoric
bunurile aflate într-o entitate.
3. Procedeele specifice metodei contabilităţii:
a) Bilanţul reprezintă procedeul prin care se realizează dubla
reprezentare a patrimoniului unei entităţi economice şi care reflectă în mod
sintetic şi în expresie valorică în ACTIV – mijloacele economice (după
componenta materială) şi în PASIV – aceleaşi mijloace (după sursele de
provenienţă).
b) Contul reprezintă procedeul propriu contabilităţii prin care
elementele patrimoniale sunt individualizate în cadrul fiecărei entităţi.
c) Balanţa de verificare reprezintă procedeul prin care se verifică
respectarea aplicării principiului dublei înregistrări şi se certifică îndeplinirea
dublei reprezentări a patrimoniului unei entităţi.
2.3 Principiile contabile

A. Principiile generale:
a) Principiul continuităţii activităţii care presupune că entitatea
patrimonială îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil.
b) Principiul permanenţei metodelor presupune continuitatea
aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în
contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor.
c) Principiul prudenţei, conform căruia nu sunt permise
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv, subevaluarea
elementelor de pasiv şi a cheltuielilor.
d) Principiul independenţei exerciţiului presupune delimitarea în
timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale.
e) Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv –
presupune determinarea separată a valorii fiecărui element individual de
activ sau pasiv, în scopul stabilirii valorii totale, corespunzătoare unei poziţii
de bilanţ.
f) Principiul intangibilităţii presupune ca soldurile elementelor

patrimoniale din bilanţul de închidere al exerciţiului precedent să devină
solduri iniţiale pentru aceleaşi elemente la începutul exerciţiului următor.
g) Principiul necompensării impune ca elementele de ACTIV şi
PASIV să fie evaluate şi înregistrate în contabilitate separat, fără a se
compensa posturile de ACTIV şi cele de PASIV ale bilanţului.
h) Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului
presupune că informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte
realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor.
i) Principiul pragului de semnificaţie, conform căruia orice element
trebuie prezentat separat în situaţiile financiare.
B. Principii ale logicii contabile:
a) Principiul imaginii fidele presupune prezentarea obiectivă a
realităţii patrimoniului şi asigurarea unei informări complete şi pertinente a
faptelor şi proceselor economice exprimate în etalon monetar.
Imagine fidelă = Sinceritate + Regularitate
Sinceritatea presupune aplicarea cu bună-credinţă a standardelor şi

procedeelor contabile.
Regularitatea presupune că informaţia contabilă este conformă cu
regulile şi procedurile în vigoare aplicate într-un exerciţiu financiar sau
bugetar.
b) Principiul autonomiei presupune că, orice entitate patrimonială
este distinctă faţă de proprietarii ei, fiind în opoziţie cu celelalte persoane
fizice sau juridice participante la actul economic sau social, dar în
conformitate cu spiritul legii.
c) Principiul costului istoric presupune că, orice valoare din
contabilitate este bazată pe costul ei de origine, iar la închiderea exerciţiului
financiar poate fi ajustat în funcţie de indicele de inflaţie.
d) Principiul periodizării presupune că, orice fenomen sau proces
economic trebuie înregistrat pe perioade distincte (lună, trimestru, an).
e) Principiul verificării presupune că, toate operaţiunile economico-
financiare aferente unui patrimoniu trebuie verificate în scopul asigurării unei
corectitudini privind aplicarea acestora.
f) Principiul cuantificării monetare presupune că, toate

fenomenele şi procesele economice ce se desfăşoară în cadrul unei entităţi
în contabilitate trebuie să fie cuantificate în bani.
Rezumat:
Pentru realizarea obiectului său de studiu, contabilitatea utilizează o
metodă proprie, adică o cale de urmat.
Metoda, la rândul său, utilizează mai multe procedee de lucru, adică o
manieră de atingere a unui scop.
Procedeele pot fi comune tuturor ştiinţelor, procedee comune şi altor
discipline economice şi specifice metodei contabilităţii.
În cadrul metodei contabilităţii sunt utilizate anumite principii şi anume
principii generale legal admise şi principii rezultate din logica contabilă.
Concluzii:
Metoda contabilităţii este un demers raţional care se bazează pe un
sistem coerent de principii, mijloace în abordarea obiectului contabilităţii.
Principiul „dublei reprezentări” este prezentat sub forma unei ecuaţii
(egalităţi), numită „ecuaţia dublei reprezentări” de forma:
ACTIV = PASIV
sau
VALOAREA MIJLOACELOR ECONOMICE = VALOAREA SURSELOR DE PROVENIENŢĂ
1. Oprea C., Ristea M., Bazele Contabilităţii, EDP. Bucureşti 2006
2. Creţu C., Bazele Contabilităţii, Edit. Universitară „Danubius” Galaţi, 2008
1. Din categoria procedeelor utilizate de metoda contabilităţii fac parte:

a. Procedee comune tuturor ştiinţelor şi altor ştiinţe economice;
b. Procedee specifice metodei contabilităţii;
c. Procedee comune metodei contabilităţii;
d. a şi b;
e. b şi c.
2. Procedeele comune tuturor ştiinţelor sunt:

a. Observaţia, raţionamentul, comparaţia;
b. Clasificarea, analiza, evaluarea;
c. Clasificarea, analiza, sinteza;
d. a şi b;
e. a şi c.
3. Procedeele comune şi altor ştiinţe economice sunt:
a. Documentul, evaluarea, calculaţia;
b. Documentul, evaluarea, observaţia;
c. Documentul, clasificarea, analiza;
d. Documentul, clasificarea, raţionamentul;
e. Documentul, evaluarea, sinteza.
4. Procedeele specifice metodei contabilităţii sunt:
a. Bilanţul, contul, documentul;
b. Bilanţul, contul, balanţa de verificare;
c. Bilanţul, contul, evaluarea;
d. Bilanţul, balanţa de verificare, calculaţia;
e. Contul, bilanţul, observaţia.
5. Principiile contabile sunt:
a. Continuităţii activităţii, permanenţei metodelor;
b. Prudenţei, independenţei exerciţiului;
c. Evaluării separate a elementelor de activ şi pasiv;
d. Intangibilităţii, necompensării, prevalenţei economicului asupra
juridicului, pragului de semnificaţie;
6. Principiile logicii contabile sunt:
a. Imaginii fidele, autonomiei, costului istoric;
b. Periodizării, verificării, cuantificării monetare;
c. Imaginii fidele, autonomiei, independenţei exerciţiului;
d. a şi b;
e. b şi c.
7. Principiul costului istoric presupune că:
a. Orice valoare din contabilitate este bazată pe costul de achiziţie;
b. Orice valoare din contabilitate este bazată pe costul de origine;
c. La încheierea exerciţiului financiar costul poate fi ajustat de indicele de
inflaţie;
d. a şi c;
e. b şi c.
8. Principiul autonomiei presupune că:
a. Orice entitate patrimonială este distinctă faţă de proprietarii ei;
b. Orice entitate patrimonială este distinctă faţă de furnizorii şi clienţii ei;
c. Orice entitate patrimonială este în opoziţie cu celelalte persoane fizice
sau juridice la actul economic sau social conform legii;
d. a şi c;
e. b şi c.
9. Principiul periodizării presupune că:
a. Orice fenomen sau proces economic trebuie înregistrat în cursul lunii;
b. Orice fenomen sau proces economic trebuie înregistrat în cursul
trimestrului;
c. Orice fenomen sau proces economic trebuie înregistrat în cursul
anului;
d. Toate răspunsurile sunt corecte;
10. Principiul cuantificării monetare presupune că fenomenele şi procesele
economice trebuie să fie:
a. Cuantificate în bunuri şi bani;
b. Cuantificate numai în bunuri ;
c. Cuantificate în bani;
Tema de control: procedeele specifice metodei contabilităţii.
3 MODULUL3
Documentul – procedeu al metodei contabilităţii

Obiective specifice: definirea documentului ca procedeu al metodei
contabilităţii, conţinutului şi funcţiilor sale.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea rolului şi importanţei documentelor
utilizate în contabilitate precum şi a modului de completare a documentelor
justificative şi contabile.
¾ realizeze referate aplicative privitoare la completarea documentelor
justificative şi contabile;
¾ discuţii cu specialiştii în domeniu legate de problematica modulului.
3.1 Definiţie, conţinut, funcţii
Definiţia documentului:
Documentul reprezintă înscrisul care consemnează un fapt, fenomen,
respectiv, o acţiune produsă sau care urmează să se producă.
Documentele utilizate de disciplina contabilitate devin „contabile”
deoarece au la bază sau reflectă mişcarea patrimoniului din momentul
constituirii (înfiinţării) unei entităţi şi până la restrângerea obiectului de
activitate sau încetarea activităţii.
Conţinutul documentului:
Conţinutul oricărui document se diferenţiază în funcţie de caracterul
operaţiunilor consemnate, concretizate în anumite exprimări care au un
caracter comun (se referă la toate categoriile de documente) sau un caracter
specific (se referă numai la un document sau o operaţiune economică).
Caracterul comun face referire la:
¾ Denumirea documentului (atribuirea unui nume);
¾ Denumirea emitentului (persoana care l-a emis);
¾ Identificarea în timp a operaţiunii (numărul şi data);
¾ Identificarea participanţilor la operaţiunea economică;
¾ Conţinutul operaţiunii patrimoniale (economico-financiară);
¾ Datele cantitative şi valorice;
¾ Semnăturile persoanelor participante la operaţiunea
patrimonială.
Caracterul specific face referire la anumite informaţii care se regăsesc

numai în acel document. (Exemplu: într-o factură fiscală se fac referiri la
numele delegatului care a preluat marfa, la mijlocul de transport folosit etc.).
Funcţiile documentelor:
¾ Funcţia de consemnare (cantitativă şi valorică, în cifre şi litere) a
operaţiunii economico-financiare realizate în cadrul entităţii
patrimoniale;
¾ Funcţia de document (act) justificativ care stă la baza înregistrării
în contabilitate;
¾ Funcţia de control indiferent de forma în care se realizează
aceasta şi de scopul propus;
¾ Funcţia de asigurare a integrităţii patrimoniale sub aspectul
existenţei bunurilor economice, naşterii drepturilor şi obligaţiilor
etc., cât şi sub aspectul responsabilităţii administrării patrimoniului;
¾ Funcţia de calculaţie se permite calculul costurilor şi al rezultatelor;
¾ Funcţia juridică reflectă momentul naşterii drepturilor şi obligaţiilor.
3.2 Documente justificative

Generalităţi:
¾ În Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se stipulează faptul că
„orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei
într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate dobândind astfel
calitatea de document justificativ. Ele angajează răspunderea persoanelor
care le-au întocmit, vizat şi aprobat ori înregistrat în contabilitate”.
¾ Înregistrările în contabilitatea sintetică şi analitică a unei entităţi au la
bază „documente centralizatoare-cumulative”. În aceste acte se înscriu mai
multe documente justificative care se referă la operaţiuni de aceeaşi natură şi
din aceeaşi perioadă, privind acelaşi loc de activitate în vederea reducerii
numărului de înregistrări în conturi.
¾ Operaţiunile care nu au la bază documente justificative se
contabilizează cu ajutorul formularului tipizat, denumit notă de contabilitate;
¾ Înscrierea datelor în documente se face:
a) manual;
b) utilizându-se sistemele informatice de prelucrare automată a
datelor.
¾ Entităţile sunt obligate să păstreze la sediile declarate documentele

care stau la baza înregistrării operaţiunilor în contabilitate şi să pună la
dispoziţia organelor în drept în cadrul exercitării atribuţiilor legale.
Clasificarea documentelor:
A. După forma de prezentare:
1. Documente tipizate;
2. Documente netipizate.
1. Documentele tipizate
Sunt întocmite pe formulare tip, strict determinate, cu folosire
obligatorie. Din această categorie fac parte:
¾ Documente generale (sau comune) – folosite de toate unităţile
patrimoniale;
¾ Documente (formulare) specifice elaborate de :
- Ministere;
- Organe de specialitate ale administraţiei publice centrale
subordonate Guvernului sau ministerelor;
- Unităţi de grup;
- Asociaţii profesionale.
2. Documentele netipizate
Sunt întocmite pe formulare specifice unor ramuri economice sau domenii
de activitate ori se improvizează în funcţie de necesităţi. Exemple de
formulare (documente) tipizate comune privind activitatea financiară şi
contabilă:
¾ Proces-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe;
¾ Notă de recepţie şi constatare de diferenţă;
¾ Bonul de consum;
¾ Chitanţa;
¾ Factura;
¾ Statul de salarii;
¾ Extrasul de cont etc.
B. După regimul de tipărire şi folosire a formularelor utilizate la întocmirea

documentelor justificative:
1. Documente cu regim special;
2. Documente fără regim special.
1. Documente cu regim special

Pentru aceste documente există reglementări exprese de tipărire,
completare, circulaţie şi păstrare.
Exemple de documente cu regim special:
¾ Chitanţe;
¾ Facturi;
¾ Avize de însoţire a mărfurilor;
¾ Cecuri de numerar;
¾ Efecte de comerţ;
¾ Foi de parcurs etc.
2. Documente fără regim special
Sunt documente utilizate cu respectarea normelor generale de
întocmire, circulaţie şi păstrare.
Obs. 1. Modelele formularelor comune sunt prevăzute în „Nomenclatorul
privind modelele registrelor şi formularelor contabile tipizate, comune
pe economie, care nu au regim special pentru activitatea financiară
şi contabilă”, elaborat de Ministerul Finanţelor Publice.
Obs. 2. Înregistrările în contabilitatea unei entităţi publice se efectuează pe
bază de:
¾ Documente comune tuturor ramurilor de activitate (exemplu –
facturi, bonuri de consum, chitanţe etc.).
¾ Documente specifice (exemplu – Cerere de deschidere a
creditelor bugetare, Dispoziţie bugetară privind repartizarea
creditelor bugetare, Fişa zilnică de alimente etc.).
Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării
ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind
calitatea de document justificativ.
Pentru a avea valoare de document justificativ, un înscris trebuie să
cuprindă următoarele elemente:
¾ Denumirea documentului;
¾ Denumirea şi sediul unităţii patrimoniale care întocmeşte documentul;
¾ Numărul documentului şi data întocmirii;
¾ Menţionarea părţilor care participă la efectuarea operaţiunii;
¾ Conţinutul operaţiunii patrimoniale şi temeiul legal;
¾ Datele cantitative şi valorice ale operaţiunii efectuate;
¾ Numele şi prenumele, semnătura persoanelor care răspund de

efectuarea operaţiunii patrimoniale;
¾ Alte elemente care asigură consemnarea operaţiunilor în documentele
justificative.
3.3 Documente contabile

Principalele documente întocmite de contabilitate sunt:
1. Registrul jurnal;
2. Registrul inventar;
3. Cartea mare
1. Registrul jurnal
Este documentul contabil obligatoriu de înregistrare cronologică a
modificărilor elementelor de activ şi pasiv ale entităţii publice. Se întocmeşte
zilnic sau lunar, într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, şnuruit,
parafat şi înregistrat în evidenţa contabilităţii publice.
Are două forme:
¾ Registru jurnal general (la nivel de entitate publică);
¾ Jurnale auxiliare (analitice).
Periodic, de regulă lunar, totalurile din jurnalele auxiliare (analitice) se
înregistrează în Registrul jurnal general.
Registrul jurnal nu circulă, fiind document de înregistrare contabilă şi
care se păstrează în arhivele entităţii publice.
Înscrierea în „Registrul jurnal” a tuturor operaţiunilor economico-financiare în
succesiunea lor în timp (adică în ordinea calendaristică de întocmire sau de
intrare în unitate a documentelor de evidenţă), indiferent de felul operaţiunilor
(achiziţionări, plăţi, încasări etc.) şi de conturile în care urmează a se
evidenţia acestea, poartă denumirea de înregistrare cronologică.
2. Registrul inventar
Este documentul contabil obligatoriu care se întocmeşte cu prilejul
efectuării inventarierii patrimoniului în următoarele situaţii:
¾ la înfiinţarea entităţii publice;
¾ pe parcursul funcţionării entităţii publice;
¾ în alte situaţii prevăzute de lege.
Se întocmeşte de fiecare entitate publică, într-un singur exemplar, fără
ştersături, spaţii libere, fiind numerotat, şnuruit, parafat şi înregistrat în
evidenţa entităţii publice.
3. Cartea mare
Este documentul contabil ce se utilizează pentru înregistrările în formă
sistematică şi se prezintă sub formă de fişe deschise pentru fiecare cont
sintetic utilizat de fiecare entitate.
Evidenţa sistematică (înregistrarea sistematică) a operaţiunilor
economico-financiare are la bază înregistrările în ordine cronologică
efectuate în „Registrul jurnal”, care se grupează în acest scop pe conturi
distincte după natura lor (materii prime, produse finite, construcţii etc.),
indiferent de data când au avut loc acestea.
În acest mod se poate stabili situaţia fiecărui cont: sold iniţial, rulaj
(debitor, creditor), sold final.
3.4 Gestiunea documentelor

