CAPITOLUL I

BANCA, ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

1.1. Conceptul de bancă şi funcţiile acesteia

în economia de piaţă

O bancă se defineşte ca o firmă care mobilizează mijloace băneşti

disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi
efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu
celelalte state, în scopul obţinerii unui profit. De aici, desprindem un caracter
complex al rolului pe care-l are banca în economie, atât din punctul de vedere al
serviciilor pe care le efectuează, cât şi din punctul de vedere al relaţiilor în spaţiul
geografic.
Funcţiile unei bănci pot fi următoarele :
! Funcţia de depozit care permite băncii efectuarea de operaţiuni de
depozit la vedere şi la termen, cu numerar şi cu titluri, constând în atragerea
resurselor băneşti de la persoane fizice şi juridice pentru păstrarea şi folosirea lor.
De asemenea funcţia aceasta constă şi în efectuarea de operaţiuni de depozitare şi
de trezorerie pentru obiecte de valoare aflate în proprietatea persoanelor fizice şi
juridice.
! Funcţia de investiţii se defineşte prin :
- acordarea de credite în lei şi în valută persoanelor fizice şi juridice din
ţară şi străinătate;
- participarea în calitate de acţionar la înfiinţarea unor firme (fie ele
bancare sau nebancare) în ţară sau străinătate;
- achiziţionarea unor active financiare în nume propriu.

1
! Funcţia comercială se caracterizează prin :
- realizarea de încasări şi plăţi (în lei şi în valută) generate de diverse
activităţi (vânzarea bunurilor la import sau export, prestări servicii, turism
intern şi internaţional), operaţiuni cu caracter financiar, necomercial şi
alte operaţiuni legate de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice
din ţară şi străinătate;
- cumpărarea şi vinderea din ţară şi străinătate de valută şi efecte de comerţ
exprimate în lei şi în valută;
- efectuarea operaţiunilor de scontare şi rescontare a efectelor de comerţ;
- efectuarea operaţiunilor de schimb valutar şi a celor de arbitraje pe pieţele
monetare internaţionale, pe cont propriu sau în numele clienţilor;
- participarea la tranzacţii externe financiare de plăţi şi de credit, încheierea
cu bănci şi instituţii financiare străine de angajamente şi convenţii de
plăţi;
- cumpărarea şi vinderea în ţară şi străinătate de metale preţioase, aur,
monede;
- emiterea de efecte de comerţ : bilete la ordin, cambii sau trate, cecuri în
favoarea unor beneficiari din ţară şi străinătate;
- efectuarea unor operaţiuni de vânzare-cumpărare şi a altor operaţiuni cu
titluri emise de stat;
- prestarea unor servicii bancare, de expertiză tehnică, economică şi
financiară a diferitelor propiecte. Acordă consultanţă şi asistenţă în
probleme de gestiune financiară şi evaluare.
- organizarea lansării de obligaţiuni, asigurarea mobilizării împrumuturilor
prin emisiunea de obligaţiuni, garantarea emisiunii şi plasarea
obligaţiunilor pe piaţa secundară.

2
 1.2. Organizarea şi funcţionarea unei bănci

Băncile îşi desfăşoară activitatea, din punct de vedere organizatoric, în

condiţii asemănătoare cu cele ale unei societăţi comerciale pe acţiuni, iar sub
aspectul funcţional sunt necesare reţinerea câtorva particularităţi.
Organizatoric, conducerea, administrarea şi controlul băncii sunt la fel ca la
societăţile pe acţiuni. Astfel ele dispun de un for suprem de conducere (adunara
generală), de structuri care îi asigură gestiunea curentă (preşedinte, consiliu de
administraţie, comitet de direcţie), de organe proprii de control (comisie de cenzori
şi controlul intern al băncii).
În România, structura organizatorică, conduccerea şi administrarea
societăţilor bancare se stabilesc prin statute proprii conform art. 24 din Legea nr.
58/1998 (privind activitatea bancară), iar înfiinţarea comitetului de risc, a
comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, a comitetului de credite sunt
obligatorii.
Funcţional însă, băncile, conform art. 38 din legea mai sus menţionată,
trebuie să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Naţională a
României în vederea aplicării politicii monetare, de credit, valutare, de plăţi, de
asigurare a prudenţei bancare şi de supraveghere a societăţilor bancare, cu toate că
ele au independenţă totală în elaborarea propriului management.
Ca persoane juridice române, băncile pot funcţiona numai pe baza
autorizaţiei emisă de B.N.R. Cererea de autorizare se înaintează B.N.R. şi trebuie
să fie însoţită de o documentaţie care să cuprindă referiri cu privire la:
− calificarea şi experienţa profesională a conducătorilor băncii;

3
 − nivelul minim al capitalului social subscris (100 miliarde lei), care trebuie
vărsat, în formă bănească, în totalitate, la momentul constituirii;
− studiul de fezabilitate al băncii;
− acţionarii semnificativi şi acţionarii băncii;
− structura acţionariatului;
− sediul băncii;
− auditorul independent (conf. art. 61 din Legea nr. 58/1998).
Totodată, B.N.R., prin funcţiile de îndrumare şi control, de constituire şi
funcţionare, include şi transformarea şi lichidarea societăţilor comerciale bancare
româneşti, cât şi a sucursalelor şi reprezentanţelor în România ale băncilor din
străinătate.
Băncile (societăţi bancare), în desfăşurarea activităţii îşi pot deschide
sucursale şi agenţii cu respectarea procedurilor corespunzătoare. De asemenea, este
obligatorie înregistrarea băncii ca societate bancară în Registrul societăţilor bancare
care este ţinut la sediul B.N.R. Acţiunile emise de aceste societăţi nu pot fi decât
nominative conform normelor legale.
Conform art.3 din Legea nr58/1998 şi a standardelor internaţionale, filialele
din România ale unei societăţi bancare sunt considerate persoame juridice, iar
sucursalele sunt considerate reprezentante ale societăţilor bancare.
Deci, filiala posedă pe de o parte, un patrimoniu propriu delimitat în
ansamblul patrimoniului societăţii bancare, iar pe de altă parte, are eprsonalitate
juridică proprie.
Sucursala, se înfiinţează şi organizează la iniţiativa băncii din fondurile
proprii care−i afectează capitalul necesar, dar ea nu are personalitate juridică de
sine stătătoare.

