CURS 1
CURS 2
METODA ITERAŢIEI
1
ANALIZA STRUCTURALĂ ŞI FACTORIALĂ
A CIFREI DE AFACERI
CURS 3
∆y – dinamica fenomenului y în intervalul de timp (0, 1)
y = a*b*c -> (procedura de substituire se realizează de la stânga la dreapta)
∆y=y1-y0
a, b, c – factorii care determină dinamica fenomenului y.
y0 y1 t1
0 1
a0 a1
b0 b1
c0 c1
∆y=a1*b1*c1 – a0*b0*c0
∆y(a)=a1*b0*c0 – a0*b0*c0 => ∆y=(a1-a2)*b0*c0
A substitui un factor înseamnă a înlocui valoarea de referinţă a acelui factor (0) cu valoarea
lui curentă (1).
∆y(b)=a1*b1*c0 – a1*b0*c0
∆y(c)=a1*b1*c1 – a1*b1*c0
Verificare: ∆y(t)= ∆y(a)+ ∆y(b)+ ∆y(c)
ANALIZA FACTORIALĂ
A CIFREI DE AFACERI
CA=
2
qi – cantitatea de produse vândute
pi – preţul de vânzare unitar fără TVA
i – tipul produsului
1) Factor cantitativ
2) Factor calitativ
În cazul întreprinderii care dispune de o bogată bază materială (active imobilizate)
pentru analiza factorială a cifrei de afaceri se utilizează următorul model:
CA=N* * * *
CURS 4
3
matematică a oricărui model pe baza metodei iterării reflectă influenţele cu semn algebric
pozitiv sau negativ asupra dinamicii fenomenului.
Interpretarea economică a acestor rezultate se face în funcţie de apartenenţa
fenomenului analizat la categoria efectelor economice sau la categoria eforturilor economice.
Vom întâlni deci fenomenul economice care reflectă EFECTUL şi EFORTUL. Din
categoria efectelor economice amintim indicatori precum:
1) Cifra de afaceri
2) Valoarea adaugata
3) Veniturile
4) Rezultatele
5) Ratele de rentabilitate
Dacă fenomenul economic este de tip EFECT, rezultatele cu semnul algebric „+”
reprezentând influenţele factorilor se apreciază ca fiind favorabile pentru dinamica
fenomenului; iar rezultatele cu semnul „-„ se interpretează ca fiind influenţe nefavorabile
pentru dinamica fenomenului.
Dacă fenomenul este de tip EFORT, rezultatele algebrice au semnul „+” sunt
interpretate ca fiind nefavorabile; iar cele cu semnul „-„ sunt favorabile.
În concluzie „+”-ul şi „-„-ul din algebră nu au corespondent similar în domeniul
economic, interpretarea ţinând cont de modul în care fenomenul economic condiţionează
rezultatele finale ale oricărei identităţi economice.
Logica acestor interpretări constă în Legea eficienţei economice, lege care impune
maximizarea efectelor în combinaţie cu minimizarea eforturilor, minimizarea care nu trebuie
intimă peste limita de la care se pierde calitatea producţiei sau serviciilor prestate.
DINAMICA FENOMENELOR
Dinamica fenomenelor se apreciază practic pornind de la datele contabile ale
exerciţiului financiar curent în comparaţie cu datele contabile ale exerciţiilor financiare
anteriore.
Limita acestei abordări constă în faptul că datele contabile analizate reprezintă valori
stabile surprinse la un moment dat (exemplu: compararea în dinamică a cifrei de afaceri,
rezultatului brut al exerciţiului sau altor indicatori pe mai multe exerciţii financiare se loveşte
de eterogenitatea informaţională a datelor contabile (valorile nu sunt comparabile).
Un prim criteriu de necomparabilitate îl reprezintă, în economiile inflaţioniste, preţul
de vânzare al produselor, mărfurilor, preţ puternic influenţat de inflaţia aferentă fiecărui
exerciţiu financiar.
Pentru a asigura comparabilitatea datelor financiare conţinute în documentele de
sinteză contabilă (bilanţ, cont de profit şi pierdere) este necesară retratarea informaţiilor
primare în funcţie de diverse criterii.
Exemplu: în situaţii de inflaţie se procedează la retratarea datelor din trecut cu
coeficienţii de inflaţie aferenţi perioadei analizate; acelaşi lucru şi în cazul dezinflaţiei:
- În primul caz: retratarea se numeşte INFLATARE
- În al doilea caz: retratarea se numeşte DEFLATARE
4
CURS 6
5
CURS 7
ANALIZA CHELTUIELILOR
ENTITĂŢILOR AGRICOLE
În agricultură, spre deosebire de alte ramuri economice cheltuielile prezintă o anumită
particularitate în sensul că efectuarea acestor cheltuieli presupune respctarea unor cerinţe
dictate de tehnologiile de cultură; nerespectarea acestor tehnologii transformând aceste
cheltuieli în pierdere financiară.
De asemenea, consumul optim de anumite materii prime şi materiale care determină
ieşiri de capital financiar ţine exclusiv de tehnologia de cultură sau de creştere a animalelor,
neexistând criterii de proporţionalitate între consumul efectuat şi producţia deţinută, respectiv
între cheltuieli şi venituri. De altfel, agricultura, prin excelenţă nu permite modelarea pe bază
deterministă a corelaţiei dintre cheltuieli şi venituri, între INPUTURI şi OUTPUT-uri,
stabilirea relaţiei de tip probabilist-stohastice.