Constă în alegerea şi utilizarea documentelor adecvate operaţiunilor
economico-financiare specifice unei entităţi.
Reprezintă acţiunea de utilizare raţională a înscrisurilor în scopul
asigurării ţinerii contabilităţii corect şi la zi, pentru păstrarea integrităţii
patrimoniului.
Cuprinde:
¾ primirea şi înregistrarea documentelor;
¾ utilizarea şi evidenţa documentelor;
¾ organizarea circulaţiei documentelor;
¾ păstrarea documentelor.
Rezumat:
Documentul reprezintă un înscris care consemnează un fapt, un fenomen,
o acţiune cu caracter economic şi care se clasifică în documente justificative
şi documente contabile.
Documentele justificative sunt destinate înregistrării în contabilitate a
operaţiunilor economico-financiare care au avut loc sau urmează să se
producă.
Documentele contabile se referă la registrele de contabilitate şi anume:
registrul-jurnal, registrul inventar şi registrul cartea mare.
Documentele justificative şi contabile au un anumit mod de gestionare,
primire, înregistrare, utilizare, evidenţă, circulaţie şi păstrare.
Concluzii:
Documentele utilizate de contabilitate devin „contabile” deoarece reflectă
mişcarea patrimoniului unei entităţi publice.
Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-
un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea
de „document justificativ”.
Formulare tipizate privind activitatea financiară şi contabilă:
- Aviz de însoţire a mărfii;
- Chitanţă;
- Factură fiscală;
- Bon de comandă -chitanţă;
- Fişa de magazie a formularelor cu regim special
1. Oprea C., Ristea M., Bazele Contabilităţii, E.D.P. Bucureşti 2006
1. Documentul reprezintă înscrisul care consemnează:

a. Un fapt, fenomen sau o acţiune produsă;
b. Un fapt, fenomen sau o acţiune care urmează să se producă;
c. Un fapt, fenomen sau o acţiune produsă sau care urmează să se
producă;
2. Conţinutul unui document se diferenţiază în funcţie de caracterul
operaţiunilor consemnate, concretizate în exprimări care:
a. Au un caracter comun;
b. Se referă la toate categoriile de documente;
c. Au un caracter specific;
d. Se referă numai la un document;
3. Funcţiile documentelor sunt:
a. Funcţia de consemnare, de document justificativ;
b. Funcţia de control, de asigurare a integrităţii patrimoniului;

c. Funcţia de calculaţie, juridică;
4. Calitatea de document „justificativ” este dobândită în condiţiile în care:
a. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării
ei într-un înscris;
b. Orice operaţiune patrimonială se consemnează ulterior efectuării ei
într-un înscris;
c. Orice operaţiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării
ei într-un înscris care stă la baza înregistrării în contabilitate;
5. Înscrierea datelor în documente se face:
a. Numai manual;
b. Numai prin utilizarea sistemelor de prelucrare automată;
c. Manual sau prin utilizarea sistemelor de prelucrare automată;
6. După forma de prezentare, documentele se clasifică în:
a. Documente tipizate;
b. Documente netipizate;
c. Documente cu regim special;
d. a şi b;
e. b şi c.
7. După regimul de tipărire şi folosire a formularelor utilizate, documentele se
clasifică în:
a. Documente numai cu regim special;
b. Documente cu regim special şi fără regim special;
c. Documente fără regim special;
d. Documente numai fără regim special;
8. Documentele contabile sunt:
a. Registrul jurnal;
b. Registrul inventar;
c. Registrul Cartea Mare;

9. Gestiunea documentelor este operaţiunea care cuprinde:
a. Primirea şi înregistrarea documentelor;
b. Utilizarea şi evidenţa documentelor;
c. Organizarea circulaţiei documentelor;
d. Păstrarea documentelor;
Tema de control: principalele documente contabile.

.
4 MODULUL 4
Evaluarea patrimoniului unei entităţi

Obiective specifice: definirea conceptului de evaluare, principiilor care stau
la baza evaluării precum şi a formelor şi regulilor de evaluare.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea noţiunii de evaluare, înţelegerea
sistemului de preţuri şi tarife utilizat, aplicarea regulilor de evaluare a
structurilor patrimoniale.
¾ abordeze în mod ştiinţific discuţii cu specialiştii în domeniu.
4.1 Definiţie,scop, principii

Definiţie:
Evaluarea reprezintă operaţiunea de cuantificare şi de măsurare în
expresie valorică a resurselor materiale, a bunurilor create, a cheltuielilor de
muncă, înmagazinate în produse sau servicii prestate şi a altor activităţi
economice.
Scop:
Evaluarea - ca procedeu al metodei contabilităţii - are drept scop
obţinerea unei imagini fidele asupra elementelor patrimoniale şi asupra
entităţii în ansamblul ei.
Principii:
La baza evaluării stau următoarele principii:
1. Principiul prudenţei presupune evaluarea elementelor
patrimoniale în scopul obţinerii unor rezultate dimensionate
corect şi care să prevină supraevaluarea mijloacelor
economice sau subevaluarea cheltuielilor şi datoriilor.
2. Principiul permanenţei metodelor presupune aplicarea
normelor şi regulilor de evaluare pe toată perioada exerciţiului
(anului) sau chiar de la un exerciţiu la altul dacă este posibil.
3. Principiul valorii reale presupune faptul că, valoarea reală a
unui patrimoniu este condiţionată de valoarea de utilitate,
conform căreia bunurile se pot grupa în elemente patrimoniale
necesare entităţii sau care nu sunt necesare.
4. Principiul stabilirii obiectului evaluării presupune existenţa unui
obiect care trebuie să fie corect delimitat în timp şi spaţiu.
5. Principiul alegerii formei de evaluare presupune corelaţia

evaluării cu natura elementului patrimonial evaluat, în funcţie
de scopul urmărit.
6. Principiul costului istoric presupune evaluarea elementelor
patrimoniale în funcţie de momentul intrării în patrimoniul
entităţii, consemnat în documentul justificativ.
4.2 Sistemul de preţuri şi tarife utilizat în evaluare

Elementele patrimoniale de activ şi de pasiv sunt înregistrate la valori ce
reprezintă costul, preţul sau tariful produsului sau serviciului respectiv.
• Costul reprezintă ansamblul cheltuielilor efectuate pentru obţinerea
unui bun, efectuarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. Poate fi:
¾ Costul de producţie reprezintă cheltuielile directe (costul de
achiziţie al materiilor prime, consumabile etc.) plus cheltuielile indirecte de
producţie repartizate asupra produselor fabricate, lucrărilor executate sau
serviciilor prestate;
¾ Costul complet reprezintă costul de producţie la care se adaugă
cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile de desfacere;
¾ Costul de achiziţie reprezintă preţul de cumpărare, taxele
nerecuperabile, cheltuielile de transport–aprovizionare şi alte cheltuieli;
¾ Costul subactivităţii reprezintă cheltuielile care nu sunt legate
de procesul principal de activitate.
• Preţul reprezintă suma de bani care se plăteşte la un moment dat pe
o anumită piaţă în scopul cumpărării unei entităţi dintr-o anumită
marfă sau pentru obţinerea unui serviciu.
Formele pe care le îmbracă preţul sunt următoarele:
¾ Preţul „de gros” (preţ al producătorului) pe care acesta îl pretinde
comerciantului;
¾ Preţul cu amănuntul – preţul plătit de consumator (preţul „de gros”
plus adaosul comercial);
¾ Preţul de achiziţie – costul acceptat de cumpărător la data
achiziţiei unui element patrimonial;
¾ Preţul de livrare – preţul pretins de producător în condiţii date de
livrare.
• Tariful reprezintă preţul plătit pentru un serviciu prestat sau lucrare
executată de către o entitate.
4.3 Formele evaluării patrimoniale

După modul de efectuare în timp şi scopul urmărit există două forme de
evaluare ale elementelor patrimoniale:
a) Evaluarea curentă are la bază datele înscrise în documentele
justificative ale persoanelor fizice sau juridice cu care entitatea
patrimonială se află în raporturi;
b) Evaluarea periodică se realizează în două momente şi anume:
la inventarierea elementelor patrimoniale (evaluarea la
inventar) şi cu ocazia întocmirii bilanţului (evaluarea bilanţieră).
4.4 Reguli de evaluare a structurilor patrimoniale

A. Reguli de evaluare curentă (momentele evaluării curente).
1. La intrarea în patrimoniul entităţii;
2. La ieşirea din patrimoniul entităţii.
1. La intrarea în patrimoniul entităţii
La intrarea în patrimoniul unei entităţi bunurile sunt evaluate la valoarea
de intrare (denumită şi valoare contabilă) care poate fi:
¾ Valoare de aport (V.ap) → pentru bunurile ce reprezintă aport la
capital;
¾ Cost de achiziţie (Ca) → pentru bunurile procurate cu titlu oneros;
¾ Cost de producţie (Cp) → pentru bunurile produse, realizate în cadrul
entităţii;
¾ Valoare justă (Vj) → pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit.
Obs. Valoarea justă reprezintă suma pentru care un activ poate fi schimbat
de bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei
tranzacţii cu preţul determinat în mod obiectiv.
2. La ieşirea din patrimoniul entităţii
La ieşirea din patrimoniul entităţii bunurile sunt evaluate şi înregistrate în
contabilitate, utilizându-se una din următoarele metode:
¾ Metoda costului mediu ponderat (CMP);
¾ Metoda primului intrat – primului ieşit – FIFO („first in, first out”);
¾ Metoda ultimului intrat – primului ieşit – LIFO („last in, first out”).
• Metoda costului mediu ponderat (CMP)

Conform acestei metode, se poate face raportul dintre suma valorică a
stocului iniţial plus intrările şi suma cantităţii stocului iniţial plus ieşirile:
Vsi + Vi ⎧V = valoarea
CMP = în care ⎨
Qsi + ∑ Qi ⎩Q = cantitatea
• Metoda primului intrat – primului ieşit (FIFO)

Conform acestei metode, bunurile ieşite din gestiunea entităţii se
evaluează la Costul de achiziţie (Ca) sau Costul de producţie (Cp) al primei
intrări (lot), iar pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie), al lotului următor, în
ordine cronologică.
• Metoda ultimului intrat – primului ieşit (LIFO)
Conform acestei metode bunurile ieşite din gestiunea entităţii se evaluează la
Costul de achiziţie (Ca) sau Costul de producţie (Cp) al ultimei intrări (lot), iar
pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la
Costul de achiziţie (sau producţie), al lotului anterior, în ordine cronologică.
Obs. Evaluarea bunurilor materiale de natura stocurilor (materii prime,
mărfuri, produse, ambalaje etc.) se poate face şi la preţuri standard, adică
stabilite anterior (prestabilite) pe baza preţurilor medii ale bunurilor
respective, denumite preţuri de înregistrare cu condiţia evidenţierii distincte a
diferenţelor de preţ faţă de Costul de achiziţie (Ca) sau Costul de producţie,
după caz.
Utilizarea acestei metode de evaluare a intrării şi ieşirii bunurilor în/din
patrimoniul entităţii presupune utilizarea obligatorie a două categorii:
¾ diferenţa de preţ sau cost;
¾ coeficientul de repartizare.
Diferenţele de preţ sunt cele care apar între preţul standard (costul
standard) şi costul de achiziţie sau de producţie, care trebuie repartizat prin
intermediul coeficientului atât asupra bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor.
soldul iniţial al +diferenţele de preţ aferente intrărilor

diferenţelor de preţ în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului
coef .de repartizare= x 100
soldul iniţial al + valoarea intrărilor în cursul perioadei la
stocurilor preţ de înregistrare, cumulat de la începutul anului
5 B. Reguli de evaluare periodică
B. Reguli de evaluare periodică.
Evaluarea periodică se realizează cu ocazia inventarierii precum şi la

încheierea exerciţiului, în scopul întocmirii bilanţului.
1. Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii
Se realizează la valoarea actuală (Vac) a fiecărui element, denumită
valoare de inventar (Vinv), ce se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului,
starea lui şi preţul pieţei.
În situaţia creanţelor şi datoriilor, valoarea de inventar se stabileşte în
funcţie de valoarea probabilă de încasat sau plătit a acestora.
2.Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv la încheierea exerciţiului
Elementele de activ şi pasiv de natura datoriilor se evaluează la valoarea
de intrare (Vi), respectiv, valoarea contabilă (Vc), pusă de acord cu
rezultatele inventarierii.
Valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea de inventar
(Vinv), astfel:
• Pentru elementele de activ – diferenţele constatate în plus între
valoarea de inventar (Vinv) şi valoarea de intrare (Vi) nu se
înregistrează în contabilitate, elementele respective se vor menţine la
valoarea lor de intrare. Diferenţele constatate în minus între valoarea
de inventar (Vinv) şi valoarea contabilă netă (VCN) a elementelor de
activ se înregistrează pe seama unei amortizări suplimentare (pt.
activele amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă)
sau se constituie un provizion pentru depreciere (atunci când
deprecierea este reversibilă), iar elementele respective se menţin la
valoarea lor de intrare (Vi).
Obs. Valoarea netă contabilă (VNC) reprezintă valoarea de intrare,
mai puţin amortizarea şi provizioanele pentru depreciere cumulate.
• Pentru elementele de pasiv de natura datoriilor – diferenţele
constatate în plus între valoarea de inventar (Vinv) şi valoarea de
intrare (Vi) a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează
în contabilitate prin constituirea unui provizion, iar elementele
respective se menţin la valoarea de intrare (Vi). Diferenţele constatate
în minus între valoarea de inventar (Vinv) şi valoarea de intrare (Vi) nu
se înregistrează în contabilitate, iar elementele respective se menţin la
valoarea lor de intrare (Vi).
Rezumat:
Evaluarea este un procedeu al metodei contabilităţii care are la bază

anumite principii. Pentru înregistrarea elementelor patrimoniale de activ şi de
pasiv, trebuie evaluate pentru început, fapt ce permite utilizarea unui sistem
de preţuri şi tarife adecvat.
Structurile patrimoniale care urmează a fi evaluate sunt supuse unor
reguli de evaluare, respectiv, momente de evaluare curentă (la intrarea în
patrimoniul entităţii şi la ieşirea din patrimoniul entităţii) şi evaluare periodică
(cu ocazia inventarierii şi la încheierea exerciţiului).
Concluzii:
Ca procedeu al metodei contabilităţii evaluarea deţine un rol important în
activitatea economică şi financiară a unei entităţi. Evaluarea implică existenţa
a două elemente: mijloacele şi resursele economice adică „obiectul evaluării”
şi unitatea de măsură, adică „unitatea monetară”.
Preţul ca element al evaluării îmbracă formele:
- Preţul „de gros”;
- Preţul cu amănuntul;
- Preţul de achiziţie;
- Preţul de livrare.
1. Evaluarea reprezintă operaţiunea de cuantificare şi de măsurare în

expresie valorică a:
a. Resurselor materiale şi a bunurilor create;
b. Cheltuielilor de muncă înmagazinate în produse sau servicii;
c. Cheltuielilor şi veniturilor obţinute;
d. a şi b;
e. a şi c.
2. Principiile care stau la baza evaluării sunt următoarele:
a. Prudenţei, permanenţei metodelor;
b. Valorii reale, stabilirii obiectului evaluării;
c. Alegerii formei de evaluare, costului istoric;

3. Costul reprezintă ansamblul cheltuielilor efectuate şi poate fi:
a. Cost de producţie, cost complet, cost de achiziţie;
b. Cost de producţie, cost de achiziţie, costul subactivităţii;
c. Cost de producţie, cost complet, cost de achiziţie, costul subactivităţii;
d. Cost de producţie, cost istoric, cost complet;
e. Cost de producţie, cost complet, costul subactivităţii.
4. Preţul reprezintă suma de bani care se plăteşte şi poate fi:
a. Preţul „de gros” ;
b. Preţul cu amănuntul;
c. Preţul de achiziţie;
d. Preţul de livrare;
5. Tariful reprezintă preţul plătit pentru:
a. Achiziţie de bunuri;
b. Servicii prestate;
c. Lucrări executate;
d. b şi c;
e. a şi b.
6. După modul de efectuare în timp şi scopul urmărit, evaluarea are ca
forme:
a. Evaluarea curentă;
b. Evaluarea lunară;
c. Evaluarea periodică;
d. b şi c;
e. a şi c.
7. La intrarea în patrimoniul unei entităţi, bunurile sunt evaluate la valoarea
de intrare (contabilă) care poate fi:
a. Valoare de aport, cost de achiziţie, cost de producţie;
b. Valoare justă, valoare de aport, cost de achiziţie;
c. Valoare de aport, cost de achiziţie, cost de producţie, valoare justă;
8. La ieşirea din patrimoniul unei entităţi, bunurile sunt evaluate, utilizându-se
următoarele metode:
a. Metoda costului mediu ponderat (CMP);

b. Metoda primului intrat – primului ieşit (FIFO);
c. Metoda ultimului intrat – primului ieşit (LIFO);
9. Regulile de evaluare periodică se referă la:
a. Evaluarea cu ocazia inventarierii;
b. Evaluarea la încheierea exerciţiului (anului);
c. Evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii;
d. Evaluarea elementelor de activ şi pasiv la închiderea exerciţiului;
10. Structurile patrimoniale ce urmează a fi evaluate sunt supuse
următoarelor momente:
a. La intrarea în patrimoniul entităţii;
b. La ieşirea din patrimoniul entităţii;
c. Cu ocazia inventarierii;
d. La încheierea exerciţiului;
Tema de control: evaluarea bunurilor la intrarea în patrimoniu.
Prezentarea patrimoniului unei entităţi publice prin

bilanţ
Obiective specifice: definirea bilanţului ca procedeu specific al metodei

contabilităţii, înţelegerea şi definirea structurilor patrimoniale precum şi a
modificărilor bilanţiere determinate de operaţiunile economico-financiare.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea structurilor care formează patrimoniul şi a
modului de reprezentare a modificărilor bilanţiere ca urmare a operaţiunilor
patrimoniale.
¾ discuţii cu specialiştii în domeniu privind bilanţul unei entităţi realizarea
completării unui bilanţ în formă simplistă.
5.1 Dubla reprezentare a patrimoniului prin bilanţ