4
 Spre deosebire de filială, sucursala are o dublă subordonare faţă de bancă:
dependentă din punct de vedere economic pe de o parte şi dependentă din punct de
vedere juridic pe de altă parte.
Sucursala poate încheia contracte cu terţe persoane în numele băncii, în
calitate de mandatar, sau în nume propriu, în calitate de comisionar.
Tot din iniţiativa băncii se pot înfiinţa şi organiza agenţii, care exercită
atribuţii fie de mandatar, fie de comisionar.

1.3. Organigrama (structura organizatorică)

unei bănci

Structura organizatorică sau orginigrama este o reprezentare grafică a

activităţilor pe care banca le desfăşoară. Practica cunoaşte două tipuri de
organigrame: una ierarhică şi alta funcţională.
• Organigrama ierarhică ne dă o structură de ansamblu a băncii, unde
sunt evidenţiate subdiviziunile organizatorice şi raporturile dintre ele, numărul
nivelurilor ierarhice. Organigrama respectivă dă posibilitatea izolării
responsabilităţilor prin identificarea factorilor de decizie şi a modului de
transmitere a deciziilor şi ne poate arăta o imagine de ansamblu asupra funcţionării
şi dimensiunii băncii (a se vedea fişa alăturată).
• Organigrama funcţională ne dă posibilitatea identificării activităţii
băncii şi nivelurile ierarhice de exercitare a acestor acrivităţi, care pot fi grupate
astfel:

5
 − activitatea de exploatare, care se realizează, în principal prin unitaţile sale
teritoriale ale băncii, asigurând relaţiile directe cu clientela.Scopul acestei activităţi
este de a vinde produse şi servicii clienţilor băncii.
− activitatea de producţie tratează operaţiile iniţiate de exploatare: evidenţa
conturilor clienţilor, calculul dobânzilor, comisoanelor.
− activitatea de asistare, secondează exploatarea. Ea vizează: probleme de
personal şi resursele materiale; acordă asistenţă de specialitate (marketing, juridic,
relaţii externe, pieţe de capital); acordă asistenţă tehnică (trezorerie, inginerie
financiară).
O posibilă organigramă funcţională a unei bănci poate arăta în felul următor:

Nivele Preşedinte
ierarhice Direcţii
Departamente
Compartimente
Unităţi teritorilale
− Altele−

Asistare Producţie Exploatare

Activităţi

6
 Atât organigrama ierarhică cât şi cea funcţională permit reprezentarea grafică
a organizării activităţilor unei bănci.
Într-o structură organizatorică, centrala ocupă un loc aparte, ea fiind centrul
vital al băncii, datorită rolului şi funcţiilor pe care le deţine în cadrul băncii.
Printre funcţiile exercitate de centrală amintim:
- elaborează strategia de dezvoltare a băncii;
- stabileşte politica de creditare, dezvoltare în ţară şi străinătate sau de
fuziune şi achiziţii;
- efectuează studii de marketing;
- acordă servici de consultanţă, audit;
- organizează acţiuni de pregătire a cadrelor;
- iniţiază colaborări cu bănci din ţară şi străinătate;
- asigură lichidităţi şi fonduri de creditare unităţilor subordonate ( sucursale,
agenţii);
- stabileşte nivelul dobânzilor şi comisioanelor;
- stabileşte plafoane de credite pentru unităţile subordonate;
- contactează împrumuturi şi plasamente pe piaţa interbancară;
- asigură echilibrul între resurse şi plasamente;
- elaborează norme pentru fiecare activitate şi serviciu în parte (decontări,
operaţiuni de casa, încasări şi plăţi, creditare, etc.)
- angajează, promovează, concediază personalul de conducere din unităţile
subordonate;
Între centrală şi unităţile teritoriale (sucursale, agenţii), se stabilesc relaţii de
subordonare, reprezentând un atribut determinant al managementului centralei în
desfăşurarea tuturor activităţilor în teritoriu.

7
 1.4. Structura organizatorică a sucursalei
şi agenţiei unei bănci

Sucursalele şi agenţiile ca unităţi subordonate centralei, acţionează în

teritoriu ca reprezentante ale acesteia, aplicând politica şi strategia centralei băncii.
Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfăşurarea
activităţii la nivelul teritoriului unde ele acţioneză. Conducerea acestor unităţi este
asigurată de director, director adjunct, şef agenţie, contabil şef şi comitetul de
credite constituit din cadrele de conducere ale unităţii.
Vom prezenta mai jos o posibilă organigramă a unei sucursale sau agenţii:

Director

Comitet de credite

Director adjunct Contabil şef

Serv. Serv. de Serv. Serv. Serv. Serv. Serv.

credite urmarire juridic personal contab. casierie informa-
a creanţelor administrativ tic
băncii