Din punct de vedere financiar, cheltuielile reprezintă ieşiri de capital, respectiv plăţi
efectuate la un moment dat, aceste plăţi afectând cash-flow-ul entităţilor agricole, în sensul
existenţei unei trezorerii nete negative pe întreg exerciţiul financiar, mai puţin după recoltă.
Importantă pentru analiza financiară este delimitarea cheltuielilor totale ale entităţii
agricole în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe.
Cheltuielile variabile (CV) – reprezintă acele cheltuieli care variază direct proporţional cu
volumul producţiei realizate
Cheltuielile fixe (CF) – reprezintă acele cheltuieli convenţional constante al căror volum este
independent de nivelul producţiei agricole
Principala cheltuială fixă este AMORTIZAREA activelor corporale, amortizare care
are rolul de a conserva economic şi financiar, la sfârşitul duratei de viaţă a unui activ
corporal, utilitatea economică a acelui activ corporal.
În concluzie, cheltuielile entităţii agricole se vor analiza atât pe total cât şi în structura
lor, ele raportându-se în funcţie de sectorul vegetal sau zootehnic la unitatea de suprafaţă sau
pe cap de animal.
În zona industrială, inclusiv în cazul industriei alimentare pe lângă cheltuielile fixe şi
cele variabile, apar anumite cheltuieli atipice, denumite cheltuieli semi-variabile. Aceste
cheltuieli semivariabile au un comportament diferit într-un orizont de timp dat, ele oscilând
între perioade în care sunt cheltuieli fixe şi perioade în care sunt cheltuieli variabile
(exemplul cel mai elocvent îl reprezintă cheltuieli cu mentenanţa utilajelor industriale).
CV1000 = *1000
Din acest model constatăm faptul că dinamica cheltuielilor variabile la 1000 lei cifra
de afaceri este influenţată de volumul şi structura producţiei vândute, preţ de vânzare unitar al
6
produselor fără TVA, respectiv costul variabil unitar.
Ţinând cont că, costul variabil unitar reprezintă componenta predominantă a costului
de preducţie unitar, deciziile finan ciare în direcţia creşterii cifrei de afaceri, a valorii
adăugate şi rentabilităţii finale, trebuiesc luate ţinând cont de importanţa costurilor variabile
totale (CV)
De altfel, cel mai păzit secret financiar al oricărei entităţi economice de pe glob îl
reprezintă costul unitar de producţie, costul variabil unitar.
Dintre factorii enumeraţi care determină dinamica acestor cheltuieli variabile la 1000
de lei cifră de afaceri, pe lângă formarea costului variabil unitar, de o mare importanţă este
factorul q, nivelul sau structura producţiei.
Structura producţiei vândute este de asemenea importantă încât necesită elaborarea de
scenarii economico-financiare în vederea optimizării acesteia. (exp: dacă o entitate agricolă
cu profil vegetal are următoarea structură de producţie: 40% grâu, 30% sfeclă de zahăr, 10%
soia, 20% porumb, suprafaţa totală productivă fiind de 1000 ha, putem constata la sfârşitul
exerciţiului financiar că respectiva structură generează pierdere în zona grâului şi profit în
zona siua şi porumb. Drept urmare pentru exerciţiul financiar viitor în condiţiile păstrării
asolamentelor şi a tehnologiei de cultură vom proiecta scenarii în care suprafaţa cultivată cu
soia şi porumb să crească în detrimentul grâului,)
CURS 8
ANALIZA RENTABILITĂŢII
ENTITĂŢILOR ECONOMICE
7
efectuarea de comparaţii în timp şi spaţiu între diferite entităţi economice.
Pe baza profitului nu se pot compara entităţi chiar dacă sunt identice din punct de
vedere al structurii, personalului.
Sunt relevante şi constituie, prin ele însele, o bază de comparaţie pentru că se
determină ca raport între efect economic şi efortul economic (rata rentabilităţii costurilor);
efect economic şi activ economic (rata rentabilităţii economice); efect economic şi efort
economic (rata rentabilităţii comerciale).
Dacă ROE a unei entităţi este inferioară ratei medii a dobânzii atunci este mai
înţeleaptă decizia de a-ţi plasa capitalurile proprii în depozite bancare.
Rata rentabilităţii comerciale se determină astfel:
În expresie statistică acest indice poartă numele Ipi, indicele preţurilor produselor
industriale.
Ic= ; ChrCA=
Re =
8
R cost =
R fin =
Dintre ratele de rentabilitate enumerate cea mai importantă este rata rentabilităţii
costurilor, deoarece reflectă eficienţa pură a entităţii economice raportând efectul economic
obţinut (profit) la efortul total depus (cheltuielile). Astfel spus, rata rentabilităţii costurilor
reflectă câţi lei profit se obţin prin cheltuirea unei sute de lei.
O provocare actuală a managementului financiar al oricărei entităţi economice o
reprezintă corelaţia risc-rentabilitate.
Prin prag de remtabilitate înţelegem acel nivel al producţiei fizice pentru care
veniturile realizate sunt egale cu cheltuielile efectuate; profit=0.
Cifra de afaceri la prag (cifra de afaceri critică) ( expresia valorică a pragului de
rentabilitate.
CURS 9
Rcom=
∆Rcom=Rc1-Rc0
– –
∆Rcom(q) = –
– –
∆Rcom(p) = –
– –
∆Rcom(c) = –
9
Aceeaşi logică de iterare o avem şi în cazul ratei rentabilităţii costurilor singura deosebire
fiind ordinea de substituire a factorilor:
q – structura producţiei
c – costul unitar
p – preţul de vânzare unitar
–
Rc =
10