Patrimoniul unei entităţi poate fi definit ca o totalitate a elementelor de
avere pe care le posedă, împreună cu sursele proprii şi străine de
provenienţă a acelor elemente.
Bilanţul este documentul care reflectă în mod sintetic şi în expresie
bănească, în activ, mijloacele economice (după componenta lor materială)
iar în pasiv aceleaşi mijloace după sursele lor de provenienţă.
Bilanţul este un procedeu specific al metodei contabilităţii prin care se
realizează dubla reprezentare a patrimoniului unei entităţi.
Bilanţul trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi
performanţei unei entităţi pentru exerciţiul financiar pentru care a fost
încheiat.
Bilanţul reprezintă situaţia statică de la o anumită dată a patrimoniului unei
entităţi.
Elementele patrimoniale din bilanţ denumite posturi bilanţiere sunt supuse
unor modificări permanente generate de operaţiunile economico-financiare
efectuate de către o entitate.
5.2 Structuri patrimoniale ale entităţii publice

5.2.1 Activele fixe
Acestea reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o
perioadă îndelungată în activitatea unei entităţi publice şi care nu se
consumă la prima lor utilizare (rămân o perioadă mai mare de un an la

dispoziţia entităţii respective).
Activele fixe cuprind:
¾ Active fixe necorporale;
¾ Active fixe corporale;
¾ Active fixe în curs şi avansuri pentru active fixe;
¾ Active financiare.
• Activele fixe necorporale reprezintă activele identificabile, nemonetare,
fără suport material (fără substanţă fizică) care sunt deţinute de entitatea
publică în scopul furnizării de servicii ori bunuri, pentru a fi închiriate terţilor
sau pentru a fi utilizate în scopuri administrative.
Exemple de active fixe necorporale:
¾ Cheltuieli de dezvoltare;
¾ Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active
similare;
¾ Înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive;
¾ Alte active fixe necorporale.
• Activele fixe corporale reprezintă obiectul sau complexul de obiecte ce
se utilizează ca atare şi care îndeplinesc cumulativ condiţiile:
a) au o valoare de intrare (Vi) mai mare decât limita stabilită prin
hotărâre a guvernului;
b) au o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Exemple de active fixe corporale:
¾ Terenuri;
¾ Mijloace fixe:
- Construcţii;
- Instalaţii tehnice;
- Mijloace de transport;
- Animale şi plantaţii;
- Mobilier, aparatură birotică etc.;
• Activele financiare sunt activele ce reprezintă depozite constituite la
terţi, un instrument de capitaluri proprii ale unei alte entităţi, un drept
contractual de a primi numerar ori un alt activ financiar de la o altă entitate.
Exemple de active financiare:
¾ Titluri de participare;
¾ Alte titluri imobilizate;

¾ Creanţe imobilizate:
- Împrumuturi acordate pe termen lung;
- Alte creanţe imobilizate
5.2.2 Activele circulante

Acestea reprezintă bunurile care sunt:
- achiziţionate sau produse pentru consum propriu sau în scopul
comercializării şi se aşteaptă a fi realizate în termen de 12 luni de la data
bilanţului;
- reprezentate de creanţe aferente ciclului de exploatare;
- reprezentate de numerar sau echivalente ale numerarului a
căror utilizare nu este restricţionată.
Exemple de active circulante:
¾ Stocuri inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a
fost întocmită factură:
- Mărfuri;
- Materii prime;
- Materiale consumabile;
- Materiale de natura obiectelor de inventar;
- Ambalaje etc.
¾ Creanţe aferente ciclului de exploatare;
¾ Investiţii pe termen scurt;
¾ Casa şi conturile la bănci.
5.2.3 Creanţe şi datorii

Terţii reprezintă persoanele fizice sau juridice cu care entitatea se află
în relaţii băneşti în sensul că are de primit de la acestea sau de dat acestora
anumite sume de bani.
Clienţii reprezintă creanţe ale entităţii faţă de terţi generate de:
¾ Vânzările de bunuri;
¾ Executarea de lucrări;
¾ Prestarea de servicii cu încasare ulterioară.
Furnizorii reprezintă datorii ale entităţii faţă de terţi generate de:
¾ Cumpărări de bunuri;
¾ Executarea de lucrări;
¾ Prestarea de servicii cu plată ulterioară.
Operaţiunile economico-financiare care au loc în cadrul unei entităţi

pot genera pe de o parte, drepturi sau creanţe (pe seama terţilor-debitori) şi
pe de altă parte obligaţii sau datorii (pe seama terţilor-creditori).
5.2.4 Capitaluri şi fonduri

Capitalul reprezintă o componentă a pasivului patrimonial ce arată
provenienţa unor elemente (de regulă active) care rămân în entitate (instituţie
publică) cel puţin un an.
Deoarece capitalul se află la dispoziţia unei entităţi publice o perioadă
de timp, de regulă mai mare de un an, acesta se numeşte capital permanent.
Capitalul permanent cuprinde:
¾ Capitaluri proprii;
¾ Datorii cu scadenţă mai mare de un an;
¾ Provizioane (pentru litigii, pentru garanţii acordate clienţilor
etc.).
Capitalurile proprii reprezintă totalitatea surselor de finanţare aflate la
dispoziţia entităţii publice, după deducerea datoriilor.
Se mai numesc şi active nete sau patrimoniu net şi se determină ca
diferenţă între active şi datorii.
ACTIVE NETE / CAPITALURI PROPRII = TOTAL ACTIVE - TOTAL DATORII
Capitalul unei entităţi publice (instituţie publică) cuprinde:
¾ Fondurile;
¾ Rezervele din reevaluare;
¾ Rezultatul patrimonial;
¾ Rezultatul raportat.
• Fondurile cuprind:
¾ Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului;
¾ Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului;
¾ Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităţilor
administrativ-teritoriale;
¾ Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităţilor
administrativ-teritoriale;
¾ Fondul activelor fixe necorporale;
¾ Fondul cu destinaţie specială;
- Fondul de rulment;
- Fondul de rezervă al bugetului asigurărilor sociale de
stat;
- Fondul de risc etc.

• Rezervele din reevaluare reprezintă plusul sau minusul rezultat din
reevaluarea activelor fixe corporale în conformitate cu prevederile legale.
• Rezultatul patrimonial reprezintă performanţa financiară a unei entităţi
publice (un rezultat economic) respectiv excedent sau deficit patrimonial.
Excedentul patrimonial apare când veniturile perioadei de gestiune
sunt mai mari decât cheltuielile aceleiaşi perioade.
Deficitul patrimonial apare atunci când cheltuielile perioadei de
gestiune sunt mai mari decât veniturile aceleaşi perioade.
• Rezultatul reportat reprezintă rezultatul patrimonial al exerciţiilor
anterioare şi care se preia la începutul exerciţiului (anului) din contul de
rezultat patrimonial al exerciţiului anterior.
5.3 Modificări ale bilanţului determinate de fluxul

operaţional
A. Modificări de structură reprezintă:
- sporirea şi reciproc diminuarea valoric şi concomitent a
două posturi bilanţiere, ambele fie de ACTIV fie de
PASIV.
B. Modificări de volum reprezintă:
- sporirea sau diminuarea valoric şi concomitent a două
posturi, unul din ACTIV şi celălalt din PASIV.
Exemplificări:
BILANŢ (iniţial)
Elemente patrimoniale Valori
ACTIV
• mărfuri 8.000
• disponibil bănesc 10.000
• casa 2.000
TOTAL ACTIV 20.000
PASIV
• finanţare de la buget 9.000
• furnizori 6.000
• împrumut contractat 5.000
TOTAL PASIV 20.000
1. Modificări numai în ACTIV:
Creşterea unui post din ACTIV şi micşorarea concomitent a unui alt post
din ACTIV, cu aceeaşi sumă.
Exemplu de operaţiune economico-financiară:
Se ridică numerar din disponibilul aflat la bancă, în sumă de 500 lei,
conform „Extrasului de cont” (EC) şi „Registrului de casă” (RC).
Explicaţie:
- Sporeşte (creşte) numerarul din casieria entităţii publice şi
concomitent scade disponibilul aflat la bancă;
- Avem o creştere la postul de ACTIV „Casa” şi o micşorare la
postul de ACTIV „Disponibil bănesc”, cu aceeaşi sumă.
BILANŢ MODIFICAT (1)
ACTIV
• mărfuri 8.000
• disponibil bănesc (10.000-500) 9.500
• casa (2.000 +500) 2.500
TOTAL ACTIV 20.000
PASIV
• furnizori 6.000
TOTAL PASIV 20.000
Obs.1. Se obţine relaţia de egalitate bilanţieră:

⎧ A = Activ
⎪
A+X-X=P în care : ⎨P = Pasiv
⎪X = volumul valoric al modificării
⎩
Obs.2. Totalul Activului nu s-a modificat, iar totalul Pasivului a rămas
neatins.
2. Modificări numai în PASIV:
Creşterea unui post de PASIV şi micşorarea concomitentă a unui alt
post din PASIV cu aceeaşi sumă.
Se achită unui furnizor (F) suma de 2.000 lei din finanţare de la
buget.
Explicaţie:
- scade datoria faţă de furnizor (F) şi concomitent creşte sursa
sumei alocate ce reprezintă finanţarea de la buget.
- Avem o micşorare la postul de PASIV „Furnizori” şi o creştere la
postul de PASIV „Finanţare de la buget”, cu aceeaşi sumă.
Bilanţul modificat apare:
ACTIV
• mărfuri 8.000
• casa 2.500
TOTAL ACTIV 20.000
PASIV
• finanţare de la buget (9.000 +2.000)
• furnizori (6.000 - 2.000) 11.000
5.000
TOTAL PASIV 20.000
A=P+X-X
Obs. 2. Totalul PASIVULUI nu s-a modificat, iar totalul ACTIVULUI a

rămas neatins.
3. Modificări prin sporirea ambelor părţi ale bilanţului: creşterea
unui post din activ şi creşterea concomitentă a unui post din
pasiv, cu aceea i sumă:
Se achiziţionează de la un furnizor (F) conform facturii (Fa) mărfuri
în valoare de 1.000 lei.
Explicaţie:
- Creşte stocul de mărfuri şi concomitent creşte datoria (obligaţia)
faţă de furnizorul de mărfuri.
- Avem o creştere la postul de ACTIV „Mărfuri” şi o creştere la

postul de PASIV „Furnizori” cu aceea i sumă. Bilanţul modificat
apare:
ACTIV
• mărfuri (8.000+ 1.000) 9.000
• casa 2.500
TOTAL ACTIV 21.000
PASIV
• furnizori (4.000 + 1.000) 5.000
TOTAL PASIV 21.000
A+X = P + X
Obs. 2. Totalul ACTIVULUI şi al PASIVULUI a crescut cu aceea i sumă de

1.000lei.
4. Modificări prin mic orarea ambelor părţi ale bilanţului:
micşorarea unui post din activ şi micşorarea concomitentă a unui
post din pasiv cu aceea i sumă
Se restituie băncii împrumutătoare o parte din împrumutul contractat
în sumă de 3.000 lei conform „Extrasului de cont” (EC).
Explicaţie:
- Scade disponibilul din bancă şi concomitent scade datoria faţă de
banca împrumutătoare.
- Avem o micşorare la postul de ACTIV „Disponibil bănesc” şi o
micşorare la postul de PASIV „Împrumut contractat” cu aceea i sumă.
Bilanţul modificat apare:

ACTIV
• mărfuri 9.000
• disponibil bănesc (9.500 – 3.000) 6.500
• casa 2.500
TOTAL ACTIV 18.000
PASIV
• furnizori 5.000
• împrumut contractat(5.000-3.000) 2.000
TOTAL PASIV 18.000
A-X = P - X
Obs. 2. Totalul ACTIVULUI şi al PASIVULUI s-a diminuat cu aceea i sumă

de 3.000 lei.
Rezumat:
Patrimoniul unei entităţi publice se defineşte cu o totalitate a
elementelor de avere pe care le posedă împreună cu sursele proprii şi
străine de provenienţă a acelor elemente.
Patrimoniul îşi găseşte expresia într-un tablou de bilanţ întocmit de
toate entităţile publice.
Tabloul este compus din două părţi: ACTIV şi PASIV.
ACTIVUL reprezintă elementele de avere după componenta lor materială.
PASIVUL reprezintă aceleaşi elemente de avere după sursele de
provenienţă (proprii şi străine).
Ecuaţiile bilanţiere sunt:
⎧ A + X - X = P⎫
- de structură ⎨ ⎬
⎩A = P + X - X ⎭
⎧ A + X = P + X⎫
- de volum ⎨ ⎬
⎩A - X = P - X ⎭
2. Creţu C., Bazele Contabilităţii, Edit. Universitară „Danubius” Galaţi,

2008
1. Bilanţul este documentul care reflectă în mod sintetic şi în expresie

bănească:
a. În activ, mijloacele economice după sursa de provenienţă;
b. În pasiv, mijloacele economice după componenta lor materială;
c. În activ, mijloacele economice (după componenta lor materială) şi în
pasiv, aceleaşi economice (după sursa lor de provenienţă);
2. Activele fixe reprezintă bunurile şi valorile destinate:
a. Să servească o perioadă scurtă în activitatea entităţii;
b. Să servească o perioadă îndelungată în activitatea entităţii;
c. Nu se consumă la prima lor utilizare;
d. a şi c;
e. b şi c.
3. Activele fixe cuprind:
a. Active fixe necorporale şi corporale;
b. Active fixe în curs şi avansuri pentru active fixe;
c. Active financiare;
4. Activele fixe corporale reprezintă obiectul sau complexul de obiecte ce se
utilizează ca atare şi care îndeplineşte cumulativ condiţiile:
a. Au o valoare de intrare (Vi) mai mare decât limita stabilită prin
hotărâre a guvernului (1.800 lei);
b. Au o durată normală de utilizare mai mică de un an;
c. Au o durată normală de utilizare mai mare de un an;
d. a şi b;
e. a şi c.
5. Capitalul unei entităţi publice reprezintă:
a. O componentă a activului patrimonial;
b. O componentă a pasivului patrimonial;
c. O componentă ce arată provenienţa unor elemente (de regulă, active)

şi care rămân cel puţin un an în entitate;
d. a şi c;
e. b şi c.
6. Capitalurile proprii reprezintă totalitatea surselor de finanţare aflate la
dispoziţia entităţii publice:
a. După deducerea pasivelor;
b. După deducerea activelor;
c. După deducerea tuturor datoriilor;
d. După deducerea activelor şi pasivelor;
7. Capitalul unei entităţi publice cuprinde:
a. Fondurile, rezervele din reevaluare, rezultatul raportat şi rezultatul
patrimonial;
b. Fondurile, excedentul patrimonial, rezultatul reportat;
c. Fondurile, rezervele din reevaluare, deficitul patrimonial;
d. Fondurile, rezervele de stat, rezultatul reportat.
8. Modificările bilanţiere de structură constau în:
a. Sporirea şi reciproc diminuarea valorică, concomitent, a două posturi
bilanţiere, unul din activ şi celălalt din pasiv;
b. Sporirea şi reciproc diminuarea valorică, concomitent a două posturi
bilanţiere, ambele fie din activ, fie din pasiv;
c. Sporirea sau diminuarea valorică a două posturi, unul din activ şi
celălalt din pasiv;
d. Sporirea sau diminuarea concomitent a două posturi bilanţiere,
ambele fie din activ, fie din pasiv;
9. Modificările bilanţiere de volum constau în:
a. Sporirea sau diminuarea valorică, concomitent a două posturi, ambele
fie din activ, fie din pasiv;
b. Sporirea sau diminuarea valorică a două posturi, unul din activ şi
c. Sporirea sau diminuarea concomitent a două posturi, unul din activ şi
d. Sporirea sau diminuarea valorică concomitent a două posturi, unul din
activ şi celălalt din pasiv;

10. Patrimoniul unei entităţi este reprezentat printr-un tablou de bilanţ
compus din:
a. Activ;
b. Pasiv;
c. Elemente de avere după componenta materială;
d. Elemente de avere după sursele de provenienţă;
Tema de control: modificările bilanţiere.
Contul - instrument de desfăşurare şi sistematizare a

informaţiei contabile
Obiective specifice: definirea contului ca procedeu specific al metodei
contabilităţii, înţelegerea regulilor de funcţionare a conturilor.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea modului de prezentare a contului,
structurii acestuia precum şi a etapelor analizei contabile a operaţiunilor
economico-financiare.
¾ determine analiza contabilă a operaţiunilor patrimoniale posibile în
cadrul unei entităţi.
6
6.1 Definiţie, clasificare, funcţii

Definiţie:
Contul este un mijloc de evidenţă care reflectă existentul şi mişcarea unui
element patrimonial sau un proces economic.
Contul este un procedeu specific metodei contabilităţii de înregistrare,
calcul şi determinare a structurilor patrimoniale de la formulele cele mai
simple până la cele mai complexe ce alcătuiesc masa patrimonială.
Clasificare:
Clasificarea conturilor are la bază anumite criterii astfel:
După conţinutul economic:
¾ conturi de mijloace economice (conturi de active fixe, de active
circulante, de cheltuieli);
¾ conturi de resurse economice (conturi de capitaluri, datorii, de
venituri etc.).
După funcţia contabilă:
¾ conturi de activ (conturi de active fixe, active circulante, de cheltuieli);
¾ conturi de pasiv (conturi de capitaluri, datorii, venituri etc.);
¾ conturi bifuncţionale (contul de rezultat patrimonial, rezultat reportat
etc.).
După sfera de cuprindere:
¾ conturi sintetice care pot fi:
o de gradul I (conturi de materii prime, materiale consumabile
etc.);
o de gradul II (conturi de materiale auxiliare, combustibili

etc.).
¾ conturi analitice (contul de rezultat patrimonial - bugetul local,
contul de rezultat patrimonial - bugetul de stat etc.).
Funcţii:
Contul, definit „o socoteală scrisă” poate îndeplini următoarele funcţii:
¾ funcţia economică - are la bază aspectul economic al
structurilor patrimoniale concretizate în bunuri economice şi reflectate în
conturi de resurse economice şi conturi de procese economice;
¾ funcţia contabilă - are la bază modul de înregistrare a creşterilor
şi micşorărilor aferente elementelor patrimoniale determinate de fenomenele
şi procesele economice;
¾ funcţia de control - are la bază verificarea existenţei concrete a
unei structuri patrimoniale;
¾ funcţia de calcul - are la bază calculul existenţei, majorării,
micşorării şi situaţiei finale a fiecărui element patrimonial;
¾ funcţia de grupare - rezultă din funcţia de calcul adică calculul
modificărilor (creştere /scădere) a unui element patrimonial.
6.2 Structura şi forma conturilor

Structura contului:
Elementele structurale ale contului sunt: titlul, cele două părţi
opuse ale contului (debitul şi creditul), data, explicaţia şi suma operaţiunilor
înregistrate, rulajul contului, totalurile sumelor înscrise în cont şi soldul
contului.
¾ Titlul contului este denumirea elementului patrimonial reprezentat de
cont: „Materiale”; „Casa”; „Finanţare de la buget”; „Furnizori” etc.
¾ Debitul şi creditul, ca părţi opuse ale contului, au roluri opuse: unul
reflectă existentul şi creşterile, iar celălalt micşorările.
¾ Data operaţiunii economico-financiare este ziua, luna şi anul când a
avut loc operaţiunea ce se consemnează.
¾ Explicaţia operaţiunii este descrierea operaţiunii care se înregistrează.
¾ Suma operaţiunii este expresia bănească (valorică) a mărimii care
formează obiectul operaţiunii.
¾ Rulajul (R) sau Mişcarea (M) înseamnă creşterile sau micşorările
valorice ale elementului patrimonial şi este reprezentat de sumele
înscrise în debitul sau creditul contului în urma operaţiunilor efectuate

(fără însă existentul iniţial). Rulajul este deci debitor (RD) şi creditor
(RC).
¾ Totalul sumelor (TS) înseamnă totalurile sumelor înscrise în cont
separat pentru debit şi separat pentru credit (TSD şi TSC). Unul din
aceste totaluri va cuprinde şi existentul de la începutul perioadei.
¾ Soldul contului (S) înseamnă existentul la un moment dat, al
elementului patrimonial reprezentat de cont. Soldul poate fi iniţial (SI)
şi final (SF).
- Soldul iniţial (SI) este existentul de la începutul perioadei şi se
înscrie în cont din bilanţ.
- Soldul final (SF) este existentul de la finele perioadei şi se
determină ca diferenţa între totalul sumelor înscrise în debit şi totalul sumelor
înscrise în credit sau invers. În acest context, soldul final poate fi debitor
(SFD) sau creditor (SFC)
Forma contului:
Contul se prezintă sub forma literei „T”, părţile sale fiind denumite
„Debit” şi „Credit”.
Debit Cont Credit
Una din aceste părţi reflectă existentul din bilanţ şi creşterile, iar
celălalt micşorările.
6.3 Reguli de funcţionare a conturilor

Regula I (pentru conturile de ACTIV)
¾ Conturile de ACTIV încep să funcţioneze prin a se debita:
- Se debitează cu existentul şi cu creşterile de activ;
- Se creditează cu micşorările de activ;
- Au fie sold final debitor (SFD) sau sunt soldate (fără
sold).
Regula II (pentru conturile de PASIV).
¾ Conturile de PASIV încep să funcţioneze prin a se credita:
- Se creditează cu existentul şi cu creşterile de pasiv;

- Se debitează cu micşorările de pasiv;
- Au fie sold final creditor (SFC) sau sunt soldate (fără
sold).
Sintetizând, obţinem următoarele scheme:
D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

Existent Micşorări Micşorări Existent
Creşteri Creşteri
6.4 Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor

Dubla înregistrare adică înregistrarea simultană şi la acelaşi nivel a
unei operaţiuni singulare sau a unui grup de operaţiuni inseparabile, după
caz, utilizând debitul sau creditul unuia sau mai multor conturi şi invers,
poartă denumirea şi de „înregistrare dublă”.
Corespondenţa conturilor reprezintă legătura reciprocă stabilită între
conturi ca urmare a efectuării unei operaţiuni economico-financiare care
trebuie să fie reflectată în contabilitate.
Conturile între care se stabileşte legătura de reciprocitate se numesc
conturi corespondente.
6.5 Analiza contabilă a operaţiunilor economico-financiare.

Formula contabilă
Analiza contabilă este lucrarea de cercetare care se efectuează pe
bază de documente în vederea determinării contului care se va debita şi a
contului corespondent care se va credita cu prilejul înregistrărilor unei
operaţiuni economico-financiare.
Etapele de desfăşurare a analizei contabile:
1. Determinarea titlului conturilor corespondente afectate de
operaţiunea economico-financiară;
2. Determinarea locului conturilor respective ca posturi de bilanţ
(bilanţiere): de activ sau de pasiv;
3. Determinarea sensului modificării pe care o suferă fiecare cont:
creştere (+) sau micşorare (-);
4. Determinarea părţii conturilor corespondente debit sau credit în

care se va înregistra operaţiunea pe baza regulilor de funcţionare a
conturilor.
Exemplificări privind analiza contabilă a operaţiunilor economico-
financiare:
I. Se achiziţionează de la un furnizor, conform facturii, materiale
consumabile în valoare de 4.000 lei.
A. Schema de desfăşurare a analizei contabile:
1 2 3 4
(+)
Materiale A creşte stocul de materiale D
(+)
Furnizori P creşte datoria faţă de furnizor C
B. Înregistrarea în conturi (teuri) a operaţiunii economico-financiare:
D Materiale C D Furnizori C
Sold Sold
4.000 4.000
II. Se achită c/v facturii furnizorului, prin bancă, conform „Extrasului de cont”.
A. Schema de desfăşurare în conturi (teuri) a operaţiunii

economico-financiare:
1 2 3 4
Disponibil (-)
bănesc A scade disponibilul C
(-)
Furnizori P scade datoria faţă de furnizor D
B. Înregistrarea în conturi (teuri) a operaţiunii economico-

financiare:
D Disponibil bănesc C D Furnizori C

Sold 4.000 4.000 Sold
III. Se încasează prin bancă, conform „Extrasului de cont” de la un client

suma de 3.000 lei reprezentând c/v mărfurilor vândute acestuia.
A.Schema de desfăşurare a analizei contabile:
1 2 3 4
Disponibil (+)
bănesc A creşte disponibilul D
(-)
Clienţi A scade creanţa faţă de client C
B. Înregistrarea în conturi (teuri) a operaţiunii economico-

financiare.
D Disponibil bănesc C D Clienţi C

Sold Sold
3.000 3.000
Formula contabilă reprezintă forma de egalitate prin intermediul

căreia se face prezentarea contului care se debitează şi a contului
corespondent care se creditează cu prilejul înregistrării unei operaţiuni
economico-financiare.
Titlul contului debitor se scrie în stânga, iar titlul contului creditor în
dreapta. În dreptul titlurilor se scriu sumele corespunzătoare.
Înregistrările contabile pot fi: cronologice (pe formule contabile) şi
sistematice (în teuri).
Formulele contabile pot fi: simple şi mixte (compuse).
• Formula contabilă simplă este cea formată dintr-un singur cont
debitor şi un singur cont creditor.
Exemplu: aprovizionare de la un furnizor cu materiale în sumă de

40.000 lei.
40.000 - Materiale = Furnizori - 40.000
sau
Materiale = Furnizori - 40.000
• Formula contabilă compusă este cea formată din două conturi
debitoare şi un singur cont creditor sau dintr-un singur cont
debitor şi două conturi creditoare.
Exemple:
1. Aprovizionarea de la un furnizor cu materii prime în valoare de
10.000 lei şi mărfuri în valoare de 20.000 lei.
% = Furnizori - 30.000
10.000 - Materii prime
20.000 - Mărfuri
sau
% = Furnizori 30.000
Materii prime 10.000
Mărfuri 20.000
2. Încasare prin bancă, de la un client a sumei de 5.000 lei
reprezentând c/v produselor finite vândute acestuia şi de la un debitor a
sumei de 8.000 lei.
13.000 - Disponibil bănesc = %
Clien i 5.000
Debitori 8.000
sau
Disponibil bănesc = % 13.000
Clienţi 5.000
Debitori 8.000
Obs. Semnul % amplasat în stânga sau în dreapta semnului egal, pe
coloana a două sau mai multor conturi corespondente, înseamnă
„următoarele conturi”.
Aplicaţia 1. Se achiziţionează de la un furnizor conform facturii, mărfuri în
valoare de 20.000 lei plus TVA 19%.
Cerinţă: Să se efectueze analiza contabilă a operaţiunii economico-financiare

enunţate şi să se înregistreze cronologic (pe formule contabile) şi sistematic
(în teuri).
A. Schema de desfăşurare a analizei contabile:
1 2 3 4
• Mărfuri A (+) creşte stocul de D
marfă
• Taxa pe valoarea A (+) creşte dreptul D
adăugată faţă de TVA
• Furnizori P (+) creşte datoria C
faţă de furnizor
B. Înregistrarea cronologică (pe formulă contabilă):
% = Furnizor –23.800
20.000 - Mărfuri
3.800 - TVA - deductibilă
sau
% = Furnizori 23.800
Mărfuri 20.000
TVA deductibilă 3.800
C. Înregistrarea sistematică (în teu):
D Mărfuri C D TVA C D Furnizori C
20.000 3.800 23.800
Aplicaţia 2. Se vând unui client, conform facturii, mărfurile achiziţionate

anterior, la o valoare de 40.000 lei plus TVA 19%.
Cerinţă: Să se efectueze analiza contabilă a operaţiunii economico-financiare
enunţate şi să se înregistreze cronologic (pe formule contabile) şi sistematic
(în teuri).
A. Schema de desfăşurare a analizei contabile
1 2 3 4
Clienţi A (+) creşte dreptul (creanţa) faţă de client D
TVA P (+) creşte obligaţia faţă de buget D
Venituri P (+) creşte venitul entităţii C
B. Înregistrarea cronologică (pe formulă contabilă):
47.600 Clienţi = %
Venituri 40.000
TVA colectată 7.600
sau
Clienţi = % 47.600
Venituri 40.000
TVA colectată 7.600
C. Înregistrarea sistematică (în teu):
D Clienţi C D TVA C D Venituri C

47.600 7.600 40.000
6.6 Planul de conturi general (pentru instituţii publice)

Planul de conturi general asigură înregistrarea existenţei, mişcării şi
transformării elementelor patrimoniale şi cuprinde:
¾ Clase de conturi (simbolizate cu o cifră);
¾ Grupe de conturi (simbolizate cu două cifre);
¾ Conturi sintetice:
o De gradul I (simbolizate cu 3 cifre);
o De gradul II (simbolizate cu 4 cifre)
¾ Conturi analitice.
Instituţiile publice utilizează Planul de conturi general care cuprinde
următoarele clase de conturi:
¾ Clasa 1 „Conturi de capitaluri”;
¾ Clasa 2 „Conturi de active fixe”;
¾ Clasa 3 „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”;

¾ Clasa 4 „Conturi de terţi”;
¾ Clasa 5 „Conturi la trezoreria statului şi bănci comerciale”;
¾ Clasa 6 „Conturi de cheltuieli”;
¾ Clasa 7 „Conturi de venituri şi finanţări”.
Rezumat:
Contul ca procedeu specific al metodei contabilităţii are o structură sub
aspectul elementelor componente şi îmbracă forma literei „T”. Funcţie de
elementele patrimoniale pe care le reprezintă, conturile sunt de activ, pasiv şi
bifuncţionale.
În timp ce conturile de activ reflectă mijloacele economice, conturile de
pasiv reflectă resursele de formare a mijloacelor economice.
Concluzii:
Fiecare element patrimonial de activ sau pasiv este înregistrat cu ajutorul
conturilor. Înregistrările contabile pot fi, cronologice (pe formule contabile) şi
sistematice (în teuri).
Forma grafică de reprezentare a contului:
D (debit) Denumirea (simbol) C (credit)
1. Contul este un mijloc de evidenţă care reflectă:

a. Existentul;
b. Soldul iniţial;
c. Mişcarea unui element patrimonial sau proces economic;
2. Contul, ca procedeu specific metodei contabilităţii, îndeplineşte

următoarele funcţii:
a. Economică, contabilă, control, calcul, regrupare;
b. Economică, financiară, control, calcul, grupare;
c. Economică, contabilă, estimare, calcul, grupare;
d. Economică, bilanţieră, control, calcul, grupare;
e. Economică, contabilă, control, calcul, grupare.
3. După conţinutul economic conturile se clasifică în:
a. Conturi de mijloace economice;
b. Conturi de activ şi pasiv;
c. Conturi de resurse economice;
d. a şi c;
e. b şi c.
4. După funcţia contabilă conturile se clasifică în:
a. Conturi de activ;
b. Conturi de pasiv;
c. Conturi bifuncţionale;
5. După sfera de cuprindere, conturile se clasifică în:
a. Conturi de mijloace economice;
b. Conturi sintetice (gradul I şi II);
c. Conturi analitice;
d. a şi c;
e. b şi c.
6. Conturile de activ:
a. Se debitează cu existentul şi cu creşterile de activ;
b. Se creditează cu existentul şi cu micşorările de activ;
c. Au sold final debitor sau sold final zero;
d. a şi c;
e. b şi c.
7. Conturile de pasiv:
a. Se creditează cu existentul şi cu micşorările de pasiv;
b. Se debitează cu micşorările de pasiv;
c. Au sold final creditor sau sold final zero;
d. a şi c;
e. b şi c.
8. Soldul final al contului este existentul de la finele perioadei şi se
determină:
a. Ca diferenţă între totalul rulajelor;
b. Ca diferenţă între totalul sumelor înscrise în debit şi credit;
c. Ca diferenţă între totalul sumelor înscrise în credit şi debit;
d. a şi b;
e. b şi c.
9. Formula contabilă simplă este formată:
a. Dintr-un singur cont de activ;
b. Dintr-un singur cont debitor;
c. Dintr-un singur cont creditor;
d. a şi b;
e. b şi c.
10. Formula contabilă compusă este formată:
a. Din două conturi debitoare şi două conturi creditoare;
b. Din două conturi debitoare şi un singur cont creditor;
c. Din două conturi creditoare şi un singur cont debitor;
d. a şi c;
e. b şi c.
Tema de control: analiza contabilă a operaţiunilor economico-financiare.
Balanţa de verificare
Obiective specifice: definirea balanţei de verificare ca procedeu specific al
metodei contabilităţii, înţelegerea modului de preluare a valorilor din conturi
în balanţa de verificare.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea modului de întocmire a balanţei de
verificare precum şi înţelegerea informaţiilor furnizate de balanţă.
¾ realizeze o balanţă de verificare ca urmare a înregistrărilor
contabile;
¾ identifice posibilele erori de înregistrare contabilă.
7
7.1 Definiţie, conţinut, funcţii

Definiţie:
Balanţa de verificare este procedeul specific metodei contabilităţii,

adică un tablou care cuprinde toate conturile implicate de operaţiunile
economico-financiare ale entităţii, aşezate în ordinea crescătoare a
simbolurilor acestora cu ajutorul căruia sunt centralizate informaţiile şi se
verifică exactitatea prelucrărilor de sume, a calculelor efectuate şi a altor
tipuri de prelucrări privind informaţia contabilă.
Conţinut:
Balanţa de verificare cuprinde următoarele elemente:
¾ Simbolul şi denumirea conturilor (în ordinea din planul de
conturi);
¾ Soldurile iniţiale debitoare şi creditoare;
¾ Rulajele debitoare şi creditoare;
¾ Totalul sumelor debitoare şi creditoare;
¾ Soldurile finale debitoare şi creditoare.
Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi
pentru cele analitice. Pentru conturile analitice se poate întocmi numai
situaţia soldurilor.
Funcţii:
Balanţa de verificare îndeplineşte următoarele funcţii:
¾ Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiunilor
economice;
¾ Funcţia de centralizare a existenţei, mişcărilor şi

transformărilor elementelor patrimoniale;
¾ Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice;
¾ Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi bilanţ;
¾ Funcţia de analiză a activităţii economice.
7.2 Clasificare
Balanţa de verificare poate implica următoarele variante:
¾ Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi;
¾ Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi;
¾ Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi;
¾ Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi.
• Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi:

Acest tip de balanţă preia totalul sumelor debitoare şi creditoare ale
fiecărui cont din Registrul „Cartea –Mare”:
Total sume debitoare = Total sume creditoare
∑ TSD ∑ TSC
Dacă în locul sumelor se înscriu soldurile respectiv soldurile finale ale
conturilor debitoare sau soldurile finale ale conturilor creditoare se obţine
„balanţa soldurilor”.
Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare
∑ S F D ∑ S F C
Sub aspect grafic balanţa „totalului sumelor” şi cea a „totalului

soldurilor” se reprezintă astfel:
Unitatea________ Balanţa de verificare întocmită la ___________

Simbol cont Denumirea conturilor Total sume
Debitoare Creditoare
Unitatea_________ Balanţa de verificare întocmită la ___________

Simbol cont Denumirea conturilor Solduri finale
Debitoare Creditoare
• Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi

Acest tip de balanţă îmbină cele două variante ale balanţei de
verificare cu o singură serie de egalităţi şi se mai numeşte „balanţa totalurilor
sumelor şi a soldurilor”.
Sub aspect grafic „balanţa cu două serii de egalităţi” se prezintă astfel:
Unitatea__________Balanţa de verificare întocmită la ___________

Simbol Denumirea Total sume Solduri finale
cont conturilor
Debitare Creditare Debitoare Creditoare
• Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi

Acest tip de balanţă cuprinde următoarele serii de egalităţi:
¾ Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare
∑ SID ∑ SIC
¾ Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare
∑ RD ∑ RC
¾ Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare
∑ SFD ∑ SFC
Unitatea_________Balanţa de verificare întocmită la____________

Simbol Denumirea
cont conturilor Solduri iniţiale Rulaje curente Total sume Solduri finale
Debit. Credit. Debit. Credit. Debit. Credit Debit. Credit
• Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi

Acest tip de balanţă este completă verificând toate egalităţile:
¾ Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare
∑ SID ∑ SIC
¾ Total rulaje curente = Total rulaje curente
debitoare creditoare
∑ RD ∑ RC
¾ Total sume debitoare = Total sume creditoare
∑ TSD ∑ TSC
¾ Total solduri finale = Total solduri finale
debitoare creditoare
∑ SFD ∑ SFC
Sub aspect grafic, balanţa cu patru serii de egalităţi se reprezintă astfel:
Unitatea_________Balanţa de verificare întocmită la____________

Simbol Denumirea
cont conturilor Solduri iniţiale Rulaje curente Total sume Solduri finale
Debit. Credit. Debit. Credit. Debit. Credit Debit. Credit
Balanţa de verificare se întocmeşte lunar cu scopul de a verifica

exactitatea înregistrării operaţiunilor economice în conturi precum şi pentru
întocmirea bilanţului la finele exerciţiului 31.12 „N”.
7.3 Identificarea erorilor de înregistrare

Erorile privind înregistrările contabile pot fi:
1. Erori de înregistrare contabilă ca urmare a lipsei unor egalităţi
valorice din cadrul balanţei de verificare a conturilor.
Exemple:
¾ Erori privind sumele înregistrate în evidenţa cronologică (pe
formule contabile);
¾ Erori privind preluarea sumelor din "Registrul jurnal" şi "Registrul
Cartea Mare", respectiv evidenţa sistematică;
¾ Erori privind calculul elementelor valorice din conturi:
- rulaje, totalul sumelor, solduri finale;
¾ Erori privind întocmirea balanţei de verificare (greşeli ale totalurilor
pe coloane sau preluarea incorectă din evidenţa sistematică).
2. Erori de înregistrare contabilă identificate prin lipsă de corelaţii

valorice din balanţa de verificare „Şah” a conturilor sintetice şi
balanţele de verificare ale conturilor analitice.
Exemple:
¾ Omisiuni privind înregistrările contabile;
¾ Erori de compensaţie ca urmare a transcrierii în mod greşit a
anumitor sume din „Registrul –Jurnal” şi „Cartea –Mare”;
¾ Erori privind imputaţiile ca urmare a unei transcrieri eronate a unor
sume în debitul sau creditul anumitor conturi;
Erori de înregistrare în evidenţa contabilă ca urmare a înregistrării
anumitor operaţiuni de două ori, stabilirii greşite a contului corespondent,
debitarea, respectiv creditarea greşită a conturilor.
Rezumat:
Ca procedeu specific metodei contabilităţii, balanţa de verificare are forma
unui tablou şi cuprinde conturile utilizate pentru înregistrarea operaţiunilor
economico-financiare derulate în cadrul entităţii, conturile fiind aşezate în
ordinea crescătoare a simbolurilor. Elementele patrimoniale cuprinse în
balanţa de verificare sunt: simbolul şi denumirea conturilor, soldurile iniţiale
debitoare şi creditoare, rulajele debitoare şi creditoare, totalul sumelor
debitoare şi creditoare, precum şi soldurile finale debitoare şi creditoare.
Concluzii:
Balanţa de verificare reprezintă o punte de legătură între cont şi bilanţ şi
se întocmeşte lunar în urma desfăşurării activităţii de înregistrare în conturi a
operaţiunilor economico-financiare.
Înregistrările pot fi cronologice (pe formule contabile) şi sistematice (în
teuri).
Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi:
∑ SID = ∑ SIC
∑ RD = ∑ RC
∑ TSD = ∑ TSC
∑ SFD = ∑ SFC
1. Balanţa de verificare este procedeul specific metodei contabilităţii care:

a. Cuprinde conturile implicate de operaţiunile economico-financiare;
b. Permite centralizarea informaţiilor din conturi;
c. Permite verificarea exactităţii sumelor preluate şi a calculelor
efectuate;
2. Balanţa de verificare cuprinde:
a. Simbolul şi denumirea conturilor, soldurile iniţiale debitoare;
b. Simbolul şi denumirea conturilor, soldurile iniţiale creditoare;
c. Rulajele, totalul sumelor soldurilor debitoare şi creditoare;
3. Balanţa de verificare implică următoarele variante:
a. Balanţa cu o serie de egalităţi;
b. Balanţa cu două serii de egalităţi;
c. Balanţa cu trei serii de egalităţi;
d. Balanţa cu patru serii de egalităţi;
4. Balanţa de verificare se întocmeşte:
a. Zilnic;
b. Lunar;
c. Trimestrial;
5. Scopul balanţei de verificare este:
a. De verificare a exactităţii înregistrărilor în conturi;
b. De verificare a exactităţii înregistrărilor în Registrul Jurnal;
c. Pentru întocmirea bilanţului unei entităţi;
d. a şi b;
e. a şi c.
5. Balanţa de verificare cu patru serie de egalităţi este dată de relaţia:
a. Total sume debitoare = Total sume creditoare
∑ TSD ∑ TSC
b. Total solduri iniţiale debitoare = Total solduri iniţiale creditoare
∑ SID ∑ SIC
c. Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare
∑ RD ∑ RC
d. Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare
∑ SFD ∑ SFC
7. Balanţa de verificare îndeplineşte următoarele funcţii:
a. De centralizare a existenţei elementelor patrimoniale;
b. De centralizare a mişcărilor elementelor patrimoniale;
c. De centralizare a transformărilor elementelor patrimoniale;
a. Funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor;
b. Funcţia de legătură dintre conturile de activ şi pasiv;
c. Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi analitice;
d. a şi c;
e. b şi c.
a. Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi analitice;
b. Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi bilanţ;
c. Funcţia de analiză a activităţii economice;
e. Nici un răspuns nu este corect.
10. Balanţa de verificare reprezintă:
a. Procedeu comun metodei contabilităţii;
b. Procedeu specific metodei contabilităţii;
c. Procedeu specific şi altor discipline economice;
d. Niciun răspuns nu este corect;
Tema de control: întocmirea unei balanţe de verificare cu patru serii de

egalităţi.
Inventarierea patrimoniului unei entităţi

Obiective specifice: definirea inventarierii patrimoniului ca procedeu al
metodei contabilităţii, etapelor inventarierii precum şi înţelegerea importanţei
şi necesităţii operaţiunilor de inventariere.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea modului de efectuare a inventarierii şi de
înregistrare a rezultatelor inventarierii.
¾ realizeze inventarierea patrimoniului unei entităţi publice;
¾ înregistreze rezultatele în plus sau minus constatate la
inventariere.
8
8.1 Definiţie şi situaţiile inventarierii

Definiţie:
Inventarierea, ca procedeu comun disciplinelor economice, reprezintă
modalitatea de stabilire a situaţiei faptice, reale a patrimoniului unei entităţi
publice, respectiv, a existenţei şi stării mijloacelor economice, a creanţelor şi
datoriilor, a bunurilor altor persoane fizice sau juridice aflate temporar în
posesia entităţii.
În conformitate cu prevederile Legii Contabilităţii nr. 82/1991, entităţile
publice sunt obligate să efectueze inventarierea generală în următoarele
situaţii:
¾ la începutul activităţii;
¾ cel puţin odată pe an (de regulă la 31 decembrie);
¾ în cazul încetării activităţii;
¾ în alte situaţii prevăzute de lege.
8.2 Funcţii
Inventarierea vizează următoarele funcţii:
¾ Funcţie de control şi verificare a concordanţei dintre informaţiile
furnizate de contabilitate şi realitatea economică (adică concordanţa
dintre datele scriptice şi realitate);
¾ Funcţia de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului exerciţiului, (adică
confirmarea prin inventariere a realităţii activelor patrimoniale şi a
datoriilor, respectiv, determinarea corectă a situaţiei nete);
¾ Funcţia de calcul şi evidenţă a stocurilor, consumurilor şi vânzărilor
vizează evidenţa şi gestionarea stocurilor.
8.3 Clasificare (criterii)

1. După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale în
operaţiunea de inventariere:
¾ Inventariere generală (cuprinde toate elementele
patrimoniale);
¾ Inventarierea parţială (cuprinde anumite elemente sau
structuri patrimoniale).
2. După momentul în care se efectuează:
¾ Inventariere periodică (se efectuează în funcţie de planificările
proprii entităţii);
¾ Inventariere anuală (se efectuează înainte de închiderea
conturilor şi întocmirea bilanţului).
3. După factorii care o generează:
¾ Inventariere ordinară (este cea reglementată sau planificată);
¾ Inventarierea extraordinară, (este cea generată de situaţii
excepţionale, imprevizibile).
4. După modalitatea de efectuare:
¾ Inventariere totală (este cea efectuată asupra tuturor bunurilor,
indiferent de natura lor);
¾ Inventariere prin sondaj (este cea care vizează anumite bunuri).
8.4 Etape
¾ Pregătirea inventarierii este etapa premergătoare inventarierii
propriu-zise, în care se iau o serie de măsuri organizatorice şi se
efectuează unele lucrări contabile.
¾ Constatarea şi descrierea elementelor patrimoniale supuse
inventarierii este etapa inventarierii propriu-zise în urma căreia se
efectuează constatările şi se trec în "listele de inventariere".
¾ Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate
la inventariere este etapa finală a inventarierii în cadrul căreia
comisia de inventariere formulează propuneri consemnate într-un
„proces-verbal de inventariere”.
Rezumat:
Inventarierea ca procedeu comun disciplinelor economice constă în
determinarea faptică, reală a patrimoniului entităţii, adică o existenţei şi stării
mijloacelor economice, a creanţelor şi dotărilor şi bunurilor aflate temporara

în posesia entităţii.
Inventarierea presupune etape precum: pregătirea inventarierii,
inventarierea propriu-zisă şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor
constatate cu ocazia inventarierii.
Rezultatele inventarierii se consemnează într-un „proces-verbal de
inventariere” care cuprinde: perioada şi gestiunile inventariate, persoanele
care au participat la inventariere, plusurile sau minusurile constatate.
Concluzii:
Inventarierea că, activitate ce vizează punerea de acord a evidenţei
scriptice cu situaţiile faptice, se efectuează cel puţin o dată în timpul
exerciţiului (anului) deoarece în cadrul desfăşurării de către entitate a
activităţii economice şi financiare pot avea loc deprecieri sub aspect fizic şi
valoric al bunurilor.
Inventarierea reprezintă ansamblul operaţiunilor care au ca scop redarea
imaginii fidele a patrimoniului unei entităţi.
Ieşiri din Stocul Intrări în Stoc final
patrimoniu = iniţial + cursul perioadei - inventariat
2008
1. Inventarierea este un procedeu comun disciplinelor economice prin care
se:
a. Stabileşte situaţia faptică, reală a patrimoniului;
b. Stabileşte existenţa şi starea mijloacelor economice;
c. Stabileşte existenţa creanţelor, datoriilor, bunurilor;
2. Situaţiile în care poate avea loc inventarierea sunt:

a. La începutul şi încetarea activităţii;
b. Cel puţin de două ori pe an;
c. Cel puţin o dată pe an şi în alte situaţii prevăzute de lege;
d. a şi b;
e. a şi c.
3. Inventarierea implică următoarele funcţii:
a. Funcţia de control a concordanţei dintre datele scriptice şi realitate;
b. Funcţia de stabilire a situaţiei nete şi rezultatului exerciţiului;
c. Funcţia de calcul, evidenţă şi gestiune a stocurilor;
f. Niciun răspuns nu este corect.
4. După gradul de cuprindere a elementelor patrimoniale, inventarierea poate
fi:
a. Generală;
b. Periodică;
c. Parţială;
d. a şi c;
e. b şi c.
5. După momentul efectuării, inventarierea poate fi:
a. Periodică;
b. Generală;
c. Anuală;
d. a şi c;
e. a şi b.
6. După factorii care o generează, inventarierea poate fi:
a. Ordinară;
b. Prin sondaj;
c. Extraordinară;
d. a şi c;
e. b şi d.
7. După modalitatea de efectuare, inventarierea poate fi:
a. Generală;
b. Totală;
c. Prin sondaj;
d. a şi c;
e. b şi c.
8. Etapele inventarierii sunt:
a. Pregătirea inventarierii;
b. Constatarea şi descrierea elementelor patrimoniale supuse
inventarierii;
c. Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor constatate la
inventariere;
9. Rezultatele operaţiunii de inventariere se consemnează în:
a. Registrul Cartea Mare;
b. Registrul jurnal;
c. Proces-verbal de inventariere;
d. Balanţa de verificare;
e. Bilanţ.
10. Procesul-verbal de inventariere cuprinde:
a. Perioada şi gestiunile inventariate;
b. Persoanele participante la inventariere;
c. Plusuri sau minusuri constatate;
Tema de control: înregistrarea plusurilor şi minusurilor de active fixe.
Situaţiile financiare, document de sinteză şi raportare

contabilă
Obiective specifice: definirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale ca
documente de sinteză şi raportare contabilă, înţelegerea importanţei
lucrărilor contabile pentru entităţile publice.
Rezultate aşteptate: cunoaşterea conţinutului lucrărilor contabile de sinteză
precum şi a lucrărilor pregătitoare întocmirii situaţiilor financiare.
¾ Realizeze lucrările pregătitoare întocmirii situaţiilor financiare;
¾ Întocmească situaţiile financiare trimestriale sau anuale la o
entitate publică.
9
9.1 Definiţie, rol şi structură

Definiţie:
Situaţiile financiare reprezintă documentul oficial de prezentare a situaţiei
patrimoniului aflat în administrarea statului şi a unităţilor administrativ-
teritoriale, precum şi a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli.
În cadrul unei entităţi publice situaţii financiare se întocmesc trimestrial şi
anual.
Rol:
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale au ca rol principal realizarea
unei imagini fidele asupra poziţiei financiare şi performanţei activităţii
desfăşurate de entităţile patrimoniale.
Informaţiile pe care le conţin situaţiile financiare au drept caracteristici
esenţiale:
¾ Inteligibilitatea (adică situaţiile trebuie să fie înţelese uşor de
utilizatorii ei);
¾ Relevanţa (adică informaţiile trebuie să influen eze procesul
de elaborare a deciziilor în sensul pozitiv);
¾ Credibilitatea (adică informaţiile contabile trebuie să fie neutre,
prudente, integrale fără erori semnificative şi să reprezinte în
mod fidel rezultatele şi poziţia financiară a entităţii);
¾ Comparabilitatea (adică informaţiile contabile pot fi comparate
în timp şi spaţiu adică raportate la alte valori de referinţă).
Structură:
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind următoarele

componente:
¾ Bilanţul;
¾ Contul de rezultat patrimonial;
¾ Situaţia fluxurilor de trezorerie;
¾ Situaţia modificărilor în structura activelor /capitalurilor;
¾ Anexele la bilanţ (politicile contabile şi notele explicative);
¾ Contul de execuţie bugetară.
Bilanţul reprezintă documentul contabil de sinteză prin care se
prezintă elementele de activ, datorii şi capital propriu al entităţii publice la
sfârşitul trimestrului sau anului şi în celelalte situaţii prevăzute de lege.
Contul de rezultat patrimonial reprezintă situaţia veniturilor, finanţărilor
şi cheltuielilor din cursul exerciţiului curent.
Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă existentul şi mişcările de
numerar şi cuprind:
¾ Fluxuri de trezorerie din activitatea operaţională;
¾ Fluxuri de investiţii;
¾ Fluxuri de finanţare.
Contul de execuţie bugetară cuprinde veniturile încasate şi plăţile
efectuate conform structurii bugetului aprobat.
9.2 Lucrări pregătitoare pentru întocmirea situaţiilor

financiare
Lucrările pregătitoare (preliminare) denumite şi lucrări contabile de
închidere cuprind:
¾ Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere;
¾ Inventarierea generală a patrimoniului;
¾ Contabilizarea operaţiunilor de regularizare;
¾ Stabilirea balanţei conturilor după inventariere;
¾ Închiderea finanţării.
• Stabilirea balanţei conturilor înainte de inventariere
Balanţa conturilor înainte de inventariere are drept rol centralizarea şi
controlul exactităţii datelor înscrise în conturi şi reprezintă instrumentul de
verificare a soldurilor conturilor în sensul că acestea trebuie să reflecte
operaţiunile economico-financiare reale consemnate în documentele
justificative.
• Inventarierea generală a patrimoniului

Inventarierea este operaţiunea de stabilire a situaţiei reale a activelor şi
datoriilor şi de constatare a mărimii faptice, evaluate la nivelul valorii actuale
denumite valoare de inventar.
• Contabilizarea operaţiunilor de regularizare
După stabilirea rezultatelor inventarierii adică plusuri şi minusuri de
inventar are loc înregistrarea şi decontarea lor.
Plusurile sunt înregistrate de regulă ca intrări în patrimoniul entităţii
publice.
Minusurile, după caz, sunt imputate persoanelor vinovate, sumele
respective fiind încasate şi virate la bugetul statului.
• Stabilirea balanţei conturilor după inventariere.
După efectuarea inventarierii şi a regularizărilor, entitatea publică
întocmeşte o nouă balanţă a conturilor în scopul pregătirii informaţiilor
necesare închiderii finanţării şi întocmirii situaţiilor financiare.
• Închiderea finanţării presupune închiderea conturilor specifice,
iar în cazul finanţărilor bugetare, sumele (creditele bugetare)
neconsemnate până la sfârşitul anului (31 decembrie) se vor
retrage.
Închiderea finanţării presupune:
¾ Închiderea finanţării din bugetul central;
¾ Închiderea finanţării din bugetul local;
¾ Închiderea finanţării din fondurile speciale şi fondurile cu destinaţie
specială;
¾ Închiderea finanţării din fonduri extrabugetare.
9.3 Întocmirea situaţiilor financiare

După întocmirea ultimei balanţe a conturilor şi punerea de acord a
acesteia cu operaţiunile privind închiderea finanţării, entitatea publică
întocmeşte situaţiile financiare.
Situaţiile financiare întocmite se vor prezenta unităţilor de trezorerie
pentru obţinerea vizei privind exactitatea plăţilor de casă, a soldurilor
conturilor de disponibilităţi, apoi se depun la organul ierarhic superior.
Situaţiile financiare ale ministerelor, celelalte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale şi locale se depun la Ministerul Finanţelor
însoţite de „Raportul privind certificarea bilanţului şi a contului de execuţie

bugetară”.
Rezumat:
Entităţile publice sunt obligate să prezinte activitatea economico-
financiară trimestrial şi anual, prin intermediul lucrărilor periodice de sinteză
denumite „Situaţii financiare”.
Utilitatea informaţiilor conţinute în acestea depinde de patru caracteristici
calitative precum: inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea.
În cadrul situaţiilor financiare pe care le întocmeşte o entitate publică, cele
anuale sunt cele mai reprezentative deoarece oferă imaginea fidelă a
patrimoniului şi a rezultatelor financiare pentru întreg exerciţiul bugetar
încheiat.
Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind: bilanţul, contul de
rezultat patrimonial, situaţia fluxurilor de trezorerie, situaţia modificărilor în
structura activelor /capitalurilor, anexele la bilanţ şi contul de execuţie
bugetară.
Concluzii:
Situaţiile financiare întocmite de entităţile publice trebuie să ofere o
imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare (active nete
/patrimoniu net /capital propriu), precum şi a performanţei financiare şi a
rezultatului patrimonial al acestora. Spre deosebire de agenţii economici,
entităţile publice au obligaţia să întocmească situaţii financiare la sfârşitul
trimestrului şi anului, la 31 decembrie, pentru fiecare exerciţiu bugetar.
Situaţiile financiare sunt:
- Bilanţ;
- Contul de rezultat patrimonial;
- Situaţia fluxurilor de trezorerie;
- Situaţia modificărilor în structura activelor /capitalurilor;
- Anexele la bilanţ;
- Contul de execuţie bugetară.
2008
1. Caracteristicile informaţiilor conţinute de „Situaţiile financiare” sunt:

a. Autenticitatea, credibilitatea;
b. Inteligibilitatea, relevanţa;
c. Credibilitatea, comparabilitatea;
d. a şi c;
e. b şi c.
2. Situaţiile financiare trimestriale şi anuale cuprind:
a. Bilanţul, contul de rezultat patrimonial;
b. Situaţia fluxurilor de trezorerie, contul de execuţie bugetară;
c. Anexele la bilanţ;
d. Situaţia modificărilor în structura activelor şi capitalurilor;
3. Contul de rezultat patrimonial reprezintă:
a. Situaţia activelor şi pasivelor;
b. Situaţia veniturilor şi finanţărilor;
c. Situaţia cheltuielilor;
d. a şi b;
e. b şi c.
4. Situaţia fluxurilor de trezorerie cuprinde:
a. Fluxuri din activitatea operaţională;
b. Fluxuri de investiţii;
c. Fluxuri de finanţare;
5. Lucrările pregătitoare pentru întocmirea „Situaţiilor financiare” cuprind:
a. Stabilirea balanţei conturilor înainte şi după inventariere;
b. Inventarierea generală a patrimoniului;
c. Contabilizarea operaţiunilor de regularizare;
d. Închiderea finanţării;
6. Plusurile constatate cu ocazia inventarierii sunt înregistrate:
a. Ca intrări în patrimoniul entităţii;
b. Ca ieşiri din patrimoniul entităţii;
c. Ca intrări sau ieşiri din patrimoniul entităţii;
7. Minusurile constatate cu ocazia inventarierii:
a. Sunt imputate entităţii;
b. Sunt imputate persoanelor vinovate;
c. Sunt încasate şi virate la bugetul statului;
d. a şi b;
e. b şi c.
8. Închiderea finanţării presupune:
a. Închiderea finanţării din bugetul central şi local;
b. Închiderea finanţării extrabugetare;
c. Închiderea finanţării din fondurile speciale şi cele cu destinaţie
specială;
9. Entităţile publice sunt obligate să prezinte activitatea economico-
financiară:
a. Zilnic;
b. Lunar;
c. Trimestrial şi anual;
e. Niciun răspuns nu este corect
Tema de control: întocmirea (simplificat) a bilanţului unei entităţi publice.
Răspunsuri la testele de autoevaluare:
Capitolul (modul) nr.1: 1.d; 2.e; 3.c; 4.d; 5.e; 6.e; 7.d; 8.a; 9.e; 10.c;
Capitolul (modul) nr.2: 1.d; 2.e; 3.a; 4.b; 5.e; 6.d; 7.e; 8.d; 9.d; 10.c;
Capitolul (modul) nr.3: 1.c; 2.e; 3.d; 4.c; 5.c; 6.d; 7.b; 8.d.;9.e;
Capitolul (modul) nr.4: 1.d; 2.d; 3.c; 4.e; 5.d; 6.e; 7.c; 8.d; 9.e; 10.e;
Capitolul (modul) nr.5: 1.c; 2.e; 3.d; 4.e; 5.e; 6.c; 7.a; 8.b; 9.d; 10.e;
Capitolul (modul) nr.6: 1.d; 2.e; 3.d; 4.d; 5.e; 6.d; 7.e; 8.e; 9.e; 10.e;
Capitolul (modul) nr.7: 1.d; 2.d; 3.e, 4.b; 5.e; 6.e; 7.d; 8.d; 9.d; 10.b;
Capitolul (modul) nr.8: 1.d; 2.e; 3.d; 4.d ;5.d; 6.d; 7.e; 8.d; 9.c; 10.d;
Capitolul (modul) nr.9: 1.e; 2.e; 3.e; 4.d; 5.e; 6.a; 7.e; 8.d; 9.c;
Planul de Conturi General pentru Institu iile Publice
CLASA 1 - CONTURI DE CAPITALURI

10 CAPITAL, REZERVE, FONDURI
100 Fondul activelor fixe necorporale
101 Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului
102 Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului
103 Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unită ilor administrative-
teritoriale
104 Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unită ilor administrative-
teritoriale
105 Rezerve din reevaluare
1051 Rezerve din reevaluarea terenurilor şi amenajărilor la terenuri
1052 Rezerve din reevaluarea construc iilor
1053 Rezerve din reevaluarea instala iilor tehnice, mijloacelor de transport,
animalelor şi planta iilor
1054 Rezerve din reevaluarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de
protec ie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale
1055 Rezerve din reevaluarea altor active ale statului
106* Diferen e din reevaluarea şi diferen e de curs aferente dobânzilor
încasate (SAPARD)
11 REZULTATUL REPORTAT
117 Rezultatul reportat
117.01 Rezultatul reportat – institu ii publice finan ate integral din buget (de
stat, local, asigurări, sănătate, omaj)
117.02 Rezultatul reportat – bugetul local
117.03 Rezultatul reportat – bugetul asigurărilor sociale de stat
117.04 Rezultatul reportat – bugetul asigurărilor pentru omaj
117.05 Rezultatul reportat – bugetul Fondului na ional unic de asigurări sociale
de sănătate
117.08 Rezultatul reportat – bugetul fondurilor externe nerambursabile
117.10 Rezultatul reportat – institu ii publice şi activită i finan ate integral sau
par ial din venituri proprii
12 REZULTATUL PATRIMONIAL
121 Rezultatul patrimonial
121.01 Rezultatul patrimonial – institu ii publice finan ate integral din buget (de
stat, local, asigurări, sănătate, omaj, sănătate)
121.02 Rezultatul patrimonial - bugetul local
121.03 Rezultatul patrimonial - bugetul asigurărilor sociale de stat
121.04 Rezultatul patrimonial - bugetul asigurărilor pentru omaj
121.05 Rezultatul patrimonial - bugetul Fondului na ional unic de asigurări
sociale de sănătate
121.08 Rezultatul patrimonial - bugetul fondurilor externe nerambursabile
121.09 Rezultatul patrimonial – bugetul de stat
121.10 Rezultatul patrimonial - institu ii publice şi activită i finan ate integral
sau par ial din venituri proprii
13 FONDURI CU DESTINATIE SPECIALA

131 Fondul de rulment
132 Fondul de rezerva al bugetului asigurărilor sociale de stat
133 Fondul de rezerva constituit conform Ordonan ei de urgenta a Guvernului
nr.150/2002
134 Fondul de amortizare aferent activelor fixe de inute de serviciile publice de
interes local
135 Fondul de risc
136 Fondul depozitelor speciale constituite pentru construc ii de locuin e
137 Taxe speciale
139 Alte fonduri
1391 Fondul de dezvoltare a spitalului
1399 Alte fonduri
15 PROVIZIOANE
151 Provizioane
1511 Provizioane pentru litigii
1512 Provizioane pentru garan ii acordate clien ilor
1518 Alte provizioane
16 IMPRUMUTURI şi DATORII ASIMILATE – pe termen mediu şi lung

161 Împrumuturi din emisiunea de obliga iuni
1611 Împrumuturi din emisiunea de obliga iuni cu termen de răscumpărare în
exerci iul curent
1612 Împrumuturi din emisiunea de obliga iuni cu termen de răscumpărare în
exerci iile viitoare
162 Împrumuturi interne şi externe contractate de autorită ile administra iei
publice locale
publice locale cu termen de rambursare în exerci iul curent
publice locale cu termen de rambursare în exerci iile viitoare
163 Împrumuturi interne şi externe garantate de autorită ile administra iei
publice locale
publice locale cu termen de rambursare în exerci iul curent
publice locale cu termen de răscumpărare în exerci iile viitoare
164 Împrumuturi interne şi externe contractate de stat
1641 Împrumuturi interne şi externe contractate de stat cu termen de rambursare
în exerci iul curent

1642 Împrumuturi interne şi externe contractate de stat cu termen de rambursare
în exerci iile viitoare
165 Împrumuturi interne şi externe garantate de stat
1651 Împrumuturi interne şi externe garantate de stat cu termen de rambursare
în exerci iul curent
1652 Împrumuturi interne şi externe garantate de stat cu termen de rambursare
în exerci iile viitoare
166 Sume primite pentru acoperirea deficitului bugetului asigurărilor sociale de
stat din contul curent general al trezoreriei statului
167 Alte împrumuturi şi datorii asimilate
1671 Alte împrumuturi şi datorii asimilate cu termen de rambursare în exerci iul
curent
1672 Alte împrumuturi şi datorii asimilate cu termen de rambursare în exerci iile
viitoare
168 Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate
1681 Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obliga iuni
1682 Dobânzi aferente împrumuturilor interne şi externe contractate de
autorită ile administra iei publice locale
1683 Dobânzi aferente împrumuturilor interne şi externe garantate de
autorită ile publice locale
1684 Dobânzi aferente împrumuturilor interne şi externe contractate de stat
1685 Dobânzi aferente împrumuturilor interne şi externe garantate de stat
1687 Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate
169 Prime privind rambursarea obliga iunilor
CLASA 2 - CONTURI DE ACTIVE FIXE

20 ACTIVE FIXE NECORPORALE
203 Cheltuieli de dezvoltare
205 Concesiuni, brevete, licen e, mărci comerciale, drepturi şi active similare
206 Înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive
208 Alte active fixe necorporale
2081 Programe informatice
2082 Alte active fixe necorporale
21 ACTIVE FIXE CORPORALE

211 Terenuri şi amenajări la terenuri
2111 Terenuri
2112 Amenajări la terenuri
212 Construc ii
213 Instala ii tehnice, mijloace de transport, animale şi planta ii
2131 Echipamente tehnologice (ma ini, utilaje şi instala ii de lucru)
2132 Aparate şi instala ii de măsurare, control şi reglare
2133 Mijloace de transport
2134 Animale şi planta ii
214 Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protec ie a valorilor umane şi
materiale şi alte active fixe corporale

215 Alte active ale statului
23 ACTIVE FIXE în CURS şi AVANSURI PENTRU ACTIVE FIXE

231 Active fixe corporale în curs de execu ie
232 Avansuri acordate pentru active fixe corporale
233 Active fixe necorporale în curs de execu ie
234 Avansuri acordate pentru active fixe necorporale
26 ACTIVE FINANCIARE (peste 1 an)

260 Titluri de participare
2601 Titluri de participare cotate
2602 Titluri de participare necotate
265 Alte titluri imobilizate
267 Crean e imobilizate
2675 Împrumuturi acordate pe termen lung
2676 Dobânzi aferente împrumuturilor pe termen lung
2678 Alte crean e imobilizate
2679 Dobânzi aferente altor crean e imobilizate
269 Vărsăminte de efectuat pentru active financiare
28 AMORTIZARI PRIVIND ACTIVELE FIXE

280 Amortizări privind activele fixe necorporale
2803 Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
2805 Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licen elor, mărcilor comerciale,
drepturilor şi activelor similare
2808 Amortizarea altor active fixe necorporale
281 Amortizări privind activele fixe corporale
2811 Amortizarea amenajărilor la terenuri
2812 Amortizarea construc iilor
2813 Amortizarea instala iilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor şi
planta ii
2814 Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protec ie a
valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale
29 AJUSTARI PENTRU DEPRECIEREA SAU PIERDEREA DE VALOARE A

ACTIVELOR FIXE
290 Ajustări pentru deprecierea activelor fixe necorporale
2904 Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare
2905 Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor, licen elor, mărcilor
comerciale, drepturilor şi activelor similare
2908 Ajustări pentru deprecierea altor active fixe necorporale
291 Ajustări pentru deprecierea activele fixe corporale
2911 Ajustări pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor la terenuri
2912 Ajustări pentru deprecierea construc iilor
2913 Ajustări pentru deprecierea instala iilor tehnice, mijloacelor de transport,
animalelor şi planta iilor

2914 Ajustări pentru deprecierea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor
de protec ie a valorilor umane şi materiale şi a altor active fixe corporale
293 Ajustări pentru deprecierea activelor fixe în curs de execu ie
2931 Ajustări pentru deprecierea activelor fixe necorporale în curs de execu ie
2932 Ajustări pentru deprecierea activelor fixe corporale în curs de execu ie
296 Ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare
2961 Ajustări pentru pierderea de valoare a ac iunilor
2962 Ajustări pentru pierderea de valoare a altor active financiare
CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI şi PRODUCTIE în CURS DE

EXECUTIE
30 STOCURI DE MATERII şi MATERIALE
301 Materii prime
302 Materiale consumabile
3021 Materiale auxiliare
3022 Combustibili
3023 Materiale pentru ambalat
3024 Piese de schimb
3025 Semin e şi materiale de plantat
3026 Furaje
3027 Hrana
3028 Alte materiale consumabile
3029 Medicamente şi materiale sanitare
303 Materiale de natura obiectelor de inventar
3031 Materiale de natura obiectelor de inventar în magazie
3032 Materiale de natura obiectelor de inventar în folosin a
304 Materiale rezerva de stat şi de mobilizare
3041 Materiale rezerva de stat
3042 Materiale rezerva de mobilizare
305 Ambalaje rezerva de stat şi de mobilizare
3051 Ambalaje rezerva de stat
3052 Ambalaje rezerva de mobilizare
307 Materiale date în prelucrare în institu ie
309 Alte stocuri
33 PRODUCTIA în CURS DE EXECUTIE

331 Produse în curs de execu ie
332 Lucrări şi servicii în curs de execu ie
34 PRODUSE
341 Semifabricate
345 Produse finite
346 Produse reziduale
347 Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privata a statului
348 Diferen e de pre la produse

349 Bunuri confiscate sau intrate potrivit legii, în proprietatea privata a unitatilor
administrativ-teritoriale
35 STOCURI AFLATE LA TERTI

351 Materii şi materiale aflate la ter i
3511 Materii şi materiale la ter i
3512 Materiale de natura obiectelor de inventar aflate la ter i
354 Produse aflate la ter i
3541 Semifabricate aflate la ter i
3545 Produse finite aflate la ter i
3546 Produse reziduale aflate la ter i
356 Animale aflate la ter i
357 Mărfuri aflate la ter i
358 Ambalaje aflate la ter i
359 Bunuri în custodie sau în consigna ie la ter i
36 ANIMALE
361 Animale şi pasări
37 MARFURI
371 Mărfuri
378 Diferen e de pre la mărfuri (adaos comercial)
38 AMBALAJE
381 Ambalaje
39 AJUSTARI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR şi PRODUCTIEI în

CURS DE EXECUTIE
391 Ajustări pentru deprecierea materiilor prime
392 Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921 Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile
3922 Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar
393 Ajustări pentru deprecierea produc iei în curs de execu ie
394 Ajustări pentru deprecierea produselor
3941 Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor
3945 Ajustări pentru deprecierea produselor finite
3946 Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale
395 Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la ter i
3951 Ajustări pentru deprecierea materiilor şi materialelor aflate la ter i
3952 Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la ter i
3953 Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la ter i
3954 Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate la ter i
3956 Ajustări pentru deprecierea animalelor aflate la ter i
3957 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la ter i
3958 Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la ter i
396 Ajustări pentru deprecierea animalelor

397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
398 Ajustări pentru deprecierea ambalajelor
CLASA 4 - CONTURI DE TERTI

40 FURNIZORI şi CONTURI ASIMILATE
401 Furnizori
403 Efecte de plătit
404 Furnizori de active fixe
4041 Furnizori de active fixe sub 1 an
4042 Furnizori de active fixe peste 1 an
405 Efecte de plătit pentru active fixe
408 Furnizori – factori nesosite
409 Furnizori – debitori
4091 Furnizori –debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor
4092 Furnizori –debitori pentru prestări de servicii şi executări de lucrări
41 CLIENTI şi CONTURI ASIMILATE

411 Clien i
4111 Clien i cu termen sub 1 an
4112 Clien i cu termen peste 1 an
4118 Clien i incer i sau în litigiu
413 Efecte de primit de la clien i
418 Clien i – facturi de întocmit
419 Clien i – creditori
42 PERSONAL şi CONTURI ASIMILATE

421 Personal – salarii datorate
422 Pensionari – pensii datorate
4221 Pensionari civili - pensii datorate
4222 Pensionari militari - pensii datorate
423 Personal- ajutoare şi indemniza ii datorate
424 omeri – indemniza ii datorate
425 Avansuri acordate personalului
426 Drepturi de personal neridicate
427 Re ineri din salarii şi din alte drepturi datorate ter ilor
4271 Re ineri din salarii datorate ter ilor
4272 Re ineri din pensii datorate ter ilor
4273 Re ineri din alte drepturi datorate ter ilor
428 Alte datorii şi crean e în legătura cu personalul
4281 Alte datorii în legătura cu personalul
4282 Alte crean e în legătura cu personalul
429 Bursieri şi doctoranzi
43 ASIGURARI SOCIALE, PROTECTIA SOCIALA şi CONTURI ASIMILATE

431 Asigurări sociale
4311 Contribu iile angajatorilor pentru asigurări sociale

4312 Contribu iile asigura ilor pentru asigurări sociale
4313 Contribu iile angajatorilor pentru asigurări sociale de sănătate
4314 Contribu iile asigura ilor pentru asigurări sociale de sănătate
4315 Contribu iile angajatorilor pentru accidente de munca şi boli profesionale
4317 Contribuţiile angajatorilor pentru concedii şi indemnizaţii
437 Asigurări pentru omaj
4371 Contribu iile angajatorilor pentru asigurări de omaj
4372 Contribu iile asigura ilor pentru asigurări de omaj
4373 Contribuţiile angajatorilor la fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale
438 Alte datorii sociale
44 BUGETUL STATULUI, BIGETUL LOCAL, BUGETUL ASIGURARILOR

SOCIALE DE STAT şi CONTURI ASIMILATE
440 Cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale
441 Sume încasate pentru bugetul capitalei
442 Taxa pe valoarea adăugata
4423 Taxa pe valoarea adăugata de plata
4424 Taxa pe valoarea adăugata de recuperat
4426 Taxa pe valoarea adăugata deductibila
4427 Taxa pe valoarea adăugata colectata
4428 Taxa pe valoarea adăugata neexigibila
444 Impozit pe venitul din salarii şi din alte drepturi
446 Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
448 Alte datorii şi crean e cu bugetul
4481 Alte datorii fata de buget
4482 Alte crean e privind bugetul
45 DECONTARI CU COMUNITATEA EUROPEANA PRIVIND FONDURILE

NERAMBURSABILE (PHARE, SAPARD, ISPA, etc.)
450* Sume de primit şi de restituit Comunitatii Europene - PHARE, SAPARD,
ISPA-
4501* Sume de primit de la Comunitatea Europeana - PHARE, SAPARD, ISPA
4502* Sume de restituit Comunitatii Europene - PHARE, SAPARD, ISPA-
451* Sume de primit şi de restituit Fondului National - PHARE, SAPARD, ISPA-
4511* Sume de primit de la Fondul National - PHARE, SAPARD, ISPA-
4512* Sume de restituit de la Fondul National - PHARE, SAPARD, ISPA-
452* Sume datorate Agen ilor de Implementare - PHARE, SAPARD, ISPA-
453* Sume de primit şi de restituit Autoritătilor de Implementare - PHARE,
SAPARD, ISPA-
4531* Sume de primit de la Autorită ile de Implementare - PHARE, SAPARD,
ISPA-
4532* Sume de restituit Autoritătilor de Implementare - PHARE, SAPARD, ISPA-
454* Sume de primit şi de restituit beneficiarilor* - PHARE-
4541* Sume de primit de la beneficiar - PHARE-
4542* Sume de restituit beneficiarilor - PHARE-

455* Sume de primit şi de restituit bugetului (cofinan are, indisponibilitati
temporare de fonduri de la Comisia Europeana - PHARE, SAPARD, ISPA-
4551* Sume de primit de la buget (cofinan are, indisponibilitati temporare de
fonduri de la Comisia Europeana - PHARE, SAPARD, ISPA-
4552* Sume de restituit bugetului (cofinan are, indisponibilitati temporare de
fonduri de la Comisia Europeana - PHARE, SAPARD, ISPA-
456* Sume de primit de la bugetul de stat pentru cheltuieli neexigibile - PHARE,
SAPARD, ISPA-
457* Sume de recuperat de la Agen iile de Implementare - PHARE, SAPARD,
ISPA-
458* Sume de primit de la Agen ii/Autoritati de Implementare (la beneficiarii
finali)
459 Sume datorate bugetului Uniunii Europene
46 DEBITORI şi CREDITORI DIVERSI, DEBITORI şi CREDITORI AI

BUGETELOR
461 Debitori
4611 Debitori sub 1 an
4612 Debitori peste 1 an
462 Creditori
4621 Creditori sub 1 an
4622 Creditori peste 1 an
463 Crean e ale bugetului de stat
464 Crean e ale bugetului local
465 Crean e ale bugetului asigurărilor sociale de stat
466 Crean e ale bugetelor fondurilor speciale
4664 Crean e ale bugetului asigurărilor pentru omaj
4665 Crean e ale bugetului Fondului National unic de asigurări sociale de
sănătate
467 Creditori ai bugetelor
4671 Creditori ai bugetului de stat
4672 Creditori ai bugetului local
4673 Creditori ai bugetului asigurărilor sociale de stat
4674 Creditori ai bugetului asigurărilor pentru omaj
4675 Creditori ai bugetului Fondului National unic de asigurări sociale de
sănătate
468 Împrumuturi acordate potrivit legii
4681 Împrumuturi acordate potrivit legii din bugetul de stat
4682 Împrumuturi acordate potrivit legii din bugetul local
4684 Împrumuturi acordate potrivit legii din fondul de tezaur
4687 Sume acordate din fondul de rulment potrivit legii
469 Dobânzi aferente împrumuturilor acordate
47 CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE

471 Cheltuieli înregistrate în avans
472 Venituri înregistrate în avans

473 Decontări din opera ii în curs de clarificare
48 DECONTARI
481 Decontări intre institu ia superioara şi institu iile subordonate
4811 Decontări privind opera iuni financiare
4812 Decontări privind activele fixe
4813 Decontări privind stocurile
4819 Alte decontări
482 Decontări intre institu ii subordonate
49 AJUSTARI PENTRU DEPRECIEREA CREANTELOR

491 Ajustări pentru deprecierea crean elor – clien i
4911 Ajustări pentru deprecierea crean elor – clien i sub 1 an
4912 Ajustări pentru deprecierea crean elor – clien i peste 1 an
496 Ajustări pentru deprecierea crean elor - debitori
4961 Ajustări pentru deprecierea crean elor – debitori sub 1 an
4962 Ajustări pentru deprecierea crean elor – debitori peste 1 an
497 Ajustări pentru deprecierea crean elor bugetare
CLASA 5 – CONTURI LA TREZORERIA STATULUI şi BANCI COMERCIALE

50 INVESTITII PE TERMEN SCURT
505 Obliga iuni emise şi răscumpărate
509 Vărsăminte de efectuat pentru investi iile pe termen scurt
51 CONTURI LA TREZORERIA STATULUI şi BANCI
510 Disponibil din împrumuturi din disponibilită ile contului curent general al
trezoreriei statului
511 Valori de încasat
5112 Cecuri de încasat
512 Conturi la bănci
5121 Conturi la bănci în lei
5124 Conturi la bănci în valuta
5125 Sume în curs de decontare
513 Disponibil din împrumuturi interne şi externe contractate de stat
5131 Disponibil în lei din împrumuturi interne şi externe contractate de stat
5132 Disponibil în valuta din împrumuturi interne şi externe contractate de stat
514 Disponibil din împrumuturi interne şi externe garantate de stat
5141 Disponibil în lei din împrumuturi interne şi externe garantate de stat
5142 Disponibil în valuta din împrumuturi interne şi externe garantate de stat
515 Disponibil din fonduri externe nerambursabile
5151 Disponibil în lei din fonduri externe nerambursabile
5152 Disponibil în valuta din fonduri externe nerambursabile
5153 Depozite bancare
516 Disponibil din împrumuturi interne şi externe contractate de autorită ile
administra iei publice locale
5161 Disponibil în lei din împrumuturi interne şi externe contractate de

5162 Disponibil în valuta din împrumuturi interne şi externe contractate de
517 Disponibil din împrumuturi interne şi externe garantate de autorită ile
5171 Disponibil în lei din împrumuturi interne şi externe garantate de autorită ile
5172 Disponibil în valuta din împrumuturi interne şi externe garantate de
518 Dobânzi
5186 Dobânzi de plătit
5187 Dobânzi de încasat
519 Împrumuturi pe termen scurt
5191 Împrumuturi pe termen scurt
5192 Împrumuturi pe termen scurt nerambursate la scadenta
5194 Împrumuturi primite din bugetul de stat pentru înfiin area unor institu ii
sau a unor activitati finan ate integral din venituri proprii
5195 Împrumuturi primite din bugetul local pentru înfiin area unor institu ii şi
servicii publice sau activitati finan ate integral din venituri proprii
publice locale
5197 Sume primite din fondul de rulment conform legii
5198 Împrumuturi primite din disponibilită ile contului curent general al
trezoreriei statului
52 DISPONIBIL AL BUGETELOR
520 Disponibil al bugetului de stat
521 Disponibil al bugetului local
5211 Disponibil al bugetului local
5212 Rezultatul execu iei bugetare din anul curent
522 Disponibil din fondul de rulment al bugetului local
5221 Disponibil curent din fondul de rulment al bugetului local
5222 Depozite constituite din fondul de rulment al bugetului local
523 Disponibil din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echiligrarea
bugetelor locale
524 Disponibil din venituri încasate pentru bugetul capitalei
525 Disponibil al bugetului asigurărilor sociale de stat
5251 Disponibil al bugetului asigurărilor sociale de stat
5253 Rezultatul execu iei bugetare din anii preceden i
526 Disponibil din fondul de rezerva al bugetului asigurărilor sociale de stat
527 Disponibil din fondul de rezerva constituit conform Ordonan ei de urgenta a
Guvernului nr. 150/2002
528 Disponibil din sume încasate în cursul procedurii de executare silita
529 Disponibil din sumele colectate pentru unele bugete
5291 Disponibil din sumele colectate pentru bugetul de stat
5292 Disponibil din sumele colectate pentru bugetul local

5299 Disponibil din sume colectate prin intermediul cardurilor
53. CASA şi ALTE VALORI

531. Casa
5311. Casa în lei
5314. Casa în valuta
532. Alte valori
5321. Timbre fiscale şi po tale
5322. Bilete de tratament şi odihna
5323. Tichete şi bilete de calatorie
5324 Bonuri valorice pentru carburan i auto
5325 Bilete cu valoare nominala
5326 Tichete de masa
5328. Alte valori
54. ACREDITIVE
541. Acreditive
5411. Acreditive în lei
5412. Acreditive în valuta
542. Avansuri de trezorerie
55 DISPONIBIL DIN FONDURI CU DESTINATIE SPECIALA

550 Disponibil din fonduri cu destina ie speciala
551 Disponibil din aloca ii bugetare cu destina ie speciala
552 Disponibil pentru sume de mandat şi sume în depozit
553 Disponibil din taxe speciale
554 Disponibil din amortizarea activelor fixe de inute de serviciile publice de
interes local
555 Disponibil al fondului de risc
556 Disponibil din depozite speciale constituite pentru construitea de locuin e
557 Disponibil din valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privata a statului
558 Disponibil din cofinan area de la buget aferenta programelor/proiectelor
finan ate din fonduri externe nerambursabile
56 DISPONIBIL AL INSTITUTIILOR PUBLICE şi ACTIVITATILOR FINANTATE

INTEGRAL SAU PARTIAL DIN VENITURI PROPRII
560 Disponibil al institu iilor publice finan ate integral din venituri proprii
5601 Disponibil curent
5602 Depozite ale institu iilor publice finan ate integral din venituri proprii
561 Disponibil al institu iilor publice finan ate integral din venituri proprii şi
subven ii
562 Disponibil al activită ilor finan ate din venituri proprii
57 DISPONIBIL DIN VENITURILE FONDURILOR SPECIALE

571 Disponibil din veniturile Fondului na ional unic de asigurări sociale de
sănătate

5711 Disponibil din veniturile curente ale Fondului na ional unic de asigurări
sociale de sănătate
5714 Depozite din veniturile Fondului na ional unic de asigurări sociale de
sănătate
574 Disponibil din veniturile bugetului asigurărilor pentru omaj
5741 Disponibil din veniturile curente ale bugetului asigurărilor pentru omaj
5744 Depozite din veniturile bugetului asigurărilor pentru omaj
58. VIRAMENTE INTERNE

581. Viramente interne
59. AJUSTARI PENTRU PIERDEREA DE VALOARE A CONTURILOR DE

TREZORERIE
595. Ajustări pentru pierderea de valoare a obliga iunilor emise şi răscumpărate
CLASA 6 – CONTURI DE CHELTUIELI

60. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE
601. Cheltuieli cu materiile prime
602. Cheltuieli cu materialele consumabile
6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
6022. Cheltuieli privind combustibilul
6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
6025. Cheltuieli privind semin ele şi materialele de plantat
6026. Cheltuieli privind furajele
6027. Cheltuieli privind hrana
6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
6029. Cheltuieli privind medicamentele şi materialele sanitare
603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar
606. Cheltuieli privind animalele şi pasările
607. Cheltuieli privind mărfurile
608. Cheltuieli privind ambalajele
609. Cheltuieli cu alte stocuri
61. CHELTUIELI CU LUCRARILE şi SERVICIILE EXECUTATE DE TERTI

610. Cheltuieli privind energia şi apa
611.Cheltuieli cu între inerea şi repara iile
612. Cheltuieli cu chiriile
613. Cheltuieli cu primele de asigurare
614. Cheltuieli cu deplasări, deta ări, transferuri
62. CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERTI

622. Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile
623. Cheltuieli de protocol, reclama şi publicitate
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal
6241. Cheltuieli cu transportul de bunuri
6242. Cheltuieli cu transportul de personal
626. Cheltuieli po tale şi taxe de telecomunica ii
627. Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de ter i
629. Alte cheltuieli autorizate prin dispozi ii legale
63. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE şi VARSAMINTE ASIMILATE

635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
64. CHELTUIELI CU PERSONALUL

641. Cheltuieli cu salariile personalului
642. Cheltuieli salariale în natura
645. Cheltuieli privind asigurările sociale
6451. Contribu iile angajatorilor pentru asigurări sociale
6452. Contribu iile angajatorilor pentru asigurări de omaj
6453. Contribu iile angajatorilor pentru asigurări sociale de sănătate
6454. Contribu iile angajatorilor pentru accidente de munca şi boli profesionale
6455. Contribuţiile angajatorilor pentru concedii şi indemnizaţii
6456. Contribuţiile angajatorilor la fondul de garantare pentru plata creanţelor
salariale
6458. Alte cheltuieli privind asigurările şi protec ia sociala
646. Cheltuieli cu indemniza iile de delegare, deta are şi alte drepturi salariale
647. Cheltuieli din fondul destinat stimulării personalului
65. ALTE CHELTUIELI OPERATIONALE

654. Pierderi din crean e şi debitori diver i
658. Alte cheltuieli opera ionale
66. CHELTUIELI FINANCIARE

663. Pierderi din crean e imobilizate
664. Cheltuieli din investi ii financiare cedate
665. Cheltuieli din diferen e de curs valutar
666. Cheltuieli privind dobânzile
667*. Sume de transfer bugetului de stat reprezentând câ tiguri din schimb
valutar – PHARE, SAPARD, ISPA -
668*. Dobânzi de transfer Comunitatii Europene sau de alocat programului -
PHARE, SAPARD, ISPA –
669*. Alte pierderi (cheltuieli neeligibile-costuri bancare) - PHARE, SAPARD,
ISPA -
67. ALTE CHELTUIELI FINANTATE DIN BUGET

670. Subven ii

671. Transferuri curente intre unitati ale administra iei publice
672. Transferuri de capital intre unitati ale administra iei publice
673. Transferuri interne
674. Transferuri în străinătate
675. Contribuţia României la bugetul Uniunii Europene
676. Asigurări sociale
677. Ajutoare sociale
679. Alte cheltuieli
68. CHELTUIELI CU AMORTIZARILE, PROVIZIOANELE şi AJUSTARILE

PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERILE DE VALOARE
681. Cheltuieli opera ionale privind amortizările, provizioanele şi ajustările
pentru depreciere
6811. Cheltuieli opera ionale privind amortizarea activelor fixe
6812. Cheltuieli opera ionale privind provizioanele
6813. Cheltuieli opera ionale privind ajustările pentru deprecierea activelor fixe
6814.Cheltuieli opera ionale privind ajustările pentru deprecierea activelor
circulante
682. Cheltuieli cu activelor fixe neamortizabile
6821. Cheltuieli cu activelor fixe corporale neamortizabile
6822. Cheltuieli cu activelor fixe necorporale neamortizabile
686. Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru
pierderea de valoare
6863. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a
imobilizărilor financiare
6864. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a
activelor circulante
6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursarea
obliga iunilor
689. Cheltuieli privind rezerva de stat şi de mobilizare
6891. Cheltuieli privind rezerva de stat
6892. Cheltuieli privind rezerva de mobilizare
69. CHELTUIELI EXTRAORDINARE

690. Cheltuieli cu pierderi din calamita i
691. Cheltuieli extraordinare din opera iuni cu active fixe
CLASA 7 – CONTURI DE VENITURI ŞI FINANŢĂRI

70. VENITURI DIN ACTIVITATI ECONOMICE
701. Venituri din vânzarea produselor finite
702. Venituri din vânzarea semifabricatelor
703. Venituri din vânzarea produselor reziduale
704. Venituri din lucrări executate şi servicii prestate
705. Venituri din studii şi cercetări
706. Venituri din chirii
707. Venituri din vânzarea mărfurilor

708. Venituri din activitati diverse
709. Varia ia stocurilor
71. VENITURI DIN PRODUCTIA DE ACTIVE FIXE

714. Venituri din crean e reactivate şi debitori diver i
719. Alte venituri opera ionale
72. VENITURI DIN PRODUCŢIA DE ACTIVE FIXE

721. Venituri din producţia de active fixe necorporale
722. Venituri din producţia de active fixe corporale
73. VENITURI FISCALE

730. Impozit pe venit, profit şi câ tiguri din capital de la persoane juridice
7301. Impozit pe profit
7302. Alte impozite pe venit, profit şi câ tiguri din capital de la persoane juridice
731. Impozit pe venit, profit şi câ tiguri din capital de la persoane fizice
7311. Impozit pe venit
7312. Cote şi sume defalcate din impozitul pe venit
732. Alte impozite pe venit, profit şi câ tiguri din capital
7321. Alte impozite pe venit, profit şi câ tiguri din capital
733. Impozit pe salarii
734. Impozite pe taxe pe proprietate
735. Impozite şi taxe pe bunuri şi servicii
7351. Taxa pe valoarea adăugata
7352. Sume defalcate din TVA
7353. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii
7354. Accize
7355. Taxe pe servicii speciale
7356. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe
desfă urarea de activitati
736. Impozit pe comer ul exterior şi tranzac iile interna ionale
7361. Taxe vamale şi alte taxe pe tranzac iile interna ionale
739. Alte impozite şi taxe fiscale
74. VENITURI DIN CONTRIBUTII DE ASIGURARI

745. Contribu iile angajatorilor
7451. Contribu iile angajatorilor pentru asigurări sociale
7452. Contribu iile angajatorilor pentru asigurări de omaj
7453. Contribu iile angajatorilor pentru asigurări sociale de sănătate
7454. Contribu iile angajatorilor pentru accidente de munca şi boli profesionale
7455. Vărsăminte de la persoane juridice, pentru persoane cu handicap
neîncadrate
7459. Alte contribu ii pentru asigurări sociale datorate de angajatori
746. Contribu iile asigura ilor
7461. Contribu iile asigura ilor pentru asigurări sociale
7462. Contribu iile asigura ilor pentru asigurări de omaj

7463. Contribu iile asigura ilor pentru asigurări sociale de sănătate
7469. Alte contribu ii ale altor persoane pentru asigurări sociale
75. VENITURI NEFISCALE

750. Venituri din proprietate
751. Venituri din vânzări de bunuri şi servicii
7511. Venituri din prestări de servicii şi alte activitati
7512. Venituri din taxe administrative, eliberări permise
7513. Amenzi, penalitatea şi confiscări
7514. Diverse venituri
7515. Transferuri voluntare, altele decât subven iile (dona ii, sponsorizări)
76. VENITURI FINANCIARE

763. Venituri din crean e imobilizate
764. Venituri din investi ii financiare cedate
765. Venituri din diferen e de curs valutar
766. Venituri din dobânzi
767*. Sume de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea pierderilor din
schimb valutar - PHARE, SAPARD, ISPA -
768*. Alte venituri financiare - PHARE, SAPARD, ISPA –
769*. Sume de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea altor pierderi
(Cheltuieli neeligibile-costuri bancare - PHARE, SAPARD, ISPA -)
77. FINANTARI, SUBVENTII, TRANSFERURI, ALOCATII BUGETARE CU

DESTINATIE SPECIALA, FONDURI CU DESTINATIE SPECIALA
770. Finan area de la buget
7701. Finan area de la bugetul de stat
7702. Finan area de la bugetele locale
7703. Finan area de la bugetul asigurărilor sociale de stat
7704. Finan area de la bugetul asigurărilor pentru omaj
7705. Finan area din bugetul Fondului na ional unic de asigurări sociale de
sănătate
771. Finan area în baza unor acte normative speciale (compensări)
772. Venituri din subven ii
7721. Subven ii de la bugetul de stat
7722. Subven ii de la alte bugete
773. Venituri din aloca ii bugetare cu destina ie speciala
774. Finan area din fonduri externe nerambursabile
7741. Finan area din fonduri externe nerambursabile în bani
7742. Finan area din fonduri externe nerambursabile în natura
776. Fonduri cu destina ie speciala
778. Venituri din cofinan area de la buget aferent programelor/proiectelor
finan ate din fonduri externe nerambursabile
779. Venituri din bunuri primite cu titlu gratuit

78. VENITURI DIN PROVIZIOANE şi AJUSTARI PENTRU DEPRECIEREA
SAU PIERDERILE DE VALOARE
781. Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea
opera ionala
7811. Venituri din provizioane
7812. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor fixe (necurent)
7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante (curente)
7814. Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare
786. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor
financiare
7863. Venituri din ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare
7864. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor circulante (curente)
79. VENITURI EXTRAORDINARE (DIN CAPITAL şi ALTELE)

790. Venituri din despăgubiri din asigurări
791. Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului

Bibliografie
1. Călin O., Ristea M., „Bazele Contabilităţii”, Editura Economică, Bucureşti 2004;
2. Creţu C., „Bazele Contabilităţi”i, Editura Universitară "Danubius" Galaţi, 2008;
3. Horomnea E., şi colectiv „Bazele contabilităţii”, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2007;
4. Matiş D., şi colectiv, „Bazele contabilităţii”, Aspecte teoretice şi practice, Editura
Alma Mater, Cluj-Napoca, 2005;
5. Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată, cu modificările şi completările
ulterioare;
6. OMFP nr. 1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene, cu modificările şi completările ulterioare;
7. OMFP nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind
organizarea şi conducerea contabilităţii instituţiilor publice.

CUPRINS
Cap.1. Obiectul de studiu al contabilităţii ....................................................3
1.1. Definiţie, conţinut, trăsături.......................................................................3
1.2. Patrimoniul - obiect de studiu al contabilităţii ...........................................5
1.3. Sfera de acţiune a obiectului contabilităţii ................................................7
Cap.2. Metoda contabilităţii ....................................................................... 11
2.1. Noţiuni generale privind metoda contabilităţii.........................................11
2.2. Procedeele metodei contabilităţii............................................................11
2.3. Principiile contabile.................................................................................13
Cap.3. Documentul – procedeu al metodei contabilităţii ............................ 18
3.1. Definiţie, conţinut, funcţii ........................................................................18
3.2. Documente justificative ..........................................................................19
3.3. Documente contabile..............................................................................22
3.4. Gestiunea documentelor ........................................................................23
Cap.4. Evaluarea patrimoniului unei entităţi .............................................. 27
4.1. Definiţie,scop, principii............................................................................27
4.2. Sistemul de preţuri şi tarife utilizat în evaluare.......................................28
4.3. Formele evaluării patrimoniale ...............................................................29
4.4. Reguli de evaluare a structurilor patrimoniale ........................................29
Cap.5. Prezentarea patrimoniului unei entităţi publice prin bilanţ .............. 35
5.1. Dubla reprezentare a patrimoniului prin bilanţ........................................35
5.2. Structuri patrimoniale ale entităţii publice...............................................35
5.2.1. Activele fixe 35
5.2.2. Activele circulante 37
5.2.3. Creanţe şi datorii 37
5.2.4. Capitaluri şi fonduri 38
5.3 Modificări ale bilanţului determinate de fluxul operaţional......................39
Cap.6. Contul - instrument de desfăşurare şi sistematizare a informaţiei
contabile ................................................................................................... 47
6.1. Definiţie, clasificare, funcţii .....................................................................47
6.2. Structura şi forma conturilor ...................................................................48
6.3. Reguli de funcţionare a conturilor...........................................................49
6.4. Dubla înregistrare şi corespondenţa conturilor.......................................50
6.5. Analiza contabilă a operaţiunilor economico-financiare. Formula
contabilă.................................................................................................50
6.6. Planul de conturi general (pentru instituţii publice).................................55
Cap.7. Balanţa de verificare ....................................................................... 59
7.1. Definiţie, conţinut, funcţii ........................................................................59
7.2. Clasificare ..............................................................................................60
7.3. Identificarea erorilor de înregistrare .......................................................62
Cap.8. Inventarierea patrimoniului unei entităţi ......................................... 67
8.1. Definiţie şi situaţiile inventarierii .............................................................67
8.2. Funcţii.....................................................................................................67
8.3. Clasificare (criterii)..................................................................................68
8.4. Etape ......................................................................................................68
Cap.9. Situaţiile financiare, document de sinteză şi raportare contabilă .... 72
9.1. Definiţie, rol şi structură..........................................................................72
9.2. Lucrări pregătitoare pentru întocmirea situaţiilor financiare ...................73
9.3. Întocmirea situaţilor financiare................................................................74
Răspunsuri la testele de autoevaluare.............................................................98
Planul de Conturi General pentru Institutiile Publice .....................................99
Bibliografie .......................................................................................................117


Bazele Contabilitatii Ap Chebac

Diunggah oleh

Informasi Dokumen

Judul Asli

Hak Cipta

Format Tersedia

Bagikan dokumen Ini

Bagikan atau Tanam Dokumen

Opsi Berbagi

Apakah menurut Anda dokumen ini bermanfaat?

Apakah konten ini tidak pantas?

Hak Cipta:

Format Tersedia

Bazele Contabilitatii Ap Chebac

Diunggah oleh

Hak Cipta:

Format Tersedia

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI

Departamentul pentru Învăţământ la Distanţă şi cu Frecvenţă Redusă

Obiectul de studiu al contabilităţii

Obiective specifice: înţelegerea conceptului de patrimoniu ca obiect de

1.1 Definiţie, conţinut, trăsături

¾ Înregistrarea cronologică (are la bază informaţiile cuprinse în

Bunuri economice = Drepturi şi obligaţii⇒ - ecuaţia patrimoniului

De asemenea, ca urmare a modificărilor pe care le suferă patrimoniul

ACTIV + CHELTUIELI = PASIV + VENITURI

1.2 Patrimoniul - obiect de studiu al contabilităţii

Averea reprezintă totalitatea bunurilor acumulate în proprietate de o

în care averea → reprezintă partea concretă

Capitalul reprezintă totalitatea drepturilor de proprietate asupra

Capital = Avere (active – datorii)

Resursele economice reprezintă noţiunea ce delimitează bunurile,

Mijloace economice = Resurse economce

Considerând următoarea notaţie: A = mijloace economice

Aşadar, putem conchide că, PATRIMONIUL reprezintă o categorie

1.3 Sfera de acţiune a obiectului contabilităţii

¾ Controlul operaţiunilor economico-financiare derulate în cadrul

1. Obiectul contabilităţii îl reprezintă:

a. Contabilitatea studiază patrimoniul unei entităţi în expresie bănească;

Tema de control: patrimoniul unei entităţi publice sub aspectul definiţiei

2.1 Noţiuni generale privind metoda contabilităţii

2.2 Procedeele metodei contabilităţii

c) Calculaţia reprezintă un ansamblu de operaţiuni matematice

2.3 Principiile contabile

f) Principiul intangibilităţii presupune ca soldurile elementelor

Imagine fidelă = Sinceritate + Regularitate

Sinceritatea presupune aplicarea cu bună-credinţă a standardelor şi

f) Principiul cuantificării monetare presupune că, toate

1. Din categoria procedeelor utilizate de metoda contabilităţii fac parte:

2. Procedeele comune tuturor ştiinţelor sunt:

Tema de control: procedeele specifice metodei contabilităţii.

Documentul – procedeu al metodei contabilităţii

3.1 Definiţie, conţinut, funcţii

Caracterul specific face referire la anumite informaţii care se regăsesc

3.2 Documente justificative

¾ Entităţile sunt obligate să păstreze la sediile declarate documentele

B. După regimul de tipărire şi folosire a formularelor utilizate la întocmirea

1. Documente cu regim special

¾ Numele şi prenumele, semnătura persoanelor care răspund de

3.3 Documente contabile

3.4 Gestiunea documentelor

1. Documentul reprezintă înscrisul care consemnează:

b. Funcţia de control, de asigurare a integrităţii patrimoniului;

d. Toate răspunsurile sunt corecte;

Tema de control: principalele documente contabile.

Evaluarea patrimoniului unei entităţi

4.1 Definiţie,scop, principii

5. Principiul alegerii formei de evaluare presupune corelaţia

4.2 Sistemul de preţuri şi tarife utilizat în evaluare

4.3 Formele evaluării patrimoniale

4.4 Reguli de evaluare a structurilor patrimoniale

• Metoda costului mediu ponderat (CMP)

• Metoda primului intrat – primului ieşit (FIFO)

soldul iniţial al +diferenţele de preţ aferente intrărilor

B. Reguli de evaluare periodică.

Evaluarea periodică se realizează cu ocazia inventarierii precum şi la

Evaluarea este un procedeu al metodei contabilităţii care are la bază

1. Evaluarea reprezintă operaţiunea de cuantificare şi de măsurare în

d. Toate răspunsurile sunt corecte;

a. Metoda costului mediu ponderat (CMP);

Unitatea Balanţa de verificare întocmită la ___

Unitatea_ Balanţa de verificare întocmită la ___

UnitateaBalanţa de verificare întocmită la _